SUBIECTELE DREPTULUI INTERNATIONAL

NOTIUNE SI CLASIFICARE

CHIINU, 2014

Cuprins:
Introducere
I.Abordari teoretice a subiectelor dreptului international public
II.Clasificare subiectelor DIP
1.. Statul-subiect principal al dreptului international public
2.Organizatiile internationale
3.Natiunile care lupta pentru eliberarea nationala
4.Recunoasterea in dreptul international
III. Republica Moldova ca subiect de drept internaional public contemporan
CONCLUZII SI RECOMANDARI
BIBLIOGRAFIE

Introducere
Actualitatea i importana problemei abordate.
Dreptul internaional reprezint ansamblul de reguli i principii ce reglementeaz relaiile
i conduita statelor ntre ele. Dreptul internaional este privit deseori n sensul de drept
internaional public, adic reglementnd problemele drepturilor dintre mai multe naiuni ori chiar
dintre naiuni i ceteni sau subieci aparinnd altor naiuni.
Dreptul internaional este nrdcinat n acceptul statelor de a constitui un sistem aplicabil n
relaiile dintre ele. n acest context cutuma internaional i tratatul internaional reprezint
sursele primare ale dreptului internaional. Dreptul internaional cutumiar se formeaz prin
conduita statelor de a urma anumite practici generale i de valoare n afara unei obligaii legale,
dar considernd c aceste practici reprezint dreptul. Cutuma internaional a fost codificat n
urma dezbaterilor n cadrul Congresului de la Viena, adoptndu-se n acest sens Convenia
privind dreptul tratatelor (Viena, 1969). Dreptul internaional convenional rezult din nelegerile
internaionale (International agreements) ce se pot stabili n numeroase forme de ctre prile
contractante prin manifestarea lor de voin. Statele pot deasemenea crea cutume internaionale
prin practica unor conduite generale ce sunt ntlnite n mod repetat devenind larg recunoscute i
acceptate.
Subiectele dreptului international reprezint entitati participante la viaa interna ionala, la raporturi
juridice reglementate de normele acestui drept. A fi subiect de drept internaional nseamn a
beneficia de personalitate juridica internaionala, ceea ce presupune capacitatea de a fi titular de
drepturi si obligaii cu caracter internaional.
Problematica abordat, i anume calitatea de subiect de drept internaional public, considerm c nu
este una nchis. Dimpotriv, evoluia excepional a dreptului internaional public i las amprenta
i asupra acelor subiecte de drept ce i exercit drepturi ori le incumb obligaii n cadrul unor relaii
internaionale a cror reglementare este dat de norme ale dreptului internaional public. Astfel,
rmne la fel de actual afirmaia profesorului Louis Le Fur n cursul su de drept internaional pe
care l preda la nceputul sec. XX la Facultatea de Drept din Paris: Dreptul internaional este n
prezent n plin evoluie
Aa cum se cunoate, statele sunt cu siguran subiectele cele mai importante ale dreptului
internaional public. Dealtfel, o lung perioad de timp, acestea au fost considerate singurele subiecte

de drept internaional public. Aceast situaie istoric dat ne permite prin analiza elementelor
constitutive statale, s nelegem care au fost criteriile avute n vedere n a se aprecia Statul ca subiect
al raporturilor juridice internaionale.
Referatul este structurat n trei compartimente, succedate logic, precedate de o introducere, ca iniiere
n studiu. ncheierea conine concluzii i este urmat de bibliografie.
Scopul i obiectivele referatului.
n realizarea scopului ne-am propus urmtoarele obiective:
Definirea termenului de subiectele dreptului international public
Stabilirea importanei temei studiate;
familiarizarea cu evoluia istoric a subiectelor dreptului international
particularitile statului ca subiect principal al dreptului international public
Cuvinte cheie: drept international,subiecte,organizatii,state,eliberarea natioanala,entitati,

I.Abordari teoretice a subiectelor dreptului international public

In sistemul dreptului international subiectele ocupa un loc central,deoarece insasi natura
acestuai este determinata de caracterul lor si de ordinea interactiunii dintre ele.In general se
considera ca o entitate constituie un subiect de drept in cazul in care ea, prin normele unei anumite
ordini juridice,este investita cu un ansamblu de drepturi si obligatii precum si cu capacitati necesare
exercitarii acestora.
Subiecte ale dreptului international sunt considerate acele entitati care participa nemijlocit atit
la elaborarea si realizarea normelor de drept international,cit si la desfasurarea raporturilor juridice
international,dobindind drepturi si obligatii international.Aptitudinea de a fi titular de drepturi si
obligatii internatiolane.Aptitudinea de a fi titular

de drepturi

si obligatii internationale

mai

inseamna si capacitatea de a avea personalitate internationala sau personalitate juridica

internationala.1
Dictionarul de drept international public defineste subiectele dreptului internatioanal ca entitati
participante la viata internationala,cu drepturi si obligatii directe
Intr-o alta opinie,subiectul de drept international este o entitate care participa la raporturi juridice
reglementate nemijlocit de dreptul international.
De asemenea,se apreciaza ca termenul de subiect de drept international este folosit in mod
obisnuit pentru a desemna pe cel care,dependent direct de dreptul international,este apt sa fie titular
de drepturi international si sa aiba acces la procedurile internationale,desemnind pe scurt pe cel
caruia I se adreseaza regulile de drept international public pentru a-I impune direct obligatii sau sa-I
atribuie drepturi.2
Analizind aceste opinii,dar si altele,constatam ca elementele definitorii ale subiectului dreptului
international public sunt urmatoarele:
-calitate de titular de drepturi si obligatii internationale,concretizata in posibilitatea de a dobindi si
exercita direct drepturi si de a-si asuma si indeplini direct obligatiile in cadrul raporturilor juridice
international,in conformitate cu dreptul international public.

1 Nastase A. Drept international publicp. 122.

2 Dictionar de drept international public,op.cit,p.282.

-aptitudinea de a participa la crearea normelor de drept international public,fie pe cale cutumiara,prin

practica lor generala,constanta si repetata,fie pe cale conventional,prin acorduri scrise.
-capacitatea de a avea success direct la procedurie jurisdictionale internationale,pentru a-si apara
drepturile stabilite in dreptul international.
-aptitudinea de a participa la viata organizatiilor internationale guvernamentale ca membri cu
drepturi depline ori numai in calitate de observatori3
Intr-un concept general, subiectul de drept internaional este titularul de drepturi i obligaii
internaionale, participant la relaiile reglementate de normele dreptului internaional.
In doctrina juridic, subiectul de drept internaional face obiectul unor definiii care, dei diferite,
cuprind i unele elemente comune Subieci ai dreptului internaional sunt acele entiti
care au capacitatea de a participa la raporturile juridice reglementate de dreptul internaional.
Subiecii dreptului internaional, se arat in , sunt entitile care
particip sau pot participa la relaiile reglementate de normele dreptuluicinternaional.
Prin alt definiie se susine c subieci ai dreptului internaional sunt entitile participante
la viaa internaional, cu drepturi i obligaii directe. Sintagma viaa internaional nu-i cea
mai potrivit, ea putand include i domenii nereglementate de dreptul internaional public, cum
ar fi, spre exemplu, relaiile comerciale internaionale.4
Juristul african N.Mugerwa indic trei elemente eseniale ale calitii de subiect al unui
sistem
de drept:
1) subiectul s aib obligaii;
2) s fie capabil a reclama beneficiul drepturilor sale;
3) s aib capacitatea de a intra in raporturi juridice cu alte persoane juridice recunoscute de
sistemul particular de drept.
Autorul nu ia ins in considerare particularitile subiectului de drept internaional in sensul
c acesta exist ca atare in temeiul unui criteriu obiectiv, al unei insuiri eseniale fie inerent
subiectului respectiv suveranitatea pentru state, dreptul la autodeterminare pentru naiuni fie
atribuit acestuia prin acordul statelor, de pild, organizaiile internaionale.
Autorul englez D.W.Greig afirm in dreptul internaional, statul este persoan juridic
tipic, iar alte entiti pot fi considerate ca subieci ai dreptului internaional in msura in care
pot intra in raporturi juridice pe plan internaional.
3 Scaunas S. Drept international public p.81
4 Slonovschi V. dr. n drept, lector superior, DREPT INTERNAIONAL PUBLIC

Un alt mod de definire este acela c subiect al dreptului internaional este cel cruia i se
adreseaz regulile de drept internaional pentru a-i impune direct obligaii sau a i se atribui
drepturi. Subiectul dreptului internaional este dependent direct de dreptul internaional, este
apt s fie titular de drepturi internaionale, s fie legat de obligaii internaionale i s aib acces
la proceduri internaionale.
Paul Reuter propune pentru a recunoate unei entiti calitatea de subiect al dreptului
internaional se cere o dubl cerin s fie titular de drepturi i obligaii stabilite i sancionate
direct de acest drept.
Din definiiile expuse mai sus, rezult doar unul din elementele caracteristice ale subiectului
dreptului internaional public, i anume acela de a fi titular de drepturi i obligaii internaionale
in mod direct, adic de a avea personalitate internaional (aptitudinea de a fi titular de drepturi i
obligaii potrivit dreptului internaional), trstur considerat esenial i de muli ali autori.
Aceeai opinie o gsim i in doctrina francez pentru a fi considerat drept subiect activ
al unei ordini juridice, o entitate trebuie, in primul rand, s fie investit de aceast ordine cu
drepturi i obligaii definite in mod clar.
Calitatea de subiect al dreptului internaional trebuie abordat in contextul particularitilor
pe care le reprezint acest sistem de drept. In dreptul internaional important este nu numai
aptitudinea de a avea drepturi i obligaii, ci i posibilitatea practic de a le exercita, aspect in care, de
fapt, se concretizeaz finalitatea principiilor i normelor sale.
Posibilitatea de a avea drepturi i obligaii presupune obinerea drepturilor i obligaiilor
internaionale prin participarea la raporturile juridice internaionale.
G.Tunkin, definete subiecii dreptului internaional ca fiind participanii la relaiile
internaionale, posesorii drepturilor i obligaiilor internaionale, ce le realizeaz in baza drep tului
internaional i care, in cazurile necesare, poart rspundere internaional. In aceast
definiie apare un nou accent realizarea drepturilor i obligaiilor internaionale, adic, participarea
nemijlocit la raporturile juridice reglementate de dreptul internaional public. In aceeai definiie
intalnim i un element specific, esenial, dup prerea noastr, i anume rspunderea internaional a
subiecilor dreptului internaional public.5
Unul din semnele subiecilor dreptului internaional este faptul c ei nu numai c pot fi
supui rspunderii internaionale, dar i dispun de capacitatea de a aciona in mod direct prin
proceduri adecvate ale dreptului internaional, pentru a-i face efectiv respectarea drepturilor
sale in aceste relaii, deci, capacitatea de a avea acces direct la procedurile internaionale
pentru a-i apra drepturile (fie in faa unor instane judiciare internaionale, fie in cadrul unor

5 Buruian A.,Balan O. Drept international publicChisinau 2009 p.108

organizaii internaionale)6

II.Clasificare subiectelor DIP

Concepiile cu privire la subiecii dreptului internaional au evoluat in decursul timpului.
Intr-o concepie considerat tradiional, clasic, autori reputai ca M.Bluntskli, P.Fiore .a. au
susinut c statele sunt unicii subieci ai dreptului internaional.
Sistemul subiecilor de drept internaional cuprinde, in afar de state, naiunile care lupt pentru
eliberare, organizaiile internaionale determinate ca atare prin acordul statelor member i Vaticanul.
Referindu-ne la importana general a clasificrii subiecilor dreptului internaional, putem
susine c, in baza acestei clasificri, evideniem legtura lor, in diferite relaii internaionale,
reflectand caracteristica general a anumitor tipuri de subieci, cat i statutul juridic individual
al fiecrui. Subiecii dreptului internaional se deosebesc unul de altul dup modul de apariie
(formare), scopurile sale, toate avand trsturi individuale, neexistand o identitate intre
natura i intinderea drepturilor i obligaiilor lor, deci, a personalitii lor internaionale.7
In literatura de specialitate exist mai multe modaliti de clasificare a subiecilor dreptului
internaional. D.Feldman i G.Kurdiukov clasific subiecii dreptului internaional dup modul de
manifestare a capacitii juridice internaionale in:
subieci universali (tipici) statele care dispun de toate drepturile i obligaiile internaionale;
subieci speciali (derivai) organizaiile internaionale care au capacitatea juridic
internaional limitat prin voina statelor.8
Bazandu-se pe criteriul suveranitii, aceiai savani propun i o alt clasificare a subiecilor
dreptului internaional: suveranitatea este unicul criteriu obiectiv pentru clasificarea subiecilor de
drept internaional, care se impart in subieci de baz (originari) i secundari, suverani i nesuverani.
In acest sens, se propune urmtoarea clasificare:
6 https://www.academia.edu/4718786/Drept-International-Public (vizitat 08.12.2014)
7 Scaunas S. Drept international public p.82
8 Ion M. Anghel, p.74

 subieci suverani (primari), din care fac parte statele i popoarele ce lupt pentru
independen;
subieci nesuverani (secundari) - organizaiile internaionale.
O clasificare specific a subiecilor dreptului internaional intalnim in cursul academic de
drept internaional (in apte volume), unul din cele mai importante cursuri de drept internaional
al secolului XX. Autorul compartimentului respectiv R.Miullerson propune clasificarea subiecilor
dreptului internaional in:
subieci ce dispun de drepturi i obligaii ce se deduc direct din normele dreptului inter naional
i care particip direct la crearea acestor norme i vegheaz respectarea lor. Acetia sunt
statele, popoarele ce lupt pentru independen i organizaiile internaionale guvernamentale;
subieci ce dispun de un anumit volum de drepturi i obligaii internaionale, destul de limitat,
i care nu particip direct la procesul de creare a normelor dreptului internaional. Acetia
sunt indivizii, organizaiile internaionale neguvernamentale, organele internaionale (comisii,
comitete, organe judiciare i arbitrale).
In doctrina rus actual de drept internaional, care se formeaz in condiii geopolitice noi
determinate de dispariia URSS ca subiect unic de drept internaional, se observ o modificare
esenial a conceptului de subiect de drept internaional.
In una din cele mai recente lucrri din domeniul dreptului internaional Precedentele in
dreptul internaional public i privat cunoscuii savani rui I.Blienko i G.Doria acord acestei
probleme subiecii dreptului internaional o atenie deosebit, tratand problema intr-un mod
deosebit i specific in comparaie cu conceptul cunoscut i acceptat. Autorii afirm c, in
condiiile actuale, calitatea de subiect de drept internaional public urmeaz s fie recunoscut:
a. poporului;
b. statelor;
c. organizaiilor interstatale;
d. naiunilor care lupt pentru eliberarea naional reprezentante prin organele eliberrii
naionale.
Toi aceti subieci sunt primari, in opinia autorilor, calitatea de subiect avand-o i:
a. corporaiile transnaionale:
b. persoanele fizice i persoanele juridice, care particip la circuitul internaional economic;
c. organizaiile interstatale neguvernamentale.9

9 Buruian A.,Balan O. Drept international publicChisinau 2009 p.115

O clasificare reuit a subiecilor dreptului internaional se face in raport de drepturile pe care

le pot dobandi i obligaiile pe care i le pot asuma, clasificare ce cuprinde dou categorii de subieci,
i anume:
subieci primari, originari, direci i cu capacitate deplin;
subieci derivai i cu capacitate limitat.
Subiecii primari, originari sunt statele. Ele sunt creatoarele i destinatarele principale ale
normelor i principiilor fundamentale ale dreptului internaional. Statele mai sunt definite ca
subieci direci cu capacitate deplin, avand predilecia de a fi parte in orice raport juridic
internaional.
Subiecii derivai sunt acele entiti implicate in raporturile juridice internaionale, crora statele
le confer statutul, prin acordul lor de voin. In aceast categorie intr organizaiile inter naionale
interguvernamentale, naiunile care lupt pentru eliberare, la care se adaug Vaticanul.
In doctrina actual se susine diversificarea entitilor ce ar urma s fie incluse in ordinea
juri dic internaional ca subieci distinci, alturi de state, organizaiile guvernamentale i popoarele
ce lupt pentru independen, corporaiile multinaionale, organizaiile internaionale
neguvernamentale, persoanele fizice, persoanele juridice i chiar omenirea in intregul ei.
Autorii I.Blienko i G.Doria, clasific subiecii dreptului internaional nu numai in categorii,
dar i in trei niveluri:
Nivelul unu: poporul, statele i naiunile care lupt pentru eliberarea naional, organizaiile inter
naionale interstatale. Toi aceti subieci, direct sau indirect, particip la crearea normelor de drept
internaional, sunt posesori i purttori ai drepturilor i obligaiilor ce decurg din tratate i acorduri
internaionale.
Nivelul doi i trei: persoanele fizice, persoanele juridice, corporaiile transnaionale, organizaiile
internaionale neguvernamentale, participani la relaiile internaionale, care prin aciunile lor
particip, direct sau indirect, la formarea normelor de drept internaional, ns influena lor nu este
decisiv ca in cazul subiecilor de nivelul unu.
Sunt considerate subiecte ale dreptului international public urmatoarele entitati:
-

Statul ca subiect primar si cu personalitate deplina,cu o pozitie dominant in ansamblul

subiectelor de drept international

Organizatiile internationale

guvernamentale (organizatii interguvernamentale),dar

numai daca numa si in masura in care statele care le-au creat recunosc personalitatea
juridical international.De aceea, ele sunt considerate ca subiecte ale dreptului international
public derivate prin acordul de vointa al statelor membre si limitate la competentele pe care
statele le-au acordat prin statutul lor

Popoarele sau natiunile care lupta pentru eliberarea de sub dominatie colonial sau

ocupatie straina,ori impotriva

regimurilor rasiste,in exercitarea dreptului lor la

autodeterminare si de a dispune de ele insele.10

1.Statul-subiect principal al dreptului international public
Dupa parerea aprope unanima a autorilor de drept international,statele sint subiectele
principale,originare si universal ale dreptului international.Statutul de subiecte principale este
dominant de locul pe care acestea il ocupa in sistemul relatiilor international.In miinile acestora sint
concentrate principalele mijloace de influenta asupra vietii internationale.Prin intermediul si sub
controlul statelor isi desfasoara activitatea si alti participanti la viata sociala international-unitatile
administrative

ale statelor,asociatiilor obstesti,intreprinderile,indivizii.Nici o societate umana nu

poate exista in afara statului. Astfel,juristul sovetic D.Levin scria ca : statul suveran reprezinta
forma principal de organizare a vietii popoarelor11
Statele sunt subiecte universal datorita faptului ca acestea sunt in drept sa participle la toate
raporturile de drept international.Nu intimplator,CIJ,in Avizul consultative din 11 aprilie 1949 privind
repararea daunelor suferite in serviciul Natiunilor Unite,mentiona ca ceea ce diferentiaza un stat de
o organizatie internationala este faptul

ca el poseda totalitatea drepturilor si obligatiilor

international,spre deosebire de drepturile si obligatiile organizatiei international,limitatea

prin

obiectul si scopurile pentru care a fost infiintata.

Notiunea de stat a cunoascut mai multe definitii,de exemplu: statul este un subiect de drept
international care poseda urmatoarele caracteristici:
a)populatie, b)teritoriu, c)guvern, d) capacitatea de a intra in relatie cu alte state,un stat este
formatiune alcatuita din populatie ce locuieste pe un anumit teritoriu.
Populaia
Dimensiunea uman reprezint unul din elementele constitutive ale statului i este un criteriu
pentru definirea acestui concept.
Statul reprezint o colectivitate uman i el nu poate exista fr populaie, aa cum nu poate
exista fr teritoriu sau guvern. Ipotetic, dispariia total a populaiei unui stat prin emigrare sau
datorit altor cauze duce la dispariia acelui stat. Populaia unui stat este definit ca totalitatea
locuitorilor acelui stat. Dac acceptm sensul larg al acestei definiii, inelegem c populaia unui stat
10 Serbenco E..,Balan O. Drept international publicChisinau 2005,editia II, p.101
11 Ion M. Anghel, Subiecte de drept internaional, ed. Lumina Lex, 1998, pag. 35

cuprinde toi indivizii care locuiesc pe teritoriul su. Dar, din punct de vedere juridic, aceast
definiie prezint un dublu inconvenient:
- este prea larg pentru c include i strinii domiciliai intr-un stat, dar care n-au renunat la
cetenia de origine i care nu pot fi considerai ca elemente constitutive ale statului;
- exclude cetenii proprii, instalai in alte ri, dar care continu s participe la viaa politic
a statului de origine.
Ca element constitutiv al statului, populaia este alctuit din totalitatea indivizilor legai de
stat prin cetenie.Majoritatea lor locuiesc pe teritoriul acelui stat, o parte dintre ei se afl in
alte state. Pe teritoriul unui stat, alturi de cetenii proprii se pot afla i strini, fie pe o baz, in
general, permanent (ceteni ai altor state dar cu domiciliul de baz in statul de reedin, personae
fr cetenie i refugiate), fie in mod temporar (turiti, oameni de afaceri etc.).
Populaia aflat in graniele unui stat, indiferent dac este legat permanent (ceteni) sau
numai temporar de acesta (strini), este supus dreptului intern al statului respectiv, in baza
suveranitii acestuia. Statutul juridic al fiecrei categorii de persoane ce formeaz populaia este
stabilit prin legile statului cu excepia anumitor categorii, asupra crora jurisdicia statului este
limitat (spre exemplu, persoanele cu statut diplomatic). Unele probleme privind populaia fac
obiectul cooperrii internaionale (drepturile omului, protecia diplomatic, statutul juridic al
apatrizilor i bipatrizilor, regimul juridic al refugiailor etc.). Dei exclusiv i discreionar,
exercitarea acestei atribuii se realizeaz cu luarea in considerare a dou postulate:
- regimul propriilor ceteni s nu aduc atingeri ireversibile drepturilor fundamentale ale
omului, iar
- regimul strinilor s nu prejudicieze interesele acestora sau ale statului lor de origine i s
nu fie discriminatoriu.
In acelai timp, orice stat urmrete asigurarea unui regim cat mai favorabil cetenilor si
aflai permanent sau temporar pe teritoriul altor state.12
Guvernul
Cel de-al treilea element, care condiioneaz existena statului il constituie guvernul.
Statul fiind un organism politico-social nu poate fi alctuit numai din populaie i din teritoriu,
ci trebuie, ca pe acest teritoriu, s existe o organizare politic care s controleze teritoriul i
creia s-i fie supus, in mod efectiv, populaia care-l locuiete.
In acest sens, un stat presupune reunirea elementelor sale constitutive teritoriu i populaie
in cadrul unei societi organizate cu un guvern capabil s asigure funciile externe i interne,
precum i stabilirea unei ordini juridice i materiale efective. Astfel, cel de-al treilea element il
12 http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/017__Drept_international_public.pdf (vizitat 08.12.2014)

constituie existena unui mecanism guvernamental, a unui sistem de organe care ii exercit
autoritatea in entitatea respectiv, o organizeaz i o reprezint in relaiile internaionale.
Pentru ca acest element s se considere intrunit, in planul raporturilor internaionale, se cere
ca exerciiul acestei autoriti s fie:
- exclusiv, in sensul inexistenei unei alte autoriti creia s-i fie supus aceeai populaie i
acelai teritoriu;
- efectiv, in sensul realizrii in mod real a puterii asupra celorlalte dou elemente.
Guvernul constituie elementul care d forma i caracterul propriu statului, asigurand integritatea
teritorial i politic a acestuia.13
Suveranitatea
Aceste elemente caracterizeaz statul din punct de vedere politic i social, dar in doctrin se
arat c drept criteriu al existenei statului ar trebui s fie luat un element de ordin juridic
suveranitatea.
Astfel, suveranitatea constituie elementul definitoriu al existenei statului (o trstur
esenial a puterii de stat).
In literatura de specialitate, suveranitatea a fost definit ca fiind supremaia unic, deplin
i indivizibil a puterii de stat in limitele frontierelor teritoriale i independena acesteia in raport
cu orice alt putere.14
Suveranitatea este caracteristica de baz a statului, fundament in egal msur politic i juridic
al calitii statului de subiect de drept internaional.
In calitatea sa de concept juridic, suveranitatea aparine atat dreptului intern (dreptului con stitu
ional), cat i dreptului internaional public. Ea se definete prin dou componente eseniale:
- suveranitatea extern sau independena; i
- suveranitatea intern sau supremaia puterii de stat.
Structura si calitatea statelor
n societatea internaionala exista mai multe tipuri de state:

state unitare care au un sistem unic de organe supreme ale puterii si administraiei de
stat, manifestndu-se, in relaiile externe, ca subiecte unice de drept internaional;

uniuni de state ce reprezenta forme de asociere cu o structura statala complexa a doua

sau mai multe state care, dup intrarea in uniune, continua sa exercite, in limitele

13 Conform art. 96 al Constituiei Republicii Moldova, Guvernul asigur realizarea politicii interne i externea statului i
exercit conducerea general a administraiei publice

14 ANGHEL, I. M. Subiectele de drept internaional. Bucureti: Editura Lumina-Lex, 1998, p.107.

teritoriului lor, atribute prevzute in actul constitutiv al uniunii. Cele mai

reprezentative uniuni de state sunt confederaiile si federaiile;

statul permanent neutru, in sensul neparticiprii la rzboi, care are un statut propriu.

Confederaiile sunt acele uniuni de state n cadrul crora statele membre i pstreaz independenta
si calitatea de subiecte de drept international, fiind state independente care i conduc singure
relaiile internaionale. Statele uniunii instituie organe comune, care centralizeaz si coordoneaz
activitatea acestora n anumite domenii. De exemplu, Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.) se
apropie de modelul unei confederaii regionale, constituita n baza unui acord - Acordul de la Minsk
(1991) - ncheiat ntre statele fostei U.R.S.S. si cuprinde n structura sa mai multe organe: Consiliul
efilor de State care este organul decizional suprem, Consiliul efilor de Guverne, Comitetul de
coordonare si consiliere organ permanent executiv, Consiliul Minitrilor Afacerilor Externe, care
coordoneaz politica externa a statelor membre, Consiliul Minitrilor Apararii responsabil de
coordonarea politicii militare a statelor membre, un Stat Major, Consiliul Comandan ilor trupelor
frontaliere, Tribunalul afacerilor economice, Banca interstatala si un Secretariat executiv. Prin
tratatele ncheiate la nivel de confederaie, statele membre vizeaz sa creeze o uniune economica n
care sa fie asigurata libera circulaie a mrfurilor, a capitalului, a serviciilor si a persoanelor din
aceasta zona, precum si asigurarea unei zone de liber schimb.
De cele mai multe ori, confederaia este o forma de tranziie nspre constituirea unei federa ii. Este
cazul S.U.A., care, nainte de a deveni un stat federativ a prezentat forma unei confederaii.
Federaiile reprezint uniuni de state care au renunat la independenta lor, transfernd calitatea de
subiect de drept statului federal. Statele membre i pstreaz competenta de a administra strict
probleme de interes local, statul federal fiind cel care le conduce relaiile externe. Este cazul Belgiei,
a Elveiei, S.U.A. etc.
O situaie particulara este cea a statului permanent neutru, care dispune de o capacitate limitata de
a-si asuma drepturi si obligaii, determinata de statutul sau specific. State cu neutralitate permanenta
sunt Elveia si Austria. Neutralitatea unui stat trebuie sa rezulte din acte interne ale acestuia legi si
dispoziii constituionale. Statului neutru i revin obligaii specifice:

de a nu participa la aliane militare, politice sau economice care urmresc pregtirea

unui rzboi;

de a nu permite folosirea teritoriului lor drept teatru al unor operaiuni militare, sau ca
loc de depozitare a muniiilor, armamentului si a trupelor militare;

de a colabora activ cu celelalte state pentru asigurarea pcii si securitii

internaionale.

Statul neutru are dreptul:

la autoaprare individuala si colectiva;

de a acorda sprijin statului victima, n cazul unui rzboi, si nu sa ajute agresorul. Acest
din urma drept i este recunoscut statului neutru, care, n societatea contemporana, nu
mai este inut de obligaia de imparialitate.

Drepturile fundamentale ale statului:

-dreptul la existeta si la respectarea personalitatii lor internationele
-dreptul al suveranitate si independent
-dreptul de a-si allege liber si de a-si organiza sistemul politic,economic si social
-dreptul la pace si securitatea
-dreptul la integritatea teritoriala si la inviolabilitatile frontierelor
Indatoririle fundamentale ale statului:
- obligaia de a nu recurge la for i la ameninarea cu fora;
- obligaia de a respecta inviolabilitatea frontierelor i integritatea teritorial a fiecrui stat;
- obligaia de a respecta personalitatea statelor;
- obligaia de a respecta suveranitatea i independena statelor;
- obligaia de a nu interveni in treburile interne ale altor state;
2.Organizatiile internationale
Organizatiile internationale interguvernamentale reprezinta forme institutionalizate de
cooperarea a statelor.Ele sunt infiintate pentru coordonarea colaborarii statelor in diverse domenii ale
relatiilor internationale.In vederea realizarii sarcinilor ce stau in fata acestora,statele le inzestreaza
cu calitatea de personalitate juridica international.In acest mod,dispunind de o vointa autonoma de
cea a statelor,organizatia internationala apare

ca titular al anumitor interese commune,chemata tot

odata sa si le apere.
Actualmente personalitatea juridica internationala este recunoscuta tuturor organizatiilor
international interstatale.Ceea ce insa nu putem spunem despre recunoasterea expresa a acestei
calitati in actele lor constitutive.In dispozitiile corespunzatoare ale statelor lor de cele mai dese ori se
vorbeste despre capacitatea

lor juridical (de ex: art.104 din Carta ONU,art 66 din Statutul

OMS,art.XII din Statutul UNESCO).15 Majoritatea autorilor considera ca prin aceasta se are mai
15 http://www.cpcs.ro/articol-oi-onu.php (vizitat 08.12.2014)

mult in vedere personalitatea juridical de drept intern a organizatiei international.Potrivit acesteea o

organizatie internationala dispune de urmatoarele capacitati:
-dreptul de a incheia contracte,inclusive contracte de munca,cu functionarii sai
-dreptul de a dispune de bunuri immobile si mobile
-dreptul de a sta in justitie
Organizatiile international interguvernamentale sunt subiecte de drept international
derivate,intrucit ele sunt produsul acordului de vointa al statelor care le-au constituit,spre deosebire
de state-subiecte originare ale acestuia si subiecte limitate,deoarece ele isi desfasoara activitatea si isi
exercita competentele numa in limitele prevederilor statului lor.
In ultima jumtate a secolului XX, organizaiile internaionale s-au proliferat i extins
considerabil, constituindu-se, astfel, un complex de organizaii. Datorit numrului extins de
organizaii internaionale i a varietii lor, s-a impus necesitatea clasificrii lor dup anumite
criterii, i anume:
1. Din punctul de vedere al vocaiei lor, se disting:
- organizaii cu caracter universal,
- organizaii cu caracter regional,
- organizaii cu caracter subregional.
Organizaia cu caracter universal, conform statutului, este deschis tuturor statelor, indiferent
de situarea geografic a acestora, chiar dac nu toate statele lumii particip la ea. Aceste
organizaii sunt impuse de imperativele globalizrii, astfel c unele probleme nu pot fi abordate
decat la scar global. Singurul exemplu, in acest sens, este cel al Organizaiei Naiunilor Unite i al
organizaiilor din sistemul su - instituiile specializate.
Organizaiile cu caracter regional sunt compuse din state care fac parte din aceeai regiune,
liantul constituindu-l apropierea geografic sau interesul comun de cooperare economic. Spre
exemplu, Organizaia Statelor Americane, Consiliul Europei, Organizaia Unitii Africane, Liga
Statelor Arabe etc.
Fenomenele politice care au avut loc dup anul 1989 au favorizat intensificarea cooperrii in
diverse forme, inclusiv prin organizaii internaionale la nivel subregional (cu caracter tehnic,
economic,
dar i politic), cum ar fi Cooperarea Economic a Mrii Negre, Comisia Dunrii .a.
2. Dup calitatea membrilor, organizaiile internaionale se impart in:
- organizaii guvernamentale; i
- organizaii neguvernamentale.
Atunci cand vorbim despre organizaii internaionale, ca subieci de drept internaional,

avem in vedere organizaiile internaionale guvernamentale, cele cu caracter statal, in msura in

care este infiinat printr-un acord dintre state.
Organizaiile neguvernamentale sunt constituite din persoane fizice sau persoane juridice
neguvernamentale, chiar dac acestea indeplinesc sarcini guvernamentale de importan.
Spre exemplu, INTERPOL indeplinete funcii guvernamentale importante, iar Comitetul
Internaional al Crucii Roii ii desfoar activitile in relaie cu statele i in cadrul dreptului
internaional, dar, cu toate acestea, ele sunt organizaii neguvernamentale.
3. Dup competena organizaiilor internaionale in domeniul relaiilor internaionale, distingem:
- organizaii cu competen general sau cu vocaie de universalitate; i
- organizaii cu competen special.

3.Natiunile care lupta pentru eliberarea nationala

Din punct de vedere istoric, apariia naiunilor care lupt pentru eliberare drept categorie
juridic specific, supus unui regim juridic ce implic drepturi i obligaii este de dat relativ
recent. Ea se regsete in perioada luptei anticolonialiste. Dup cel de-al doilea rzboi mondial,
micrilor de eliberare naional li s-a recunoscut calitatea de subieci de drept internaional
in relaiile cu ali subieci de drept internaional. O asemenea recunoatere a avut loc, pe
lang ONU, i in cadrul Organizaiei Unitii Africane, odat cu afirmarea principiului politic
privind autodeterminarea popoarelor ca unul dintre principiile fundamentale ale dreptului
internaional.
O miscare de eliberarea nationala poate accede la statutul de participant la raporturile juridice
international numai ca urmare a recunoasterii ei din partea statelor si organizatiilor
international.Poate insa

pretinde la recunoasterea statutului

de eliberarea nationala doar acea

miscare anticoloniala ale carei actiuni,pasnice sau armate,permit constatarea faptului ca ea se gaseste
intr-o situatie tranzitorie in procesul de creare a unui stat independent.Constatarea se face in baza
anumitor conditii:
-este necesar ca in teritoriu locuit de poporul ce lupta pentru independenta,miscarea de eliberare
nationala sa se manifeste ca o autoritate efectiva ce detine mai mult sau mai putin controlul
-existenta unor organe de conducere(de ex: un comitet national,front al salvarii nationale,guver
provizoriu,organul de conducere al unui partid politic)16
16 Buruian A.,Balan O. Drept international publicChisinau 2009 p.140

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, dreptul international public a consacrat dreptul la
autodeterminare a popoarelor aflate sub dominatia coloniala. n acest mod s-a legalizat lupta lor de
eliberare nationala n vederea constituirii ca stat independent. Popoarelor care lupta pentru
independenta li s-a recunoscut calitatea de subiecte de drept international public, dar cu caracter
limitat si tranzitoriu, aceasta calitate existnd pna la constituirea statului independent care va deveni
subiect cu personalitate juridica deplina. Personalitatea lor juridica internationala se dobndeste din
momentul n care si creeaza organe proprii ce exercita functii de putere publica. Pentru a exista ca
subiecte de drept, nu este nevoie de recunoasterea statelor.
Poporul care lupta pentru independenta se bucura de dreptul de a ncheia tratate internationale, de a
ntretine relatii oficiale internationale, de a primi ajutoare din partea statelor si a organizatiilor
internationale, de a participa la crearea dreptului international public.17

4.Recunoasterea in dreptul international

In dreptul international recunoasterea poate fi definita ca un act unilateral prin care un stat sau
mai multe state iau act de existenta unui fapt sau a unei situatii juridice nou aparute in comunitatea
international,de natura sa determine raporturile juridice intre acestea si situatia sau entitatea
recunoscuta de el.In calitatea de obiecte ale recunoasterii international pot fi:statul nou aparut(ca
subiect de drept international),guvernul instalat pe cale neconstitutionala.18
Recunoasterea statelor
Reprezinta actul unilateral care emana de la un stat, prin care acesta constata aparitia sau existenta
altui stat, pe scena vietii internationale. Actul recunoasterii reprezinta un act de suveranitate al
statelor, un drept al unui stat si nu o obligatie a acestuia.
n literatura de specialitate se discuta valoarea actului de recunoastere internationala a noului stat si
efectele sale. Recunoasterea este un act declarativ si nu un act constitutiv de drepturi, statul
recunoscut nu dobndeste personalitate juridica din momentul recunoasterii sale, ci din cel al formarii
sale ca stat. Prin actul recunoasterii, statul stabileste relatii oficiale (diplomatice si consulare) cu
statul care face obiectul recunoasterii.
17 Nastase A.,Jura A. drept international public p.143
18 Dicionar de Drept Internaional Public, coordonator I.CLOCA. Bucureti: Editura tiinific iEnciclopedic,
1982, p.119.

Recunoasterea poate fi expresa, atunci cnd recunoasterea se face printr-un act scris, oficial care este
comunicat statului vizat; poate fi tacita, atunci cnd din comportamentul statului rezulta intentia sa de
a recunoaste un alt stat ( de exemplu, ncheie un tratat cu acesta).
Recunoasterea guvernelor
Intervine atunci cnd noul guvern se formeaza altfel dect pe cale constitutionala (prin revolutie,
insurectie, lovitura de stat etc), sau se formeaza doua guverne.
Recunoasterea guvernelor reprezinta un act unilateral prin care un stat accepta guvernul altui stat ca
organ al puterii publice a acestui stat.
Pentru a face obiectul recunoasterii, guvernul trebuie sa beneficieze de suportul majoritatii populatiei
statului si sa fie capabil sa se achite de obligatiile internationale ale predecesorilor sai.
Actul recunoasterii are ca efecte: obtinerea de catre guvernul recunoscut a dreptului de a stabili relatii
diplomatice cu statul care l-a recunoscut si cu alte state; dobndirea dreptului de a nainta actiuni n
fata instantelor judecatoresti ale statului care l-a recunoscut; dobndirea dreptului la imunitatea de
jurisdictie si de executie. (Imunitatea de jurisdictie reprezinta un principiu potrivit caruia un stat nu
poate fi actionat de catre alt stat - mpotriva vointei sale - n fata unei instante de judecata.)19
III. Republica Moldova ca subiect de drept internaional public contemporan
Republica Moldova la 27.august.1991 , marcheaz o noua viziune asupra valorilor naionale, statului
de drept, respectrii legilor i ocrotirii drepturilor fundamentale ale omului. Actul care declara:
Republica Moldova este un stat Suveran,Independent si Democratic,Liber s-i hotrasc prezentul
i viitorul,fr nici un amestec din afar,n conformitate cu idealurile i nzuinele sfinte ale
poporului in spaiul istoric si etnic al devenirii sale naionale 20.Declaraia de Independent a
Republicii Moldova constituie nceputul a noi valori , care respect egalitatea n drepturi a societii
i a valorilor umane. Declaraia de Independen a Republicii Moldova avea adresare ctre
Organizaia Naiunilor Unite unde se cerea de a deveni membru cu drepturi depline n organizaia
mondiala i n ageniile sale specializate.21 Organizaia Naiunilor Unite constituie Carta Naiunilor
Unite n 1945 la 26 iunie, San Francisco , unde are ca scop de a opri aciunile negative asupra
statelor, astfel ndemnnd popoarele de a crea condiii pentru respectarea justiiei,promovarea
19 I.M. Anghel, Subiectele dreptului internaional, p. 188-189
20 Constituia Republicii Moldova 29.07.1994,Articol:8,77,86
21 Declaraia de Independen a Republicii Moldova.

progresului social i libertatea de

care are nevoie societatea,meninerea pcii ntre popoare i

securitii internaionale.Momentul de afirmare a Republicii Moldova a constituit un fenomen de

stabilire a relaiilor externe,prima ara care a recunoscut RM ca stat suveran i independent,unitar i
indivizibil a fost Romnia.Ca urmare a acestor etape de consolidare a statului n emanciparea
relaiilor externe s-a nfiinat ambasade la Chiinau ,ntr-o perioada progresiva au aparut oportuniti
naionale de consolidare a obiectivelor internaionale.Pentru a crea i a respecta condiiile de
participare a

Republicii Moldova la dezvoltarea internaionala, pe plan extern este nevoie de a fi

implementate strategii de viitor n domeniul juridic,activiti diplomatice pe ntregul arial al practicii

externe i a politicii internaionale.

22

Perioada de recunoastere a Republicii Moldova a trecut prin mai multe etape care au creat noi relaii
externe cu statele vecine n domenii relaii politice, economice, culturale i alte interese de ordin
comun cu rile europene n activitile diplomatice, prevzute de normele dreptului Internaional i
practicii existente n domeniu. Pe parcursul anilor urmtori Moldova desfoar o activitate intens
de afirmare pe plan internaional prin aderarea la un ir de organizaii internaionale: la 30 ianuarie
1992 la Conferina pentru Securitate i Cooperare n Europa (actual,Organizaia pentru Securitate i
Cooperare n Europa,OSCE); la 2 martie 1992 Republica Moldova devine membru al Organizaiei
Naiunilor Unite;
la 4 mai 1992 devine membru al Organizaiei Mondiale a Sntii;al Fondului Monetar
Internaional; al Bncii Internaionale pentru Reconstrucie i Dezvoltare; la 12 august 1992 al Bncii
Europene pentru Reconstrucie i Dezvoltare. La 25 iunie 1992 Republica Moldova particip
mpreun cu alte state n calitate de membru fondator la instituirea organizaiei regionale Cooperarea
Economic la Marea Neagr. n vederea includerii n circuitul internaional cultural Republica a
aderat la UNESCO la 27 mai 1992 i la Uniunea Latin la 12 decembrie 1992.Concomitent cu
eforturile de integrare n organizaiile i structurile internaionale, pe parcursul anilor 1992-1993 s-au
extins relaiile bilaterale. Spre sfritul anului 1993, Republica Moldova era recunoscut de peste 120
de state, avnd relaii diplomatice cu peste 80 de ri. Au fost deschise primele ambasade ale
Republicii Moldova peste hotare la: Bucureti (24 februarie 1992),Moscova (16 octombrie 1992),
Kiev (26 mai 1993), Bruxelles (21 iunie 1993), Minsk (6 octombrie1993), Washington (9 decembrie
1993); la 5 iunie 1992 a nceput s funcioneze Reprezentana permanent a Republicii Moldova pe
lng ONU.

Totodat la Chiinu au fost deschise primele ambasade strine ale: Romniei (24

ianuarie 1992), SUA (29 martie 1992), Ucrainei (martie1992), Federaiei Ruse (iunie 1992), RFG
(noiembrie 1992) . a.Importante momente n afirmarea statalitii Republicii Moldova i a calitii
de subiect de drept internaional le-au constituit alegerile parlamentare pe baz de pluripartitism, care
22Carta Natiunilor Unite

au avut loc la 27 februarie 1994 i elaborarea noii Constituii care intr n vigoare la 27 august
1994.Constituia Republicii Moldova devine astfel cadrul juridic al relaiilor bilaterale i al
colaborriimultilaterale cu alte state.23
La momentul actual Republica Moldova dispune de criteriile principale a unui stat suveran si
independent ,aprut pe harta lumii drept consecin a destrmrii imperiului sovietic,fapt care i
justific apariia.Constituirea fundamentelor statului Republica Moldova i ale societii democratice
a fost efectuat cu participarea activ a populaiei i a trecut prin dou etape relative dinstincte. Prima
fiind calificat ca etap confuz, contradictorie i de scurt durat , ncepe n 1990,odat cu
desfurarea primelor alegeri libere care au marcat un pas important n procesul de democratizare a
societii (dei nc sovietice) i de edificare a statului moldovenesc. La 5 ani dela anunarea cursului
de Perestroika, s-au desfurat alegerile n ultimul Soviet Suprem al R.S.S.Moldoveneti. Legea
privind alegerile deputailor poporului din R.S.S.M., din 23 noiembrie 1989,introducea elemente noi,
imposibil de imaginat n practica alegerilor anterioare din Uniunea Sovietic.
Un pas important n democratizarea vieii politice din Republic l-a constituit alegerile parlamentare
din 25 februarie 1990, apreciate ca primele alegeri democratice. Dei alegerile nu s-au desfurat n
condiiile unui pluralism politic real, totui candidaii au avut posibilitatea s participe n condiii
egale la campania electoral, prezentndu-i platformele n faa electoratului.n urma scrutinului, n
Sovietul Suprem au fost alei 380 de deputai, majoritatea dintre ei fiind naintai i susinui de noile
formaiuni politice n componena forului legislativ suprem al republicii au intrat reprezentanii mai
multor formaiuni politice cu programe diverse.
Pornind de la realitate i fiind ghidai de conjunctura intern i extern, ntr-o perioad relativ scurt,
Sovietul Suprem a elaborat i a aprobat un set de legi i hotrri, care au creat baza juridic i au
trasat direciile principale de dezvoltare a noului stat, Republica Moldova Analiznd activitatea
Sovietului Suprem al RSSM de legislatura a XII-a, vom observa c ncepnd cu aprilie 1990 s-a mers
pas cu

pas spre declararea Independenei la 27 august 1991.

Chiar la prima edin a Sovietului Suprem, exprimnd voina poporului, a fost confirmat hotrrea
revenirii la vechile atribute ale statalitii moldoveneti, adoptndu-se un nou Drapel de Stat,
Tricolorul albastru, galben, rou , simbol oficial al suveranitii. Pe parcursul urmtoarelor edine
au fost adoptate un ir de documente de o importan excepional pentru constituirea i consolidarea
statului.

23 Manual:Drept Internaional Public ,capitolul II,Dreptul Internaional,i evoluia sa

istoric.pag.41 ,ediia III.2009.
Oleg Balan.doctor habilitat n drept, confereniar universitar

n decursul a 21 de ani de la declararea independenei ,Republica Moldova a nregistrat mari progrese

pe plan naional,aciuni de mare importana cu statele din exterior au fost tot mai frecvente ce
primete cooperare diplomatic a Republicii Moldova cu tri ca,Romnia,Ucraina,Belarus, Bulgaria,
Frana, Ungaria, Turcia, China, Rusia,SUA.n complexul de studiu Republica Moldova rmne a fi
principalul partener ai Uniunii Europene , unde peste 50% din totalul exporturilor moldoveneti se
orienteaz spre UE.Anul 2009 decembrie ,Moldova i UE au reconfirmat intenia de a crea o zon de
liber schimb aprofundat ,aceasta are efecte dinamice pentru economia moldovei

CONCLUZII SI RECOMANDARI
n doctrina juridic, de regul, s-a apreciat c, calitatea de subiect de drept internaional public o
presupune i pe aceea de subiect al dreptului tratatelor. Astfel, prile tratatelor internaionale pot fi
numai subiectele de drept internaional, adic statele, naiunile care lupt pentru eliberare, precum i
organizaiile internaionale n limitele competenei lor.
n doctrina juridic, problema calitii de subiect de drept internaional public exist cu siguran,
reieind din nsi prezentrile care se fac n materie. Astfel se arat c pentru identificarea unui
subiect de drept internaional este necesar s se constate dac acesta posed personalitate juridic
n cadrul ordinii juridice internaionale, dac are deci capacitate juridic de a aciona pe plan
internaional. Credem c elementul capacitate juridic apare ntr-un prim plan, iar acest proces
este n plin desfurare, finalitatea acestui proces exprimndu-se prin faptul ca acest element s
ajung singurul criteriu de apreciere a calitii de subiect de drept internaional public.
Procesul despre care aminteam este credem evideniat i de apariiile doctrinare ale acestor
subiecte. Astfel, subiectul de drept internaional public a mai fost identificat ca:
a) titularul de drepturi i obligaii pe planul dreptului internaional.
b) titularul dreptului de a intenta o aciune la un tribunal internaional.
c) titularul unor interese n privina crora exist prevederi n dreptul internaional.

n acest sens, potrivit avizului consultativ, dat la cererea Adunrii Generale a ONU (1949)
asupra prejudiciilor suferite n serviciul ONU, Curtea Internaional de Justiie a considerat c
50 de state reprezentnd o majoritate a membrilor comunitilor internaionale au puterea,
conform dreptului internaional, de a crea o entitate posednd personalitate juridic obiectiv i
nu numai una recunoscut doar de ele.
Este evident c o asemenea asociere de state, constituit prin tratat, nzestrat cu o constituie
i organe comune i posednd o personalitate juridic distinct de cea a statelor membre, apare
ca un subiect de drept internaional public de sine stttor. Cu toate acestea rmne ntrebarea
dac aceste organizaii internaionale au o personalitate juridic opozabil, erga omnes, i dac
nu este necesar un acord tacit sau expres al statelor membre.
Tot n planul dreptului internaional apar popoarele i micrile de eliberare naional, care
sunt acceptate n genere ca subiecte de drept internaional. Pe de alt parte, n mod necesar, se
arat c recunoaterea calitii nu depinde de capacitatea internaional, i anume de aciona n
planul dreptului internaional, ci de ntrunirea unor elemente ale personalitii juridice de tip
statal, i anume s aib organe proprii de conducere, un teritoriu (eliberat) i fore organizate care
s poarte lupte de eliberare.
n doctrin se arat c aceste subiecte de drept, au o capacitate internaional limitat.
Astfel, exemplificativ este c reprezentanii micrilor de eliberare naional primesc invitaii la
conferinele internaionale fr a putea avea drept de vot.
Multe alte discuii n legtur cu calitatea de subiect de drept internaional public se ridic i
n privina organizaiilor neguvernamentale, a societilor transnaionale i chiar a individului. n
acest sens, n dreptul internaional public noua apariie o reprezint individul, despre care
exemplificm c, atunci cnd i se ncalc drepturi fundamentale, are capacitate procesual n
planul dreptului internaional.
n concluzie, apreciem c evoluia dreptului internaional public poate determina ca n viitor
singurul criteriu pentru stabilirea calitii de subiect de drept internaional public sa-l reprezinte
capacitatea de a aciona n planul raporturilor internaionale, bineneles, fcndu-se astfel o
difereniere doar de natur funcional a acestei capaciti.

Referindu-se la evoluia dreptului

internaional, domnul prof. Victor Duculescu sublinia urmtoarele: Ca o consecin a afirmrii

preocuprilor pentru protecia i respectul drepturilor omului, Consiliul Europei a statornicit un
mecanism juridic instituional deosebit de eficace-Curtea European a Drepturilor Omului-care,
ca o consecin a punerii n aplicare a Protocolului nr. 11 la Convenia European a Drepturilor
Omului, permite un acces direct al indivizilor la acest important forum jurisdicional european
Asfel, se readuce n prim plan rolul valorilor sociale i supremaia forelor morale n crearea
dreptului.

Bibliografie:
1. Scuna S. Drept internaional public, Bucureti 2002
2. .Nastase A. Drept international public
3. Dictionar de drept international public,op.cit,p.282
4. Slonovschi V. dr. n drept, lector superior, DREPT INTERNAIONAL PUBLIC
5.Buruian A.,Balan O. Drept international publicChisinau 2009
6. https://www.academia.edu/4718786/Drept-International-Public (vizitat 08.12.2014)
7. Serbenco E..,Balan O. Drept international publicChisinau 2005,editia II,
8..http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/017__Drept_international_public.pdf (vizitat 08.12.2014)
9.. Conform art. 96 al Constituiei Republicii Moldova, Guvernul asigur realizarea politicii interne
i externe a statului i exercit conducerea general a administraiei publice
10.. ANGHEL, I. M. Subiectele de drept internaional. Bucureti: Editura Lumina-Lex, 1998,
11. http://www.cpcs.ro/articol-oi-onu.php (vizitat 08.12.2014)

12. Dicionar de Drept Internaional Public, coordonator I.CLOCA. Bucureti: Editura

tiinific i Enciclopedic, 1982
13. Constituia Republicii Moldova 29.07.1994,Articol:8,77,86
14. Declaraia de Independen a Republicii Moldova.
15. Carta Naiunilor Unite
16.

Manual:Drept

Internaional

Public

,capitolul

II,Dreptul

Internaional,i

evoluia

istoric.pag.41 ,ediiaIII.2009.
17. M. Niciu, Drept internaional public, Ed. Fundaia Chemarea - Iai, 1993
18. A. Bonciog, Drept diplomatic, Editura Pandeia, Bucureti, 1997

sa