La Arge - Mateiu Ion Caragiale

Desprins din stem parc, spre deprtri senine,

Un corb btrn i-ntinde puternic negrul zbor,
i-n linitea adnc, din cnd n cnd uor,
Din ulmi cad frunze moarte rotind n clipe line.

Dar, ca odinioar, de ce azi nu mai vine

Domnia s priveasc, din 'naltul foior,
Cum soarele-asfinete, mpurpurnd de dor
Zvoaiele umbroase de-o trist vraj pline,

Cnd se oglind-n ape murindele vpi,

i blnd vzduhul cerne cenu peste vi De ce nu mai rsare zmbind n faptul serii?

- Nu, cci de mult ea doarme n ruinatul schit

De tain-mblsmat i florile uitrii
i troienescc posace mormntul prsit.