i cnd aproape s scot pupza afar, nu tiu cum se face

c m sparii de creasta ei cea rotat, de pene, cci nu mai

vzusem pupz pn atunci, i-i dau iar drumul n scorbur.
i cum stam eu acum i m chiteam n capul meu c arpe
cu pene nu poate s fie, dup cum auzisem, din oameni, c
se afl prin scorburi cteodat i erpi, unde nu m
mbrbtez n sine-mi i iar bag mna s scot pupza pe
ce-a fi; dar ea, srmana, se vede c se mistuise de frica
mea prin cotloanele scorburii, undeva, cci n-am mai dat de
dnsa niciri; parc intrase n pmnt. Mi! anapda lucru
-aista ! zic eu nciudat, scond cciula din cap i tuflind-o
n gura scorburii. Apoi m dau jos, caut o lespede potrivit,
m sui cu dnsa iar n tei, mi iau cciula i n locul ei pun
lespedea, cu gnd c-a iei ea pupza de undeva pn m-oi
ntoarce eu din arin. Dup aceea m dau iar jos i pornesc
repede cu demncarea la lingurari i orict oi fi mers eu de
tare, vreme trecuse la mijloc doar, ct am umblat horhind
cine tie pe unde i ct am bojbit i mocoit prin tei, s
prind pupza, i lingurarilor, nici mai rmne cuvnt, li se
lungise urechile de foame ateptnd. -apoi, vorba ceea:
iganului, cnd i-e foame, cnt; boierul se primbl cu
minile dinapoi, iar ranul nostru i arde luleaua i
mocnete ntr-nsul. Aa i lingurarii notri: cntau acum
ndrcit pe ogor, eznd n coada sapei, cu ochii painjenii
de-atta uitat, s vad nu li vine mncarea dincotrova? Cnd,
pe la prnzul cel mare, numai iacat-m-s i eu de dup un
dmb, cu mncarea sleit, veneam, nu veneam, auzindu-i
llind aa de cu chef