Solus ero

Tu, preacurat raz, ce-ai cobort din stele

S luminezi n noaptea singurtii mele,
Ascult-mi rugciunea, ce-o gem cu buza ars:
Din preajma vetrei mele, f calea ta ntoars.
Pctuiete raza curat, viorie,
Cnd se oprete-n drumu-i pe-o strain pustie,
nvestmntnd cu picuri din sfnta ei vpaie
O scorbur, ce poart un cuib de cucuvaie.
Vezi, zboar-atia fluturi n necuprinsul firii,
i strlucesc pe cmpuri, n floare, trandafirii.
n calea ta senin, spre ei ndreapt-i zborul,
Cci lor te dete-n gndu-i de-via-dttorul,
Tu, preacurat raz, ce-ai rtcit din stele,
S luminezi o clip singurtii mele.
Eu port n mine noaptea, i-n bezna ei adnc
Mi-e sufletul un vultur nlnuit de-o stnc;
Ar vrea adncul bolii cu zboru-i s-ntretaie,
Prin cmpuri de lumin, prin drumuri de vpaie,
S-i scalde ochii tulburi n ruri largi de stele...
Dar aspra intuire a lanurilor grele
Cu praful sur al pietrei i nfrete rostul...
Zadarnic vrea s-i cate n ceruri adpostul:
Cu glas nebun el url, i bl?stem, i ip,
i snge cald stropete trudita lui arip,
i venic o s lupte, n patima-i pgn,
Cu bulgrii de piatr, cu lumea de rn...
Zmbind amar se-ntreab deci mintea gnditoare:
De ce-ar veni la mine fptura ta de floare?
Tu, nger cu ochi limpezi, cu aripi de mtas,
De ce s te cutremuri de-o lupt neneleas?
Cnd zboar-atia fluturi n necuprinsul firii,
i strlucesc pe cmpuri, n soare, trandafirii...