Comunicarea asertiva

1. Asertivitate, agresivitate, pasivitate

Inca de la varstele cele mai mici copiii pot observa daca adultii implicati in educatia lor
au incredere in capacitatea de a-si indeplini rolul de parinte, profesor, model sau lider. In
virtutea statutului de educator, elevii au anumite asteptari de la adult pe care-l pot percepe sau
nu ca pe o autoritate. Ori, cele mai multe dintre problemele de management al clasei sunt
determinate de modul in care este inteleasa relatia de autoritate in campul educational (de
catre profesor sau de catre elev). Tendintele actuale de contestare a autoritatii nu trebuie
confundate cu disparitia nevoii fiintei umane de a fi supravegheata sau ghidata, ci sunt
determinate mai curand de exagerarile scolii traditionale, care au asociat disciplina mai mult
cu puterea si controlul profesorului decat cu dezvoltarea si educarea copilului[1]. In virtutea
statutului pe care il are, a expertizei in domeniul pe care-l preda, a carismei si a suportului pe
care-l reprezinta pentru elevi, profesorul dispune de o autoritate care-i da dreptul sa asigure
buna functionare a clasei. Daca scopul exercitarii autoritatii sale este eficienta activitatii
educative, evaluata prin indicatori de adaptare scolara si sociala a elevilor, riscul
autoritarismului este diminuat considerabil.
Tipul de manifestare a autoritatii este legat de o competenta extrem de importanta in
managementul comunicarii si al conflictelor asertivitatea. Capacitatea profesorului de a
exprima clar si deschis cerintele si directivele, pastrand respectul si consideratia fata de elevi,
reflecta o competenta care are la baza atitudini si abilitati dezvoltate in decursul timpului. Nu
este facil sa exprimi o nemultumire fata de comportamentul neadecvat al cuiva, pastrand o
tonalitate care sa reflecte totusi o atitudine pozitiva. De aceea, multe din situatiile tensionate
din clasa sunt adesea abordate, fie intr-o maniera pasiva, fie prin agresivitate.
In general, stii sa comunici fara ca drepturile tale sau ale celorlalti sa fie incalcate?
Daca ai indoieli cu privire la eficienta comunicarii tale cu ceilalti, invata ce este comunicarea asertiva, prin
comparatie cu cea pasiva si cu cea agresiva!
A comunica asertiv inseamna a sti sa exprimi sentimentele si convingerile tale, fara a ataca si jigni pe ceilalti.
Persoana asertiva nu este agresiva. Nu striga la ceilalti, nu jigneste, nu se cearta. Nu incalca regulile existente,
nu rezolva conflictele si problemele prin dominare si violenta. Nu este sarcastica, nu critica, nu considera
drepturile sale mai importante decat ale celorlalti.
Persoana asertiva nu este pasiva. Nu evita confruntarile si nu face compromisuri pentru a scapa de conflicte.
Nu se retrage atunci cand este atacata verbal, nu ignora drepturile sale, nu evita sa solicite ajutorul. Nu ii este
teama sa exprime gandurile si sentimentele sale. Nu-i lasa pe altii sa aleaga in locul sau, nu sufera de
neincredere, nu considera drepturile altora mai importante decat cele proprii.
Persoana asertiva spune ce gandeste, ce simte si ce ar dori ea, dar respecta opiniile si drepturile celorlalti.

Bill Rogers (2003) a observat ca lipsa de asertivitate a cadrelor didactice deriva

din particularitatile lor de personalitate, din dorinta de a fi iubite si aprobate de elevi si
din neglijarea rolului pe care-l au in clasa si anume, acela de a preda in conditii de ordine si
disciplina. Cand lucrurile scapa de sub control si elevii devin indisciplinati, aceeasi profesori,
prea amabili la inceput, pot deveni agresivi, declansand sau escaladand conflicte care ar putea
fi prevenite sau rezolvate printr-o comunicare asertiva. Unii profesori confunda pasivitatea cu
bunatatea, cu lipsa de aroganta si de agresivitate, crezand ca fac bine elevilor comportandu-se
asa. Profesorii care comunica agresiv, considera agresivitatea o modalitate de a tine elevul sub
control si de a mentine ordinea in clasa, uitand ca un climat permanent de tensiune nu este
benefic, nici invatarii, nici disciplinei. Unii elevi pot deveni rebeli tocmai ca reactie la o astfel
de atitudine.
Desi exista o baza a asertivitatii in particularitatile personale ale profesorului (un
temperament mai putin echilibrat sau o stima de sine scazuta), comunicarea asertiva se poate
invata prin exersare, cunoscand principiile de dezvoltare a acesteia si modul de formulare a
mesajelor asertive in situatiile conflictuale din clasa.
Cateva principii de dezvoltare a comunicarii asertive
Spune nu, atunci
cand iti este incalcat un drept sau o valoarea personala.
Motiveaza-ti afirmatia fara a te justifica.
Exprima-ti opiniile personale clar si specific.
Fii direct!
Focalizeaza-te pe comportament si nu pe persoana, atunci cand vrei sa faci o remarca.
Scoate in evidenta consecintele negative ale comportamentului persoanei asupra ta.
Precizeaza comportamentul dorit, ofera alternative comportamentului pe care doresti sa-l schimbi.
(Baban, 2001, p. 94)
2. Limbajul responsabilitatii
Limbajul responsabilitatii este o modalitate de comunicare asertiva foarte eficienta in
prevenirea situatiilor conflictuale din clasa si in prevenirea reactiilor defensive ale elevilor,
intrucat evita atacul interlocutorului. Lectiile sunt adesea perturbate de comportamente
neadecvate ale elevilor. Incercand sa intervina, profesorul poate sa abata si mai mult atentia
elevilor de la sarcinile de invatare, prin declansarea unui dialog inutil cu elevul vizat. Daca
profesorul critica, eticheteaza sau moralizeaza elevul, acesta se poate antrena intr-o
argumentare cu scopul de a se apara. Apelul la limbajul responsabilitatii ofera posibilitatea
evitarii unor astfel de situatii, prin deplasarea accentului de pe persoana care produce
comportamentul nedorit pe persoana care transmite mesajul. Acest tip de comunicare se mai

numeste si asertiunea-eu, intrucat in formularea mesajului se utilizeaza pronumele eu si se

evita pronumele tu (Stoica-Constantin, 2004). Structura mesajului formulat in limbajul
responsabilitatii cuprinde: descrierea comportamentului sau a situatiei care ma
deranjeaza,specificarea efectelor produse de situatie asupra mea si a consecintelor naturale
ale comportamentului, precizarea dorintei mele cu privire la aceasta situatie (sa inceteze, sa
fie inlocuita etc.).
Exemple de mesaje in limbajul responsabilitatii
Situatia 1
Un elev din ultima banca face zgomot cautand in geanta, vorbind, razand, jucandu-se cu mobilul.
Mesajul profesorului
Cand sunt nevoit sa-ti atrag atentia ca faci prea mult zgomot, in timp ce predau lectia, (comportamentul), imi
intrerup sirul ideilor(efectul produs asupra mea) si este perturbata intelegerea acestora de catre ceilalti elevi
(consecinta comportamentului indisciplinat). As vrea sa pot preda in liniste si daca sunt intrebari sa-mi fie
semnalate prin ridicarea mainii (expectantele profesorului).
Situatia 2
Profesorul adreseaza elevilor intrebari referitoare la lectia predata. Nimeni nu raspunde.
Mesajul profesorului
Cand nu primesc nici un raspuns la intrebarile adresate (comportamentul elevilor), ma gandesc ca nu am fost
suficient de bine inteleasa si trebuie sa le reformulez (efectele asupra mea). As dori sa-mi spuneti daca nu
intelegeti intrebarile sau nu ati fost atenti la ele, ca sa stiu daca trebuie doar sa le repet sau sa le
reformulez (exprimarea dorintei mele).