Sunteți pe pagina 1din 3

tar-de ru~ine, pan a yom eadea rntr-o vreo

prapastie ~i yom peri"; sau, eu eateva rfmduri


mai sus: ,,~i suntem porniti eu totii spre rautiit,
ea 0 roata dnd da de vale ~i nu sa poate opri ~i
suntem tot, eu totul, ea ni~te dobitoaee neeurate,
taviilindu-ne ill rasraeiunile eele spureate ~i de
nimiea". Exasperat autorul eonehide: ,,0, vai,
de eapetele noastre!" in privinta aeeasta se pot
face interesante apropieri eu unele speeii
populare, ea boeetul sau chiar basmul. De fapt
lirismul atiit de specific unora dintre ereatiile
populare strabate toate predieile lui A. 1.
Povestirea este naturala, eurge inainte firese, e
improspiitata cu imagini aI1istice plastice ~i
frumoase. Ca sa nu fie prea abstract, niei pre a
mono ton, sunt introduse comparatii sugestive:
"Doftorii cei desavar~iti ~i illtelepti atunci mai
mult marese lauda me~te~ugului lor, nu eftnd cu
hier ~i cu foc lupta patima sa 0 supue, dupa cum
ne iaste legia razboiului, ce numai aceia ce
piitime~te cu apipaeri miingaioase ~i cu doftorii
dulci vor afla leacul bolnavului
~i cele
infrico~ate porunci ale me~te~ugului doftoresc
sa Ie opreasca ~i oarecare zile cu mancari
doftorqti
~i hranitoare potolind durerile, sa
arate pre acela ce piitime~te mantuit de boaIa."
invataturile apostolilor sunt atiit de multe "cat
intrec la numiir nisipul marii ~i stelele ceru1uj".
Predicand in limba romana, de~i strain, A. I. a
ajuns sa se exprime eu claritate, logic ii,
eleganta, cursivitate ~i frumusete.
EDITH:
l.,;nM,!i"p

Predice fticute pe la praznice mari. eu nolite


de episcopul Mekhi",cJec.
Prefata de I. Bianu,
~i studiu introductiv
Antim Ivireanlll ~i
'Polit valacco Antim
gos ~i persollalitate,

0. S.
DIMINEATA
PIERDUTA
Roman de
Gabriela Adame~teanu. Primele pagllll sunt
scrise in 1976, ea 0 povestire consaeratii unui
personaj pitorese (Vica Deldi). Reluate in 1979
eu intentia de a realiza 0 nuveUi "despre
batriinete,
saracie
~i moarte",
paginile
respective vor sta, de fapt, la baza unei
naratiuni
mult mai ample,
de propoTtii
romane~ti, ce cuprinde pe liinga povestea Vieai
Delca ~i povestea unei "epoci retro", rau
cunoscuta ~i mistifieata in perioada comunista,
la a earei
reconstituire
contribuie
atiit

investigatiile documentare ale autoarei, precum


~i zestrea eulturala dobanditii din familie (G. A.
este fiiea unui profesor de istorie ~i nepoata
arheloguLui Dinu Adame~teanu). Redactarea
("una dintre eele mai echilibrate epoci din viata
mea", marturise~te auto area Dorei Pavel intr-un
interviu pubLicat in "Apostrof", nr. 9, 2000)
dureaza trei ani, iar romanul apare la Editura
Cartea Romiineasea din Bucure~ti in 1983.
Romanul (compus din Xli capitole, fiecare in
mai multe paTti) se impune, intiii de toate,
printr-o constructie generala foarte elaborata ~i
de mare indrazneala,
a carei euno~tere
inlesne~te
buna
dcscifrare
a sensurilor
romanului. Astfel, capitolele I-IV ~i capitolul
final (eu valoare de epilog) 0 au ca protagonista
de Vica Delca; capitolele
V, X ~i XI
(continuiind flfUl epic din I-IV ~i incadrate
temporal in limite aceleia~i zile) surprind vizita
Vicai in easa Yvonnei Scarlat; eapitolele VI-LX
valorifiea un alt interval temporal (1914-19l6)
din viata familiei Mironeseu (familia Yvonnei),
din care se deta~eaza (eapitolele VII ~i VIII) 0
zi din vara lui 1916 ce, la randul ei, deschide 0
fanta spre un trecut ~i mai indepartat (tineretea
profesorului
Mironescu).
Din
dispunerea
aeestor planuri se realizeaza 0 structura in
spirala (un fel de tune 1 al timpului), unde
fieeare
buclii narativa
0
pregate~te pe
urmiitoarea: inainte ea Yvonne sa intre in scena,
sa fie, propriu-zis, actant, ea avea 0 solida
prezenta epica alimentata de monologurile
Vicai, dupa cum profesorul Mironescu, Sophie,
Margot,
Titi
Ialomiteru
(protagoni~tii
eapitolelor VI-IX) primisera deja statut de
personaje
prin evociirile
consistente
ale
Yvonnei sau ale Vicai. Majoritatea personajelor
benefieiazii, a~adar; de doua registre din care l~i
trag sevele: din pove~tile eelorlalti ~i din
propria lor poveste, istorisita sub nume propriu.
Exista, insa, ~i 0 serie de personaje (putine) ce
nu se arata niciodata in prim plan, neavfmd
voce proprie ~i care sunt, tOlu~i, extrem de
pregnante (Niki, Ana, barbatul Vicai etc.).
Datorita mersului in spirala (ce diminueaza
impresia de rupturii a planurilor temporale) ~i
datoritii strategiei de anticipare (ce, dfuld
naratiunii un ritm foarte alert, ii asigura
fluiditatea) este greu de observat (aici fiind
marea indrazneala a construqiei) ca, de fapt,
capitolele VI-IX se constituie intr-un roman

i) independent (chiar daca inrudit eu cel


il inglobeaza), realizat din perspectiva
'iilor lui naratori-protagoni~ti,
iar nu din
eetiva Yvonnei, cum gre~it s-a crezut
i. Ambele naratiuni (in egala masura
me" de familie)
reconstituie,
cu 0
lanta rar intalnitii, prin cele doua zile puse
up a, epoci istorice diferite. Din mental ~i problematica existentiala specifica
uia se degajeaza anumite teme literare. Cu
uvinte, prozatoarea se fere~te sa atribuie
ului obsesiile contemporaneitatii
~i are
lul (motivat prin realizare) de a-i restitui
ul autentic. Astfel, romanul familiei de la
chiar dad este construit cu procedee ~i
:i extrem de modeme (cele aLe intregii
se revendica, mai muLt decat in proza
leasca interbelica (ce nu-i este strain a)
degraba din mare1e roman traditional
:z al secolului al XIX-lea. Filiatiile
Ibil programatic
asumate
de catre
'ea ee pare ca dore~te sa faca un roman
poca) se stabilese la nivel de cronotop
ul), la nivel de personaj (parvenitul abil alomiteanu; femeia adulterina - Sophie
lescu; adolescenta casta, frecventata, La
l imaginar,
de tentatiile
pasiunii )t), prin anumite motive (Sophie ~i
)t sunt orfane, Titi provine dintr-o veche
e seapatata
etc.) Personajul
central,
,orul Mironescu, este cel care da culoare
~i, In aeela~i timp, trage istoria peste
: dintre veacuri. am al datoriei (misiei)
~ neam (Nimie nu trebuie sa ne impiedice
faeem datoria"), profesorul este pe deplin
nporanul
epocii
sale
europene:
e
Ipat sa instaleze la Universitate
un
tor de fonetica, se intereseaza de Bergson
seneral, sub figura sa oarecum glaciala se
ie un hipersenzitiv atent pana la nuante
ezimllie la "mi~carile sufletului sau" ori al
llti. In planul vietii colective, asumarea
datorii ~i responsabilitati
de rezonanta
ala nu impieteaza
asupra
"felului
'at de sever de a judeca oamenii ... tara".
lceste examene lucide se nasc fraze
rabile, lipsite de orice poleiala demagodar tintind spre esenta mentalitatii
e~ti: " ...A~a ca, din atata pragmatism ~i
ita ironie, nu-ti pare, dragul meu, ca se
mlt mai greu iluziile nationale? Sau, daca
ajung sa se nasca, nu-i de a~teptat sa Ie

pierdem destul de u~or, la cea dintai incercare


grea a istoriei? Abia sa se fi limpezit cerul ~i, la
primul nor, soareJe sa dispara iar. a frumoasa
dimineata compromisa... pierduta ..." La fel ca
modelul literar din care provine
(~i in
conformitate, de aLtfel, cu civilizatia salonului),
naratiunea valorifica teme "inalte" (dizboiul ~i
iubirea), de~i e constransa in a Ie consemna
impuritatile. Profesorul Mironeseu este eel care
nu numai ca traie~te aeeasta degradare a
solemnitatii laolalta cu ceilalti, dar 0 ~i retine in
jurnalul sau, incercand, pe alocuri, sa-i gaseasca
resorturile.
El vorbe~te
de "impuritatea
afectiunii,
repede
impletita
cu ostilitate,
plictiseala, dorinta de evadare" ~i tot el noteaza
atrocitatile razboiului, ce vin sa inlocuiasca un
cod pi~rdut al onoarei. In cea de a doua
naratiune, temele inalte ale vietii ~i, implicit, ale
Iiteraturii, lipses.c, lor luandu-Ie locul tema
vietii cotidiene. In salonul Yvonnei (toposul e
pastrat intr-un fel de replica ironica) nu mai
ajunge nici 0 solemnitate, fie ea ~i degradata,
iar schimbul de cuvinte a devenit - ceea ce
profesorul Mironescu, descoperind cu decenii
In urma, se temea sa marturiseasca - ,,0 dificila
transfuzie". In conditiile in care eele doua femei
vorbesc necontenit <:,mai schimbam ~i noi doua
o vorba"), ele nu rostesc cu voce tare gandurile
de profunzime ~i observatiile necrutiitoare pe
care Ie fac. Fie ca se pandesc veninos, fie ca se
lasa - pentro scurte momente - prada duio~iei,
discursurile lor sunt mcute sa maseheze altceva
(mai intotdeauna reversul) decat ceea ce spun.
Naratiunea, in schimb, transcrie acest "altceva",
creand un spectacol allimbajului dupLicitar de 0
savoare rar intalnita. Exista, insa, un subiect de
taifas pentru care cele doua femei nu mai
intrebuinteaza strategii de camuflaj ~i comunica
in mod autentic: grijile acaparante,
greu
rezolvabile, ale traiului de zi cu zi. Amandoua
sunt animate de preocuparea de a supravietui ~i
mare parte din trancaneala lor revine, obsesiv,
asupra cheltuielilor
curente
(gaz, lumina,
lemne, un nivnit boiler etc.) ~i asupra
posibilitatilor de a agonisi totu~i ceva, batriine
cum se afla. Cand se indeparteaza de ziua lor
cenu~ie,
ajung,
inevitabil,
la depanarea
amintirilor din trecut. Venita din mahala, orfana
tinand 0 casa de frati mai mici, croitoreasa la
casa de mode a lu'i Margot, iar mai tarziu
(punctul de varf al biografiei sale) patroana de
mica pravalie, Vica a fost - 0 viata intreaga - 0

apropiata a casei, al carei rol a oscilat intre


croitoreasa - menajera ~i confidenta. Yvonne, 0
intelectuala rezervata, aristocrata nu atat prin
apartenen!a la fosta ei clasa socia1a, cat
printr-un mod de existen!a, extrem de vu1nerabila sub masca unui calm inghe!at, 0 pastreaza
pe Vica - oarecum impotriva proprii10r sale
principii ce ii cer interiorizarea emo!iilor ~i a
problemelor - in rol. Or, Vica i~i aminte~te cu
pUicere (intrarea in marile case de odinioara e,
pentru ea, un blazon), dar ~i cu ironie (la
nevoie, dusa paoa la sarcasm) de trecutul
familiei,
el insu~i in dificultatea
de a
supravietui. De~i foarte vie in evocarile lacute
pe fata sau numai in gand de cele doua femei,
istoria familiei (Mironescu, apoi Ioaniu, dar ~i a
familiei modeste a Viciii) I~i face astfel
cunoscute traumele, rupturile de destin, pe care
vivacitatea discursurilor ce Ie rememoreaza nu
Ie atenueaza, ci dimpotriva. lata cum apar unele
dintre ele in Intelegerea pragmatic a, robusta, a
Viciii: ,,Ai zice c-a fost norocos [oaniu, ca n-a
avut de ce sa-l ia la ochi comuni~tii, cii ei I-a
chern at, ei I-a scos din rezerva, ~i pentru ei s-a
dus pana-n Tatra. $i uite cii nul Uite ea nu i-ai
fost de nici un folos! Ca tot la zdup a murit! In
eincizeci, In cincizeei ~i doi, el ~tie ciind 0 fi
murit, cii baba taeea ca mormantu'. Da' degeaba
tacea ea, male, ca de ~tiut se ~tie toate.[ ...] Daca
~i Briitianu acolo-a murit, ca I-a varat intr-o
pivnita, ~i I-a ros de viu ~obolanii! Unii se
rugase, cica, de el, sa fuga, de Bratianu asta, sau
de altu', care-o fi fost, nepo-su, fra-su, unu dan
Bratieni. Da' asta cic-ar fi zis: un Bratian
niciodata nu fuge! ~i n-a fugit, a dimas. $i a
vazut el pe dracu. Si Maniu a murit, ~i a1tii, cati
~i cati ... Ca dan sute ~i sute ca~i erea, vo doi
dac-a scapat." Dincolo de discursurile Viciii sau
de cele In. registru patetic ale Yvonnei, istoria
familiei inceteaza. Tudor, fiul Yvonnei ~i Riri,
fiica lui Margot, sunt in exil. Vica insa~i nu are
copii ~i se bucura di nu a dat fii unei lumi In
care nimeni nu-ti poarta de grija ("trebe sa-ti ai
singur de grije!", avertizeaza ea continuu).
Exista un singur loc in care poate fi adapostita,
salvata pentru memoria colectiva (pentru ca,
dupa reflectiile profesorului Mironescu, un
suflet colectiv se na~te dintr-un "fastidios
inventar uman"), aceasta lume lara urma~i:
spatiul romanesc, care, intr-adevar, Ii of era
gazduire intr-un mod exemplar. Ferindu-se de
cli~ee1e epocii, de capcana prozei de atmosfera

(intinsa mai intotdeauna dind se afla in cauza


trecutul),
utilizand
simbolurile
cu mare
rafinament, lara urma de ostentatie (doua
motive au aici valoare de simbol ce, ritrnand
naratiunea ca laitmotive, ii adancesc sensurile modvul ceasului ~i motivul sdngelui, creand
personaje memorabile, Diminealii pierdutii este,
lara Indoiala, un roman exceptional. Nici ca~ile
care-l preced In opera autoarei (Drumul egal al
fiedirei zile, roman, 1975; Diiruie~te-ti 0 zi de
vacantii, povestiri,
1979), nici cea care-i
urmeaza (Varii - primiivarii, proza seurta,
1979), dqi bine scrise ~i, lara indoiala,
captivante, nu reu~esc sa-I egaleze. Dupa cum,
valoric, nu are 0 companie foarte numeroasa In
proza romiineasca de azi.
EDITH: Dimillea{ii pierdtltii. Bucure~ti, 1983; Bucure~ti,
1991.
REFERINTE
CRITICE:
N. Manolescu,
In "Romania
literara", nr. 21,1984; AI. George, In "Via\a Romaneasca",
nr. 11, 1984; 1. Holban, Projiluri epice eOlltemporane,
1987; V. Cristea, Fereastra eritieu/ui, 1987; E. Simian,
Seriitori romalli de azi, IV, 1989; I. Vlad, Leetura prozei,
1991; M. Lovinescu, Estetiee, Ullde seurte. IV, 1994;
C. Moram, Obsesia eredibilitii{ii, 1995; L. Ulici, Literaturii
romallii eOlltemporallii, 1995.

S. C.
DIN CALIDOR. 0 COPILARIE
BASARABEAN A - Roman de Paul Goma, aparut la
Editura Albatros, Bucure~ti, 1990. Potrivit
datelor frunizate de Cronologia redaetata de
P. G. ~i publieatii In debutul mai multor volume
ale sale (Arta refugii,
1991; Culoarea
curcubeului
'77, 1993 etc.), romanul Din
calidor a fost scris In ~oua variante: prima In
1983, a doua in 1985. In 1987, romanul apare,
in traducerea lui A. Paruit, la Editura Albin
Michel, in Franta. Prima editie romaneasca
apare In 1989, la Editura Dialog, Dietzenbach,
Germania, volumuJ fi!nd 0 fotocopie dupa
daetilograma autorului. In mai 1990 e publicata,
in versiunea Angelei Clarck, traducerea englez3
a romanului la Readers International, Londra.
In deeembrie 1990, Din calidor apare in
Romania, la Editura Albatros, fiind publicata
(confonn precizarii finale din carte: Paris,
1983) prima varianta a romanului.
Roman
autobiografic,
evocand
copilaria
basarabeana a lui P. G., Din calidor are, in linii
generaJe, 0 constructie
de tip monografic,
tentiind sa refaca, pe liinga imaginea copilului