Sunteți pe pagina 1din 18

Curs Scoala, familie, comunitate

Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

Programele de formare a parintilor ca sprijin pentru


implicare si responsabilizare

De ce un program pentru parinti


In acesta lume tot mai complexa, se simte nevoia ca parintii sa isi dezvolte competentele
si expertiza. In primul rand parintii au nevoie sa inteleaga si sa actioeze cat mai adecvat
legat de comportamentele copiilor lor la varste diferite si in fiecare stadiul de dezvoltare.
Cresterea copiilor poate fi dificila, frustranta dar poate deveni placuta si motivanta pentru
parinti. Parintii care se bucura de copiii lor in general nu fac o munca din meseria de
parinte. Pentru a creste un copil este important sa te simti bien si tu, ca parinte si sa simti
ca este placut si folositor fiecare moment de viata. Tot asa este important sa amenajezi
spatiul copilului pentru a face viata mai putin stresanta atat pentru copil cat si pentru
parinte. Periada de varsta cuprinsa intre 1 si 5 ani este un timp crucial pentru o
interventie adecvata in devenirea parintilor ca parinti. Daca nu exista suficiente informatii
de spre cum creste copilul, apre de multe ori asteptari nerealiste care pun relatiile dintre
copil si parinte intr-un start prost. O multime de probleme apar si din lipsa de informatie
privind problemele sexuale ale copiilor. De multe ori copilaria normala este inteleasa de
unii parinti ca o deviere si acestia il sprijina pe copil sa creada ca parti ale corpului lui
sunt rele sau rusinoase. Teama exagerea de boli si accidente devine de multe ori o
adevarata paranoia la unii parinti.
De aceea toti parintii au nevoie de informatii adecvate despre cum creste si cu ce robleme
se confrunata orice copil.
Tipuri de interventii in programele pentru parinti
Identificam in general doua tipuri de interventii asupra familiilor
- de prevenire
- de rezolvare a unor situatii/crize/probleme/conflicte.
Interventiile preventive sunt de forma:
1. sprijin intelectual : educatia familiei si a parintilor sub forma informarii, consilierii
psihopedagogice si orientarii.
2. sprijin social care este sprijin material in bani, bunuri si locuri de munca pentru
situatiile de someri si reprofesionalizare.
3. sprijin emotional dat in rezolvarea problemelor comportamentale si emotionale prin
interventie psihologica si psihiatrica. Ele constituie o necesitate in dezvoltarea si
pregatirea fiecarei familii si fiecarui individ pentru eliminarea riscurilor in dezvoltarea
copiilor si pentru prevenirea defavorizarii.
Aplicaie: Enumerai problemele comportamentale i emoionale pe care le pot avea
prinii.
1

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

Un curriculum
Un curriculum de formare al parintilor trebuie sa se poata adresa unei populatii cu
persoane foarte diferite din punct de vedere educationala si intelectual. Este o cantitate de
informatii de baza pe care trebuie sa le cunoasca toti parintii.
Trebuie sa contina si mai multe unitati de invatare, module, la care tebuie identificate si
explicate strategiile si dinamica de derulare.
Fiecare sesiune/unitate de invatare trebuie sa sa fie insotita de explicatiile formatorului,
referitor la obiectivele urmarite.
In general, prima sesiune este cea care se adreseaza cunoastreii grupului si nevoilor
fiecarei persoane care il formeaza. Este sesiunea in care se pun bazele unei realtii intre
formator si grup si relatiilor dinamice intre toti beneficiarii.
Aplicaie: Enumerai principalele teme pe care le-ai include ntr-un curriculum de
formare al parintilor.
Formatorul-formatorii
Unii autori considera ca un formator al parintilor /intervenant trebuie sa aibe inainte
de toate deprinderea de a conduce in mod democratic un grup de discutii impreuna cu
capacitatea de a comunica si de a accepta, de a respecta si a intelege parintii in efortul lor
cinstit, dar care nu este intotdeauna constructiv, de a creste proprii copii fericiti si
eficienti in viata ( ABIDIN, 1982).
Interventia socio-educativa este realizata de mai multi profesionisti, in programe diferite,
in tari diferite si dupa resursele existente (Vrasmas, 2003). In general se face apel la:
- asistenti sociali
- consilieri psihopedagogi
- psihologi educationali
- psihologi in domeniul medical
Este foarte important ca pe langa fiecare institutie sa se stimuleze activitatea voluntara a
unor parintii sau membrii ai comunitatii care sa colaboreze cu profesionistii. Exista o
tendinta generala de organizare a echipelor de profesionisti in echipe pluridisciplinare
care sa functioneze dupa regulile grupului de lucru in planificare, actiune si decizii.
Pentru conducerea acestor echipe se fac recomandari la schimbarea rolurilor dintre
diferitii profesionisti in functie de deciziile necesare si de tipul de activitate analizata.
Pentru ca in viata opilului fiecare adult este important si in influentarea familiilor este
necesar sa fie folositi mai multi profesionisti si fiecare sa fie considerat la fel de
important.
Formatorul/facilitatorul unui program pentru parinti trebuie sa fie o persoana care
iubeste parintii. Trebuia sa fie caracterizat de intelegere, empatie si respect. Ca orice
leader trebuie sa aiba cunostinte in dezvoltarea si cresterea copilului si in predare. Sa
citeasca si sa se puna l;a curent cu ce este nou. Sa fie relaxat si flexibil in activitatile
sale. Nu este obligatoriu sa fie parinte dar, trebuie sa cunoasca si sa foloseasca experiente
2

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

personale din propria familie si sa aminteasca permanent ca invata din felul in care
interactioneaza cu parintii din grup.
Programele de informare, consiliere si formare a parintilor pot fi realizate de o serie
diversa de profesionisti care lucreaza sau au legatura cu familia si copiii. Fie ca este
psihologul educational, consilierul psihopedagog, asistentul social sau un profesor special
pregatit (profesorul itinerant/ consultant sau resursa), orice formator in acest domeniu
necesita o serie de deprinderi si competente generale cum ar fi cele de:
- comunicare,
- negociere,
- rezolvare in grup a problemelor,
- construire de probleme,
- proiectare de solutii alternative,
- creativitate in discurs si solutii alese,
- decizii rapide si responsabile luate impreuna cu beneficiarii.
- etc.
Referitor la atitudinea pozitiva a formatorului, acesta trebuie sa-si insueasca credinta ca
parinii, chiar atunci cnd greesc, depun efortul de a-i ajuta copiii si nu o fac cu o
intenie rea. Aceasta inseamn ca ei doresc sa-i creasca copilul in aa fel inct sa fie
fericit si productiv. Mai departe este necesar ca formatorul s ineleag c diferena dintre
parinii care au succes in educaia copiilor lor i cei care reuesc mai puin este dat de
frecvena, consecvena sau eficiena i intensitatea cu care ii folosesc deprinderile
parentale. Practica dovedete ca multe dintre tehnicile de lucru pot fi comune la parini
dar diferenele vin din traditii, medii culturale diferite, personalitati diferite si chiar
experiente de viata diferite.Cel mai important instrument este atitudinea pe care
formatorului fata de beneficiarii sai. Principala preocupare este educatia parintilor si
rezolvarea problemelor, nu cea de a gasi vinovatii sau de a determina schimbari
spectaculoase de caracter. Parinii trebuie respectai i acest respect se reflect intr-o
reacie nondefensiva la adresa lor atunci cnd sunt provocai de coninutul programului
sau de metodele propuse.
O maniera democratica de conducere a grupului faciliteaz parinilor insuirea
deprinderilor practice propuse de program si le creaza increderea in propriile forte si in
proprii copii.
Aplicaie:
1. Ce alte deprinderi, abiliti ai vedea necesare la un formator al prinilor, n afara
celor prezentate mai sus?
2. Prezentai din experiena d-voastr cteva deprinderi parentale utilizate cu succes.
Principii folosite in programe
L.Wentzel (1996) recomanda identificarea urmatoarelor principii de ordin general
1. observarea copilului
2. indiferenta
3. pozitivismul
4. realismul.
Aceste principii se pot adapta la orice program. Le vom descrie astfel:
1. Urmarirea ca scop a deprinderilor de observare a copilului.
3

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

Parintii pot invata si intelege foarte multe daca sunt incurajeati sa observe copilul
permanent.
2. Indiferenta fata de anumite reactii si comportamente ale parintilor
Unii parinti sunt ostili si dificili in colaborare. De multe ori experienta ne invata ca
acestia invata cel mia mult in sesiunile de formare. Pentru astfel de parinti se foloseste
principiul indiferentei sau ignorarii pentru a putea sa devina tot mai apropiati de ceea ce li
se propune.
3. Pozitivismul fata de parinti si de problemele cu care se confrunta.
Nu trebuie sa uitati ca parintii care se poarta abuziv cu copiii lor au fost la randul lor
abuzati cand erau copii. Ei cred ca pedeapsa si mustrarea continua sunt necesare pentru
ca asa au crescut si ei. Intr-un program normal care promoveaza respectul copilului si
nonviolenta probabil ca le va fi dificil sa se adapteze. Poate fir pima data in vioat alor
cand sunt tratati pozitiv si incurajati fara a fi negate si respinsi.
4. Realismul in tratarea oricarei probleme.
O alta ide importanta este sa se porneasca de la faptul ca nu exista parinti perfecti si ca a
gresi este omeneste. Devine necesar sa ii invatam pe parinti sa isi impartaseasca
experientele si temerile pe care le au.
Aplicaie:
1. Ierarhizai principiile de mai sus n ordinea importanei acordate de d-voastr.
2. Din experiena d-voastr, care ssunt cele mai importante trei schimbri pe care ar
trebui s la fac prinii.
Unde se pot derula programele de informare si educare a parintilor
In functie de conditiile de dezvoltare, optiunea de program dar si de dezvoltarea
politicilor socio-educationale, exista mai multe forme de institutionalizare a sprijinului
acordat familiilor. Putem identifica trei astfel de institutii
* Centre separate pentru parinti
* Camere speciale in cadrul unor institutii.
* Asistenta itineranta.
1. Centre separate, aflate in comunitate, de obicei pe langa o institutie
educationala
- centre de sprijin/suport pentru familie
- centre de informare si consiliere,
- centre de resurse pentru parinti
2. Camere special amenajate, colturi, cabinete, centre in interiorul unei
institutii de plasament sau de ingrijire a copilului.
3. Asistenta speciala itineranta sociala, educationala, juridica, medicala, etc.
Principala cerinta fata de pogramul de formare/educare a parintilor este ca el sa fie
eficient si sa se poata masura in rezultate apropiate si departate .Rezultatele apropiate se
refera la ceea ce insusesc parintii, la opiniile modificate si la schimbarea practicilor
educative intr-un sens pozitiv. Rezultatele departate se refera la imbunatatirea colaborarii
dintre scoala si familie si la copii crescuti mai bine, mai eficient, cu rezultate mai bune in
scolarizare si socializare.

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

Structura si durata unui program


Programele sunt unitati complexe de informatii si capacitati care se transmit parintilor.
Aceste unitati sunt impartite in sedinte de durate egale in care, specific pedagogiei
adultilor, participarea si interactiunea intre formatori si beneficiari sunt la loc central.
Din anii 60 se dezvolta tot mai mult programe de interventie in favoarea copiilor ce
provin din medii defavorizate social. Se identifica o varietate si diversitate foarte larga a
abordarilor si solutiilor propuse.
In aceasta diversitate de abordari exista o serie de puncte de vedere si
optiuni comune programelor pentru copiii defavorizati socio-economic Diferitele
programe dezvoltate au ajuns la numitor comun in privinta a trei coordonate:
1- momentul optim al interventiei;
2- agentii interventiei
3- tipologia activitatilor necesare.
1- Momentului de interventie- orice program trebuie sa debuteze foarte
devreme/timpuriu, inca de la nasterea copilului si sa continuie in primii ani de viata. Un
concept care se leaga de interventie este prevenirea. Rondal, Seron si Lambert (1982)
insista asupra importantei de a actiuna inainte de a apare dificultati ale copilului si cu ele
conduite inadecvate ale anturajului. Succesiunea esecurilor dezvolta la copil:
- un sentiment de inferioritate,
- reactii negative in fata invatarii de tip pedagogic,
- dezvoltarea si consolidarea comportamentelor inadecvate si
- pierderea plasticitatii structurilor cerebrale.
2- Agentii interventiei- Educatorii, profesorii, lucratorii sociali, psihologii, logopezii pot
fi agentii si animatorii interventiei. In acelasi timp s-a demonstrat ca acesti profesionisti
risca sa-si vada gresit actiunea daca nu intra in legatura cu familia si nu se integreaza
mediului familial pentru programele de invatare propuse. De aici reise importanta ce
trebuie acordata formarii parintilor.
Rezultatele unor studii (Rondal si Seron, 1982, Bronfenbrenner, 1977, Heber, 1977,
Perrez,1980, Pourtois,1984) care au avut ca obiectiv tocmai programele de formare
pentru parinti au demonstrat urmatoarele:
- parintii sunt sensibili si apti sa-si insuseasca competentele necesare unui
program
- rezultatele sunt superioare daca mama si tata, ca si alte persoane din
familie(anturajul copilului) participa activ la invatare - U. Bronfenbrenner, le
numeste variabile ecologice ale mediului
- referitor la limbaj, achizitia in mediul obisnuit de viata, faciliteaza transferul
achizitiilor dintr-un mediu in altul. Repertoriul verbal astfel constituit este mai
functional decat cel achizituionat intr-un cadru formal inchis, un centru de
invatare specializat.
- notiunea de prevenire persupune implicarea si sensibilizarea parintilor
- conceptul de interventie continuua la copilul de la 0 la 6/7 ani, necesita
materialiceste pregatirea interventiei parintilor.
5

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

Cerintele programelor
Se vorbeste de trei categori de cerinte prin care se realizeaza programele de interventie
asupra parintilor.
a. amenajarea mediului
b. observarea copilului
c. interventia propriu-zis
Amenajarea mediului. Mediul in care se desfasoara un program trebiue
sa favorizeze si sa mentina invatarea. Est vorba de localuri, situatii de comunicare,
alegerea materialului educativ, stimularea si interiea comortamentelor etc.
Oservarea copilului Sa-i inveti pe parinti sa-si observe copilul, sa-i
evalueze capacitaitle nu este prea usor. Examinarea copilului se face cel mai eficient in
propriul lui mediu de viata. Exista actual foarte multe insrumente la indemana parintilor.
Interventia propiu-zisa. Implica formarea parintilor, punerea in miscare a
programului si supervizarea acestuia. Din acest punct de vedere este nevoie de
competente noi ale personalului si de o mare disponibilitate.
Parintii trebuie sa vad si sa ineleag, indiferent de strategiile de lucru
folosite in program, ca deprinderile recomandate se folosesc intr-un mod deschis si
flexibil. Daca copiii lor manifesta schimbari in reaciile i comportamentele lor este
necesara incurajarea unor explicatii corecte. Astfel, programul adresat parinilor nu
trebuie sa intenioneze transmiterea unor metode total noi sau au unor soluii unice de
crestere i educare a copiilor ci, un efort fcut impreuna cu ali parini de trasare
impreuna a unui set de cunotinte comune si stiintifice potrivite in actiunile practice.
Proiectarea programului respecta o serie de cerine de baza referitoare la modul de
construire al acestuia, si de atitudinile mentale ale formatorului in raport cu adultii inclusi
in program ( Abidin, 1982).
Primul dintre aceste principii se refera la faptul ca nu exista o singura cale, un
singur mod de crestere si educare a copiilor. O prima dovada o constituie nenumatele
scoli psihologice si strategii pedagogice care studiaza aceste lucruri, niciuna neputnd sa
raspund la toate intrebrile ridicate de procesul educativ. Tocmai intelegerea si
acceptarea acestei variaii de solutii este un pas spre flexibilitate si gasirea practicilor
optime.
Aplicaie: Ordonai domeniile menionate mai sus n ordinea importanei lor.

Model de sedinte educative cu parintii


Vom prezenta in continuare cum se desfasoara si metodele folosite in structurarea unor
intalniri/ateliere de lucru cu parintii cu scopul de a-i informa, educa sau consilia (adaptare
dupa programul WETZEL, 1996).
La aceste sedinte pot participa parinti diferiti sau familii (mame si tati) diferite. Un
asemenea program parcurge 10-12 sedinte/sesiuni. Se desfasoara la centrul local pentru
parinti sau la un centru comunitar/de resurse. Fiecare sedinta are 1-2 ore. Prima sedinta
6

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

este destinata cunoasterii intiale/intercunoasterii si familiarizarii cu obiectivele


programului urmarit. Ultima sedinta trebuie sa permita evaluarea intregului proiect de
catre parinti si neaparat sa foloseasca autoevaluarea parintilor. Fiecare sedinta este
tematica in functie de obiectivul central/general al programului educativ. De exemplu se
pot face programe despre cresterea si dezvoltarea copilului si despre interventia educativa
in urmatoarele domenii: comportamente, comunicare, exprimarea sentimentelor, limbaj,
dezvoltarea structurilor cognitive, achizitia abilitatilor psihomotorii. Fiecare tema este
bine sa cuprinda 1-2 sesiuni pentru a antrena parintii efectiv in invatare si exersare.
Demersul/derularea unei sedinte:
Pentru prima sesiune:
1. Parintii trebuie invitati sa se prezinte unul altuia si fiecare sa spuna ceva despe sine si
copiii sai. Aceasta prima sedinta se denumeste a"spartului ghetei"pentru ca asigura
intercunoasterea si deschide posibilitatea colaborarii.
2. Conducatorul sesiunii (Consilierul/asistentul/psihologul/logopedul) prezinta parintilor
o inregistare video despre cresterea, dezvoltarea si educatia copiilor la care face referire
programul respectiv. De exemplu pot fi folosite filmele UNICEF "Dezvoltarea copilului
de la 0 la 7 ani ( 1997)" sau "Dezvoltatea practicilor incluzive in scoala romaneasca".
3. Parintii sunt invitati sa formuleze o serie de impresii si intrebari.
4. Discutii intre parinti, pe perechi si grupuri mici, pentru a analiza solutii educative la
problemele educative ridicate de materialul prezentat, sau legat de acesta.
5. Analiza in grup largit a solutiilor gasite pe grupuri mici. Pentru valorizarea parintilor
care participa la discutie este bine ca ideile lor sa fie scrise si chiar din ele sa se elaboreze
materiale de sprijin pentru activitati viitoare.
6. Parintii pot lucra impreuna o tema noua sau pot completa anumite caiete de activitate.
Un exemplu in acest sens sunt caietele propuse de Terrisse, (1985). Ele se refera la temele
de lucru din cadrul programului ce se adreseaza dezvoltarii practicilor parentale si
cuprind ca etape:
- observarea comportamentelor (invatare, comunicare,etc.); reactiile parintilor; reactiile
copiilor; contextul/mediul.
- evaluarea comportamentelor, contextului, de catre fiecare parinte, apoi discutia asupra
acestei evaluari a fiecarui participant cu ceilalti parinti ai grupului (schimb de valori
educative)
- alegerea celei mai potrivite interventii educative pentru fiecare parinte, apoi evaluarea
acestei alegeri de catre ceilalti parinti ai grupului in cadrul unui brainstorming (schimburi
intre parinti la nivelul interventiei educative si antrenarea achizitiilor de abilitati
educative, in special pentru parintii cu copii aflati in situatii dificile)
7. Analiza in grupul mare a interventiilor propuse de parinti
8. Distribuirea de brosuri. Acestea pot fi produse anterior sau realizate de parinti ca tema
pentru acasa, sau pot fi rezultatul sedintei respective.
Indicatorii de evaluare in programele de educatie familiala
Goodwin si Driscoll, 1980 (citati de Hanrahan M. si. Prinsen B,p.81, 1987) considera, in
ordinea importantei, urmatorii indicatori de evaluare a efectelor pe care le au programele
in domeniul educatiei familiale:

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

- frecventa participarii parintilor la intalnirile propuse de program ca si numarul de


materiale distribuite sau solicitate de parinti
- evaluarea nivelului de satisfactie a parintilor refritor la programul desfasurat
- evaluarea schimbarilor in atitudini si practici educative in raport cu ceea ce constituie
adaptarea si performantele copilului
- evalaurea cunostintelor si abilitatilor insusite de parinti
- evaluarea achizitiilor copiilor a caror parinti au urmat regulatun program de educatie
parentala.
La aceasta lista, Pourtois, B.(1996) adauga evaluarea modificarilor imaginii de sine la
parinti, a reprezentarii despre sine in termeni de competente educative.
Pentru alegerea unui program se au invedere o serie de caracteristici. Datorita diversitatii
programelor si disparitatii abordarilor teoretice este dificil de facut o optiune practica.
Pentru ca un practician sa opteze este nevoie de o lista de criterii care le diferentiaza.
Criteriile dupa care se poate analiza si alege un anume progam pot fi urmatoarele:
1. Baza explicativa si argumentele de ordin stiintific. Daca programul are sau
nu o teorie la baza: De exemplu, Lambert, Rondal si Seron (1982) gasesc ca exista doua
abordari in ceea ce privesc programele de limbaj: Pozitia punctuala si pozitia de
dezvoltare. Abordarea punctuala este functionala si a-teoretica. Ea cauta in exclusivitate
utilitatea si eficacitatea. Ordinea achizitiilor si contextul cognitiv nu au importanta.
Trebuie gasita empiric, o metoda care sa serveasca rapid comunicarea copilului cu
ceilalti.Abordarea de dezvoltare, se bazeza pe teoriile care expliciteaza achizitiile
copilului normal. Scopul sau este cercetarea unui cadru teoretic general sau fundamentele
cognitive ale limbajului. Prima abordare este criticata pentru ca nu face apel la structurile
ierarhice ale conduitelor individuale si nu ia in considerare dezvoltarea cognitiva generala
in invatarea limbajului. A doua este criticata pentru ca se bazeaza pe reguli generale si nu
lasa loc diferentelor individuale. Aceste programe nici nu au fost evaluate. De aceea
autorii mentionati propun ca orice program de interventie sa fie elaborat tinand seama de
ambele abordari.(complementareitatea orientarilor)
2. Evidentierea tipului de model educativ. Dupa ce model educativ
functioneaza programul? Daca luam in considerare acest criteriu vom tine seama daca
teoria de la baza programului este:
a.- behaviorista. Demersul comportamentalist, a carui parinte este Skinner
analizeaza comportamentele si conditiile de mediu, defineste clar procedeele de actiune,
conditiile de aplicare si face o evaluare permanenta a obiectivelor fixate la inceput.
Majoritatea programelor scot in evidenta si urmaresc construirea unor comportamente
adecvate rolurilor parentale. Dezvoltarea practicilor de crestere, educare si ingrijire
constituie o componenta obisnuita in programele care se adreseaza familiilor cu copii.
b.- curentul umanist.Aceasta abordare porneste de la lucrarile lui C. Rogers si
postuleaza ca omul poseda in el potentialitati pe care mediul nu i-a permis intotdeauna sa
le dezvolte. El este capabil sa aleaga si sa fie responsabil. De aceea trebuie sa respectam
individualitatea, sa abordam pozitiv fiecare persoana si sa responsabilizam participantii
unui program. Si aceasta componenta este tot mia des intalnita in programele care se
adreseaza functiei educative a familiei.
c.- conceptia psihosociologica tradusa printr-o cercetare-actiune
Este un demers care nu accepta schimbari exterioare ci activitati de negociere intre actorii
implicati si de autoproducere. Dimensiunea de cercetare a diferitelor programe de
8

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

interventie in favoarea familiilor cu copii, analiza datelor obtinute si pornind de aici


concluzionarea pentru activitati ulterioare constituie o realitate in programele
contemporane.
Corespondenta intre obiectivele programului si argumentarea metodico-stiintifica.
Care este gradul de explicitare a obiectivelor propuse de program?
Dupa gradul de explicitare a obiectivelor, M. Perez (1980) imparte programele in trei:
a. Prima grupa de programe nu dau explicatii asupra obiectivelor urmarite.
b. Grupa a doua vizeaza obiective de comportament deschise
c. Grupa a treia prezinta obiective explicite si detaliate.
Complexitatea si dificultatile pe care le prezinta programul in aplicare lui.
Una din intrebarile la care trebuie sa raspunda orice program este legata de
dimensiunile si complexitatea sa.Care este gradul de complexitate a programului?
Ne referim la complexitatea pe care o atinge campul interventiei si posibilitatile de
inlaturare a acestora prin mijloacele puse la dispozitie. La acest nivel putem vorbi de
existenta mai multor optiuni si modele de ales. Modelul de eco-sistem a lui U.
Bronfenbrenner (1977) ne poate ajuta la examinara acestui nivel de complexitate. El
distinge patru sisteme: micro, mezo, exo, si macro sisteme. Microsistemul se refera la
mediul imediat (casa, clasa, etc.). Endosistemul se gaseste de asemenea in mediul
imediat, adica in micro mediu, dar in acest caz, prin intermediul unei entitati superioare
se provoaca o modificare a rolurilor si comportamentelor persoanelor implicate in relatie.
Profesioniostul care lucreaza in clasa cu un grup de copii se situeaza in endosistem.
Mezosistemul este relativ la interactiunile intre mediile esentiale care contin copilul la un
moment dat al existentei lui. Este vorba de un sistem de microsisteme (familia, scoala,
grupul de varsta). Exemplu: diversitatea contactelor si relatiilor familiei in comunitate.
Exosistemul contine structurile sociale care exercita influenta in mezosistem. Este vorba
de marile institutii ale societatii de care depinde bunastarea copilului, bunurile si
serviciile. Intra aici institutiile care ajuta parintii sa-si exercite rolurile inclusiv formarea
parentala. Macrosistemul cuprinde structurile sociale la scara culturala nationala. Este
vorba de institutii, sisteme juridice, educative si politice. Aici putem gandi la
posibilitatea influentarii si aparitiei unor noi legi sau a unor noi profesii care sa faciliteze
sprijinirea parintilor si rolurilor lor in dezvoltarea copilului.
Aplicaie:
Cum ai vedea o astefel de iniiativ?
Critici la adresa programelor pentru parinti
In urma evaluarilor, in literatura de specialitate sunt aduse si o serie de critici programelor
de formare si sprijinire a parintilor.
In general se aduc trei astfel de critici:
1. Insuficienta lor: Nu le este contestata importanta dar, se considera ca nu sunt
suficient de complexe si unele din ele nu tin seama de variabilele ecologice ale familiei.
9

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

2. Deculturarea/deculturalizarea persoanelor. Notiunea de handicap cultural


aduce cu sine si sentimentul de apartenenta la o cultura inferioara. Persell(1977) afirma
astfel ca pedagogiile compensatorii constituie un efort de deculturalizare a persoanelor
si ca acest lucru se face cu pretul unei pierderi de identitate. (Perron si Mises,1984).
3. Neputinta sau ineficienta programelor
Desi se remarca dupa evaluari ca progamele de interventie aduc puncte pozitive in
dezvoltarea intelectuala, afectiva, motorie si de limbaj a copilului, criticile vin din aceea
ca aceste modificari nu sunt de durata. Cu alte cuvinte, progresele inregistrate nu raman
definitiv. Se vorbeste, de aparitia unui "sleeper effect"(efect de adomire) care consta in
reaparitia efectelor pozitive pe termen lung. Acest efect poate apare dupa o regresie
temporala (Schweinhart si Weikart, 1980).
Argumentele in favoarea programelor vin din nevoile identificate ale familiiei
contemporane si din rezultatele bune inregistrate in dezvoltarea copiilor in familiile care
participa la programele de stimulare si sprijin.
La aceste critici trebuie adagat si faptul ca un program poate avea succes numai
daca este acceptat si sustinut de beneficiari lui. Pentru aceasta, indiferent de optiunea
teoretica pe care o are la baza este necesar sa fie coerent, de durata, planificat si
organizat clar, beneficiiind de profesionisti.
Aplicaie:
Comentai acestea critici!
Parintii voluntari- criterii de selectie .
Derularea programelor de educare a parintilor si de rezolvare impreuna a unor
probleme educative are nevoie de sprijinul efectiv si eficient al beneficiarilor. Este
dezvoltat in aces sens conceptul de voluntariat. Echipa de voluntari-parinti este
principalul sprijin al formatorului. Ea va constitui elementul de presiune pozitiva la
nivelul grupului larg de parinti si argumentul cel mai bun de succes. Problema pusa de
profesionistii domeniului este de a gasi criterile de alegere si selectie a voluntarilor.
Redam mai jos o lista posibila de calitati necesare parintilor pentru a deveni voluntarii
actiunii intr-un program formativ.
Adaptare dupa lista elaborata de Mason, J, Rossiter, J, si Sandison, M. (Hanrahan, M si
Prinsen B, p.81, 1997)
1. CALITATILE ESENTIALE
Experienta pozitiva in calitatea de parinte
Locuieste in comunitatea care va fi sprijinita prin programul respectiv
Este o persoana sanatoasa psihic si fizic
Are suficient timp liber pentru a se ocupa de proiectul in derulare
Este capabil/a sa comunice efectiv si eficient
2. CALITATI DEZIRABILE
Are un interes deosebit in acordarea serviciilor de sprijin
Intelege si respecta nevoia de confidentialitate
Cunoaste bine comunitatea
Nu emite judecati de valoare si nu e preocupat de a judeca
Este incredintat/a de nevoia parintilor de a-si rezolva singuri propriile lor
probleme
10

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

Este capabil/a sa accepte responsabilitatea si grija completarii unor sarcini de


lucru
Are deprinderi si abilitati de a-ai asculta pe ceilalati
Este capabil sa demonstreze deprinderi de rezolvare a unor probleme si sa
foloseasca resursele proprii in a da informatii pentru alti parinti
Poate realiza legaturi cu agentii educationali diferiti

Aplicaie:
Comentai iniiativa utilizrii de prini voluntari n formare!

Structura unei uniti de intervenie/a unei sedine de lucru la nivelul unui grup
Fiecare edinta de lucru are trei pari importante:
1. Prima parte care cuprinde recapitularea. In aceast inceput care presupune 20-30
minute, se reactualizeaza cele lucrate anterior sau se prezinta tema de acasa. In acest
moment al instruirii, formatorul realizeaza ct de departe a ajuns cu parinii, le inelege
opiunile i dac mesajele prezentate anterior au fost inelese si insuite. In acelai timp
fiecare parinte poate sa auda i sa vada cum ceilali ineleg si folosesc ideile prezentate.
Cand le sunt impartaite sentimentele, tririle si emoiile parinii pot sa se motiveze mai
uor pentru a se schimba. Evident ca fiecare poate reaciona in mod diferit, pentru unii
efortul este mai mare pentru altii este mai mic.
2. Partea a doua de prezentare a continutului nou.. Prezentarea noilor elemente- 3040 minute.
Noul subiect luat in discuie/lecia noua constituie un moment de flexibilitate si proiectare
in acelai timp. Daca obiectivele sunt bine concepute, formatorul poate folosi diferite
maniere de abordare, legat de momentul anterior si de felul cum reactioneaza parinii. Se
poate parcurge materialul propus prin lectura sau prin intrbari i rspunsuri. Pedagogic
vorbind, este mai eficient i mai uor de antrenat un grup de aduli daca se pun intrebari i
daca se discuta situaii concrete ca modele ale coninutului propus. Important este ca
metoda folosita sa se schimbe in funcie de grup, momentul de activare al acestuia i s
fie mereu alta pentru a motiva prezena prinilor la toate intlnirile din program.
3. Partea a treia, de consolidare. Antrenarea personala a fiecarui parinte s-i expuna
prerile i opiniile referitor la noile idei prezentate se face prin discuii. La acest moment
al programului, formatorul trebuie sa dea dovad de toate deprinderile menionate mai
sus i de empatie si reflexivitate pentru a conduce eficient interveniile verbale ale
parinilor. Sarcina didactica la acest nivel este de a antrena parinii s relateze cele spuse
in lecie legat de propria experiena. Se poate constata ca parinii nu au ineles materialul
prezentat. Este necesar sa fie ineles efortul lor si sa se evite judecile de valoare sau cele
de evaluare. Astfel, expersiile de tipul este bine, este corect,"nu este corect", " nu ati
inteles" sau "nu avei dreptate", " nu am spus aa" trebuie inlocuite cu "are altcineva o
alta prere" sau "este i acesta un punct de vedere", "mai poate i altcineva explica aceste
lucruri", etc. In aceasta perioada formatorul trebuie sa asculte activ pe ceilali, sa fie
reflexiv, sa valorizeze sentimentele si tririle parinilor ca i cuvintele pe care acetia le
folosesc. Parinii i grupul trebuie lasai s-i formuleze propriile idei. Formatorul va
11

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

rspunde la nevoia lor de informaii dar nu la cerina acestora de a emite judecai asupra
eforturilor lor sau asupra planurilor lor de aciune. Aici se contureaz unul din aspectele
cele mai dificile ale rolului pe care il are formatorul. Tentaia de a judeca, in special cnd
se fac greeli sau se lucreaza foarte bine trebuie evitata pentru a responsabiliza parinii i
a evita competiia negativa
Aplicaie: Prezentai 5 reguli de grup.

Modalitatile de lucru
Sunt trei modalitati prin care putem sprijini parintii:
Informatii
Deprinderi
Grupuri de sprijin
Metodele de formare si antrenare a parintilor.
Printre cele mai cunoscute si eficiente metode de participare a parintilor in programele de
educatie parentala enumeram urmatoarele:
- observarea si discutarea in grup mic a comportamentelor parentale
cotidiene si particulare, in situatii deosebite.
- discutarea fata in fata a problemelor
- oferirea de informatii asupra activitatilor copilului, asupra dezvoltarii si
problemelor care pot interveni, prezentate in forme didactice si ludice
- tehnicile autoscopiei care implica analiza propriilor experiente sociale si
reflectia asupra lor
- crearea de povesti pentru copii pornind de la propria experienta
- tehnica incidentelor critice care foloseste analiza evenimentelor si a
situatiilor problema prin prisma solutiilor gasite
- atelierele de creatie in care parintii isi exprima personalitatea si in
acelasi timp gasesc solutii pentru a se implica mai mult in cresterea si
educarea propriilor copii..
Tehnicile de lucru, metodele, procedeele si mijloacele folosite pot fi extrem de variate,
dupa orientarea teoretica care le construieste. Majoritatea programelor contemporane
merg pe linia unei orientari centrate pe client, intr-o viziune psihologica umanista si
pozitiva, emotionala de tip rational, comportamentalista.
Asa cum am specificat si in alte capitole, actiunile sunt
interdisciplinare, se adreseaza atat insusirii unor informatii cat si formarii unor capcitati,
deprinderi, abilitati si atitudini. Abordarea tehnica de tip psihologic se impleteste cu
proiectarea si organizarea pedagogica intr-un context constituit social.

12

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

Formatorul grupului de parinti trebuie sa tina seama ca si adultii invata din modele ca si
copiii.
Daca vrem sa ii invatam empatia cate copiii trebuie sa fim si noi empatici cu ei.
Principiul ignorarii este la fel de important pentru copii ca si pentru adulti. De aceea va
trebui sa dati o atentie putina sau sa neglijati anumite declaratii negative sau
comportamente dificile care apar in special la inceputul sesiunilor.
Ascultarea atenta a declaratiilor pozitive. In contra ascultati cu atentie
comportamentele si declaratiile pozitive. De aici se vor invata foarte multe lucruri.
Tineti grupul legat de tema. Tineti atentia tuturor pe tema propusa si in special pe
problematica parentialitatii.
Rezolvati rezistentele cu delicatete. Nu va angajati in batalii importriva ideilor pe care
le au unii parinti. Folsiti tehnici informale uneori si fiti atenti sa echilibrati relatiile din
grup.
Echilibrati discutiile de grup. Este de dorit sa existe un echilibru in participarea la
discutiile grupului, ceea ce nu foarte usor. In prima intalnire se pun bazele acestei
colaborari de aceea este important sa se stabileasca cu claritate urmatorele:
1. Sa se definitiveze regululile de grup
2. Sa se foloseasca exercitiile care sa defineasca locul fiecaruia in grup si limita de
timp in discutii.
La prima intalnire, se sparge gheata si se stabilieste atmosfera de sprijin si
pozitivism.Aceasta ajuta parintii sa inteleaga de la inceput ca au aceleasi nelinisti, gtriji si
frustrari. Multi spun duap prima intalnireCredeam ca numai mie mi se intampla asa
Daca se observa ca unii parinti vorbesc mai mult si altii mai putin se pot folosi: astepti ca
cel care vorbeste sa faca o pauza si intervi cu o alta intrebare sau chestiune. Daca persista
sa vorbeasca, poti spune Mai vreau si alte pareri, sau Vom mai avea timp sa discutam,
etc. dacva nu intelege nici asa poti sa ai o discutie in pauza sa spui ca tebuie sa ofere loc
la mai multi sa vorbeasca. Unii formatori elimina din grup pe vorbareti, dar nu este o
solutie prea fericita, si oricum nu este una pozitiva. Mai curand se poate recomanda
consiliere ca o aletrnativa. Dar nu exista numia problema vorbaretilor. Modul de a privi
direct o persoana este o solutie care peoretic rebuie sa prinda. Pentru cei care nu vorbesc,
se pot adresa direct intrebari. Sau se pot face discutii separateinainte sau dupa sesiuni. Ei
pot ajuta altfel daca nu le place sa vorbeasca:impart materiale, aseasza lucruriel, etc.
Oricum prin activitatile scrise, antrenam pe toate lumea.
Lucrati impreuna
Discutiile cele mai productive sunt in grup. Mai productive decat lecturile pentru ca:
1. Este mai putina rezistenta cand informatia vine de la egali. Parintii, in mod
particular, nu apreciaza autoritatea altuia in problemele persoanale.
2. Infoamtia este de mai buna calitate, mai practica si mia realista decat din carti sau
de la un consilier.
3. Informatia primita astfel este asimilata mai repede si retinuta mai mult.
4. Prin contibutii persoanale particiapntii sunt mia implicate in process si simt
aparteneta.

13

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

5. Se realizeaza un sens al conexiunii la grup si se construieste coeziunea acestuia.


Aceasta duce dupa sine puterea grupului in a influenta schimbaera vietii celor care
il alcatuiesc.
6. Cel mai important este ca atunci cand contributia este recunoscuta si acceptata de
un grup se antreneaza stima de sine. Aceasta deschide usa fiecarui participant sa
dea si sa primeasca mai multa informatie.
7. Este o intelepciune colectiva. Mai multi suntem mai intelepti dacat unul singue.
De aceea este important sa se specifice parintilor ca experienta lor este exprem de
valoroasa.
8. Un grup active elimina presiunea asupra leaderului. Pe de alta parte iscand
discutii si antrenand experiente orice formator stie ca va invata lucruri noi care ii
vor fi de folos in propria formare.
9. Extragand infomatiile de la grup formatorul realizeaza cel mia buen feet-beck.
Afla daca informatiile sale au fost acfeptate, intelese, si aplicate.
Cum vom proceda:
- La inceput vom folosi exercitii pentru a face o coeziune de grup si sparge gheata dintre
participanti. Trebuie ca formatoruul sa cunoasca numele mic al fiecaruia si aceste nuem
sa fie incet, incet cunoscute si de ceilalti.
- Puneti intrebari. Acestea se fie usoare sis a nu implice eforturi de cautre aprea mari.
Fiecare intrebare deschide practic drumul pentru achizitia informatilor.
- Nu vorbiti numai voi. Faceti pauze. Unn momemt de liniste poate parea prea mult
pentru un formator caer doreste sa transmita mult informatie dar, este in acelasi timp un
spatiu de sedimentare a ideilor primate si de gandire asuopra lor. Lasati sa fie liniste
cateoodata darn u lasati discutiile sa treneze si veniti mereui la subiect.
- Folositi intarirea pozitiva. Incurajati parintii sad ea atentie pozitiva la comportamentele
copiilor pe care le doresc repetate. Un formator bun face la fel. El spune Da, Foarte
bine. Imi pare bine ca ati mentioant asta, Este foarte important ce spuneti, etc. Din
cand in cand complimentati tot grupul pentru ceea ce se intampla.
- Evitati raspunsuriel engative. Poate fi dificil cand auziti ca unii parinti folosesc tehnici
de lovire, pedepsele sau jignirile. Daca insa ii contraziceti se poate san u mai particiap la
grup sau se vor simti ofensati sin u vor mai fi la fel de sinceri. Si mia rau ar fii sa fiti
furioso pe ei sau sa deveniti ostili. Energia toata se va duce pe a pedepsi pe cel care a
gresit.
- Cand discutiile se opresc, incercati sa folosit perifrazele si repetati anumite intrebari.
Cum am mai putea face, sau, Repetarea unei intrbari este o cale buna pentru a reveni intro discutie la topica dorita. Refrazarea intrebarii poate adduce noi tipuri de informatii. Inn
plus si formatorul se dezvolta folosind intrabari dieferite pentru a a junge la informatii.
- Sumarizati. Cand discutiile se opresc, dar credeti ca grupul ar mai putea adduce ceva
nou faceti o sumarizare a ceea ce exista deja. Puteti spune: Iata, avem o lista interesanta.
Oare ce mai putem adauga la aceasta?
O varietate de activtiati structurate poate promova discutiile, incuraja persoanel timide si
organiza un grup de lucru. Cu cat se vor folosi moduri mai interesante de informare si de
implicare cu ata va fi mia interesant si mia implicant pentru grup.

14

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

Exemple concrete, Cateva moduri de implicare:


1. Raspunsul in cerc. Puneti o intrebare sau cereti explicarea unei idei de la fiecare.
2. Impartiti in perechi sau grupuri mici. Duap ce au lucrat asa particiapntii se intorc
in grupul mare si rparteaza ce au discutat/facut.
3. Puneti pe fiecare participant sa faca o lista din ceea ce considerati ca trebuie
subliniat.
4. Puneti participantii sa scrie intrebarile de pus si apoi sa le spuna cu voce tare.
Puneti doi - trei sa o faca. Aceastaajuta de obicei in grupuriel vorbarete.
5. Jocul de rol este foart important pentru ca scoate la iveala sentimente si foloseste
limbajul corporal. In plus aduce relaxare si amuzament. Nu uitati ca la fienle
fiecarui joc de rol sa intrebati pe cei care au jucat ce au simtit si sa multumiti
pentru participare. Jocul de rol poate fi pregatit dar apare si spontan cand jucati
voi rolul unui parinte.
6. Puteti folosi si alte modalitati cum ar fi povestiri scrise sau audio sau video.
7. A citi o poveste sau a descrie o scena poate duce la intelegerea unor lucruri si la
distibuirea sau strangerea unor informatii.
8. Cateodata este util sa ii puneti pe particiapnti sa citasca acasa o poveste. Nu uitati
ca unii parinti pot san u citrasca de loc.
9. Unii parinti pot fi ostili ideii de team acasa sau sublinierii dar acest tip de exercitii
este foarte util. Puteti pune parintii sa observe anumite lucruri aceasa, caci aceasta
ii face sa fie mia implicate si as nu uite ceea ce discutati cu ei.
10. O mini-lectura poate fi utila si efectiva pentru a stimula o anumita topica si a oferi
informati de baza. Puneti texte scurte si dati timp mai lung discutiilor si altor
activitati.

Exemple concrete ,Masina de rezolvare de probleme


Un punct forte al grupurilor de lucru cu parintii este abilitatea de a rezolva
problemele impreuna.
Inainte de a incepe masina de rezolvat trebuie as explicate procedura grupului.
1. Identificarea problemei
2. Culegerea informatiilor; grupul participa punand intrebari ca: Ce ati incercat
voi?, Ce varsta are copilul acesta, cand vi se pare ca s-a inteles care este
problema repatati clar datele ei.
3. Brainstorming; important ca nici o idee sa nu fie cenzurata. Toti scot idei cat de
caudate ar fie le. Acestea se scriu pe tabla sau pe o foaie sa fie vazute de toti.
Rolul facilitatorului in Brainstoroming este sa incurajeze generarea de idei. Acesta
se face cu intrebari pozitive, ajutotoare cu respectarea regulilor de mai sus.
4. Selectarea unei tentative de solutii; facilitatorul priveste lista de idei si
selectioneaza ideile sau combinatiile care merg.
5. Evaluare; la intalniera viitoare se pun intrebari referitor la aceasta rezolvare.
Daca nu merge repede se reface rezolvarea de probleme. Adesea parintii accepta
15

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

mia usor o solutie d la un egal decat de la un expert. Aveti responsabuilitatea sa


ghidati grupul pentru a gasi solutii consistente pentru imbogatirea practicilor dar,
pentru multe situatii nu exista un raspuns sigur. Pentru autoritati chiar nu sunt
agreate multe lucruri.

Exemple concrete, Reorientarea cu bladete. Prietenul crititic


Pot exista persoane de tipul Da, dar..chiar in eforturile grupului de a lucra impreuna.
Aceste perosoane pot avra uramtoarele ratiuni:
1. Se simt inadecvat.
2. Nu vor sa resolve cu adevarat problema.
3. Nu cred ca problema este de rezolvat.
4. O minte bizara a impus haos intr-o situatie de viata sau invers.
Pentru aceste personae empatia trebuie dusa numia pana la un punct. Succesul este
important. Cere acestei perosane saisi identifice o singura probelma, simpla pe care sa o
erzolve. Trebuie sa fi foarte clar si ferm.
Pregatirea unei sesiuni
Nu uitati ca trebuie sa fiti in acelasi timp preocupati de continutul sesiunii si de dinamica
grupului. In plus sa monitorizati sentimentele, reactiile sis a aplicati materielele. De aceea
sa va faceti o notita cu ceea ce este mai important.
Relaxare si impartasire
Daca sunteti bine pregatiti puteti sa relaxati grupul si sa ii amuzati. Sa povestiti si din
experienta voastra. Lasati sis a se rada. Sa fioti perceput ca un om normal nu ca un
perfect. Atentie insa nu vorbiti prea mult despre voi ci numai atat cat sa ii faceti pe ei sa
se deschida.
Exercitiile de stema de sine pot fi foarte utile. Acestea se pot face inaintea unei pauze.
Sunt de tipul:
- Schimb cultural:sa aduca fiecare ceva de acasa care le caracterizeaza cultura.
- Complimente in cerc; cereti ca fiecare sa faca un compliment colegului asezat pe un
scaun in mijlocul unui cerc. Grpul nu trebuie sa fie prea mare ca fiecare sa treaca pe
acolo.
- Exercitiul mantiei; puneti pe spatele fiecaruia o foaie fiecare scrie cu markere pe
spatele fiecaruia ceva dragut si pozitiv. Lasa ca ei sa poarte acestea toata ziua.
- Mergi in jur; Sa spuna fiecare lucruri de tipul;
Ceva care am facut dragut
Ceva care am facut dragut in
familie

16

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

Darul pe care l-as face altora


ar fi
Cu propria mea putere pot
Ceva care merge cu copilul
meu
Aceste tipuri de sarcini se pot folosi la final de sesiune.

Aplicaii:
1. Definii programele de formare pentru prini i precizai dimensiunile acestora.
2. Enumerai principalele forme prin care coala, comunitatea i societatea sprijin
familia i competenele parentale ale acesteia.
3. Descriei calitile formatorului care are n derulare un program pentru formarea
prinilor.
4. Analizai modele diferite de programe pentru prini i precizai care le sunt
limitele i avantajele.
5. Definii situaiile cele mai frecvente n care este nevoie de consilierea prinilor.

Bibliografie
Bunescu G., Alecu G., Badea D., Educatia parintilor. Strategii si programe, E.D.P.,
Bucuresti, 1997
Boutin, C. During F., Les Interventions aupres des parents, Ed. Privat, Paris, 1994
Desmet, H. L Education familiale, facteur de changement, Mons, Universite de l Etat,
CERIS, 1983
Grover Herbert J. School Conseling Programs, Winsconsin Departament of Public
Instruction, , State Superintendent, Madison, 1986
Henripin, M.,Ross, V.,Les parents dans l ecole.Ils font quoi? Dans qulles limites?
Pourquoi? Vers qoui?, Quebec, Ministere de l Education, 1976
Hanrahan M. si. Prinsen B, Community helth, community care, community support,
Netherlands, Institute of Care and Welfare, NIZW, 1997
Jo Hermanns, " Effective Strategies of Psichosocial Preventions: A Conceptual
Analysis" in Community Health, Community Care, Community Support,
Marian
Hanrahan si Bert Prinsen,( Netherlands Institute of care and Welfare, 1997
Lambs J. si Lambs, W.A. Parent Education and Elementary Counseling, New York,
human Science Press, 1978

17

Curs Scoala, familie, comunitate


Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas
2009

Myers, R. The Twelve Who Survive, strengthening programmes of early childhood


development in the third word, Routledge, 1992
Pourtois, J.P. Eduquer les parents, Bruxelles, Labor, 1984
Pourtois, J.P. et Desmet H., in Pourtois, J.P. Les thematiques en education familiale, Ed.
Universitaire De Boeck, Paris, 1996
Pugh, G. Erica De Ath and Celia Smith, Confident Parents, Confident Children. Policy
and practice in parent education and support, National Children s Bureau, London, 1994
*** Sa lucram impreuna. Resurse de participare a familiei la interventia timpurie, Grupul
operativ pentru Participarea familiei, Departamentul pentru sanatate publica,
Messachusetts, 1997, traducere A. RENINCO R, cu sprijin UNICEF
Vrasmas, E. Educatia copilului prescolar. Elemente de pedagogie la varstele timpurii, Ed.
Pro Humanitate, Bucuresti, 1999
Vrasmas Ecaterina, Consilierea si educatia parintilor, Ed.Aramis, Bucuresti, 2003
Vrasmas Ecaterina, Interventia socio/educationala ca sprijin pantru parinti, selectie
fragmente din cap.6, Ed.Aramis, Bucuresti, 2008

WETZEL, Laura L. : Teaching parents of Young Children. A Curriculum in 12


Sessions, Child Welfare League of America, Child and Family Press, Washington, 1996

18