EXAMENUL CLINIC AL SOLDULUI

Afectiuni la nivelul soldului

1. Soldul displazic capul femural nu este in totalitate in acetabul, inclinarea acetabului este
frecvent mai mare in comparatie cu normalul si acetabulul poate sa fie mai mic decat capul
femural; in tinerete, acest lucru predispune la dislocarea soldului, iar la adulti reprezinta un
factor major predispozant de osteoartrita si instabilitate; la tineri se recomanda osteotomie
Chiari a pelvisului iar la adulti artroplastia.
2. Sold iritabil cauzele cele mai comune: boala Perthe, tuberculoza soldului, sinovita
tranzitorie.
3. Sinovita tranzitorie cea mai comuna cauza de sindrom iritabil de sold; de obicei la copii se
descopera un nivel crescut de interferon care poate sugera o sinovita virala, pe fondul
reducerii extensiei si rotatiei interne a articulatiei afectate; recuperarea se face prin repaus la
pat 3-6 saptamani.
4. Boala Perthe tulburare a aportului de sange la nivelul epifizei capului femural astfel incat in
timp acesta dezvolta o necroza avasculara; cauzele sunt necunoscute; de 5 ori mai frecventa
la baieti decat la fete si in 12% din cazuri este bilaterala; cel mai des apare intre 4 si 6 ani si
se asociaza cu anteversia colului femural; in general, jumatate dintre pacientii sub 6 ani au o
evolutie buna, prognosticul este prost dupa varsta de 9 ani; ca si tratament: osteotomie in
varus, osteotomie Salter.
5. Tuberculoza.
6. Artrita acuta piogenica a soldului cel mai comun cu Stafilococ; se recomanda antibioterapie
tintita, repaus la pat.
7. Osteoartrita primara a soldului incidenta cea mai mare este la varsta mijlocie si peste 65 de
ani; se asociaza cu obezitatea si efortul crescut (cauze clare nu au fost descoperite); durere cu
localizare difuza la nivelul soldului, care poate radia in genunchi; apar dificultati de
ortostatism si mers, in fazele avansate apar dificultati in incaltare sau taierea unghiilor ; in
fazele incipiente se recomanda scaderea ponderala, fizioterapie si analgezice; in fazele
avansate artroplastia totala de sold este recomandata.
8. Osteoartrita secundara a soldului simptomele sunt identice cu osteoartrita primara; cauzele
cele mai frecvente sunt: coxa vara congenital, displazia de sold, boala Perthe, infectii
piogenice sau tuberculoza, necroza avasculara secundara unei fracturi de col sau dislocare
traumatica a soldului; osteoartrita secundara este mai raspandita la tineri; osteotomia
McMurray este o alternativa.
9. Artrita reumatoida artriculatiile soldului sunt des implicate in artrita reumatoida; cand
ambele articulatii ale soldului si genunchii sunt implicati, dizabilitatea este profunda;
inlocuirea uneia sau a ambelor articulatii poate imbunatati considerabil mobilitatea,
simptomele.
10. Alte afectiuni ale soldului (rar intalnite): spondilita anchilozanta, sindromul Reiter, tumori
osoase primare, cracment al soldului.
De-a lungul timpului s-au cautat o serie de metode pentru a evalua durerea,
impotenta functionala, si abilitatea de a efectua activitatile fizice normale. In prezent cea mai
populara metoda de evaluare este chestionarul WOMAC (Western Ontario and McMaster
Universities Osteoarthritis), chestionar folosit pentru evaluarea osteoartritei si artritei
reumatoide a soldului si genunchiului, inainte si dupa protezarea articulatiei.

Inspectia

Se examineaza pacientul (din fata) aflat in picioare. Se urmareste orice deformare,

inclinare nefiziologica, scurtare de membru, atrofie musculara, deformatii rotationale. Se
examineaza si din lateral, pentru a urmari existenta lordozei sugestiva pentru deformarea in
flexie a soldului/soldurilor. La inspectia din spate se urmareste orice scolioza, atrofie a
muschiului gluteal. Se urmareste tinuta in mers. Este foarte important la inspectie sa se
evidentieze daca este cazul vreo scurtare a membrelor pelvine.
Scurtarile distale de trohanter de obicei se datoreaza: unor fracturi vechi ale tibiei,
ale femurului, tulburari de crestere. Scurtarile deasupra trohanterului apar din urmatoarele
cauze: coxa vara (congenital sau boala Perthe, fracturi de col femural in antecedente),
pierderi de cartilaj articular (infectii, artrite), luxatie a soldului (secundara unei luxatii
congenitale). Scurtarile membrului pelvin pot sa fie compensate de o flexie plantara pe
membrul celalalt sau de o flexie a genunchiului la acelasi membru.
Examinarea scurtarii se face cu pacientul in decubit dorsal. Se observa pozitia
pelvisului (pozitionarea spinelor iliace anterioare). La un pacient normal, spinele iliace
anterioare sunt paralele si formeaza un unghi de 90 de grade cu planul longitudinal al mesei
de examinare, iar calcaiele sunt perfect aliniate si in acelasi plan. Se masoara distantele dintre
spina iliaca anterioasa si trohanter, comparand o parte cu alta. Daca in una dintre parti
distanta spina-trohanter este mai mica atunci patologia este suspectata deasupra trohanterului
in cauza. Se examineaza pozitia celor doi genunchi pentru a identifica o eventuala scurtare a
femurului sau a tibiei.
Palparea
Se fixeaza degetele examinatorului la nivelul capului femural sub ligamentul
inghinal, lateral de artera femurala, se roteste membul lateral si medial urmarindu-se
crepitatiile. Se palpeaza adductorul lung (originea acestuia), durerea apare in general in
traumele sportive si la pacientii care dezvolta contracturi pe adductori, adica la osteoartrite
ale soldului. Rotatia externa a piciorului si palparea micului trohanter, daca este insotita de
durere la acest nivel, apare in general in afectiuni ale atletilor (la nivelul iliopsoasului).
Mobilitatea
Extensia. Se aseaza o mana la nivelul coloanei lombare (pacientul in decubit dorsal), se
flecteaza soldul sanatos la maxim, se urmareste cu mana aflata lombar daca curbura lombara
este obliterata (daca soldul examinat se ridica de pe masa odata cu flexia celuilalt picior
inseamna ca acest sold pierde din extensie). Testul se numeste Thomas. Pacientul in decubit
ventral, examinatorul fixeaza pelvisul cu o mana si ridica pe rand fiecare membru (extensia
normala este de 5-20 de grade).
Flexia. Soldul sanatos este flectat iar pacientul este rugat sa-l tina in aceasta pozitie, soldul
examinat este apoi flectat (examinatorul sustine pelvisul pentru ca acesta sa nu se miste),
mobilitatea fiziologica este de 120 de grade (flexie).
Abductia: Pentru a nu fura din aceasta miscare (pelvisul), se fixeaza spina iliaca
anterosuperioara opusa membrului abdus. O alta metoda a fixarii pelvisului este cu membrul
opus flectat la marginea mesei de examinare si fixarea spinei iliace anterosuperioare
corespunzatoare soldului examinat. Raza fiziologica de abductie este de 40 grade.
Testul Patrick: durerea care apare la aceasta manevra este considerat a fi primul semn
de osteoartrita a soldului. Soldurile si genunchii flectati la 90 de grade, piciorul examinat este
asezat peste genunchiul opus iar examinatorul apasa usor pe genunchiul urmarit. Acest test
mai este cunoscut si ca semnul f.a.b.r.e. (flexie, abductie, rotatie externa).
Adductia: Ideal ca aceasta masuratoare sa fie facuta de doi examinatori (unul sa ridice
piciorul sanatos iar celalalt sa adduca piciorul examinat sustinand extensia totala a acestuia).
Valori considerate fiziologice 25 de grade. Daca nu exista doi examinatori, testul este facut
prin trecerea piciorului examinat (in extensie) peste celalalt picior, acestuia sustinandu-i-se
pelvisul.

Rotatie interna la 90 grade flexie: Examinatorul tine genunchiul flectat la 90 de grade si

misca piciorul lateral pentru a produce rotatia interna a soldului. Se masoara unghiul facut de
gamba cu o linie mediala imaginara (rotatia interna la 90 de grade flexie este 90 de grade in
mod normal). Daca pacientul tine genunchii flectati la 90 de grade si in acelasi timp lipiti
intre ei, examinatorul incearca sa miste ambele picioare lateral pentru a compara rotatiile
interne ale soldurilor.
Rotatia externa la 90 grade flexie: Pozitia soldului este identica cu testarea rotatiei interne,
doar ca in aceasta masuratoare piciorul este miscat medial. Valoarea considerata normala este
de 45 grade.
Rotatie interna in extensie: Pacientul in decubit ventral cu genunchii aflati in flexie, cele doua
parti pot fi comparate si masurate (fiziologic 35 de grade). Anteversia colului femural se
masoara tot prin acest test (examinatorul sustine piciorul si il misca lateral si medial iar cu
cealalta mana fixeaza marele trohanter de aceeasi parte). Cand trohanterul se misca lateral,
anteversia este egala cu unghiul facut de picior cu verticala. Unghiul fiziologic de rotatie
externa in extensie este 45 de grade si se masoara la fel ca si rotatia externa in flexie.