Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Luceafrul
(de Mihai Eminescu)
Ea l privea cu un surs,
El tremura-n oglind,
Cci o urma adnc n vis
De suflet s se prind.
El asculta tremurtor,
Se aprindea mai tare
i s-arunca fulgertor,
Se cufunda n mare;
i ct de viu s-aprinde el
n oriicare sar,
Spre umbra negrului castel
Cnd ea o s-i apar.
*
Trecu o zi, trecur trei
i iari, noaptea, vine
Luceafrul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Ea trebui de el n somn
Aminte s-i aduc
i dor de-al valurilor domn
De inim-o apuc
Ca n cmara ta s vin,
S te privesc de-aproape,
Am cobort cu-al meu senin
i m-am nscut din ape.
Pe negre viele-i de pr
Coroana-i arde pare,
Venea plutind n adevr
Scldat n foc de soare.
Marmoreele brae,
El vine trist i gnditor
i palid e la fa;
*
n vremea asta Ctlin,
Viclean copil de cas,
Ce mple cupele cu vin
Mesenilor la mas,
i ochii ti nemictori
Sub ochii mei rmie...
De te nal de subiori
Te-nal din clcie;
E un adnc asemene
Uitrii celei oarbe.
*
Porni luceafrul. Creteau
n cer a lui aripe,
i ci de mii de ani treceau
n tot attea clipe.
Tu vrei un om s te socoi,
Cu ei s te asameni?
Dar piar oamenii cu toi,
S-ar nate iari oameni.
Nu e nimic i totui e
O sete care-l soarbe,
Miroase florile-argintii
i cad, o dulce ploaie,
Pe cretetele-a doi copii
Cu plete lungi, blaie.
*
6
Cluzind singurti
De mictoare valuri;
Dar nu mai cade ca-n trecut
n mri din tot naltul
Ce-i pas ie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
El tremur ca alte di
n codri i pe dealuri,