din viata parintelui papacioc................................

Acel om, care l-a impuscat pe fratele meu,

mi-a cazut, cum se spune, "in mana...", aveam o functie mare. Si puteam, pur si simplu, sa-l omor si eu... Iar
celui care-l impuscase pe fratele meu i-am trimis vorba: "Eu iti pun paza la poarta! Cu nici un chip n-ai sa
patesti nimic!"... Care mi-a fost puterea...? Am zis asa: daca eu ma razbun, Cerul nu mai e dator la mine, dar
nici fratele meu nu mai e dator la mine... Si a murit el, dupa ani de zile, de chinuri de constiinta...
Daca nu te razbuni, ramane Dumnezeu dator la tine. La El este toata razbunarea. Razbunarea nu te rezolva,
din contra, dupa ce te-ai razbunat, ramai mai departe dator la Dumnezeu foarte mult, dar asa ramane
Dumnezeu dator la tine, ca sa ma exprim in forma asta noua de a prezenta lucrurile. Chiar daca n-ar fi
datoria de a implini porunca iubirii, ca trebuie sa iubim si pe vrajmasi si pe raufacatori, totusi, ca strategie,
lucrarea diavolului e foarte primejdioasa, de a te acuza foarte puternic fara sa-ti dea ragaz de explicatii: "ai
dat om la moarte!" Si nu puteai sa-i spui ca n-ai dat om la moarte, deoarece cu dracul nu poti sa ai explicatii,
pentru ca el ia faptul asa cum e. Si atunci trebuie sa tii cont tot de porunca iubirii, ca sa poti sa-l tai pe acest
drac! Dar ai voie sa te aperi de raufacatori, ca spune Mantuitorul: "Daca ai sti cand vine furul, nu l-ai lasa sati sparga casa!" si sigur ca te vei lupta cu el, nu o sa stai numai cu mainile intinse sa nu-i dai loc, ca el da
peste tine. Sigur ca trebuie sa te aperi si din toata treaba asta el poate sa iasa ranit. Deci este voie sa te aperi
cu orice chip!
Din perioada detentiei va amintiti vreun episod care ar parea mai paradoxal?
Ne-au luat cu trenul de la Brasov dupa terminarea anchetei si ne-au dus la Vaslui, la munca fortata. Dupa ce
am coborat in gara, cativa ne-am dus dupa apa, eu m-am razletit mai mult. Intre timp, a venit un camion si ia imbarcat pe detinuti, ducandu-i in partea cealalta a orasului, unde era lagarul de munca. Eu m-am trezit
singur in gara cu lanturile pe picioare. Am tras o spaima cumplita fiindca mi-era teama sa nu fiu acuzat de
tentative de dezertare. Niciodata nu m-am speriat de libertate ca atunci. Am iesit repede din gara si am luato direct pe centrul soselei care traversa orasul, in vazul tuturora, purtandu-mi lanturile cat mai la vedere, ca
sa nu fiu intalnit ascuns printre oameni si sa fiu acuzat ca am vrut sa scap. Lumea se mira si-si facea cruce,
dar eu imi vedeam de drum. De atunci imi aduc aminte de Vaslui ca de cel mai lung oras din tara, cu o
singura strada interminabila la capatul careia am ajuns dupa un mars fortat si drept, iar colegii, cand m-au
vazut, saltau de bucurie ca m-au recuperat, m-au tinut pe brate ca sa-mi taie fierarul niturile de la lanturi,
pentru a iesi la munca!
De ce e nevoie s ne spovedim?
Pentru ca te iarta de pcate! S stii, mata n-ai auzit?, v-am spus ca "ce iertati voi, iert si Eu", cu darul
preotiei pe care-l avem. Pcatele ori se spun aici spre iertare, ca ne-a dat putinta s ne iertam acum intre noi,
cu darul preotiei, ori se spun la Judecata de apoi, dar nespuse nu rmn! Pentru ca Dumnezeu poate s faca
orice. Dar un lucru nu poate: s-si calce cuvntul! A spus asa, asa face. Deci, raiul e plin de pctosi pocaiti,
si iadul plin de pctosi nepocaiti, ca nu au ascultat de ce a spus Dumnezeu. Suferinta, fetito, e foarte
necesara, s stiti. Nu se poate fr suferinta, adic fr jertfa. Mntuitorul a spalat crucea de-a salvat lumea!
Printe, dar, dup ce te spovedesti, pleci cu sufletul curat, iar diavolul, care te simte... Te
simte totdeauna!
Atunci lupta mai indarjit s te castige de partea lui. Deci, spovedania e o victorie, o curatire a sufletului, dar
si un nou inceput de lupta cu diavolul... Pai, da. Dar ce, lupta se opreste vreodata? Facem o viata buna nu ca
s ne luptam cu diavolul, ci s ne mntuim. Ca ne ataca si diavolul, e altceva, dar el e un tolerat, el nu e o
putere. Nu va dati seama? Satana daca Dumnezeu e totul, e putere dumnezeiasca el e o faptura, e un
tolerat, e cazut, e blestemat... Dar traieste ca s ne amageasca, stiti, s ne trezeasca. Are si el un rost.
Daca tot vorbim despre el, spuneti-mi de ce e un pcat mndria?
Mndria? Pentru ca, uite, el a cazut din Cer cu parerea de sine. A pretins ca este Dumnezeu, ca ar fi vrut s
fie Dumnezeu. Si numai prin doua cuvinte: "Eu sunt..." att a zis satana. Ar fi vrut s zica: Eu sunt Cel Ce
sunt, adic Dumnezeu. Dar a cazut. Si va inchipuiti, s-a pedepsit n forma cea mai grozava si mai cumplita. A
intrebat asa un frate, prin Pustnicu, zice "Printe, imi vine mndria". Si celalalt i-a raspuns: "Bine faci, fiule,
ca tu ai fcut Cerul si Pmntul!". "N-am fcut, printe", "Mai, da destept mai esti, ca Acela care le-a fcut sa smerit!". Adic, Iisus Hristos Fiul. E groaznica asta, parerea de sine. S te supui, ca prin smerenie vin toate
harurile asupra noastra si salvarea noastra numai prin smerenie e, pentru ca El este puterea suprema. Si,
oricat am fi de grozavi, tot suntem departe de a implini ce-a spus. Asa... de dincolo de inchipuire. Si, sigur ca
toata lumea se va convinge. Eu, la varsta mea, dup zeci de ani de preotie, am fost la multe capataie de morti.
Toti incepeau s vada dracii, intrau n lumea cealalta, si toti doreau s mai traiasca o zi, s se pocaiasca. Ca

vazusera ce-i asteapta... Sunt semne, fetito, n fiecare clipa, daca esti credincios. In fiecare clipa sunt semne
grozave.
Stie cineva cum arata iadul?
Pai, cum s nu se stie? S-a si descoperit o parte din iad. Iadul, mai intai, e numai si numai intuneric. E un foc
care arde continuu, fr s-si inchipuie lumea ce putere are, de mii de ori mai multa putere calorica dect
asta de aici. Si e si intuneric. Si esti singur. Singur, nu te vezi cu nimeni. Pe cat timp? O vesnicie. Vesnic,
vesnic, intotdeauna, niciodata altfel! De asta acum, pentru noi cel mai scump lucru dat de Dumnezeu este
timpul pe care ni l-a ingaduit s ne pocaim. Acum suspinam, ne pocaim, ne iertam, uite, prin asta (n.r.
arata patrafirul), ne-a dat toata posibilitatea s ne salvam.
Iar raiul cum arata?
Pai, n-am fost acolo, s stiu (rade). Fericirea fericirilor, ce mai intrebati acum...
Necuratul poate lua vreo infatisare pe pmnt?
Fel de fel de infatisari. Poate avea chipuri, insa noi avem putinta de a discerne lucrurile, de a ne da seama
daca e sau nu drac. Dar ia chip, el zice ca e Hristos, ia chip fel de fel... Dar, daca te nvta altceva dect stim
ca trebuie s fim, adic s nu te inchini, s nu te rogi, daca apare si-ti spune asta, tu trebuie s te inchini si s
te rogi, pentru ca crucea este Sfnta Treime cu toata inaltimea, toata adancimea si toata latimea (n.r. se
inchina). Tatal, Fiu si cu Sfnta Treime e invocata n Sfnta cruce si de aceea si fuge dracul de ea. E arma
noastra de mntuire.
Daca este un crestin care crede, n sufletul lui, n Dumnezeu, dar merge pe calea de mijloc,
are o viata mai calaie asa..., nu prea se duce la biserica, nu tine post...
Fetito, acela nu este un credincios care se spune ca e salvat! Daca nu te manifesti, degeaba. Adic, degeaba pe
undeva crezi, cci faptele te mntuiesc! Faptele pe credinta, nu credinta fr fapte! Faptele, nu "dolce far
niente", dulce trndavie... Iar la biserica nu te duci degeaba, acolo primesti haruri deosebite. Ca si daca intri
intr-o parfumerie si nu cumperi nimic, cnd iesi afar tot mirosi a parfum, dar intr-o biserica? Chiar daca nai venit s iei ceva anume. Duhul sfnt te ajuta, te lumineaza.
Ce calitati trebuie s aiba un preot pentru a fi un bun duhovnic?
S aiba constiinta ca are putere mare, s aiba cumintenie, s fie activ. S fie cum spune Biserica, s le
slujeasca oamenilor, s spovedeasca cu ravna. Bineinteles ca are dreptul si el, ca e tot om, s se apere. Sunt
intrebari la care numai prin fapte se poate raspunde. Duhovnicul trebuie s respecte cu foarte multa
dragoste pe cel care spune lucruri foarte grave. Pentru ca daca scapa unul de la inec, de la o apa pna la gt, e
un merit. Dar nu-i mai mare meritul ca l-ai scapat pe altul de la o apa foarte adnca? Este o bucurie pentru
cel salvat si nu-i mai arde s-l certe, ca de ce e ud?

Despre copii

De se sufera copii, printe? De ce se imbolnavesc copiii mici, de ce copii de 3-4 ani sunt
bolnavi de cancer?
Va

intreb

si

eu:

"De

ce?"

Nu stiti raspunsul...
Stie Dumnezeu de ce, ca sunt cu rost mare. Faptele printilor, neastamparul lor, se rasfrang asupra copiilor.
Printii care au fcut impreunari nepermise, au fcut o serie intreaga de lucruri de paganism, pentru ca nu se
casatoresc pentru scopuri inalte, ci pentru placeri. Dar placerile nu sunt scopuri, sunt conventionalitati.
Scopul este stimularea continua reciproca pentru mntuirea sufletelor. Pentru ca, uite, se casatoresc sau, mai
bine zis, se impreuna, si rmn insarcinate, si zamislesc copii n posturi, n astea, toate sunt niste rnduieli

care nu trebuie incalcate. Rabda Dumnezeu, se mai poate face si exista ingaduinta, ca cei mai multi copii
sunt sanatosi, dar se nasc si malformati. Pentru pcatele printilor.
Printii mai pot face ceva s indrepte acest rau?
Pai, se lupta s faca, dar e foarte greu, ca el exista asa. Se mai poate, mai sunt sanse... S se
pocaiasca! Citim toata ziua pentru ei, ca multi vin cu copii la mine.
Ce se ntmpla cu sufletele copiilor morti nainte de a se naste?
Copiii morti, daca sunt botezati, devin ingeri. Cei care sunt nebotezati, cei avortati sau morti fr botez,
exista si ei! O parere relativa a unor Sfinti Printi spun ca pruncul avortat "nu ar fi la bine, pentru
nebotez, nici la rau, pentru nevinovatie". Nu ma amestec, noi ii pomenim la proscomidie, stiti, pe
"pruncii nainte de vreme", cci "pruncii nainte de vreme" sunt copiii acestia avortati. Proscomidia e
pregatirea liturghiei, unde se transforma painea n trup. Si, nainte de asta, facem o pomenire acolo, vii si
morti, toate categoriile de morti...
Iar sufletele acelor copii unde sunt, intre rai si iad?
Asta nu putem spune. Dar, pentru ca nu sunt botezati, si Mntuitorul spune: "Numai cine va fi
botezat...", nu sunt n Raiul Raiurilor, dar si pentru nevinovatie nu sunt n chinuri. Asta ar fi o judecata a
noastra, a oamenilor. Pentru ca fr discutie ca sunt nevinovati, dar exista! Si nu pot fi n chin!
Se mai pot ruga printii pentru sufletele acestor copii?
Se pot ruga, sigur! Ei ne vad! Pentru ca acesti copii exista, chiar dreptul roman spune: "in fast
conceptus...", "copilul, odata zamislit, are drept de cetatean". Copilul e autonom n pantecele mamei, nu e
mama stpna pe el.
Familiile care nu pot avea copii ce pcate grele au? Si ce pot face pentru a fi daruiti?
Au pcate de tot felul, stiu ei. S se pocaiasca, s se roage s aiba copii. E valabila casnicia, pentru ca sunt
cununati, nu putem s dam inapoi. Insa si copilul e mare dar de la Dumnezeu.
Ii sfatuiti s incerce si ce a descoperit acum medicina? Stiti ca se face fertilizare n vitro...
S nu cumva! Fereasca Dumnezeu s se faca asa ceva, biserica nu-i recunoaste pastia! Nici nu se pune
problema! Avem stiinta de a face asta, dar nu se poate... N-au copii, s infieze vreun copil, lucru care se
ntmpla, n sfrsit, s ajute unde au copii multi, au atatea lucruri de fcut si ei!
Va rog, n incheiere, s spuneti un cuvnt de folos pentru cititorii nostri.
Domnilor cititori (rade)... S stiti s muriti si s inviati n fiecare zi. S stii s lupti, s te jertfesti si s mori n
fiecare clipa, ca s poti s fii prezent n fiecare clipa. S mori pcatului si s inviezi virtutii.