ABATEREA SI RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA

Initial, ilicitul contraventional a fost de natura penala fiind consacrat in legislatia

penala in cadrul impartirii tripartite a ilicitului penal in : crime, delicte si contraventii. Aceasta
impartire a fost statuata initial in dreptul francez, mentinandu-se in Codul penal francez de la
1810 si a servit ca model mai multor legislatii europene.
Codul penal roman din 1865 preia acest model si il pastreaza pana in anul 1954.
Din dispozitiile Codului de la 1865 in materia contraventiilor se pot
retine urmatoarele trasaturi semnificative: contraventiile, in principiu, erau fapte
neintentionate; persoanele morale nu puteau constitui subiecte carora sa li se aplice o amenda
intrucat aceasta era o pedeapsa; lor li se aplicau numai despagubiri civile.
In legislatia interbelica s-a urmat aceeasi linie, in Codul penal din 1936 mentinandu-se
acelasi regim privind contraventiile.
In anul 1954, s-a considerat ca atat contraventiile cat si sanctiunile contraventionale nu
mai puteau fi considerate infractiuni, fiind scoase din Codul penal si trecute in
categoria abaterilor administrative.
Pe plan legislativ, acest lucru s-a realizat prin Decretul nr.184/1954, care a abrogat din
Codul penal si din legile speciale dispozitii referitoare la stabilirea si sanctionarea faptelor
care constituie contraventii sau abateri.
Un element de noutate adus de acest decret este posibilitatea sanctionarii faptelor
organizatiilor socialiste.
Prin acest decret s-au statornicit si regulile procedurale de baza ale regimului
constatarii faptei, aplicarii sanctiunii si exercitarii cailor de atac, servind drept baza viitoarei
Legi nr.32/1968; aceasta realizeaza o reglementare unitara a contraventiilor, stabilind cadrul
general al reglementarilor acestor fapte.
In perioada de dupa 1989, s-au adoptat numeroase acte normative in materie (legi,
ordonante si hotarari ale Guvernului) care stabilesc si sanctioneaza contraventii.
Legea nr. 32/1968 precum si alte reglementari in domeniu au fost abrogate prin
Ordonanta Guvernului nr.2/2001, care constituie cadru juridic general al contraventiilor.
1. Notiunea si trasaturile contraventiei

Raspunderea contraventionala este o forma a raspunderii juridice care este

fundamentata pe existenta unui raport de drept administrativ.

Contraventia si raspunderea contraventionala sunt institutii de drept administrativ, care

privesc atat activitatea persoanelor fizice, cat si activitatea pe care o desfasoara autoritatile
administratiei publice, celelalte autoritati publice, agentii economici si institutiile publice,
indiferent daca au caracter statal sau nestatal.
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
180/2001, defineste astfel contraventia: fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata
prin lege, ordonanta, hotarare a Guvernului, ori prin hotarare a consiliului local al comunei,
orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a Consiliului judetean ori a
Consiliului General al Municipiului Bucuresti (art.1).
Pentru ca o fapta sa fie calificata contraventie trebuie sa intruneasca cumulativ
urmatoarele conditii: a) sa existe o fapta; b) fapta sa fie savarsita cu vinovatie; c)fapta sa fie
prevazuta si sanctionata prin norma juridica; d)norma juridica care reglementeaza fapta ce
constituie abatere sa fie adoptata de o autoritate publica competenta.
a) Fapta In sens larg, prin fapta se intelege o actiune, sau inactiune, care produc un
rezultat socialmente periculos.
Pentru ca o fapta sa fie calificata drept contraventie trebuie sa prezinte un anumit grad
de pericol social propriu; aceasta reprezinta atingerea adusa unei anumite valori sociale, ca
urmare a normei juridice care o apara.
b) Vinovatia faptuitorului = starea subiectiva a autorului faptei ilicite, in momentul
incalcarii ordinii de drept, exprimand atitudinea psihica, negativa, a acestuia fata de
interesele si valorile sociale ocrotite de normele juridice.
Vinovatia in materia dreptului administrativ imbraca doua forme: intentie si culpa.
Asadar, se considera ca exista vinovatie atunci cand fapta care prezinta pericol social este
savarsita cu intentie sau din culpa.
Fapta se considera savarsita cu intentie atunci cand faptuitorul a prevazut rezultatul
faptei sale, urmarind producerea lui prin comiterea faptei respective ( intentie directa ),
precum si atunci cand faptuitorul a prevazut rezultatul faptei sale si desi nu il urmarea, a
acceptat producerea lui ( intentie indirecta).
Fapta este savarsita din culpa atunci cand faptuitorul a prevazut rezultatul faptei sale,
dar nu l-a acceptat, socotind fara temei ca el nu se va produce (usurinta sau culpa cu
previziune) precum si atunci cand faptuitorul nu a prevazut rezultatul faptei sale, desi
trebuia si putea sa-l prevada ( neglijenta sau culpa fara previziune).
In materie contraventionala, spre deosebire de ilicitul penal, contraventia se
sanctioneaza indiferent de forma vinovatiei, exceptia de nesanctionare a faptelor savarsite din
culpa sa fie expres prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta respectiva.
c)Prevederea faptei de catre actul normativ
O persoana poate fi trasa la raspundere contraventionala pentru savarsirea unei fapte
numai daca aceasta fapta prevazuta si sanctionata ca atare intr-un act normativ, emis de o

autoritate publica abilitata in acest sens. Acesta este principiul legalitatii si sanctionarii
contraventiilor.
Actele normative care prevad fapte cu caracter contraventional trebuie sa cuprinda, in
primul rand, descrierea acestora, adicalatura obiectiva a contraventiei.
Din punct de vedere al prevederii faptelor ilicite in acte normative, exista deosebiri
intre infractiune, contraventie si abatere disciplinara. Astfel, in timp ce infractiunea, avand un
caracter deosebit de grav, este prevazuta numai prin lege, contraventia poate fi prevazuta si in
alte acte normative (hotarari si ordonante ale Guvernului si acte ale autoritatilor administratiei
publice locale).
Deosebirea dintre contraventie si abatere disciplinara consta in faptul ca nu toate
abaterile disciplinare trebuie sa se stabileasca, in mod expres si obligatoriu, in acte normative,
pe cand contraventiile trebuie sa indeplineasca aceste conditii.
d)Autoritatile publice abilitate sa stabileasca fapte contraventionale
Competenta emiterii actelor care stabilesc si sanctioneaza contraventiile revine in
primul rand Parlamentului, dar si Guvernului, ca autoritate publica cu competenta materiala si
teritoriala generala in a emite norme juridice, inclusiv de stabilire a contraventiilor.
Nu au dreptul de a emite reglementari in materie contraventionala ministerele si
celelalte autoritati publice centrale ( inclusiv serviciile lor deconcentrate sau structurile din
teritoriu), cu exceptia celor carora prin legi speciale li se confera acest drept.
Ordonanta Guvernului nr.2/2001 stabileste si competenta autoritatilor administratiei
publice locale in stabilirea contraventiilor. Sunt avute in vedere consiliile judetene, Consiliul
General al Municipiului Bucuresti, precum si consiliile locale ale municipiilor, oraselor si ale
comunelor in anumite conditii cele ale sectoarelor municipiului Bucuresti. Aceste autoritati
stabilesc si sanctioneaza contraventii in toate domeniile de activitate in care li s-au stabilit
atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin
legi, ordonante sau prin hotarari ale Guvernului.
Ordonanta Guvernului nr.2/2001 contine dispozitii speciale in aceasta materie pentru
consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, limitand sfera acestora doar la
activitatile edilitar-gospodaresti.
Pentru a asigura garantia juridica a respectarii competentelor administratiei publice in
acest domeniu. Ordonanta Guvernului nr.2/2001 prevede ca hotararile consiliilor locale sau
judetene, ori, ale sectoarelor municipiului Bucuresti adoptata cu nerespectarea competentelor
ce le revin, sunt nule de drept; nulitatea se constata de instantele de contencios administrativ
competente, la cererea oricarei persoane interesate.
O inovatie in materie o constituie faptul ca reglementarile consiliilor locale si judetene
de natura contraventionala, necesita pentru aducerea lor la cunostinta publica avizul de
legalitate al prefectului, in lipsa caruia actul normativ nu isi va produce efectele.
Contraventiile stabilite de autoritatile centrale prin legi, ordonante si hotarari ale
Guvernului, au sfera generala de aplicabilitate, pe intreg cuprinsul tarii. Actele normative

emise pe plan local in vederea stabilirii si sanctionarii unor contraventii, se aplica numai in
unitatea administrativ-teritoriala respectiva. De asemenea, actele emise de autoritatile
administratiei publice locale trebuie sa fie in conformitate cu prevederile Ordonantei
Guvernului nr.2/2001.
Actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii intra in vigoare
la data publicarii, dar se pun in aplicare la 30 de zile de la publicare; in cazuri urgente, se
poate prevedea un termen mai scurt de punere in aplicare, dar nu mai mic de 10 zile.
2. Subiectele contraventiei
Din punct de vedere al faptei ilicite, identificam un subiect activ, reprezentat de
autorul faptei ilicite si un subiect pasiv o persoana fizica sau juridica asupra careia se
rasfrange urmarea materiala ori starea de pericol urmata prin savarsirea faptei.
Persoana fizica
Raspunderea contraventionala isi are temeiul in savarsirea unei fapte contraventionale
si este tipica pentru persoana fizica. Conditii:
a)Pentru ca o persoana fizica sa poata fi subiect al contraventiei, este necesar ca acesta
sa aiba varsta de cel putin 14 ani, conform Ordonantei Guvernului Nr.2/2001. Unele acte
deroga de la aceasta prevedere, ridicand limita minima de varsta la 16 ani.
b)O alta conditie referitoare la subiectul contraventiei este responsabilitatea
c)O alta conditie referitoare la subiectul contraventiei este libertatea de hotarare si
actiune. Pentru a avea calitatea de subiect al contraventiei o persoana trebuie sa fi actionat din
proprie initiativa, sa fi luat singura hotararea de a savarsii fapta respectiva, fara a fi constransa
in nici un fel de altcineva.
d)Uneori pentru a fi considerat subiect al contraventiei, o persoana trebuie sa aiba o
anumita calitate, cum ar fi aceea de conducator auto, posesor de arma, etc.
e)O contraventie poate fi comisa nu numai de o singura persoana, ci si de mai multe
persoane, in participatie. In caz de coautorat, legea prevede ca sanctiunea de aplica fiecarui
contravenient separat.
Legislatia actuala nu prevede sanctionarea persoanelor care au participat la savarsirea
contraventiei in calitate de instigatori saucomplici.
f)O categorie speciala a subiectilor contraventiei o reprezinta minorii;
In cazul acestora Ordonanta Guvernului nr.2/2001 prevede ca maximul amenzii
prevazut de actul normativ se reduce la jumatate.
g)O alta categorie speciala este considerata a fi aceea a militarilor.
Legea prevede ca sanctiunile disciplinare nu vor fi aplicate militarilor in termen, iar
procesul-verbal de constatare a contraventiei se va trimite comandantului unitatii din care face

parte contravenientul, pentru aplicarea unor sanctiuni disciplinare, daca se constata ca este
intemeiat.