Sunteți pe pagina 1din 61

Blog juridic

MATERIALE DREPT|REFERATE|PROIECTE
Suport de Curs Drept Civil Obligatii dupa Tratatul elementar de drept civil
de Liviu Pop

Drept Civil. Obligatii.


-Suport de Curs-

Dupa Tratatul elementar de drept civil. Obligatiile 2012 Editura Universul Juridic de
Liviu Pop

Clasificarea obligatiilor

1. Obligaii de a da, obligaii de a face i obligaii de a nu face. n dreptul


civil, prin obligaia de a da se nelege ndatorirea de a constitui sau de a transmite
un drept real. Aadar, a da nu nseamn a preda. Spre exemplu, obligaia
vnztorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vndut n
patrimoniul cumprtorului este o obligaie de a da, care nu trebuie confundat cu
obligaia de a preda n materialitatea sa lucrul vndut, aceasta din urm fiind, aa
cum vom vedea imediat, o obligaie de a face. De asemenea, tot o obligaie de a da
este i ndatorirea pe care i-o asum cel care a mprumutat o sum de bani de a
constitui un drept de ipotec n favoarea celui care l-a mprumutat, pentru a garanta
dreptul de crean al acestuia din urm.

Prin obligaie de a face se nelege ndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un


serviciu sau de a preda un lucru, deci, n general, orice prestaie pozitiv n afara
celor care se ncadreaz n noiunea de a da. De exemplu, obligaia locatorului de
a pune la dispoziia locatarului lucrul nchiriat, obligaia de a preda lucrul donat,
obligaia de a presta ntreinerea n temeiul contractului de ntreinere etc. sunt
obligaii de a face.
Obligaia de a nu face const n ndatorirea subiectului pasiv de a se abine de la o
aciune sau de la anumite aciuni.
Aceast obligaie are un coninut diferit, dup cum este corelativ unui drept
absolut sau unui drept relativ. Obligaia de a nu face corelativ unui drept absolut
nseamn ndatorirea general de a nu face nimic de natur a aduce atingere
acestui drept, iar obligaia de a nu face corelativ unui drept relativ este ndatorirea
subiectului pasiv de a nu face ceva ce ar fi putut s fac dac nu s-ar fi obligat la
abinere.
Ca exemple de obligaii de a nu face corelative unui drept absolut, citm: obligaia
ce revine oricrei persoane de a nu stnjeni exerciiul dreptului de proprietate al
titularului unui asemenea drept; obligaia proprietarului fondului aservit de a nu
face nimic de natur a diminua sau ngreuna exerciiul servituii; obligaia asumat
printr-o convenie de constituire a unei servitui, de ctre proprietarul unui teren
fa de vecinul su de a nu construi la o distan mai mic de un numr oarecare de
metri de linia despritoare etc.
Ca obligaie de a nu face corelativ unui drept relativ (de crean), menionm:
obligaia pe care i-o asum cel mprumutat de a nu nstrina un anumit bun pn
cnd nu va efectua piaa ctre mprumuttor, obligaia depozitarului de a nu se
folosi de lucrul depozitat, obligaia asumat de un comerciant fat de un alt
comerciant de a nu exercita un comer concurent etc.

2. Obligaii civile pozitive i obligaii civile negative. Aceast clasificare


reprezint o variant a clasificrii anterioare.
Obligaiile pozitive sunt acelea care implic o aciune, deci vom include n aceast
categorie obligaia de a da i obligaia de a face.
Obligaiile negative sunt acelea care presupun o absteniune, deci includem n
aceast categorie obligaia de a nu face.
Interesul acestei mpriri a obligaiilor civile se manifest, spre exemplu, n ceea ce
privete una dintre condiiile ce trebuie ndeplinite pentru a se putea acorda dauneinterese creditorului ca urmare a neexecutrii obligaiei ori a executrii cu ntrziere
sau necorespunztoare, anume punerea n ntrziere a debitorului. n regul
general, n cazul nclcrii unei obligaii de a nu face, debitorul este de drept n

ntrziere [art. 1523 alin. (2) lit. b) teza final C.civ.], pe cnd, n cazul nclcrii unei
obligaii pozitive, n principiu, este necesar punerea n ntrziere a debitorului [art.
1528 alin. (2) C. civ.].

3. Obligaii de rezultat i obligaii de mijloace. Obligaiile de rezultat (numite


i obligaii determinate) sunt acele obligaii care constau n ndatorirea debitorului
de a obine un rezultat determinat, deci caracteristic acestora este faptul c
obligaia este strict precizat sub aspectul obiectului i scopului urmrit, debitorul
asumndu-i ndatorirea ca, desfurnd o anumit activitate, s ating un rezultat
bine stabilit. Aa cum spune art. 1481 alin. (1) C.civ., n cazul obligaiei de rezultat,
debitorul este inut s procure creditorului rezultatul promis.
Obligaiile de mijloace (numite i obligaii de diligen sau obligaii de pruden i
diligen) sunt acele obligaii care constau n ndatorirea debitorului de a depune
toat struina pentru atingerea unui anumit rezultat, fr a se obliga la nsui
rezultatul preconizat. Art. 1481 alin. (2) C.civ. precizeaz c n cazul obligaiilor de
mijloace, debitorul este inut s foloseasc toate mijloacele necesare pentru
atingerea rezultatului promis.

4. Obligaii civile obinuite, obligaii scriptae in rem i obligaii propter


rem. Obligaia civil obinuit este aceea care incumb debitorului fa de care s-a
nscut; n alte cuvinte, urmeaz a fi executat (sau, dup cum se mai spune, este
opozabil) ntre pri, ca i dreptul de crean. Majoritatea obligaiilor civile este
format din asemenea obligaii.
Obligaia scriptae in rem (numit i obligaie opozabil i terilor) se caracterizeaz
prin aceea c este strns legat de un lucru, astfel nct creditorul i poate realiza
dreptul su numai dac titularul actual al dreptului real asupra lucrului respectiv va
fi obligat s i respecte acest drept, dei nu a participat direct i personal la
formarea raportului obligaional. Aadar, obligaia scriptae in rem este acea
obligaie care se nate n legtur cu un lucru i care i produce efectele i asupra
unei tere persoane care dobndete ulterior un drept real asupra lucrului respectiv,
chiar dac aceast persoan nu a participat n vreun fel la naterea raportului
juridic ce are n coninut acea obligaie.
Obligaia propter rem (numit i obligaie rea/) (Atragem ns atenia c
denumirea de obligaie real nu trebuie s duc la concluzia c ar fi vorba de
obligaia corelativ unui drept real (printre altele, i datorit mprejurrii c
ndatorirea nu incumb oricrei persoane, ci numai deintorilor lucrurilor

respective).) este ndatorirea ce incumb, n temeiul legii sau chiar al conveniei


prilor, deintorului unui lucru, pentru raiuni precum: protecia unor lucruri de
importan naional, exploatarea judicioas ori conservarea unor caliti ale unor
lucruri importante, existena unor raporturi de bun vecintate etc. Ca exemple de
obligaii propter rem, menionm: ndatorirea deintorului unui teren agricol de a-l
cultiva i de a asigura protecia solului (art. 74 din Legea nr. 18/1991, republicat,
cu modificrile i completrile ulterioare); obligaia de grni-uire (art. 560 C.civ.);
obligaia proprietarului de conservare a cldirii constnd n asigurarea ntreinerii
spaiului care constituie bunul principal, astfel nct cldirea s se pstreze n stare
bun (art. 655 C.civ.) etc.

5. Obligaii civile perfecte i obligaii civile imperfecte.Obligaia civil


perfect este acea obligaie care se bucur integral de sanciunea juridic, n sensul
c, n caz de nevoie, creditorul poate obine concursul forei coercitive a statului
pentru executarea ei. Cele mai multe obligaii intr n aceast categorie.
Obligaia civil imperfect (numit i obligaie natural) este acea obligaie (tot
juridic, iar nu moral) a crei executare nu se poate obine pe cale silit, dar, n
msura n care ar fi executat de bunvoie de ctre debitor, acesta din urm nu are
dreptul s pretind restituirea prestaiei. n acest sens, art. 1342 alin. (1) C.civ.
prevede c restituirea nu poate fi dispus atunci cnd, n urma plii, cel care a
primit-o cu bun-credin a lsat s se mplineasc termenul de prescripie ori s-a
lipsit, n orice mod, de titlul su de crean sau a renunat la garaniile creanei.
Un exemplu de obligaie civil imperfect l gsim nscris n art. 2506 alin. (3) C.civ.,
potrivit cruia cel care a executat de bunvoie obligaia dup ce termenul de
prescripie s-a mplinit nu are dreptul s cear restituirea prestaiei, chiar dac la
data executrii nu tia c termenul prescripiei era mplinit.

Izvoarele obligaiilor, actele i faptele juridice care potrivit legii, dau natere unor
raporturi juridice de obligaie. Dup rolul jucat de voina prilor n naterea
obligaiei, izvoarele obligaiilor se clasific n voluntare i nevoluntare. 1. Sunt
izvoare voluntare, manifestrile unilaterale, bilaterale sau multilaterale de voin,
exprimate n scopul realizrii unor efecte juridice i anume: a) contractele sau
conveniile de orice fel; b) actele juridice unilaterale, crora legea le recunoate,
excepional, eficacitatea juridic; c) unele acte normative din care izvorsc direct
obligaiile civile. 2. Sunt izvoare involuntare, toate celelalte fapte, evenimente sau
ntmplri care dau natere unor raporturi juridice de obligaie n virtutea legii,
independent de voina prilor i chiar mpotriva voinei lor i anume: a)
evenimentele, care intervin independent de voina i activitatea oamenilor, cum

sunt: naterea, moartea, scurgerea timpului, calamitile naturale etc.; b) aciunile


omeneti care constituie fapte juridice licite (gestiunea de afaceri, mbogirea far
just cauz etc.); c) aciunile omeneti care constituie fapte ilicite svrite cu
intenie (delicte) sau din culp (cvasi-delicte) i care, atunci cnd provoac altuia un
prejudiciu, dau natere obligaiei de despgubire.

Clasificarea contractelor.

Dup coninutul lor, Codul civil mparte contractele n: sinalagmatice i unilaterale.


a)
Contractele sinalagmatice. Art. 1171 C. civ. prevede: Contractul este
sinalagmatic atunci cnd obligaiile nscute din acesta sunt reciproce i
interdependente. n caz contrar, contractul este unilateral chiar dac executarea lui
presupune obligaii n sarcina ambelor pri. Rezult c specificul contractului
sinalagmatic const n caracterul reciproc i interdependent al obligaiilor prtilor,
nseamn c fiecare parte are concomitent, att calitatea de creditor, ct i
calitatea de debitor, fa de cealalt parte. Sau, se mai poate spune: obligaia ce
revine uneia dintre pri i are cauza juridic n obligaia reciproc a celeilalte pri,
astfel nct ele nu pot exista una fr cealalt, fiind interdependente. Ideea de
cauz, care explic interdependena obligaiilor n contractele sinalagmatice,
trebuie neleas n sens bivalent, ca o manifestare a ideii de scop n momentul
ncheierii contractului, ct i pe durata existenei i executrii
contractului. Prototipul contractelor sinalagmatice este contractul de vnzare.
Vnztorul se oblig s transfere dreptul de proprietate i s predea bunul vndut,
iar cumprtorul se oblig reciproc s plteasc preul. De asemenea, n cazul
contractului de nchiriere, locatorul se oblig s procure locatarului folosina
temporar i panic a unui bun, iar locatarul se oblig s-l foloseasc la fel ca un
bun printe de familie i s achite chiria stabilit. Toate contractele oneroase fac
parte din categoria celor sinalagmatice.
b)
Contractele unilaterale. Din acelai text legal art. 1171 C. civ., se deduce i
definiia contractelor unilaterale. Acestea sunt toate acele contracte care nu sunt
sinalagmatice adic acele contracte n care o parte sau mai multe pri se oblig
fa de cealalt (sau celelalte pri) adic unilateral, far ca acesta sau acestea
din urm s se oblige fa de primele la vreo contraprestaie. Cu alte cuvinte, sunt
acele contracte care dau natere la obligaii numai n sarcina uneia dintre pri i
sunt caracterizate de lipsa interdependenei i reciprocitii. O parte este numai
creditor, iar cealalt numai debitor. Fac parte din aceast categorie: donaia,
comodatul, mandatul, depozitul, fideiusiunea etc. De pild, n contractul de donaie,
donatorul este numai debitor i donatarul este numai creditor.

Clasificarea contractelor dup scop, avnd n vedere criteriul scopului urmrit de


pri la ncheierea lor, contractele se clasific n: contracte cu titlu oneros i
contracte cu titlu gratuit (sau de binefacere).
a)
Contractele cu titlu oneros. Art. 1172 alin. (1) noul cod civil prevede:
Contractul prin care fiecare parte urmrete s i procure un avantaj, n schimbul
obligaiilor asumate este cu titlu oneros. Fac parte din aceast categorie: vnzarea,
locaiunea, schimbul, antrepriza, contractul de asigurare, contractul de rent
viager etc. Contractele cu titlu oneros sunt de dou feluri: comutative i aleatorii:
1. Contractul comutativ. Art. 1173 alin. (1) noul Cod Civil prevede c Este
comutativ contractul n care, la momentul ncheierii sale, existena drepturilor
i obligaiilor prilor este cert, iar ntinderea acestora este determinat sau
determinabil. Aadar, contractul comutativ se caracterizeaz prin faptul c
prestaiile reciproce la care se oblig prile contractante sunt relativ
echivalente.
2. Contractul aleatoriu. Art. 1173 alin. (2) noul Cod Civil prevede: Este aleatoriu
contractul care, prin natura lui sau prin voina prilor, ofer cel puin uneia
dintre pri ansa unui ctig i o expune totodat la riscul unei pierderi, ce
depind de un eveniment viitor i incert. Cu alte cuvinte, contractul este
aleatoriu n cazul n care existena sau ntinderea prestaiilor prilor sau
numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert3. Avantajele pe
care le vor obine nu sunt cunoscute deoarece prile s-au obligat, una fa
de cealalt, n funcie de un eveniment viitor i nesigur n ce privete
realizarea sa sau cel puin momentul realizrii sale.
b)
Contractele de binefacere sau cu titlu gratuit. Art. 1172 alin. (2) noul Cod Civil
prevede: Contractul prin care una dintre pri urmrete s procure celeilalte pri
un beneficiu, far a obine n schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit. Aadar,
una dintre pri se oblig s procure celeilalte un folos patrimonial far a primi ceva
n schimb. Fac parte din aceast categorie: donaia, depozitul, mandatul,
comodatul, fideiusiunea etc. Aceste contracte se divid n: liberaliti i contracte de
servicii gratuite sau contracte dezinteresate.
1. liberalitile sunt acele contracte cu titlu gratuit prin care una dintre pri
transmite un drept din patrimoniul su n patrimoniul celeilalte pri far a
primi un echivalent. Una din pri se nsrcete, iar cealalt se mbogete.
Obiectul unui astfel de contract este prestaia de a da. Prin liberaliti
nelegem, n principal, contractele de donaie.
2. contractele de servicii gratuite sau contractele dezinteresate sunt acele
contracte prin care o parte se oblig s fac un serviciu far a se nsrci pe
sine i nici n scopul mbogirii celeilalte pri: comodatul, mandatul gratuit,
depozitul gratuit, mprumutul gratuit.

Interpretarea contractului

Efectul imediat al oricarui contract este acela de a da nastere unor drepturi si


obligatii. In acest sens se vorbeste de puterea obligatorie a contractului.

Reguli comune de interpretare a contractului. Interpretarea


contractului. Interpretarea contractului este operatia prin care se determina
intelesul exact a calauzelor contractului, prin cercetarea manifestarii de vointa a
partilor in stransa corelatie cu vointa lor interna.
Interpretarea contractului apare, adeseori, in stransa legatura cu operatia de
calficare juridica a contractului. Desi, teoretic, operatia de interpretare a
contractului poate fi sperata de operatia de calificare juridica a acestuia, in practica,
data fiind stransa legatura dintre ele, cele doua operatii ajung adesea sa se
confunde. Calificarea juridica a contractului apare ca un prim rezultat al
interpretarii.

a)
Constatarea existentei contractului. Daca vointa partilor este clar
exprimata, problema interpretarii nu se pune. Interpretarea este absolut necesara
atunci cand exista discrepanta intre vointa reala si vointa declarata a partilor, cand
clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii ori cand contractul este
incomplet. Cu toate acestea, inainte ca judecatorul sa treaca la interpretarea
contractului, este necesar sa se constate existenta acelui contract. Dovada
existentei revine partilor contractante. In lipsa contractului,operatiunea
interpretarii este lipsita de obiect.
b)
Calificarea contractului. Urmatoarea chestiune o reprezinta calificarea
contractului. Aceasta are o importanta deosebita deoarece, incadrarea contractului
intr-o anumita categorie, determina un anumit regim juridic, prin care se
deosebeste de alt contract din alta categorie.
c)
Reguli comune de interpretare. De multe ori calificarea contractului este
insuficienta. Neclaritatea si echivocul clauzelor persista. Art 1266-1260 Cod Civil,
instituie reguli comune de interpretare.
1. Reguli de stabilire a vointei reale a partilor contractante. Art 1266 alin. (1)
Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta partilor, iar nu dupa
sensul literal al termenilor. Interpretarea contractului presupune stabilirea

vointei reale a partilor, chiar daca cuvintele in care a fost exprimata sunt
nepotrivite.
2. Reguli de interpretare a clauzelor indoielnicie. Referitor la aceste reguli, avem
aici : cand o clauza este primitoare de doua intelesuri aceasta se va
interpreta in sensul in care se potrivieste cel mai bine cu natura si obiectul
contractului. Apoi, clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce
efecte, iar nu in acela in care nu ar produce niciunul. Prezumtia de la care se
porneste aici este ca, daca o clauza a fost inserata in contract, este de
presupus ca partile au dorit ca aceasta sa produca un efect juridic.
Urmatoarea regula este ca oricat de generali ar fi termenii contractului,
acesta nu cuprinde totusi decat lucrul asupra caruia partile si-au propus a
contracta, oricat de generali ar fi termenii folositi.
3. Reguli subsidiare de interpretare. Daca dupa aplicarea regulilor de
interpretare, contractul ramane neclar, atunci el va fi interpretat in favoarea
celui care se obliga in dubio pro reo. A doua regula este ca interpretarea
stipulatiilor inscrise in contractele de adeziune sa se interpreteze impotriva
celui care le-a propus.

Principiul fortei obligatorii a contractului

Principiul fortei obligatorii a contractului este consacrat intr-o formulare expresiva


de art 1270 alin (1) Cod Civil care prevede Contractul valabil incheiat are putere de
lege intre partile contractante. Cu alte cuvinte, contractul este legea partiolor, fiind
tinute sa-l respecte intocmai, potrivit adagiului latin pacta sunt servanda.
In ce consta principiul fortei obligatorii al contractului pentru partile
contractante? Principiul fortei obligatorii a contractului are rolul primar de a
explica si ordina raportul juridic nascut intre parti ca urmare a incheierii
contractului, pentru ca apoi sa se poata impune ca realitate obiectiva tertilor, prin
intermediul opozabilitatii efectelor contractului. De aceea, urmand ordinea
reglementarii in aceasta materie, trebuie sa retinem ca si consecinte imediate ale
fortei obligatorii intre parti :

a)
Partile contractante sunt tinute sa execute intocmai,una fata de cealalta
obligatiile la care s-au indatorat, deoarece contractul valabil incheiat intre parti,
are putere de lege intre partile contractante;
b)
A doua consecinta a fortei obligatorii este regula conform careia contractul
se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de

lege art 1270 alin (2) Cod Civil, de unde regula simetriei in contracte, care implica
intre altele, irevocabilitatea unilaterla a contractelor, precum si revocabilitatea
acestora prin consimtamant mutual
c)
Obligatiile contractuale trebuie sa fie executate intotdeauna cu bunacredinta. Desi noua reglementare nu mai retine regula executarii cu buna-credinta,
includerea executarii cu buna-credinta in continutul obligational al contractului isi
are temeiul in art 15. Cod Civil care instituie buna-credinta ca fiind o obligatie
implicita.

Principala semnificatie a principiului fortei obligatorii a contractului este aceea ca


partile sunt obligate sa execute intocmai prestatiile la care s-au obligat prin
contract. Executarea trebuie sa aiba loc la termenele si in conditiile stablite.
Creditorul are dreptul sa utilizeze toate mijloacele juridice oferite de lege pentru a
obtine executarea in natura a prestatiilor ce I se datoreaza de catre debitor. Cand
executarea in natura este nerealizabila, obligatia debitorului se transforma in
duane-interese, angajandu-se raspunderea lui contractuala.
Pentru a vorbi de de o incalcare a principiului fortei obligatorii a contractului este
necesar sa avem de a face cu oneexecutare ilicita sau, fara justificare. Este vorba
de toate formele de neexecutare care atrag raspunderea contractuala si celelalte
remedii pentru neexecutare. O astfel de neexecutare, trebuie distinsa
de neexecutarea licita care presupune o neexecutare a obligatiilor contractuale
asumate, pe un temei. Este vorba de situatia cand debitorul nu mai este obligat la
executarea obligatiilor cand intervine exceptia de neexecutare a contractului sau
cand I se acorda un termen de gratie, sau cand apare imposibilitatea fortuita de
executare a contractului.

Referitor la irevocabilitatea contractului prin vointa uneia din partile


contractante, art 1270 alin (2) prevede Contractul se modifica sau inceteaza
numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege. Prin acest text legal se
consacra regula simetriei in contracte, ceea ce inseamna ca orice contract, fiind
rezultatul acordului de vointe al partilor, mutuus consensus, el poate fi desfacut sau
revocat, tot prin acordul partilor, mutuus dissensus. Regula este valabila si in
privinta modificarii contractului, nicio parte nu poate modifica unilateral continutul
contractului.

Cu toate acestea, exista situatii cand contractul poate fi revocat pe cale


unilaterala denuntarea uniltarala. Art 1276, denuntarea unilaterala, instituie
cateva reguli:

a)
In cazul in care partile au inserat in contract o clauza cu privire la posibilitatea
revocarii unilterale a contractului
b)
In ceea ce priveste contractele cu executare dintr-o data daca dreptul de a
denunta contractul este recunoscut uneia dintre parti, aceasta poate fi exercitat
atat timp cat executarea nu a inceput. De indata ce executarea a inceput,
revocarea nu mai este posibila chiar si atunci cand s-a stipulat in contract.
c)
In contractele cu executare succesiva daca denuntarea este prevazuta in
contract, aceasta poate opera cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz chiar
si dupa inceperea executarii, insa denuntarea nu are efecte cu privire la prestatiile
deja executate sau care se afla in curs de executare.
d)
In contracte se mai poate insera si o contraprestatie in cazul denuntarii
unilaterale. Astfel, intai se va executa contraprestatia si apoi denuntarea
unilaterala.

Rezilierea fortata a contractelor. Exista situatii cand rezilierea contractelor este


fortata, chiar impotriva vointei partilor. Este cazul contractelor intuitu personae care
se incheie avand ca motiv determinant identitatea sau calitatile speciale ale
celeilalte parti. Daca partea decedeaza sau devine incapabila contractul in cauza
inceteaza fortat, neputand fi continuat de mostenitatori.

Principiul relativitatii efectelor contractului si exceptiile de la acest


principiu

Putem spune ca principiul relativitatii efectelor actului juridic civil este acea regula
potrivit cu care acest act produce efecte numai fata de autorii ori autorul actului,
fara a putea sa profite sau sa dauneze altor persoane. Intr-o alta exprimare,
principiul relativitatii inseamna ca drepturile subiective civile si obligatiile corelative,
nascute dintr-un act juridic civil, apartin partilor, respectiv : autorilor actului daca
acesta este bilaterala si autorului actului daca acesta este unilateral. Ideea
infatisata pare simpla : forta obligatorie a raporturilor obligationale generate de un
contract nu poate exista decat intre contractanti. Prin urmare, persoanele straine de
contract nu pot fi obligat la plata creantelor generate de un contract ce le este
indiferent, dupa cum aceste creante nu pot fi executate in profitul celor straini de
contract.

Principiul relativitii efectelor actului juridic civil este regula de drept potrivit creia
actul juridic civil produce efecte numai fa de autorul sau autorii si, fr s poat
profita ori duna altor persoane. Acest principiu este consacrat i de art. 1280 Cod
civil, potrivit cruia conveniile au efect doar ntre prile contractante, dar i are
originea n dreptul roman:res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse
potest (un act ncheiat ntre anumite persoane nu avantajeaz, dar nici nu
dezavantajeaz pe altcineva.) Altfel spus, principiul relativitii nseamn c actul
juridic civil bilateral d natere la drepturi i obligaii doar pentru prile lui, iar actul
unilateral l oblig numai pe autorul su.

Justificarea principiului se regsete n dou idei de baz:


1. natura voliional a actului juridic ce impune ca nimeni nu poate deveni
debitor sau creditor fr voia sa;
2. soluia contrar acestui principiu ar aduce atingere libertii persoanei.

Opozabilitatea fa de teri a actului juridic. Un act juridic nu poate genera, n


principiu, drepturi subiective i obligaii pentru un ter, n schimb drepturile i
obligaiile prilor din acel act juridic trebuie respectate i de ctre teri.
Opozabilitatea actului juridic fa de teri nseamn dreptul prii de a invoca acel
act juridic mpotriva terului care ar ridica pretenii n legtur cu un drept subiectiv,
dobndit de parte prin actul juridic respectiv.

Noiunea de parte. Parte este persoana care ncheie actul juridic, personal sau
prin reprezentare, i fa de care se produc efectele actului respectiv. Altfel spus,
prile reprezint acea categorie de persoane fa de care actul juridic civil i
produce efectele n temeiul principiului relativitii. Termenul parte desemneaz
att pe una dintre prile actului juridic civil bilateral sau multilateral, ct i pe
autorul actului juridic civil unilateral. Iar, n raport de natura actului juridic ncheiat,
prile poart denumiri diferite (autor al ofertei sau al acceptrii ofertei, vnztor,
cumprtor, coprta, testator etc.). Ex.: n contractul de vnzare-cumparare
ncheiat de X cu Y, fiecare este parte a contractului-vnztor/cumprtor, dar i
autor al ofertei/acceptant al acesteia.
Dpdv. juridic, parte este att persoana care ncheie direct i personal un anumit act
juridic civil, ct i cea care ncheie actul prin intermediul unui reprezentant legal sau
convenional.

Partea actului juridic civil poate semnifica mai multe persoane fizice sau juridice
care promoveaz ori au un interes sau o poziie comun.
In concluzie, prile reprezint acea categorie de persoane fa de care actul juridic
civil i produce efectele n virtutea principiului relativitii.
Noiunea de ter. Terii (penitus extranei) sunt persoanele strine de un act juridic
civil, deci care n-au participat nici direct i nici prin reprezentare la ncheierea
acestuia.

Avnzii-cauz: definiie i clasificare. Avnd-cauz sau succesor in drepturi este


persoana care, din cauza legturii ei juridice cu prile actului juridic, suport sau
profit de efectele acestuia, dei nu a participat la ncheierea lui. Exist trei
categorii de avnzi-cauz: succesorii universali i cu titlu universal (1),
succesorii cu titlu particular (2) i creditorii chirografari (3).
Succesor universal este acea persoan care dobndete un patrimoniu (o
universalitate); ex: unicul motenitor legal, legatarul universal, persoana juridic ce
dobndete un patrimoniu prin efectul comasrii (fuziune sau absorbie) sau al
transformrii.
Succesorul cu titlu universal este persoana care dobndete o fraciune dintr-un
patrimoniu. Ex: motenitorii legali, legatarul sau legatarii care au dobndit o cotparte din motenire, persoana juridic care dobndete o parte din patrimoniul
persoanei juridice total sau parial divizate.
Succesor cu titlu particular este persoana care dobndete un drept subiectiv, privit
individual (ut singuli). Ex.: cumprtorul unui bun, donatarul, cesionarul, legatarul
cu titlu particular etc.
Succesorii universali i cei cu titlu universal formeaz o singur categorie de avnzicauz pentru c ntre ei exist doar o deosebire cantitativ, nu i calitativ. Ei sunt
continuatori ai personalitii autorului lor pentru c dobndesc un ntreg sau o
fraciune din patrimoniu.
Calitatea succesorilor universali i cu titlu universal de a fi avnzi-cauz const n
aceea c actul juridic ncheiat de autorul lor produce efectele i fa de ei. Astfel,
aceti succesori preiau parial sau total drepturile subiective i obligaiile autorului
lor (cel de la care au dobndit patrimoniul sau o fraciune din acesta), cu excepia
drepturilor i obligaiilor strns legate de persoana autorului, precum i cele
declarate de pri ca netransmisibile.
Legea prevede i cazuri n care poate nceta calitatea de avnzi-cauz a succesorilor
universali sau cu titlu universal fa de anumite acte juridice ncheiate de autorul

lor. Ex: cazul motenitorilor legali rezervatari n privina actelor juridice ale autorului
lor care ncalc rezerva succesoral.
Calitatea de avnd-cauz a succesorului cu titlu particular se apreciaz doar n
raport cu actele juridice anterioare ale autorului, referitoare la acelai drept sau
bun, ncheiate cu alte persoane (fa de aceste acte juridice, succesorul cu titlu
particular poate s fie avnd-cauz sau ter). Deci, calitatea de avnd-cauz a
succesorului cu titlu particular nu se apreciaz n raport de actul juridic prin care el
a dobndit un drept subiectiv (caz n care are calitate de parte) i nici n raport de
alte acte juridice ncheiate de autorul su cu alte persoane, acte care n-au legtur
cu dreptul subiectiv respectiv (f de care are poziia poziia de ter).
Dobnditorul unui drept are calitatea de avnd-cauz, putnd exercita drepturile i
fiind inut s execute obligaiile autorului su care decurg din actul juridic respectiv,
doar cu ndeplinirea cumulativ a urmtoarelor cerine:

a)
drepturile i obligaiile s aib o strns legtur cu dreptul subiectiv
dobndit;
b)
actul juridic s fie ncheiat anterior de autorul lui cu alte persoane i s se
refere la acelai drept sau bun;
c)
s fi fost respectate formalitile de publicitate cerute de lege pentru acel act
juridic sau nscrisul ce constat actul juridic respectiv s aib dat cert (adic,
actul juridic fa de care urmeaz a se stabili calitatea de avnd-cauz sau de ter a
succesorului cu titlu particular s ndeplineasc cerinele formei pentru opozabilitate
fa de teri).

Totui, dobnditorul ulterior nu poate invoca lipsa nscrierii dreptului real imobiliar n
cartea funciar, dac avea cunotin de aceasta. n acest caz, dobnditorul prin act
juridic cu titlu oneros este de rea-credin. De asemenea, acest aspect nu poate fi
invocat nici de dobnditorul prin act juridic cu titlu gratuit, indiferent dac este de
bun sau rea-credin (potrivit art. 28 din Legea nr. 7/1996, dobnditorul anterior
poate cere instanei judectoreti s acorde nscrierii sale rang preferenial fa de
cea efectuat la cererea unui ter ce a dobndit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau
care a fost de rea-credin la data ncheierii actului).
Cnd una dintre cele trei cerine este nendeplinit, dobnditorul cu titlu particular
va avea calitate de ter. Ex:. cnd dup ncheierea contractului de nchiriere,
proprietarul (locatorul) vinde imobilul n cauz unui ter. Contractul de locaiune,
dac are dat cert anterioar celui de vnzare-cumprare, i va produce efectele
i fa de cumprtor, exceptnd situaia n care contractul de nchiriere cuprinde o
clauz expres de reziliere n cazul vnzrii. ns, cumprtorul nu mai este obligat

s respecte locaiunea consimit de vnztor dac la data cnd contractul de


vnzare-cumprare a dobndit dat cert sau, mai exact, au fost ndeplinite
formalitile de publicitate imobiliar (devenind astfel opozabil terilor, deci i
locatarului), contractul de locaiune ncheiat anterior nu avea dat cert. n aceleai
condiii, contractul de locaiune i va produce efectele i fa de ali dobnditori cu
titlu particular ai bunului ce i formeaz obiectul (ex: n cazul nstrinrii bunului
printr-un contract de donaie, de ntreinere, schimb etc.), precum i fa de cel
cruia locatorul i constituie un dezmembrmnt al dreptului de proprietate asupra
bunului respectiv (ex.: convenia de constituire a unui drept de uzufruct sau a unui
drept de superficie).
Pentru un exemplu mai concret, putem presupune c proprietarul X i nchiriaz
chiriaului Y o cas, ncheind un contract de nchiriere n form autentic sau sub
forma unui nscris sub semntur privat cu dat cert, fr a introduce o clauz
privitoare la soarta contractului de nchiriere n cazul n care X ar vinde casa. Dup
ncheirea acestui act, proprietarul X vinde ns casa respectiv terului Z (succesor
cu titlu particular). n acest caz, Z va fi obligat s respecte obligaiile asumate de X
prin contractul de nchiriere ncheiat cu Y, cu toate c Z nu a participat la ncheierea
contractului de nchiriere. Prin urmare, Z are calitatea de avnd-cauz fa de
contractul de nchiriere ncheiat ntre- X i Y, pentru c efectele acestui contract se
produc i fa de el, dei nu a participat la ncheierea lui. Suntem.n prezena aanumitelor obligaii scriptae in rem. Tot calitate de avnd-cauz are succesorul cu
titlu particular i n privina obligaiilor propter rem.
Producerea efectelor unui act juridic i fa de succesorii universali sau cu titlu
universal ai prilor, precum i, n condiiile artate, fa de succesorul cu titlu
particular este justificat i de principiul potrivit cruia un drept se transmite aa
cum apare el n patrimoniul transmitorului, acesta din urm neputnd ceda mai
multe drepturi dect are.
Creditorii chirografari sunt aceia care au doar un drept de gaj general asupra
bunurilor prezente i viitoare ale debitorului lor. Astfel, ei nu dein o garanie real
care s le asigure realizarea creanei pe care o au contra debitorului lor (gaj,
ipotec, privilegiu).

Exceptiile de la principiul relativitatii

Notiunea de exceptie de la relativitatea efectelor contractului sunt acele situatii


juridice in care efectele contractului se produc fata de alte persoane care nu au
calitatea de parti contractante sau de succesori in drepturi ai partilor. Cu alte
cuvinte, si mai precis formulat, suntem in prezenta unor exceptii de acest fel numai
atunci cand un contract da nastere la drepturi sau la obligatii in favoarea si

respectiv in sarcina altor persoane decat partile contractante si succesorii in


drepturi ai acestora. In literatura de specialitate se sustine ca exceptiile de la
principiul relativitatii efectelor contractului sunt de doua feluri : aparente si reale.
Exemplul clasic de exceptie aparenta de la principiul relativitatii efectelor
contractului este promisiunea pentru altul. Alaturi de aceasta, se vorbeste uneori si
de reprezentare. Din categoria exceptiilor reale se considera a face
parte : contractul colectiv de munca, actiunile directe si stipulatia pentru altul.

Reprezentarea. Prin reprezentare se intelege tehnica juridica prin care o persoana


numita reprezentant, incheie un act juridic, in numele si pe seama unei alte
persoane numitareprezentat. Efectele eventualului contract incheiat intre
reprezentant si tert, se vor produce direct intre reprezentat si tert (art.1296 Cod
Civil). Cu alte cuvinte, efectele fortei obligatorii ale contractului se vor produce intre
tert si reprezentat, iar reprezentantul va avea simpla calitate de participant la
incheierea contractului. Referitor la efectele reprezentarii, se creeaza un raport
juridic direct intre reprezentat si tert, efecte care sunt legate de cunoasterea
efectiva de catre tert a puterilor conferite reprezentantului si a calitatii sale.
Reprezentantul trebuie sa arate tertului pentru cine intelege sa incheie contractul.
In cazul in care nu o face, iar tertul nu cunoaste pe o alta cale calitatea de
reprezentant a celui cu care contracteaza, reprezentantul ramane obligat in mod
direct fata de tert. Tertul are dreptul de a cere reprezentantului dovada
reprezentarii printr-un inscris. In cazul in care reprezentantul actioneaza in lipsa
puterii de reprezentare sau cu depasirea acesteia, contractul incheiat cu tertul nu
produce niciun efect pentru reprezentat, iar reprezentantul se va obliga in nume
propriu fata de tert. Reprezentarea inceteaza prin renuntarea de catre reprezentant
la imputernicire sau prin revocarea puterii de reprezentare.

Acordurile colective. Este vorba de anumite conventii a caror caracterisitca


principala este aceea ca cel putin una dintre partile implicate in contract angajeaza
prin consimtamantul exprimat la incheierea contractului o colectivitate. Asemenea
contracte colective sunt regasibile in diverse materii ale dreptului dar mai cu seama
in cadrul procedurii falimentului si al raporturilor de munca.

Actiunile directe. Prin actiuni directe intelegem dreptul unor persoane de a


actiona, in anumite cazuri expres si limitativ prevazute de lege, impotriva uneia
dintre partile unui contract, cu care nu au nicio legatura, invocand acel contract in
favoarea lor, contracat fata de care au calitatea de terti. Este vorba de un
mecanism juridic in care sunt implicate trei persoane : creditorul (care este
beneficiarul actiunii directe), debitorul sau imediat (fata de care este legat
printr-un raport contractual), si debitorul debitorului imediat (care se afla intr-

un raport contractual cu debitorul imediat, dar care nu se afla intr-un


asemenea raport cu creditorul).

Promisiunea faptei altuia. Promisiunea faptei altuia reprezinta o exceptie


aparenta de la relativitatea efectelor contractului prin care o persoana se obliga fata
de creditor sa determine un tert sa incheie sau sa ratifice un contract, respectiv si
eventual sa il execute. Aceasta exceptie aparenta beneficiaza de o reglementare
distincta (art 1283).

Stipulatia pentru altul. Este o exceptie reala de la relativitatea efectelor


contractului si reprezinta contractul in folosul unei terte persoane adica figura
contractuala prin care o persoana se obliga fata de alta sa execute o prestatie in
favoarea unui tert. Dreptul tertului, asa cum vom vedea, se naste direct si nemijlocit
din contractul incheiat intre cele doua parti.

Opozabilitatea contractului fata de terti

Distinctie intre relativitatea efectelor contractului si opozabilitatea lui fata


de terti. Principiul relativitatii efectelor contractului inseamna ca un contract poate
da nastere la drepturi si obligatii numai in favoarea si, respectiv, sarcina partilor
contractante, precum si a persoanelor devenit parti ulterior incheierii contractului
sau asimiliate partilor, ca efect al legii sau al unei alte circumstante. Contractul si
situatiile juridice la care da nastere sunt realitati sociale care intr-o ordine de drept,
impun tuturor o atitudine de respect. Cu alte cuvinte, toti sunt obligati sa le
respecte. In acest sens, afirma ca un contract este opozabil tuturor, inclusiv tertilor.
Tertii au obligatia generala de a respecta situatia juridica nascuta din contract, chiar
daca pentru ei, aceasta realitate se prezinta ca un fapt juridic. Este vorba de
caracterul de utilitate sociala pe care il prezinta opozabilitatea.Opozabilitatea
reprezinta expresia complementara a relativitatii efectelor contractului. Dupa cum,
la fel de bine, se poate sustine ca opozabilitatea efectelor contractului nu este
decat expresia fata de terti a principiului fortei obligatorii a acestuia.

Reglementarea principiului opozabilitatii. Art. 1281 Cod Civil Contractul este


opozabil tertilor, care nu pot aduce atingere drepturilor si obligatiilor nascute din
contract. Tertii se pot prevala de efectele contractului, insa fara a avea dreptul de a
cere executarea lui, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Suportul fundamental
al principiului opozabilitatii il constituie o anumita forma de cunoastere care atrage
anumite consecinte juridice. Astfel, avem de-a face cu o opozabilitate
imediata, neorganizata de lege, si opozabilitate mediata realizata prin intermediul
unui sistem de publicitate organizat de lege. Intalnim aici regulile in materie de
carte funciara sau arhiva electronica. In esenta, este de retinut ca, de regula,
maniera absoluta in care opozabilitatea se realizeaza este probarea cunoasterii de
catre tert a situatiei juridice rezultate din contract, indiferent ca avem de a face cu
un sistem de publicitate organizat legal sau nu.

Simulatia

Simulatia (art 1289 Cod Civil) este o operatiune complexa care, din punct
de vedere tehnic reprezinta o exceptie de la principiul opozabilitatii efectelor
obligatorii ale contractului. Dintr-o alta perspectiva (cea a partilor), efectele acestei
operatiuni sunt guvernate de principiul fortei obligatorii a contracului. In sfarsit, din
perspectiva tertilor, simulatia produce efecte care urmeaza relativitatii efectelor
contractului, dar nu si pe cele ale opozabilitatii acestora. Practic, prin simulatie,
partile ascund fata de terti continutul adevaratei relatii juridice care exista intre ele.
De aceea, unii autori au calificat-o plastic, ca o dedublare de contracte. Retinem
astfel ca simulatia reprezinta o operatiune juridica realizata prin disimularea vointei
reale a partilor, constand in incheierea si existenta simultana, a doua intelegeri sau
conventii: una aparenta sau publica, prin care se creeaza o situatie juridica
aparenta, contrarar realitatii si alta secreta, care da nastere situatiei juridice reale
dintre parti, anihiland sau modificand efectele produse in aparenta in temeiul
contractului public. Contractul secret exprima vointa reala a partilor si stabilieste
adevarata situatie juridica nascuta intre ele; el se mai numeste si contrainscris. Actul aparent poate si el sa produca anumite efecte in subsidiar, numai in
masura in care partile au prevazut aceasta in contractul secret.
Domeniul simulatiei. Cu precadere in sfera dreptului privat. Sfera sa predilecta de
actiune este insa cea a actelor de instrainare- vanzarile fictive sau donatiile
deghizate sunt modelele cele mai frecvente utilizate in practica, alaturi de
disimularea partiala a unui element contractual (simularea pretului contractual).
Conditiile simulatiei. Presupune indeplinirea unor conditii : existenta actului
secret; existenta actului public si existenta acordului simulatoriu.

Existenta actului secret. Conditia prespune ca actul real sau contra-inscrisul sa


fie incheiat astfel incat existenta si cuprinsul sau sa fie necunoscute tertilor.
Aprecierea caracterului secret al contra-inscrisului este o chestiune de fapt. Contrainscrisul este lipsit de caracter secret in cazul cand a fost supus publicitatii sau a
fost adus la cunostinta tertilor prin : transcrierea actului, intabulare, inscrierea in
arhiva electronica. Cu privire la conditiile de validitate ale actului secret, amintim
aici conditiile de fond si anume consimtamant, capacitatatea, obiectul si cauza.
Referitor laforma nu este necesar ca actul secret sa fie incheiat in forma ceruta de
lege pentru validitatea operatiunii juridice pe care o intruchipeaza. Dedus din
interpretarea per a contrario a art 1289 alin (2) contractul secret nu produce efecte
nici intre parti daca nu indeplineste conditiile fond cerute de lege pentru incheierea
sa valabila. Actul public trebuie insa sa indeplineasca atat conditiile fond cat si de
forma.

Existenta actului public. Actul public este actul care se incheie astfel incat sa
produca o aparenta juridica. Este actul aduc la cunostinta tertilor in intentia de a
ascunde acestora adevarata realitate juridica din actul secret. De aceea, se spune in
doctrina ca actul public trebuie sa fie ostensibil adica sa permita teritlor sa afle
cuprinsul acestuia.

Existenta acordului simulatoriu. Ideea de acord simulatoriu sugereaza o


reprezentare comuna a partilor, anterior incheierii actului public si a actului secret,
reprezentare comuna in care partile sa orchestreze intreaga operatiune a
simulatiei, adica sa imagineze toate manoperele prin care se va disimula adevarata
relatie dintre ele fata de terti.

Formele simulatiei. In functie de scopul concret al actului aparent si de relatia in


care acesta se gaseste cu actul secret, simulatia se poate realiza prin trei procedee
si anume : prin fictivitate, prin deghizare (totala sau partiala) si prin interpunere de
persoane. Principala clasificare utilizata de doctrina este cea care distinge intre
simulatia absoluta si cea relativa. Cea absoluta apare in cazul in care partile
stabilesc ca intre ele sa nu existe in realitate niciun act (este vorba de fictivitate,
singurul caz de simulatie absoluta). Este relativaatunci cand sunt simulate doar unul
sau mai multe elemente ale contractului public : obiectul, cauza, pratile reale. Se
considera ca cea relativa se subclasifica in simulatie obiectiva(sunt disimulate
elemente obiective precum natura contractului sau cauza deghizarea) si simulatie
subiectiva (sunt disimulate elemente subiective, adica partile interpunere de
persoane).

Interpunerea de persoane. Este un caz de simulatie relativa si subiectiva care a


generat discutii complexe in literatura de specialitate. In cazul simulatiei prin
interpunere de persoane, persoanele care inchei actul aparent prevad, intr-o
intelegere secreta, faptul ca una dintre ele nu are calitatea de parte contractanta si
stabilesc cine este adevaratul contractant. Asadar, partile actului aparent urmaresc,
in mod constient ca efectele sa se produca fata de o alta persoana ceria I se asigura
anonimantul. Asa este, de exemplu, contractul de donatie in care donatar apare o
persoana interpusa pentru faptul ca, datorita unei incapacitati legale, adevaratul
donatar nu poate primi, pe fata, donatia direct de la donator.

Efectele specifice contractelor sinalgmatice exceptia de neexecutare,


rezolutiunea si rezilierea contractelor, riscul contractului.

In principiu, prestatiile promise reciproc de partile contractante trebuie sa


fie executate simultan: cumparatorul este obligat sa plateasca pretul in momentul
cand I se preda bunul. In caz contrar, adica in cazul in care o parte nu isi
indeplineste obligatia asumata in contract, o parte are dreptul sa refuze executarea
obligatiilor sale pana in momentul in care cealalta parte isi executa propriile
obligatii. Aceasta posibilitate se numeste exceptie de neexecutare a contractului. Isi
are origininea partial si este strans legata de principiul pacta sunt servanda.

Conditiile exceptiei de neexecutare a contractului.Pentru a se putea


invoca aceasta exceptie, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii :

a)
Referitor la natura obligatiilor neexecutate: obligatiile reciproce ale partilor
trebuie sa isi aiba temeiul in acelasi contract sinalagmatic. Nu este suficient ca doua
persoane sa fie in acelasi timp creditor si debitor, una fata de cealalta. Aceasta
situatie trebuie sa rezulte din aceeasi relatie juridica. Astfel, cumparatorul nu poate
refuza sa plateasca pretul pe motiv ca vanzatorul ii datoreaza o suma de bani pe
care i-a imprumutat-o. In schimb vanzatorul poate refuza sa predea bunul pana la
plata integrala a pretului.
b)
Conditile neexecutarii. Pentru invocarea acestie exceptii trebuie sa existe o
neexecutare a obligatiilor, chiar partiala dar suficient de important, din partea
celuilalt contractant. Cauza neexecutarii nu intereseaza. Daca insa neexecutarea

este din cauza fortei majore, atunci vom fi in prezenta incetarii contractului pentru
imposibilitatea fortuita de executare. Neexecutarea trebuie sa fie suficient de
importantaaltfel nu se poate invoca exceptia neexecutarii pentru neexecutari de
mica insemnatate.
c)

Obligatiile reciproce trebuie sa fie ambele exigibile.

d)
Neexecutarea sa nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de
neexecutare.
e)
Raportul contractual prin natura sa trebuie sa presupuna regula executarii
simultane a obligatiilor celor doua parti.

Efectele exceptiei de neexecutare. Exceptia de neexecutaresuspenda


executarea prestatiei celui care o invoca, asemantor cu situatia cand el ar fi
beneficiat de un termen. Deci, contractul ramane temporar, adica provizoriu
neexecutat, dar continua sa existe, iar partile nu pot fi considerate liberate de
obligatiile lor. Cu alte cuvinte efectul exceptiei de neexecutare consta in
suspendarea fortei obligatorii a contractului. Partea care invoca exceptia nu poate fi
urmarita silit in justitie pentru executarea obligatiilor sale.

Rezolutiunea. Rezolutiunea reprezinta, desi nu este definita ca atare, o cauza de


desfiintare a contractului si o cauza de incetare a contractului. Intrucat nu poate fi
asociata decat cu executarea, rezolutiunea reprezinta o cauza de incetare a
contractului asociata chestiunii executarii, tocmai de aceea fiind reglementata in
cadrul capitolului dedicat executarii silite. Pe de alta parte, rezolutiunea este un
remediu oferit creditorului in caz de neexecutare este cel mai incisiv dintre cele
existente deoarece duce la incetarea contractului cu efecte retroactive.
Domeniul de aplicare al rezolutiunii. Domeniul predilect al rezolutiunii este dat
de contractele sinalagmatice.
Tipuri de rezolutiune. Rezolutiunea judiciara poate fi pronuntata de instanta
doar daca se face dovada unei neexecutari de o anumita gravitate a obligatiei deja
exigibile, fiind respinsa cererea in cazul care se prbeaza doar o inexecutare de
mica insemnatate. Practic, rezolutiunea se invoca pentru lipsa executarii
obligatiilor esentiale sau caracteristice unui contract, dar nimic nu exclude
desfiintarea contractului si pentru neindeplinirea altor obligatii. Este indiferent daca
neindeplinirea obligatiei pentru care se cere rezolutiunea este culpabila sau fortuita.
Diferenta este ca in cazul cazului fortuit, debitorul nu va mai putea cere si
despagubiri din partea debitorului, intrucat vina debitorului nu exista. Punerea in
intarziere nu constituie in sine o conditie distincta si ncesara pentru admiterea
rezolutiunii judiciare, ci poate avea efectul unei abrevieri a duratei in care se obtine

desfiintarea contractului. Cererea de chemare in judecata valoreaza oricum punerea


in intarziere , ceea ce inseamna ca atunci cand debitorul e actionat in judecata e si
pus automat in intarziere. Actiunea judiciara in rezolutiune este unapersonala,
prescriptibila in 3 ani. S-a considerat ca instanta judecatoreasca este obligata sa
dispuna repunerea partilor in situatia anterioara in masura in care aplica sanctiunea
rezolutiunii, indiferent de existenta unui capat de cerere in actiunea reclamantului.

Rezolutiunea conventionala. Libertatea contractuala permit contractantilor sa isi


autoreglementeze regimul rezolutiunii contractului pe care il incheie. Utilitatea
practica a unor asemenea clauze rezolutorii denumite si pacte comisoriieste sa
deroge de la dispozitiile legale si sa evite imixtiunea instantei in desfiintarea nui
contract pentru cazul neindeplinirii lui. Pactul comisoriu are utilitate cand atrage
desfiintarea automata a contractului, fara punerea in intarziere a debitorului, ca
efect direct al neexecutarii lui la scadenta. Cu toate acestea, pentru a functiona
automat, pactul comisoriu trebuie sa prevada expres care sunt obligatiile ce
neexecutate duc la rezolutiune.

Rezolutiunea unilaterala. Acesta este un act juridic unliateral si irevocabil prin


care se proclama rezolutiunea contractului ce opereaza de drept. Din acest unghi,
rezolutiunea unilaterala isi produce efectele intocmai ca un pact comisoriu fara
notificare : de drept, fara interventia instantei. Declaratia de rezolutiune se
materializeaza printr-o notificare a debitorului iar pentru opozabilitatea erga
omneseste necesar inscrierea in registrele de publicitate. Trei cazuri de rezolutiune
unilaterala : Prima opereaza atunci Cand partile au convenit astfel. Celelalte doua
pot fi privite ca una singur si e explicat de punerea in intarziere a debitorului. Astfel,
daca acesta este de drept infaptuita, creditorul poate direct sa emita o declaratie de
rezolutiune, care isi va produce automat efectele de desfiintare a contractului. In a
doua ipoteza, debitorul a fost pus in intarziere, dar nu a indeplinit obligatia in
termenul acordat, situatie in care creditorul poate sa emita direct declaratia de
rezolutiune, cu efectul desfiintarii automate a contractului.

1. Reprezinta o forma de rezolutiune a acestuia ale carei efecte nu au caracter


retroactiv, ci numai pentru viitor (ex nunc). Ceea ce inseamna ca diferenta
esentiala intre reziliere si rezolutiune se observa in dreptul nostru, la nivelul
efectelor acestora. Adesea se mai subliniaza insa si o a doua diferenta fata de
rezolutiune si anume ca rezilierea este specifica acelor contracte in care
executarea este succesiva, spre deosebire de rezolutiune care se aplica in
general contractelor cu executare uno ictu. Spre deosebire de rezolutiune,
unde avem conditia neexecutarii sa nu fie de mica insemnatate, in cazul
rezilierii, creditorul, in cazul unui contract cu prestatii succesive, poate cere

rezilierea contractului chiar si in cazul neexecutarii de mica insemnatate, insa


aceasta s-a produs in mod repetat.

Efectele rezolutiunii si rezilierii. In centrul acestor efecte, se regaseste ideea


restituirii prestatiilor. Pronuntarea rezolutiunii de catre instanta sau declararea
unilaterala a acesteia, are ca efect desfiintarea temeiului juridic care legea partile
a contractului. O asemenea desfiintare, va avea ca efect, nasterea obligatiilor
reciproce de restituire a prestatiilor executate, iar daca nu au fost executate, ele nu
mai trebuie executate.

Riscul contractului. Precizri prealabile. Noiune. Reglementare.


ntreaga problematic a riscurilor contractuale este generat de situaiile n care,
din cauze neimputabile prilor, contractul nu poate fi executat. Poate fi vorba de o
imposibilitate de executare care s priveasc ambele pri sau doar pe una din ele.
ntrebarea care se pune ntr-o asemenea situaie este cine suport riscul
imposibilitii fortuite de executare a contractului? De-a lungul timpului, rspunsul
la aceast ntrebare a cunoscut rspunsuri destul de diferite i cunoate i astzi
rspunsuri diferite n dreptul comparat, mai ales n situaia n care riscul
imposibilitii de executare se conjug cu cel al pieirii fortuite a bunului n
contractele translative de proprietate.
Riscul n general. Imposibilitatea fortuit de executare. Rezolvarea problemei
riscurilor prin remedii. Aceast problem se afl n strns legtur cu una din
cauzele de stingere a obligaiilor: imposibilitatea fortuit de executare. Astfel, atunci
cnd o obligaie contractual nu mai poate fi executat datorit unui eveniment de
for major i n cazuri speciale de caz fortuit, n principiu, se stinge. Debitorul se
afl liberat de obligaie pentru imposibilitate de executare. Fora major i cazul
fortuit sunt reglementate expres de art. 1351 C. civ.
Astzi, Codul civil cuprinde dou reglementri distincte pentru imposibilitatea
fortuit de executare n art. 1557 i n art. 1634 noul cod civil n principiu, ambele
texte par s disting ntre ipoteza unei neexecutri fortuite totale i definitive
(imposibilitatea absolut) i aceea a uneia temporare, lsnd aparent deoparte
ipoteza unei neexecutri fortuite pariale, dar definitive (imposibilitatea relativ).
Conform art. 1557 alin. (1) C. civ., n ipoteza unei imposibiliti totale i definitive
de executare, dac ea privete o obligaie contractual important, contractul
este desfiinat de plin drept i far vreo notificare, chiar din momentul producerii
evenimentului fortuit [alin. (1)]. Atunci cnd imposibilitatea fortuit de executare
este doar temporar () creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaii
ori poate obine desfiinarea contractului. n acest din urm caz, regulile din materia
rezoluiunii sunt aplicabile n mod corespunztor [alin. (2)]. nainte de a sintetiza

rspunsul la chestiunea riscurilor, se impune s subliniem care sunt n concepia


Codului efectele evenimentului fortuit. Acestea ridic, n primul rnd, o chestiune de
rspundere. Imposibilitatea fortuit de executare (pe care Codul o distinge de
imposibilitatea iniial a obiectului obligaiei), nltur rspunderea contractual
a debitorului, ceea ce presupune c acesta nu va fi inut potrivit art. 1350 alin. (2)
noul Cod Civil, s repare prejudiciul cauzat celeilalte pri prin neexecutare. n
principiu, nlturarea acestei rspunderi, nseamn c debitorul obligaiei imposibil
de executate nu va putea fi obligat la daune-interese. De asemenea, dat fiind
natura evenimentului, creditorul nu va putea opta nici pentru executarea silit n
natur n aceast privin, textul art. 1527 alin. (1) noul Cod Civil este limpede:
Creditorul poate cere ntotdeauna ca debitorul s fie constrns s execute
obligaia n natur, cu excepia cazului n care o asemenea executare este
imposibil. Cu toate acestea, n cazul imposibilitii de executare, creditorul va
putea invoca excepia de neexecutare a contractului [art. 1557 alin. (2) noul Cod
Civil].
Cu totul altfel se prezint situaia la nivel legislativ dac avem n vedere
imposibilitatea temporar de executare a obligaiilor. In acest caz, legiuitorul, prin
textul de la art. 1557 alin. (2), revine la mecanismul rezoluiunii i nu numai.
Creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaii pe toat durata
evenimentului fortuit (excepie de neexecutare asimilabil celei prevzute de art.
1556 noul Cod Civil) sau poate invoca rezoluiunea contractului n condiiile art.
1549 i unn. noul Cod Civil n cazul rezoluiunii unilaterale, aceasta presupune
notificarea prealabil i declaraia formal de rezoluiune din partea creditorului.
Reglementarea atest identitatea raional dintre rezoluiune i desfiinarea
contractului pentru imposibilitate de executare.
Concluzii cu privire la soluionarea teoriei riscurilor pe terenul dreptului remediilor
pentru neexecutare,:
a) n cazul imposibilitii absolute de executare a contractului, acesta se
desfiineaz automat, adic de plin drept, far a fi necesar vreo fonnalitate.
Imposibilitatea fortuit trebuie s priveasc o parte determinant din contract [,,o
obligaie contractual important confonn art. 1557 alin. (1) noul Cod Civil, adic o
obligaie n lipsa creia cealalt parte nu ar fi ncheiat contractul]. Soluia desfiinrii
automate a contractului este similar celei a caducitii acestuia pentru dispariia
unei condiii eseniale la ncheierea contractului. n sfrit, n cazul imposibilitii
fortuite de executare absolute, debitorul obligaiei neexecutate nu va rspunde
pentru eventualele prejudicii cauzate creditorului prin neexecutare;
b) n cazul imposibilitii relative de executare (incluznd imposibilitatea parial i
pe cea temporar), creditorul va putea invoca orice remediu este pus la dispoziia
sa pentru neexecutare cu excepia executrii silite n natur i a daunelor-interese
pentru partea imposibil de executat sau pentru partea temporar imposibil de
executat. Astfel, creditorul poate s suspende executarea (excepia de neexecutare)

sau poate s invoce rezoluiunea contractului (cu efecte retroactive, dac partea
rmas imposibil de executat sau amnarea executrii l lipsesc pe creditor de
interesul de a continua relaia contractual i totodat ntrunesc i condiiile unei
neexecutri rezolutorii), rezilierea (dac primirea n viitor a prestaiilor nu mai
prezint interes pentru creditor) sau reducerea prestaiilor (adic rezoluiunea
parial, cu deducerea prii imposibil de executat). Toate aceste reguli sunt deduse
din reglementarea cuprins n art. 1557 alin. (2) noul Cod Civil;
c) n sfrit, o util prevedere este legat de probaiune. Confonn alin. (4) al art.
1634: Dovada imposibilitii de executare revine debitorului. Ceea ce presupune
n realitate, c acestuia i revine sarcina probei att a evenimentului fortuit,
respectiv a celui asimilat acestuia, ct i a efectelor pe care acesta le are asupra
abilitii sale de a executa.

Riscul n contractele translative de proprietate. n noua reglementare,


transferul riscurilor este separat de cel a transferului proprietii i este legat de un
moment care poate fi evaluat strict, cel al predrii. Optica adoptat corespunde n
totalitate celei omniprezente n reglementrile moderne n materie de riscuri
contractuale i nu este dect o completare a soluiei rezolvrii problematicii
riscurilor pe terenul remediilor pentru neexecutare.
Pentru o mai bun nelegere, este necesar operarea unor observaii succinte pe
marginea art. 1274 noul Cod Civil:
a) n primul rnd, dac bunul nu a fost predat, riscul rmne n sarcina debitorului
obligaiei de predare (de exemplu, dac vnztorul nu a predat bunul i acesta a
pierit fortuit nainte de predare, el va suporta riscurile i va trebui s restituie
cumprtorului preul contractual sau dac nu l-a primit, nu va mai putea s-l
solicite). Efectuarea transferului de proprietate nu are nicio relevan n aceast
privin, astfel cum prevede expres art. 1274 alin. (1) noul Cod Civil In acest sens,
nu trebuie s aib nicio relevan eventuala prob pe care debitorul ar face-o n
sensul c bunul ar fi pierit i dac s-ar fi aflat n minile creditorului;
b) n al doilea rnd, dac creditorul a fost pus n ntrziere de ctre debitor, riscul se
transfer n sarcina creditorului de la data punerii sale n ntrziere [art. 1274 alin.
(2) noul Cod Civil]. Instituia punerii n ntrziere a creditorului este reglementat de
art. 1510 i unn. noul Cod Civil Ea presupune, n esen, o somare a creditorului s
preia bunul sau s primeasc plata. Efectul central al acestei instituii este
transferul riscurilor n sarcina creditorului, astfel cum prevede n mod expres i art.
1511 alin. (1) noul Cod Civil n plus (probabil pentru a prentmpina interpretrile
tributare vechii reglementri), art. 1274 alin. (2) noul Cod Civil prevede c nu are
nicio relevan pentru funcionarea regulii proba fcut de creditor n sensul c
bunul ar fi pierit i dac obligaia de predare (i implicit cea de preluare, spunem
noi) ar fi fost executat la timp.

Prin regulile de mai sus, legiuitorul a schimbat radical principiile de baz ale
riscurilor n contractele translative de proprietate n sensul simplificrii lor i
nlturrii unui cumul de reguli complicate i inechitabile.

Gestiunea de afaceri

Notiune. Gestiunea de afaceri consta in situatia in care o persoana


(gerantul) indeplineste acte sau fapte in interesul unei alte persoane (geratul) fara a
fi fost insarcinata in acest sens. Exemplul tipic este cel in care o persoana se ocupa
de imobilul invecinat proprietatii sale care se afla in pragul ruinei, facand reparatii
urgente, in timp ce proprietarul acestui imobil este plecat. Dintr-o asemenea situatie
rezulta o serie de consecinte juridice in plang obligational, care imprima ipotezei
continut juridic.

Conditiile gestiunii de afaceri.


a)
sa existe o gerare oportuna a intereselor altuia. Altfel spus, gerantul trebuie
sa incheie acte juridice sau sa savarseasca fapte materiale utile in interesul altuia.
Referitor la actele pe care gerantul le poate face :
i.
actele juridice de gestiune care pot
fi diverse: plata unei datorii, actul incheiat cu un tert pentru efectuarea unor
reparatii. In principiu, actele de gerare a intereselor altuia nu pot depasi sfera
actelor deconservare si administrare. Cu toate acestea poate face si unele acte de
dispozitii care sunt asimilate actelor de conservare, cum ar fi vanzarea unor bunuri
perisabile care sunt supuse stricaciunii.
ii.
Faptele materiale de gestiune care
pot fi : descarcarea unor marfuri, singerea unui incendiu, reparatia unei conducte.
b)
Actele de gestiune sa fie savarsite, fara imputernicire si fara stirea geratului
sau, cu stirea geratului, dara fara ca acesta sa poata desemna un mandatar sau
fara a se putea ocupa de afacerile sale. Daca geratul ar cunoaste interventia
gerantului, fara sa se opuna, se poate interpreta ca a fost de acord cu incheierea
unui contract de mandat. Interventia gerantului fara acordul geratului si care stie de
aceasta imixtiune nu mai constituie gestiune de afaceri si va atrage raspunderea
delictuala.
c)
Gestiunea sa fie voluntara: actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera
interesele altuia. De exemplu daca o persoana face acte de conservare si repara un

bun, pe care din eroare il considera al sau, acesta este indreptatit la restituirea
valorii acelor cheltuieli, pe temeiul imbogatirii fara justa cauza.
d)
Gerantul sa aiba, in principiu, capacitatea de a contracta. Nu este expres
prevazuta, insa este dedusa din textele care reglementeaza efectele gestiunii.
Astfel, de exemplu, art 1336 alin (1) spune ca gerantul care actioneaza in nume
propriu este obligat fata de tertii cu care a contract, deci este necesara o capacitate
de a contracta.

Efectele gestiunii de afaceri.

A. Raporturile dintre gerant i gerat. Dei este un fapt juridic unilateral,


gestiunea de afaceri d natere la obligaii reciproce ntre gerant i gerat. Obligaiile
prilor au caracter reciproc.
Gerantul are urmtoarele obligaii:
a) obligaia de ntiinare. Conform art. 1331 alin. (1) noul Cod Civil: Gerantul
trebuie s l ntiineze pe gerat despre gestiunea nceput. Gestiunea de afaceri
are un caracter excepional. Tocmai de aceea, gerantul se ocup de afacerile
negestionate temporar. Este natural ca acest fapt s fie ct mai repede adus la
cunotina geratului pentru ca acesta s le preia;
b) obligaia de continuare a gestiunii ncepute (art. 1331 noul Cod Civil).
Odat nceput gestiunea, un eventual abandon intempestiv al acesteia este de
nepermis ntruct ar putea cauza prejudicii geratului. Aadar, dac gerantul nu s-ar
fi implicat n niciun fel n afacerile celuilalt, nicio obligaie nu s-ar fi nscut n sarcina
sa.
c) obligaia de a se ngriji de afacerile altuia cu diligena unui bun
proprietar [art. 1334 alin. (1) noul Cod Civil]. Gestiunea presupune ca gerantul s
se ocupe i de afacerile conexe celei principale astfel nct s nu-i fie cauzat vreun
prejudiciu geratului, ceea ce i confer nc o dat, o situaie juridic mai grea dect
cea a mandatarului. Cu alte cuvinte, gerantul trebuie s dea dovad de toate
calitile unui om prudent i competent.
d) obligaia de a da socoteal geratului cu privire la tot ceea ce a fcut n
cursul imixtiunii n afacerile sale (art. 1335 noul Cod Civil), la fel ca n cazul
mandatului. Art. 2019 C. civ. prevede obligaia mandatarului de a da socoteal
pentru gestiunea sa i de a remite mandantului tot ceea ce a primit n temeiul
mputernicirii sale, chiar dac ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. De
asemenea, conform alin. (2) al aceluiai articol, mandatam! are i obligaia de a le
conserva pn la predarea lor ctre mandatar.

e) obligaia de a remite geratului tot ceea ce a primit acionnd n


interesul su (art. 1335 noul Cod Civil). Dac n cursul gestiunii gerantul primete
sume de bani sau alte bunuri, n temeiul afacerii gestionate, acestea se cuvin
geratului.

Geratul are la rndul su urmtoarele obligaii izvorte din gestiunea de


afaceri:
a) obligaia de a plti gerantului toate cheltuielile necesare i utile pe care
le-a fcut n cursul gestiunii [art. 1337 alin. (1) noul Cod Civil]. Cheltuielile necesare
reprezint acele cheltuieli care au servit la conservarea intereselor geratului. Fr
intervenia gerantului, afacerea geratului s-ar fi putut compromite (de exemplu,
este o intervenie necesar repararea de urgen a conductei de ap sparte de la
casa geratului care poate cauza o inundaie). Aceste cheltuieli trebuie rambursate
integral de ctre gerat, indiferent de urmrile concrete ale gestiunii necesare.
b) obligaia de a-l despgubi pe gerant de prejudiciile pe care, fr culpa
sa, geratul le-a suferit din cauza gestiunii[art. 1337 alin. (1) noul Cod Civil].
Dac, de exemplu, gerantul, reparnd conducta spart a vecinului su a cauzat
neintenionat un prejudiciu propriilor bunuri, acest prejudiciu se cuvine a fi reparat
de chiar gerant. Legiuitorul nu prevede pentru garantarea acestor despgubiri
existena vreunei ipoteci legale. Nu se poate considera nici prin analogie c o
asemenea ipotec ar exista;
c) obligaia geratului de a executa actele necesare i utile care au fost
ncheiate de gerant [art. 1337 alin. (2) noul Cod Civil]. Att gestiunea necesar,
ct i gestiunea util trebuie considerate ratificate automat de ndat ce se constat
c au acest caracter (necesar sau util).
B. Raporturile dintre gerat i teri. Dac gestiunea de afaceri a fost ratificat sau
este necesar sau util, geratul este ndatorat s execute toate obligaiile
contractate de gerant, n numele geratului sau n nume propriu, n interesul
gestiunii, n msura n care nu au fost nc executate, cum ar fi: plata preului unor
materiale comandate sau achiziionate de la teri, plata muncii prestate de ctre un
ter cu care a contractat gerantul n vederea executrii unei lucrri, reparaii etc. O
asemenea obligaie, astfel cum am artat, rezult explicit din textul art. 1337 alin.
(2) noul Cod Civil, dar i din prevederile art. 1336 care se refer la raporturile dintre
gerant i ter. n ipoteza n care gerantul acioneaz n nume propriu, dei obligaiile
fa de teri se nasc n sarcina sa, totui, terii au o adevrat aciune direct n
regres fa de gerat pentru aceste obligaii [art. 1336 alin. (1) noul Cod Civil]. n ce
privete actele ncheiate de ctre gerant direct n numele geratului, dac gestiunea
este necesar sau util sau a fost ratificat, geratul este n mod direct obligat fa
de teri [art. 1336 alin. (2) noul Cod Civil].

Plata nedatorata sau actiunea in repetitiune

Definitie. Plata consta in remiterea unei sume de bani sau, dupa caz, in executarea
oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei. Orice plata
presupune existenta unei datorii. Daca aceasta datorie nu exista, plata trebuie
restituita celui care a facut-o, fiind nedatorata. Cel ce plateste fara a datora are
dreptul la restituire.

Conditiile platii nedatorate. Pentru nasterea obligatiei de restituire, plata


nedatorata trebuiue sa indeplineasca anumite conditii: sa existe o plata, plata sa fie
nedatorata, sa existe o eroare.

Existenta unei plati in sens obiectiv. Plata facuta trebuie sa constea in


remiterea unei sume de bani, a unui bun individual determinat ori determinat prin
caractere generice. Referitor la prestatii :

Prestatiile de a da este evidenta aplicabilitatea notiunii de plata nedatorata


in cazul acestor tip de prestatii

Prestatiile de a face de exemplu repararea unui bun, in doctrina anterioara


se sustine ca izvorul obligatiei de restituire este imbogatirea fara justa cauza
dar astazi aceasta optica nu mai este aplicabila. Pentru ca 1341 vorbeste de
o plata care nu este datorata si trimite mai departe la 1469. De exemplu, nu
se poate admite restituirea unui bun ce a fost predat far un temei juridic in
virtutea platii nedatorate. Restituirea uneori est dificiala si deseori este
preferabila analiza prestatiilor de a face nedatorate in contextul imbogatirii
fara justa cauza

Prestatiile de a nu face singura situatie in care nu se poate pune problema


resituirii ci doar a repunerii partilor in situatia anterioara.

Totodata efectuarea platii trebuie, in principiu, sa fie dublata si de elementul sau


intentionala. Solvens, trebuie sa faca plata cu convingerea ferma de a stinge o

datorie. In caz contrar, plata poate fi considerata ca un imprumut sau liberalitate si


nu va fi supus restituirii.

Datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe. Inseamna ca


intre solvens si accipiens sa nu existe raportul juridic de obligatii a carui stingere se
urmareste prin plata efectuata. Din acest punct de vedere, plata nedatorata are
doua caractere: caracterul absolut si caracterul relativ.
Caracterul absolut (inexistenta absoluta) consta in absenta oricarei obligatii. De
exemplu, datoria este imaginara sau o datorie anterior stinsa dar solvens nu mai
gaseste chitanta. Caracterul relativ atunci cand ceea ce s-a platit nu forma
obiectul obligatiei dintre solvens si accipiens. De exemplu executorul testamentar
achita unui legatar o alta datorie decat cea reala a succesiunii fata de acesta.
Actiunea in repetitiune este admisibila indiferent de caracterul platii nedatorate.
Executarea unei obligatii naturale nu intra in aceasta categorie.

Plata sa fie facuta din eroare. Identificarea acestei conditii se instituie in art
1341 (2) prezumtia relativa ca o plata facuta se prezuma ca este facuta cu intentia
de a stinge o datorie proprie. Importanta prezumtei rezulta din faptul ca nu poate fi
prezumata intentia libera, ci doar intentia de sitngere a unei datorii. Astfel orice
plata nedatorata ar putea fi considerata o liberalitate ceea ce nu este admisibil.
Eroarea, trebuie indeplineasca anumite conditii si anume ca numai solvenstrebuie
sa fie in eroare. Eroarea lui accipiens este irelevanta. De asemenea, eroare sa fi
avut un caracter determinant.

Efectele platii nedatorate. Plata nedatorata are ca efect nasterea unui raport de
obligatii intre accipiens si solvens. In temeiul acestui raport juridic, accipiens este
obligat sa restituie ceea ce a primit fara a-I fi datorat.

Situatii juridice cand accipiens a primit o plata nedatorata insa nu e


obligat la restituire. In situatia in care accipiens a primit o plata cu buna-credinta
si a lasat sa se implineasca termenul de prescriptie. De asemenea cand accipiens a
primit plata cu buna credinta si ca urmarea a acestei plati a distrus titlul creantei
sale.

Imbogatirea fara justa cauza

Imbogatirea fara justa cauza este definita ca fiind :faptul juridic licit prin care are
loc marirea patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelativa a patrimoniului
altei persoane, fara ca pentru acest efect sa existe o cauza justa sau un temei
juridic. Creditorul se numeste insaracit iar debitorul imbogatit.

Conditiile imbogatirii fara justa cauza.

a)
Sa existe o imbogatire a paratului imbogatirea poate consta in marirea
patrimoniului prin dobandirea unui bun sau a unei creante.
b)
Sa existe o insaracire a reclamantului insaracirea poate rezulta dintr-o
pierdere economica, cum ar fi : iesirea unei valori din patrimoniu, efectuarea unor
cheltuieli in favoarea imbogatitului.
c)
Intre imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului sa fie o legatura sau
corelatie directa.

Raspunderea delictuala.

Noul Cod civil reglementeaz trei ipoteze de rspundere civil


delictual: rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicit proprie,
rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia i rspunderea pentru
prejudiciul cauzat de animale, de lucruri i de ruina edificiului.

a) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie (art. 1357-1371). Art.
1357 noul Cod Civil, coroborat cu art. 1349 alin. (1) i (2) consacr regula de
principiu potrivit creia obligaia de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o
fapt ilicit, svrit cu vinovie, se nate direct i nemijlocit n sarcina autorului
acelei fapte. De regul, fiecare om rspunde numai pentru faptele sale proprii. Nicio

rspundere pentru altul sau pentru altceva nu-i poate reveni dect dac legea o
prevede anume. Este un principiu cunoscut, logic i tradiional n dreptul nostru
civil.
b) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia. Principiul rspunderii
pentru prejudiciul cauzat prin fapt proprie se poate dovedi, uneori, insuficient, n
msura n care autorul su este o persoan care nu rspunde delictual sau are o
solvabilitate discutabil. In asemenea ipoteze, victima risc s nu obin reparaia la
care de altfel ar avea dreptul. De aceea, n scopul protejrii victimei, Codul civil a
instituit, alturi de rspunderea pentru fapta proprie, n unele cazuri, i o
rspundere autonom n sarcina unei alte persoane, dect autorul faptei
prejudiciabile.
Consacrarea rspunderii delictuale pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia se
explic prin existena unor relaii speciale ntre autorul faptei prejudiciabile i
persoana chemat de lege s rspund pentru repararea acelui prejudiciu; aceste
relaii speciale exist atunci cnd autorul faptei prejudiciabile se afl n sfera de
autoritate a persoanei rspunztoare.
Rspunderea pentru fapta altuia apare ca fiind o modalitate suplimentar de
ocrotire a intereselor victimei; uneori ea se adaug sau se poate aduga la
rspunderea pentru fapta proprie i se angajeaz numai n raporturile dintre
persoana rspunztoare i victima prejudiciului. Aa se explic existena n anumite
condiii a dreptului de regres al persoanei rspunztoare mpotriva autorului faptei
ilicite i prejudiciabile.
Codul civil romn reglementeaz dou cazuri de rspundere pentru prejudiciul
cauzat prin fapta altuia:
rspunderea persoanelor care au obligaia de supraveghere a unui minor sau a
unui interzis judectoresc pentru prejudiciul cauzat unui ter prin fapta ilicit
svrit de cel aflat sub acea supraveghere (art. 1372 noul Cod Civil);
rspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat prin faptele ilicite delictuale
ale prepusului su (art. 1373 noul Cod Civil).
c) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri sau prin ruina
edificiului. Viaa social a dovedit c o persoan poate s sufere un prejudiciu ce i-a
fost cauzat, fr fapta omului, de un lucru, animal sau de ruina unui edificiu. Dac
am aplica normele obinuite ale rspunderii civile, n asemenea cazuri, neputnduse dovedi c la originea prejudiciului este fapta unei persoane, victima s-ar gsi n
situaia inechitabil de a suporta ea povara acelui prejudiciu. Aa se explic faptul
c, n scopul aprrii intereselor celor prejudiciai, legea civil a instituit
rspunderea pentru animale, lucruri i ruina edificiului. Este vorba de o rspundere
direct a celui care are paza juridic a animalului, lucrului sau este, dup caz,
proprietarul edificiului care a cauzat prejudiciul.

Codul civil romn actual reglementeaz aceast rspunderea dup cum urmeaz:
rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele care se afl n paza juridic
a omului (art. 1375 coroborat cu art. 1377);
rspunderea pzitorului juridic pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza lui
(art. 1376 coroborat cu art. 1377);
rspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat de ruina acelui
edificiu (art. 1378).

Executarea directa (in natura) a obligatiilor

Executarea obligaiilor se poate realiza prin dou moduri principale: executarea


voluntar sau plata (care este o executare direct sau n natur voluntar) i
executarea silit (sau plata silit care poate fi o executare direct n natur sau
indirect, adic prin echivalent).
Executarea direct sau n natur a obligaiilor are loc, de cele mai multe ori, de
bunvoie, adic prin plat. Totui, n cazul n care debitorul a refuzat executarea de
bunvoie, creditorul poate s cear i s obin executarea n natur prin
intermediul forei de constrngere publice. Aadar, executarea direct sau n natur
a obligaiilor poate avea loc prin plat, fcut de bunvoie de ctre debitor, sau prin
executarea silit a prestaiei, mpotriva voinei debitorului, prin constrngere.
Executarea indirect a obligaiilor intervine atunci cnd, din anumite motive,
executarea direct sau n natur nu mai este posibil sau nu mai prezint interes
pentru creditor. Menionm c nu este vorba de o imposibilitate fortuit de
executare (caz n care obligaia se stinge ca urmare a producerii evenimentului
fortuit). De aceea, n acest caz, creditorul poate pretinde de la debitor plata de
despgubiri sau daune-interese, n scopul reparrii prejudiciului pe care l-a suferit,
ca urmare a neexecutrii culpabile sau executrii necorespunztoare a obligaiei.

Principiul executrii n natur a obligaiilor. Prin realizarea drepturilor de


crean, precum i a celorlalte drepturi subiective, subiecii raportului juridic
urmresc satisfacerea unor interese. Atingerea acestui scop poate avea loc, n mod
firesc, numai atunci cnd debitorul execut prestaia pe care o datoreaz n natura
ei specific. Mai mult, sunt cazuri n care executarea unei alte prestaii de ctre
debitor, prin nlocuirea celei iniiale, nu prezint interes pentru creditor. De
asemenea, chiar o despgubire bneasc, acordat pentru a nlocui executarea n

natur a unei obligaii, prin ea nsi, nu poate asigura n mod direct i nemijlocit
satisfacerea diverselor interese din cele mai variate ale participanilor la circuitul
civil.
Toate aceste motive, precum i altele, au fcut ca executarea n natur a obligaiilor
s constituie un principiu fundamental al dreptului civil continental. Executarea n
natur a obligaiilor nseamn executarea ntocmai a prestaiei nsi, la care este
ndatorat debitorul, prestaie ce nu poate fi nlocuit cu o alt prestaie sau cu
despgubiri bneti, far acordul creditorului. Acest principiu este n manier
direct consacrat de art. 1516 alin. (1) C. civ., conform cruia Creditorul are dreptul
la ndeplinirea integral, exact i la timp a obligaiei. Principul cunoate trei
coordonate pozitive. Executarea obligaiilor debitorului pentru a corespunde
exigenelor principiului citat, trebuie s satisfac trei criterii i reguli, n acelai timp:
a) obligaiile trebuie s fie executate n ntregime, astfel cum rezult acestea din
actul sau faptul juridic care le-a dat natere (expresia cantitativ a principiului); b)
obligaiile trebuie executate exact cum acestea rezult din actul sau faptul juridic ce
constituie izvorul lor (expresia calitativ a principiului) i c) obligaiile trebuie
executate n termenul care rezult din actul sau faptul juridic ce a dat natere
obligaiei (expresia temporal a principiului). Acest principiu i extinde expresia i
asupra altor instituii. Prioritatea executrii n natur este vizibil i n situaia unui
potenial concurs ntre executarea silit n natur i executarea prin echivalent care
este soluionat de Codul civil n sensul prioritii executrii silite n natur, cu
condiia ca aceasta s prezinte interes pentru creditor. Astfel, din prevederile art.
1516 alin. (2) C. civ., rezult c creditorul are dreptul s treac la executarea silit a
obligaiei sau s utilizeze alte remedii pentru neexecutare. Orict de oneroas ar fi
executarea n natur pentru debitor, creditorul are dreptul la aceasta. Pe de alt
parte, art. 1527 C. civ., prevede expres: Creditorul poate cere ntotdeauna ca
debitorul s fie constrns s execute obligaia n natur, cu excepia cazului n care
o asemenea executare este imposibil.
In concluzie, principiul executrii n natur a obligaiilor stabilete o ierarhie n
cadrul modalitilor de stingere a obligaiilor. Are prioritate executarea exact i
voluntar n natur (adic plata) iar, mai departe, creditorul (i numai creditorul, nu
i debitorul) are un drept de opiune ntre a cere executarea silit n natur (plata
silit) sau executarea silit prin echivalent (o alt form de plat silit) sau a utiliza
o alt modalitate legal pus la dispoziie ca mijloc de satisfacere a creanei sale
(poate utiliza n materie contractual, de exemplu, de dreptul de a solicita
rezoluiunea, rezilierea sau reducerea prestaiilor).

Executarea silita a obligatiilor. De cele mai multe ori, executarea n natur a


prestaiilor pe care i le datoreaz prile contractante este voluntar, prin plat.
Sunt,ns, situaii cnd debitorul refuz s execute prestaia datorat celeilalte
pri. n astfel de cazuri, creditorul, urmrind realizarea dreptului su de crean,

poate s recurg la anumite mijloace juridice prevzute de lege n scopul satisfacerii


creanei sale. Este vorba de remediile neexecutrii obligaiilor, prevzute de art.
1516-1557 noul Cod Civil, care constituie Capitolul II (Executarea silit a
obligaiilor) din Titlul V (Executarea obligaiilor) . Potrivit art. 1516 alin. (2) noul
Cod Civil, creditorul, n caz de neexecutare, are un drept de opiune ntre mai multe
remedii. ntre remediile de care creditorul poate beneficia ntr-o atare situaie, se
regsete i executarea silit n natur a obligaiilor [art. 1516 alin. (2) pct. 1 noul
Cod Civil]. Astfel, creditorul are dreptul s cear sau, dup caz, s treac la
executarea silit a obligaiei. Executarea silit n natur a obligaiilor este
dezvoltat schematic n seciunea a 3-a (art. 1527-1529 noul Cod Civil) i cuprinde
mai multe mijloace care duc la executarea silit n natur a obligaiei. Aceste
mijloace juridice sunt: executarea silit n natur a obligaiilor de a da; executarea
silit a obligaiilor de a face; autorizarea creditorului de a lua msurile necesare de
executare n natur a obligaiilor; nlturarea a ceea ce s-a fcut cu nerespectarea
obligaiei de a nu face.

Conditiile executarii silite. Conform art. 1527 alin. (1) noul Cod Civil, Creditorul
poate cere ntotdeauna ca debitorul s fie constrns s execute obligaia n natur,
cu excepia cazului n care o asemenea executare este imposibil. Imposibilitatea
este una dintre piedicile executrii n natur. Alturi de aceasta regsim i alte
cauze care mpiedic executarea n natur. De aceea, reinem urtoarele condiii:
a)
din prevederile art. 1516 alin. (2) noul Cod Civil, se desprinde cu claritate
ideea c. utilizarea remediilor pentru neexecutare nu se poate realiza dect cu
condiia punerii prealabile n ntrziere a debitorului. Exact aceeai condiie trebuie
ndeplinit i n cazul executrii silite n natur. Punerea sa n ntrziere se poate
realiza la cererea creditorului, prin orice act care s asigure comunicarea ctre
debitor a somaiei la executare a acestuia act neformal, prin executorul
judectoresc sau chiar prin intermediul cererii de chemare n judecat [art. 1522
alin. (1) i (2) noul Cod Civil] i trebuie s cuprind i acordarea unui termen
suplimentar de executare [art. 1522 alin. (3) noul Cod Civil]. Punerea n ntrziere se
poate realiza i de drept, n ipoteza anumitor obligaii (art. 1523 noul Cod Civil);
b)
executarea silit n natur trebuie s fie posibil. Ea nu este posibil atunci
cnd: i. ne aflm n cazul unei imposibiliti fortuite de executare, temporar sau
definitiv i care duc la amnarea exigibilitii obligaiei sau chiar la stingerea
acesteia; ii. atunci cnd imposibilitatea se datoreaz culpei debitorului. Dac, de
exemplu, din culpa acestuia bunul care trebuia predat creditorului a pierit. In
aceast ultim ipotez, debitorul va fi inut la plata de daune-interese (art. 1530 .yi
urm. noul Cod Civil); iii. atunci cnd imposibilitatea de executare in natur se
datoreaz naturii obligaiei de exemplu, obligaiile de a face nu pot fi, n principiu,
executate n natur. Acelai lucru se poate spune i de obligaiile de a nu face, al

cror obiect const ntr-o abinere, aadar nu se pune problema executrii n natur
a acestora;
c)
n sfrit, pentru ca remediul executrii n natur s poat fi utilizat mai este
necesar [acelai art. 1516 alin. (2) noul Cod Civil] i ca debitorul s nu aib alt
cauz justificat de a refuza executarea propriilor prestaii. Astfel, de exemplu,
acestuia nu i se poate pretinde executarea dac creditorul nsui nu i-a executat
propriile obligaii sau nu a fcut o ofert conform de executare ipoteza excepiei
de neexecutare

Executarea silita in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatii de a da.


a)
obligaiile contractuale care au ca obiect prestaia de a da o sum de bani
sunt ntotdeauna posibil de executat n natur. Astfel, dac debitorul refuz
executarea voluntar, n temeiul dreptului de gaj general, creditorul va putea
recurge la poprirea sumelor pe care debitorul este ndreptit s le primeasc de Ia
proprii si debitori, de asemenea, poate cere vnzarea bunurilor debitorului i
realizarea creanei sale din sumele astfel obinute n condiiile Codului de procedur
civil;
b)
atunci cnd obligaia are ca obiect prestaia de a da un bun individual
determinat, debitorul este inut, pe de o parte, s transfere dreptul de proprietate
sau un alt drept real i, pe de alt parte, s predea bunul n materialitatea lui la
creditor. Potrivit reglementrilor dreptului civil, transferul dreptului de proprietate
asupra unui bun individual determinat are loc n momentul ncheierii contractului
sau n acela al nscrierii n cartea funciar a dreptului de proprietate sau a unui alt
drept real. Aadar, aceast ndatorire a debitorului se execut ntotdeauna n
natur.
c)
n sfrit, n ipoteza n care obligaia are ca obiect prestaia de a da bunuri de
gen, transferul dreptului de proprietate opereaz numai n momentul individualizrii
lor care, de regul, are loc cu prilejul predrii. Dac debitorul refuz s
individualizeze bunurile prin numrare, cntrire sau msurare, creditorul poate
cere executarea silit n natur a obligaiei, cu ajutorul forei de constrngere a
statului;
d)
n ipoteza predrii de ctre debitor a unor bunuri neconforme (care prezint
defecte aparente sau ascunse sesizate n condiiile prevzute la reglementarea
garaniei
e)
de vicii ascunse respectiv predrii conforme) creditorul, n cadrul aceluiai
drept la executarea n natur, are dreptul i la repararea, nlocuirea bunului, precum
i la orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoas.

Executarea silita in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatii de a


face. n principiu, executarea silit a obligaiei de a face nu se poate realiza n
natur. Este o regul universal acceptat n dreptul modem i o regsim n mai
toate codurile europene. Explicaia este simpl: o eventual constrngere a
debitorului la efectuarea unei anumite prestaii, poate s reprezinte o constrngere
fizic a sa n executarea prestaiei, ceea ce este de neconceput. Cu att mai mult,
executarea silit n natur nu este posibil cu privire la o obligaie de a face intuitu
personae (de exemplu, nu poate fi executat silit obligaia unui pictor de a picta un
tablou). Cu toate acestea, anumite mijloace indirecte de constrngere a debitorului
s i execute propriile prestaii sunt cunoscute i reglementate. Constrngerea se
poate realiza numai pe ci indirecte. Un asemenea exemplu este dat de
posibilitatea de acordare a amenzilor cominatorii n condiiile reglementate de art.
580 C. pr. civ., prin intermediul crora debitorul este constrns la executare prin
utilizarea presiunii bneti i obligarea acestuia la plata unor sume de bani pn la
executarea n natur a obligaiei sale de a face. Amenzile cominatorii reprezint
sume de bani pe care debitorul este obligat prin hotrre judectoreasc s le
plteasc statului pentru fiecare zi de ntrziere, pn la executarea obligaiei de a
face care nu poate fi ndeplinit prin alt persoan dect debitorul.
O alt cale de realizare a executrii obligaiei de a face, tradiional reglementat cu
ocazia executrii sale silite, dei reprezint, n realitate, o executare prin echivalent,
o constituie autorizarea creditorului de a lua msurile necesare de executare n
natur a unor obligaii pe cheltuiala debitorului. Conform art. 1528 alin. (1) noul Cod
Civil, n cazul neexecutrii unei obligaii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala
debitorului, s execute el nsui, ori s fac s fie executat obligaia

Executarea silita a obligatiilor de a nu face. Referitor la obligaiile care au ca


obiect prestaia de a nu face, urmnd modelul anterior existent n vechiul Cod civil,
art. 1529 noul Cod Civil, prevede c n cazul neexecutrii obligaiei de a nu face,
creditorul poate cere instanei ncuviinarea s nlture ori s ridice ceea ce
debitorul a fcut cu nclcarea obligaiei, pe cheltuiala debitorului, n limita stabilit
prin hotrre judectoreasc. n concluzie, spre deosebire de autorizarea
creditorului s execute el nsui obligaia de a face sau s fac s fie executat
aceast obligaie de ctre un ter (art. 1528 noul Cod Civil), n situaia obligaiilor de
a nu face, nlturarea rezultatului neexecutrii acestei obligaii nu se poate face
dect cu autorizarea instanei de judecat i numai n msura n care aceast
hotrre indic desfiinarea (de exemplu, desfiinarea unei construcii edificat cu
nclcarea obligaiei de a nu construi la o distan mai mic de X m asumat fa de
vecin sau rezultat din reglementrile urbanistice, nu poate fi dispus dect de
instana de judecat).

Executarea indirecta prin echivalent. Executarea silit prin echivalent este


aplicabil oricrei prestaii pentru care nu se pot aplica regulile executrii silite n
natur sau cu privire la care creditorul a optat pentru executarea prin echivalent, n
condiiile art. 1516 noul Cod Civil, privind dreptul su de opiune ntre remedii.
Executarea prin echivalent sau daunele-interese este reglementat de art. 15301548 noul Cod Civil, i a fost analizat cu ocazia prezentrii rspunderii
contractuale. Singura diferen de aspect este dat de faptul c executarea prin
echivalent este pe deplin aplicabil oricrei obligaii, de natur contractual sau
extracontractual. Restul observaiilor fcute cu ocazia analizei rspunderii
contractuale pentru daunele-interese sunt mutatis mutandis aplicabile i n sfera
modalitilor de stingere a obligaiilor.

Evaluarea daunelor-interese. Stabilirea ntinderii daunelor-interese poate fi


fcut de instana de judecat (evaluarea judiciar), direct prin lege (evaluarea
legal) sau prin acordul de voin al prilor (evaluarea convenional).

Evaluarea judiciara. Evaluarea judiciar a daunelor interese se face prin hotrre


judectoreasc. Stabilirea ntinderii daunelor-interese de ctre instanele de
judecat are loc cu respectarea principiului reparrii integrale a prejudiciului n
scopul repunerii creditorului n situaia n care s-ar afla dac debitorul ar fi executat
ntocmai prestaiile la care s-a ndatorat [art. 1531 alin. (1) Noul Cod Civil]. Cu alte
cuvinte, sumele de bani pe care debitorul va fi obligat s le plteasc creditorului,
cu titlu de despgubiri, trebuie s corespund ntinderii prejudiciului cauzat. n
esen, evaluarea judiciar presupune cntrirea de ctre judector a tuturor
condiiilor de angajare a rspunderii contractuale n special cu privire la prejudiciu
(pentru c regulile aplicabile acestei condiii i descrise mai sus servesc la o
evaluare judiciar, celelalte condiii sunt doar precondiii ale evalurii judiciare). Cu
toate acestea, rolul judectorului este semnificativ n special n ipotezele n care
prejudiciile al cror cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine i care, confonn art.
1532 alin. (3) noul Cod Civil se detennin de instana de judecat, precum i n
cazul prejudiciilor nepatrimoniale ar cror cuantum este prin definiie incert i
trebuie stabilit de judector.

Evaluarea legala. Evaluarea legal a daunelor-interese se circumscrie sferei


obligaiilor care au ca obiect prestaia de a da o sum de bani (situaia care
constituie modelul evalurii legale, reglementat n art. 1535 noul Cod Civil), la care
legiuitorul adaug i cazul obligaiilor de a face care pot fi evaluate n bani (situaie
complementar reglementat n art. 1536 noul Cod Civil). n ceea ce privete
reglementarea evalurii legale, ea este combinat inevitabil i cu evaluarea
convenional a daunelor-interese moratorii (pentru c n aceast privin,

legiuitorul stabilete limite i reguli specifice). n ceea ce privete evaluarea legal,


vom atinge cu aceast ocazie i chestiunea evalurii convenionale.

Evaluarea conventionala a daunelor interese. Stabilirea ntinderii


despgubirilor poate avea loc i prin acordul de voin al creditorului i debitorului,
intervenit nainte de producerea prejudiciului. Aceast nelegere se numete clauz
penal i este reglementat n art. 1538-1543 noul Cod Civil Alturi de clauza
penal, tot cu titlu de evaluare convenional a daunelor-interese, legiuitorul
reglementeaz i arvuna.

Actiunea oblica

Notiune. Aciunea oblic este mijlocul juridic prin care creditorul exercit drepturile
i aciunile debitorului, atunci cnd acesta refuz sau neglijeaz s le exercite n
prejudiciul creditorului [art. 1560 alin. (1) Noul Cod Civil]. Ea este reglementat n
cuprinsul art. 1560-1561 noul Cod Civil. Spre exemplu, dac debitorul a suferit un
prejudiciu cauzat de o alt persoan printr-o fapt ilicit i nu cere repararea lui,
creditorul va putea s acioneze pe cel responsabil, n locul victimei, pe cale oblic.

Nu toate aciunile i drepturile patrimoniale pot fi exercitate pe cale oblic. Mai


exact:
creditorii nu au posibilitatea s se substituie debitorului pentru a ncheia acte de
administrare a patrimoniului acestuia (precum nchirierea unui bun, arendarea unui
fond, punerea unui teren n cultur) sau acte de dispoziie juridic (precum
vnzarea-cumprarea, schimbul, publicarea unei lucrri literare). Pentru a nelege
raiunea acestei limitri, se impune a se face o distincie ntre drepturi i simple
faculti sau posibiliti. Pe cale oblic, pot fi exercitate numai drepturile existente
efectiv n patrimoniul debitorului. Simplele posibiliti de a ncheia acte juridice, prin
care se dobndesc sau se modific drepturi patrimoniale ori se asum noi datorii,
fac parte din coninutul capacitii juridice a persoanelor fizice i juridice. A-l lipsi pe
debitor de aceste posibiliti sau faculti echivaleaz cu a-l transforma ntr-o
persoan incapabil, ceea ce nu este ngduit.
creditorii nu pot exercita drepturile i aciunile care sunt strns legate de persoana
debitorului [art. 1560 alin. (2) noul Cod Civil]. Este cazul acelor drepturi i aciuni a
cror valorificare implic o apreciere personal de ordin moral sau familial din
partea acestuia, cum ar fi: aciunea n revocarea unei donaii pentru ingratitudine;
aciunea n desfiinarea sau micorarea pensiei de ntreinere datorate de ctre

debitor unei persoane. Are un caracter strict personal i, deci, nu poate fi exercitat
pe cale oblic nici dreptul debitorului de a solicita repararea patrimonial (prin
compensaii bneti) a prejudiciilor morale nregistrate ca urmare a svririi unei
fapte ilicite a crei victim este.
creditorii nu pot exercita drepturile patrimoniale insesizabile, precum: dreptul de
uz, dreptul de abitaie, dreptul de a primi o burs de studiu, dreptul la diurn,
dreptul la alocaiile de stat.

Conditiile actiunii oblice.


a)
creana creditorului trebuie s fie cert i exigibil [art. 1560 alin. (1) noul Cod
Civil]. Creana este cert atunci cnd are o existen sigur i necontestat; ea este
exigibil n cazul n care creditorul poate s cear plata ei de la debitor.
b)
debitorul s fie inactiv, adic s neglijeze sau s refuze exerciiul dreptului su
[art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil]. Inactivitatea se poate datora relei-credine,
neglijenei sau chiar unei imposibiliti obiective a debitorului de exercitare a
dreptului sau a aciunii. Dac debitorul i schimb atitudinea, devenind activ,
continuarea exercitrii aciunii oblice nu mai este posibil. In aceast situaie,
creditorului i rmne doar posibilitatea de a interveni n proces, n scopul aprrii
intereselor sale;
c)
creditorul s fac dovada unui interes serios i legitim. Exist un atare interes
atunci cnd prin inactivitatea sa debitorul se afl n situaia de a-l prejudicia pe
creditor [art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil].

Momentul n care trebuie ndeplinite condiiile aciunii oblice. Se impune o distincie,


dup cum exercitarea de ctre creditor a drepturilor debitorului se realizeaz pe
cale judiciar (printr-o aciune injustiie) sau pe cale extrajudiciar. n primul caz,
condiiile aciunii oblice trebuie ndeplinite la momentul pronunrii hotrrii
judectoreti. Ne aflm n prezena unor condiii de admisibilitate a aciunii. n cel
de-a doilea caz, ele trebuie ntrunite la data exercitrii drepturilor debitorului, de
regul, la data formulrii cererii de ctre creditor (cum ar fi cererea pentru
intabularea unui drept al debitorului n cartea funciar). n acest ultim caz suntem n
faa unor condiii de exercitare a aciunii oblice.

Efectele actiunii oblice. Efectele fa de terul prt acionat n judecat.


Creditorul, pe cale oblic, exercit n locul debitorului drepturile pe care el le are
mpotriva terului. Pentru acest motiv, terul acionat n judecat va putea opune
toate excepiile i mijloacele de aprare pe care le-ar fi putut invoca i mpotriva

debitorului [art. 1560 alin. (3) noul Cod Civil]. Este indiferent dac excepiile sunt
anterioare sau ulterioare introducerii aciunii. Exercitarea aciunii oblice nu
indisponibilizeaz drepturile patrimoniale ale debitorului. Astfel, el poate dispune de
aceste drepturi, iar actele ncheiate cu privire la ele sunt opozabile creditorului,
atunci cnd nu au un caracter fraudulos, chiar dac ele au fost perfectate nainte
sau dup introducerea aciunii. De pild, terul poate invoca compensaia datoriei
sale cu o crean pe care o are mpotriva debitorului, chiar dac dreptul de crean
s-a nscut dup introducerea aciunii oblice. De asemenea, terul poate opune
tranzacia ncheiat cu debitorul dup aceast dat.
Efectele fa de debitorul pasiv. Intereseaz n acest context dac hotrrea
judectoreasc pronunat ca urmare a exercitrii aciunii oblice i este sau nu
opozabil debitorului pasiv. Rspunsul este diferit, dup cum debitorul a fost sau nu
introdus n proces. Dac debitorul a fost introdus n proces, el fiind parte, far
ndoial c efectele hotrrii se vor rsfrnge i asupra lui. n cazul n care nu a fost
introdus n cauz, efectele hotrrii nu se produc i fa de debitor, el fiind un
simplu ter.
Efectele fa de creditorii debitorului. Potrivit unei opinii consacrate, aciunea oblic
este individual prin exerciiul su i colectiv prin efectele sale. Astfel, dac
aciunea oblic este exercitat cu succes, se va evita micorarea patrimoniului
debitorului. Situaia creat profit tuturor creditorilor n temeiul dreptului lor de gaj.
n acest sens trebuie neles i art. 1561 noul Cod Civil, potrivit cruia: Hotrrea
judectoreasc de admitere a aciunii oblice profit tuturor creditorilor, fr nicio
preferin n favoarea creditorului care a exercitat aciunea.

Actiunea revocatorie

Notiune. Aciunea paulian este acea aciune prin care creditorul solicit s fie
declarate inopozabile fa de el actele juridice ncheiate de ctre debitor n frauda
intereselor sale, cum sunt cele prin care debitorul i creeaz sau i mrete o stare
de insolvabilitate (art. 1562 Noul Cod Civil). Rezult c aciunea paulian este un
instrument juridic prevzut de lege pentru protecia intereselor creditorilor
mpotriva fraudei debitorului. Ea este reglementat de art. 1562-1565 noul Cod
Civil.Aciunea paulian se deosebete esenial de aciunea oblic. Aciunea oblic se
exercit n numele debitorului, n timp ce aciunea paulian este exercitat de ctre
creditor n numele su propriu. n timp ce aciunea oblic sancioneaz inaciunea
(pasivitatea) debitorului, aciunea paulian se declaneaz ca urmare a aciunilor
frauduloase ale acestuia. Dac aciunea oblic profit tuturor creditorilor, aciunea
paulian folosete numai creditorului care a promovat-o.

Regula. Aciunea paulian presupune cu necesitate existena fraudei. Frauda se


poate manifesta numai prin acte de voin, de unde concluzia c aciunea paulian
poate fi exercitat numai mpotriva actelor juridice pe care le ncheie debitorul.
Aadar, domeniul de aplicare a aciunii pauliene se circumscrie doar sferei actelor
juridice, cu excluderea faptelor juridice propriu-zise.

Nu pot fi revocate pe cale paulian urmtoarele acte:


a) actele care privesc drepturile nepatrimoniale ale debitorului. Ele nu pot fi atacate
i declarate inopozabile pe cale paulian, deoarece ncheierea lor implic o
apreciere de ordin personal i moral din partea debitorului. Sunt astfel de acte: actul
cstoriei, actul de recunoatere a paternitii unui copil din afara cstoriei, actul
adopiei etc.;
b) actele juridice referitoare la drepturile patrimoniale exclusive ale debitorului. Este
vorba de actele juridice ce privesc drepturi patrimoniale a cror exercitare implic o
apreciere personal din partea debitorului. Este cazul, de pild: al renunrii
debitorului la repararea pe cale patrimonial a unui prejudiciu moral, al refuzului de
a cere revocarea judiciar a unei donaii pentru ingratitudinea donatarului etc.;
c) actele juridice privitoare la drepturile i bunurile insesizabile ale debitorului. Se
afl n afara domeniului de aplicare a aciunii pauliene i actele juridice ncheiate de
ctre debitor, referitoare la bunurile sau drepturile sale insesizabile, precum:
renunarea la o burs de studiu, renunarea la dreptul de a cere majorarea pensiei
de ntreinere datorate de un ter debitorului n baza obligaiei legale de ntreinere,
renunarea la dreptul la diurn, renunarea la dreptul de a primi alocaii de stat etc.

Conditiile actiunii pauliene.


a)

creana trebuie s fie cert, lichid i exigibil

b)
creana creditorului trebuie s fie, de regul, anterioar ncheierii de ctre
debitor a actului a crui inopozabilitate se solicit. Existena acestei cerine este
uor de explicat: doar creditorii anteriori pot fi prejudiciai prin actele frauduloase
ulterioare ale debitorului. Totui, creditorul posterior va putea introduce aciunea
paulian n dou situaii: atunci cnd creana sa exist n principiu la data ncheierii
actului fraudulos, cum ar fi nstrinrile fcute de autorul unui accident nainte de a
fi obligat prin hotrre judectoreasc s plteasc despgubiri victimei; dac la
momentul perfectrii actului fraudulos exista perspectiva cert de a intra ntr-un
raport juridic cu debitorul.
c)
admisibilitatea aciunii pauliene nu depinde de existena unui titlu executoriu.
Legat de condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc dreptul de crean al

creditorului, se pune ntrebarea dac el trebuie sau nu s fie ncorporat ntr-un titlu
executoriu. n perimetrul vechiului Cod civil, s-a susinut c aciunea paulian nu
este o msur de executare silit, astfel c pentru exercitarea ei nu este necesar s
se fac dovada unui titlu executoriu de ctre creditor

Cesiunea de creanta

Definitie. Cesiunea de crean este legal definit de art. 1566 alin. (1) C. civ.,
conform cruia ,, cesiunea de crean este convenia prin care creditorul cedent
transmite cesionarului o crean mpotriva unui ter. Nuannd definiia de mai
sus, reinem c cesiunea de crean este un contract care implic, din punct de
vedere subiectiv, urmtorii subieci de drept: creditorul care transmite creana i
care se numete cedent; dobnditorul creanei care se numete cesionar, terul
asupra cruia exist creana, adic debitorul care este ndatorat s execute
prestaia i care se numete debitor cedat. Prile contractului de cesiune a creanei
sunt cedentul i cesionarul. Din perspectiva principiilor forei obligatorii i
relativitii efectelor contractului, debitorul cedat este ter fa de contractul de
cesiune. Definiia de mai sus este condiionat de domeniul de aplicare al acestei
operaiuni.

Domeniu de aplicare. Domeniul de aplicare al cesiunii de crean este dat de


obiectul acesteia tipul creanei ce face obiectul operaiunii juridice. Astfel, poate
face obiectul unei cesiuni, n principiu, orice fel de crean, indiferent care este
obiectul su. Pot fi cesionate creanele pecuniare (avnd ca obiect o sum de bani)
sau de alt natur (de a face sau a nu face), nscute din orice contract, dintr-o
promisiune de contract (adic tot dintr-un contract), nscute dintr-un delict sau
dintr-o fapt licit generatoare de obligaii, dintr-un act juridic unilateral, creanele
afectate de modaliti, chiar i creanele viitoare (v. art. 1572 noul Cod Civil) i chiar
i cele eventuale. Practica atest ns c, de cele mai multe ori, se cesioneaz
creanele crora le corespunde datoria de a plti o sum de bani, afectate de un
termen suspensiv sau creanele rezultate dintr-o promisiune bilateral de
nstrinare (unde poate fi vorba chiar de o cesiune a contractului i nu doar de o
cesiune de crean, dup caz).

Creante ce nu pot fi cesionate:

a) n primul rnd. nu pot face obiectul cesiunii creanele care sunt declarate
netransmisibile prin lege art. 1569 alin. (1) noul Cod Civil Este necesar s
includem n aceast categorie i o mare parte a creanelor care au un
caracter intuitu personae (n privina laturii lor active a creditorului) i care, din
acest motiv nu pot fi transmise (de aceea, nu poate face obiectul transmisiunii
ntreinerea astfel cum rezult din prevederile art. 2258 noul Cod Civil);
b) n al doilea rnd, nu pot face obiectul cesiunii creanele avnd ca obiect alt
prestaie dect plata unei sume de bani (adic obligaiile de a da altceva dect o
sum de bani, de a face sau de a nu face), dac prin efectul transmisiunii, obligaia
va fi n mod substanial mai oneroas [art. 1569 alin. (2) i 1571 alin. (2) noul
Cod Civil]. Per a contrario, n ce privete creanele privind sume de bani, principiul
liberei circulaii se reinstaureaz, astfel nct, orict de oneroas ar deveni creana
ca urmare a transmisiunii i orict de speculativ ar fi ntreaga operaiune pentru
cedent i cesionar, ea este liber transmisibil;
c) n al treilea rnd, prin excepie, prile raportului obligaional iniial, pot stabili
caracterul inalienabil al creanei lor, cu condiia existenei unui interes legitim. Cu
toate c inalienabilitatea convenional a creanei poate mpiedica transmisiunea,
exist situaii de excepie cnd prohibiia convenional de nstrinare nu i poate,
totui, produce efectele, conform art. 1570 alin. (1) lit. a)-c) noul Cod Civil, atunci
cnd:
i.
debitorul a consimit la cesiune (este vorba de un consimmnt dat
ulterior conveniei prin care s-a stipulat inalienabilitatea i prin care debitorul
practic renun la beneficiul inalienabilitii creanei);
i.
inalienabilitatea creanei nu a fost expres stipulat n nscrisul constatator
al creanei, iar cesionarul nu a cunoscut i nu trebuia s cunoasc incesibilitatea
creanei n momentul cesiunii (practic este vorba de ipoteza n care clauza de
inalienabilitate nu a fost fcut opozabil terilor fa de raportul obligaional
iniial);
ii.
cesiunea privete o crean care are ca obiect o sum de bani [n acest
caz, astfel cum am artat deja, principiul liberei cesibiliti nu cunoate, de regul,
excepii, dect n cazul unei prevederi legale exprese ceea ce presupune c, n
pofida unei incesibiliti convenionale, creana de a da o sum de bani poate fi
cedat n mod liber a se vedea, n acest sens i interpretarea per a contrario a art.
1569 alin. (2) i 1571 alin. (2) noul Cod Civil].

Conditii de validitate ale cesiunii de creanta. Cesiunea de crean se ncheie


valabil prin simplul acord de voin al prilor, fiind un contract consensual.

Consimmntul debitorului cedat nu se cere, deoarece nu este parte n contractul


de cesiune. Aadar, cesiunea cu titlu oneros este valid i i produce efectele ntre
pri, far a fi necesar ndeplinirea vreunei condiii de form. n schimb, cesiunea
cu titlu gratuit, fiind o donaie, trebuie s fie ncheiat cu respectarea condiiilor de
form pentru validitatea acesteia. n acest sens, art. 1567 noul Cod Civil distinge
ntre cesiunea de crean cu titlu oneros i cea cu titlu gratuit [alin. (1)]. n cazul
cesiunii cu titlu gratuit se aplic acestei operaiuni i toate prevederile legale
aferente contractului de donaie (art. 1011-1033 noul Cod Civil), din care reinem,
sub aspectul formei, cerina formei autentice (art. 1011 noul Cod Civil). n cazul
cesiunii cu titlu oneros, acestei operaiuni i se aplic i dispoziiile speciale aferente
contractului de vnzare sau altei operaiuni contractuale prin care se convine la
cesiunea de crean [art. 1567 alin. (2)
Principalul efect al cesiunii este transmiterea dreptului de crean de la cedent la
cesionar.

Subrogatia

Definita de art 1593 NCC, oricine plateste in locul debitorului poate fi


subrogat in drepturile creditorului, fara a putea insa dobandi mai multe
drepturi decat acesta.
A fost definta de doctrina majoritara ca fiind un mijloc de transmitere a dreptului de
creanta cu toate garantiile si accesorile sale catre un tert care a platit in locul
debitorului => efect translativ al operatiunii creanta nu se stinge prin plata, ci se
transfera in patrimoniul platitorului.
Prezinta interes pentru creditor (creanta acestuia este satisfacuta), pentru debitor
(poate obtine o eventuala amanare si scapa de presiunea creditorului initial), pentru
platitor (daca este un creditor chirografar sau un creditor ipotecar de rang inferior,
acestea prin subrogatie poate scapa de concursul creditorului initial). Are ca efect
transmiterea tuturor garantiilor si accesoriilor.

Felurile subrogatiei
1. Subrogatia conventionala constituie regula, partile (creditorul sau debitorul)
fiind cele care consmit la subrogatie. Daca nu exista o conventie cu acest
obiect intre creditor si platitor / debitor si platititor nu opereaza transferul
dreptului de creanta.

2. Subrogatia legala constitutie exceptia, in general in situatile in care


platitorul este si el indatorata sa faca plata
Conditii

Subrogatia trebuie sa fie expresa, simpla efectuare a platii nu il subroga pe platitor


in drepturile creditorului. Cu toate acestea, in cazul unei eventuale plati, dar unde
nu se constituie o subrogatie, platitorul poate intenta o actiune pentru plata
nedatorata in cazul creditorului sau o actiune impotriva debitorului pentru
imbogatire fara justa cauza. Pentru a putea fi opusa tertilor este necesar a fi
constata prin inscris.

Subrogatia consimtita de creditor este necesar consimtamantul creditorului (fara a


fi necesar consimtamantul debitorului). Merita mentionat ca transmisiunea dreptului
de creanta si a accesoriilor sale trebuie sa se produca concomitent cu plata. Daca
transferul creantei e facut inainte de plata atunci nu avem subrogatie ci o cesiune
de creanta. In cazul in care transferul creantei e facut dupa plata, transmisiunea
dreptului de creanta nu poate avea loc intrucat obligatia este deja stinsa.

Subrogatia consimtita de debitor nu este necesar consimtamantul creditorului,


operatiunea prin care debitorul subroga in drepturile creditoriului sau pe cel care l-a
imprumutat in scopul efectuarii platii.

Novatia

Definitie. Novaia este o operaiune juridic de natur contractual prin care


prile sting o obligaie veche i o nlocuiesc cu o obligaie nou. Stingerea
obligaiei vechi i naterea noii obligaii au loc concomitent. Cu alte cuvinte,
obligaia existent se transfoi-m ntr-o obligaie nou. Elementele definiiei rezult
din prevederile art. 1609 C. civ. Avnd n vedere efectul su extinctiv cu privire la
obligaia veche, sunt unii autori care analizeaz novaia n contextul mijloacelor
juridice de stingere a obligaiilor; astzi, este de regul analizat n cadrul
mijloacelor de transmisiune i stingere a obligaiilor.

Referitor la diferenta intre novatie si cesiune / subrogatie. Novaia (mai ales


dac ea opereaz prin schimbarea creditorului sau debitorului novaia subiectiv)
nu se confund cu cesiunea de crean i nici cu subrogaia n drepturile creditondui
prin plata creanei. In cazul novaiei, obligaia veche se transform ntr-o alt
obligaie nou, cea veche fiind stins, n timp ce, n cazul cesiunii de crean i al
subrogaiei personale, obligaia existent rmne aceeai i se transmite cu toate
garaniile i accesoriile sale la creditorul subsecvent.

Tipuri de novatie.
a)
novaia obiectiv [art. 1609 alin. (1) noul Cod Civil] care intervine atunci cnd
se realizeaz prin schimbarea obiectului sau cauzei obligaiei vechi (aadar, atunci
cnd debitorul contracteaz fa de creditor o obligaie nou, care nlocuiete i
stinge obligaia iniial). Subiectele obligaiei rmn aceleai, dar obligaia iniial
se stinge fcnd loc uneia noi;
b)
novaia subiectiv [art. 1609 alin. (2) i (3) noul Cod Civil] este cea care se
realizeaz prin schimbarea creditorului sau debitorului obligaiei iniiale. Schimbarea
debitorului are loc atunci cnd o ter persoan se oblig fa de creditor s
plteasc datoria i poate opera far consimmntul debitorului iniial, care este
liberat [art. 1609 alin. (2) noul Cod Civil]. Schimbarea creditorului intervine prin
substituirea creditorului iniial cu un nou creditor, operaiune n urma creia
debitorul va fi liberat fa de creditorul din vechea obligaie, fiind obligat, ca efect al
novaiei, fa de noul creditor [art. 1609 alin. (2) noul Cod Civil].

Conditiile novatiei. Fiind un contract, trebuie sa respecte regulile generale de


validitate si anume obiect, cauza, capacitate si consimtamant. Pe langa acestea mai
trebuie respectate si urmatoarele:
a)
s existe o obligaie veche valabil, care urmeaz s se sting prin voina
prilor.
b)
s se nasc, prin acordul prilor, o obligaie nou valabil care o nlocuiete
pe cea veche. Dac obligaia nou nu este valabil, obligaia veche rmne n fiin
i se consider c obligaia nou nu a existat niciodat, precum i c cea veche nu
s-a stins niciodat; stingerea obligaiei vechi este condiionat de naterea, n locul
ei, a unei alte obligaii valabile.
c)
obligaia nou care se nate prin novaie trebuie s aib un element nou
(aliquid novi) fa de vechea obligaie. Elementul nou poate consta n: schimbarea
uneia dintre pri, a creditorului sau debitorului; schimbarea obiectului, a cauzei sau
n adugarea ori nlturarea unei condiii care afecteaz obligaia existent.
Schimbarea creditorului [art. 1609 alin. (3) noul Cod Civil] intervine, de pild, cnd

cumprtorul unui bun se oblig, la cererea vnztorului, s efectueze plata preului


ctre o alt persoan i aceasta presupune stingerea definitiv a vechii obligaii. O
astfel de novaie se aseamn cu cesiunea de crean, dar se deosebete prin
faptul c se face cu acordul debitorului i are ca efect stingerea obligaiei
debitorului fa de creditorul iniial i naterea unei alte obligaii fa de noul
creditor.
d)
s existe intenia expres a prilor de a nova (animus novndi)1. n acest
sens, art. 1610 noul Cod Civil, prevede c: Novaia nu se prezum. Intenia de a
nova trebuie s fie nendoielnic. De aceea, voina de a transforma raportul
obligaional iniial trebuie s rezulte evident i clar din convenia prilor (din
contractul de novaie) n acest context se pune problema interpretrii operaiunii n
cazul n care un ter se oblig.

Efectele novatiei. n principal, novaia atrage dup sine stingerea obligaiei


iniiale (efectul extinctiv) i naterea unei noi obligaii (efectul creator). Aceast
transformare atrage dup sine importante consecine juridice:
a)
situaia garaniilor creanei iniiale. Prin novaie se stinge obligaia veche
mpreun cu toate garaniile sale care, fiind accesorii ale creanei iniiale, nceteaz
concomitent cu aceasta. n ce privete situaia garaniilor i a celorlalte accesorii ale
creanei iniiale, trebuie s operm mai multe distincii care se dovedesc a fi extrem
de delicate: i. ipotecile constituite de debitor pentru executarea obligaiei iniiale se
sting n ipoteza n care are loc o novaie prin schimbarea debitorului.
b)
raporturile dintre prile novaiei. Naterea unei noi obligaii concomitent i
condiionat de stingerea obligaiei iniiale. Noua obligaie are ntotdeauna caracter
contractual, deoarece rezult din acordul de voin al prilor, indiferent care a fost
izvorul obligaiei vechi ce s-a stins. n raporturile rezultate din novaia prin
schimbare de debitor, noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de
aprare (s.n.) pe care le avea mpotriva debitorului iniial i nici pe care acesta din
urm le avea mpotriva creditorului, cu excepia situaiei n care, n acest ultim caz,
debitorul poate invoca nulitatea absolut a actului din care s-a nscut obligaia
iniial (art. 1612 C. civ.).

Compensatia

Notiune. Compensaia este definit ca fiind un mijloc de stingere a dou obligaii


reciproce i de aceeai natur existente ntre dou persoane, astfel nct fiecare
este, concomitent, creditor i debitor al celeilalte. Aadar, compensaia are ca efect

stingerea reciproc a celor dou obligaii pn la concurena valorii celei mai mici
dintre ele. Dac obligaiile sunt de valoare egal, ele se sting n ntregime.

Utilitatea practica. Compensaia asigur egalitatea ntre cele dou pri, avnd
astfel i rolul unei garanii, deoarece creditorul, compensnd creana sa mpotriva
debitorului, care este n acelai timp i creditorul su, cu creana acestuia din urm,
este sigur c o va realiza, cel puin pn la concurena propriei datorii fa de
cealalt parte. In acest fel, fiecare parte evit riscul insolvabilitii celeilalte. n lipsa
compensaiei, dac debitorul solvabil ar plti datoria sa, iar cellalt debitor ar
deveni insolvabil, atunci cel ce a fcut plata trebuie s suporte concursul celorlali
creditori ai lui accipiens, inclusiv riscul insolvabilitii acestuia. Prin compensarea
creanelor i datoriilor reciproce, el evit aceste riscuri, pltindu-se singur cu
creana pe care o are mpotriva celuilalt. Astfel, cei doi creditori, n acelai timp
debitori reciproci, au o situaie privilegiat, unul n raport cu cellalt, deoarece
compensaia constituie pentru ei o adevrat cauz de preferin. Se evit n acest
fel concursul celorlali creditori ai fiecruia n realizarea reciproc a creanelor unuia
mpotriva celuilalt i invers.

Cazuri in care compensatia nu poate opera :


a)
creana rezult dintr-un act fcut cu intenia de a pgubi (de exemplu,
victimei unui furt nu i se poate opune compensaia unei datorii pe care o are fa de
autorul acelui furt);
b)
cnd datoria are ca obiect restituirea bunului dat n depozit sau cu titlu de
comodat
c)
cnd una din creane are ca obiect un bun insesizabil (de exemplu, nu poate
face obiectul compensaiei creana privind pensia de ntreinere cu o alt crean a
ntreinutului fa de ntreintor);

Tipuri de compensatie. Compensatia legala. Este acea compensaie care


opereaz de drept, n temeiul legii, fr a fi nevoie de acordul de voin al prilor
sau de o hotrre judectoreasc. n acest sens, art. 1617 noul Cod Civil, dispune:
Compensaia opereaz de plin drept de ndat ce exist dou datorii certe, lichide
i exigibile, oricare ar fi izvorul lor, i care au ca obiect o sum de bani sau o
anumit cantitate de bunuri fungibile de aceeai natur.
Conditii in care opereaza compensatia legala.

a)
obligaiile s fie reciproce [art. 1617 alin. (1) noul Cod Civil], adic s existe
ntre aceleai persoane, fiecare avnd, una fa de cealalt, att calitatea de
creditor, ct i de debitor.
b)
Datoriile s fie certe, lichide i exigibile [art. 1617 alin. (1) noul Cod Civil],
adic s ntruneasc toate condiiile pentru ca dreptul de a cere executarea silit n
natur sau prin echivalent
c)
datoriile s aib ca obiect prestaia de a da sume de bani sau o anumit
cantitate de bunuri fungibile i de aceeai natur [art. 1617 alin. (1) noul Cod Civil].
Compensaia legal nu este posibil cnd obiectul obligaiilor reciproce const n
bunuri certe sau bunuri de gen de specie diferit, cum ar fi grul i porumbul. Prin
efectul compensaiei, prile trebuie puse n aceeai situaie n care s-ar afla dac
prestaiile reciproce ar fi fost executate efectiv;
d)
prile s nu fi renunat expres sau tacit la beneficiul compensaiei -conform
art. 1617 alin. (3) noul Cod Civil: Oricare din pri poate renuna, n mod expres ori
tacit, la compensaie.

Compensatia conventionala. Prin compensaia convenionalnelegem acea


compensaie care opereaz prin acordul de voin al prilor. Se recurge la aceast
compensaie atunci cnd nu sunt ntrunite condiiile compensaiei legale i prile
au interes, totui, s sting anumite obligaii reciproce pe aceast cale. De cele mai
multe ori, ea se confund cu o dare n plat reciproc.

Efectele compensatiei. Potrivit dispoziiilor Codului civil, compensaia produce


urmtoarele efecte:
a)
stinge cele dou datorii reciproce, pn la concurena obligaiei care are
valoarea cea mai mic (art. 1616 noul Cod Civil);
b)
compensaia opereaz ca o plat dubl. Consecinele sunt urmtoarele: i.
compensaia stinge implicit i garaniile i accesoriile obligaiei principale; ii. n plus,
debitorul care putea s opun compensaia i care a pltit datoria nu se mai poate
prevala, n detrimentul terilor, de privilegiile sau de ipotecile creanei sale [art.
1622 alin. (3) noul Cod Civil]; iii. cu toate acestea, compensaia nu poate opera sau
nu poate face obiectul renunrii n detrimentul drepturilor dobndite de un ter [art.
1622 alin. (1) noul Cod Civil]. Astfel, de exemplu, nu poate opera compensaia ntre
cedent i debitor cedat dup momentul efecturii cesiunii de crean;
c)
cnd ntre prile compensaiei exist dou sau mai multe datorii reciproce i
compensabile, se aplic regulile de la imputaia plii (art. 1620 noul Cod Civil);

d)
fideiusorul poate opune creditorului compensaia creanei pe care debitorul
principal, a crui datorie o garanteaz, o dobndete fa de creditorul obligaiei
garantate [art. 1621 alin. (1) noul Cod Civil]. n schimb, debitorul nu poate opune
compensaia creanei fidejusorului mpotriva creditorului su [art. 1621 alin. (2) noul
Cod Civil];
e)
n cazul compensaiei convenionale i a celei judiciare, aceste efecte se
produc de la data cnd s-a ncheiat convenia privitoare la compensaie.

Confuziunea

Notiune. In literatura de specialitate, confuziunea definit ca fiind acel mod de


stingere a obligaiilor care const n ntrunirea n aceeai persoan, deopotriv, a
calitii de creditor i de debitor al aceleiai obligaii. Obligaia se stinge deoarece
un raport juridic este o legtur juridic ntre cel puin dou persoane. De aceea,
creditorul care devine i debitorul aceleai obligaii sau invers s-ar afla n cazul
meninerii obligaiei n raport juridic cu sine nsui, ceea ce este de neconceput.

Conditii. Confuziunea intervine indiferent de calitatea de persoan fizic sau


juridic a celui care dobndete una din calitile de debitor sau creditor avnd-o
anterior pe cealalt. n cazul persoanelor fizice, cea mai frecvent cauz de
confuziune i are sursa n succesiune, cnd creditorul succede debitorul sau invers,
ca succesor legal sau legatar universal, i accept motenirea. ntre persoane
juridice, confuziunea intervine n procesul reorganizrii lor prin comasare sau
divizare.
Codul civil, pe lng condiia dobndirii i a calitii de creditor sau debitor dup
deinerea anterioar a celeilalte caliti dect cea dobndit, mai impune i condiia
ca, n unna dobndirii i a calitii de creditor sau debitor datoria i creana s se
gseasc n acelai patrimoniu i n aceeai mas patrimonial. Dac datoria i
creana se gsesc n mase diferite din acelai patrimoniu, confuziunea nu opereaz
[art. 1625 alin. (2) noul Cod Civil].

Efecte. Unele dintre efectele confuziunii sunt expres indicate de textele dedicate
acestei figuri juridice, altele sunt deduse pe cale de interpretare. Astfel, reinem c:
a)
confuziunea stinge obligaia principal [art. 1624 alin. (1) noul Cod Civil], cu
toate garaniile i accesoriile sale (chestiune nespecificat expres, dar dedus din

context). Astfel, confuziunea l libereaz i pe fidejusor i pe garantul ipotecar sau


gaj ist. Stingerea opereaz ns numai n limita n care executarea obligaiei s-a
stins i nu se mai poate realiza, adic n limita n care o parte a obligaiei a devenit
propriul su creditor sau debitor;
b)
ipoteca se stinge prin confuziunea calitilor de creditor ipotecar i de
proprietar al bunului ipotecat (art. 1625 noul Cod Civil) Dac, de exemplu,
creditorul ipotecar cumpr imobilul asupra cruia este constituit ipoteca, aceasta
nceteaz. n cazul n care dobnditorul imobilului este evins din orice cauz
independent de el, adic pierde proprietatea asupra imobilului, atunci ipoteca
renate [art. 1625 alin. (2) noul Cod Civil];
c)
confuziunea nu poate aduce atingere drepturilor dobndite de teri cu privire
la creana care face obiectul confuziunii dac acest drept s-a nscut anterior
confuziunii (art. 1627 noul Cod Civil). De exemplu, terul care a dobndit o ipotec
asupra creanei o va putea invoca i mpotriva unui fost creditor devenit i debitor
garant ipotecar ca urmare a confuziunii;
d)
n toate cazurile de desfiinare a confuziunii ca urmare a dispariiei cauzei care
a determinat confuziunea atrage dup sine renaterea obligaiei iniiale cu efect
retroactiv (art. 1628 noul Cod Civil). Retroactivitatea presupune i renaterea
accesoriilor, cu excepia cazului n care aceast retroactivitate este afectat de
drepturi ale terilor constituite asupra unor bunuri afectate de aceast
retroactivitate. De exemplu, nu vor putea renate garaniile asupra unor bunuri
asupra crora s-au constituit ntre timp alte garanii sau care au fost dobndite de
teri deja.

Darea in plata

Notiune. Darea n plat este acel contract i totodat mijloc de stingere a


obligaiilor care const n acceptarea de ctre creditor la propunerea debitorului, de
a primi o alt prestaie n locul celei pe care debitorul era obligat iniial s o
execute. Aadar, darea n plat se poate face numai cu consimmntul creditorului,
el neputnd fi inut s primeasc un alt lucru dect cel ce i se datoreaz, chiar
atunci cnd valoarea lucrului oferit este egal sau mai mare [art. 1492 alin. (1) C.
civ.]. Pe de alt parte, darea n plat reprezint un act de dispoziie menit s asigure
o plat.

Conditii.

a)
acceptarea nlocuirii prestaiei iniiale de ctre creditor, pentru a fi vorba de o
dare n plat, trebuie s fie concomitent cu plata. Dac acordul lui a intervenit, la
propunerea debitorului, nainte de momentul executrii, nu mai suntem n prezena
drii n plat. n acest caz se realizeaz novaia prin schimbare de obiect;
b)
pe de alt parte, dei textele legale nu prevd, doctrina n materie a subliniat
c, pentru ca darea n plat s opereze, este necesar ca ntre prestaia datorat i
cea oferit n schimb, cu titlu de dare n plat, s existe o echivalen valoric
relativ, n caz contrar, fiind n prezena unei alte operaiuni juridice pentru tot ceea
ce excede limitele unei echivalene rezonabile;
c)
n sfrit, darea n plat fiind un contract intervenit n faza plii, trebuie s
ntruneasc toate condiiile de fond pentru validitatea contractului [art. 1179 alin.
(1) C. civ.]. n plus, dac darea n plat presupune executarea unei obligaii de a da
un imobil adic pe aceea de a transfera dreptul de proprietate asupra unui imobil
n contul plii datorate, este necesar i ndeplinirea condiiilor de form necesare
acestui transfer de proprietate (forma autentic necesar pentru nscrierea n cartea
funciar a dreptului de proprietate art. 885 alin. (2) C. civ. i art. 1244 C. civ.

Efecte. Darea n plat opereaz ca o variant a plii i deci, n principiu, produce


aceleai efecte, stingnd obligaia cu toate garaniile i accesoriile ei. Dac
prestaia iniial a avut o valoare mai mare dect prestaia executat, depind
astfel condiia echivalenei rezonabile, debitorul este obligat s plteasc o sult,
altfel operaia ar putea fi considerat o liberalitate, adic o iertare parial de
datorie, cu titlu gratuit (eventual, o remitere de datorie cu titlu gratuit). Dac,
dimpotriv, noua prestaie are o valoare superioar, creditorul iniial poate deveni
debitor al excedentului fa de prestaia care i este datorat i plti astfel o
diferen de valoare.

Remiterea de datorie (iertarea de datorie)

Notiune. n doctrin, remiterea de datorie a fost definit ca fiind un mod voluntar


de stingere a obligaiei care const n renunarea creditorului, cu consimmntul
debitorului, la dreptul su de crean. Aadar, remiterea de datorie este un contract
a crui ncheiere face necesar existena consimmntului debitorului.

Felurile remiterii de datorie. Remiterea de datorie poate fi total sau parial.


Dac nu exist stipulaii contrare, se prezum c ea este total [art. 1629 alin. (2)
noul Cod Civil]. Remiterea de datorie este, de regul, un contract sau un act juridic

cu titlu gratuit. De aceea se numete, cu alte cuvinte, iertare de datorie. Nu este,


ns, exclus ca remiterea de datorie s opereze i cu titlu oneros [art. 1630 alin. (1)
noul Cod Civil]. n aceast ipotez, remiterea de datorie este, n realitate, o novaie
prin schimbarea obiectului obligaiei sau, dup caz, o tranzacie. n sfrit,
remiterea de datorie mai poate fi expres sau tacit [art. 1630 alin. (1) noul Cod
Civil].

Conditiile remiterii de datorie. Am afirmat deja c remiterea de datorie este, n


principiu, cu titlu gratuit, adic o liberalitate. Ea poate fi fcut prin acte ntre vii
donaie sau prin acte mortis causa legat.
Atunci cnd se face prin acte ntre vii, ea constituie o donaie, fiind necesar s
ndeplineasc toate condiiile de validitate a acesteia. Totui, remiterea de datorie
nu trebuie s mbrace forma solemn a nscrisului autentic. Urmeaz c ea este o
donaie indirect i poate fi realizat n orice form scris sau verbal, expres sau
tacit. Cu toate acestea, astfel cum se desprinde din prevederile art. 1630 alin. (2)
noul Cod Civil, remiterea de datorie se poate realiza prin intermediul unui act juridic
cu titlul oneros, ceea ce nseamn c, n schimbul remiterii de datorie, creditorul
iniial primete o alt prestaie.
Remiterea de datorie poate fi fcut i prin acte mortis causa, adic prin testament.
n acest caz, ea reprezint o dispoziie a unui legat i trebuie s ndeplineasc toate
condiiile de fond i de form pentru validitatea testamentului.

Efecte. Efectele remiterii de datorie sunt similare plii. La aceasta se adaug


efecte specifice reglementate expres n capitolul dedicat acestei figuri juridice sau
deduse din contextul legal. Astfel:
a)
iertarea de datorie stinge obligaia principal i libereaz pe debitor (art. 1629
noul Cod Civil). Obligaia se stinge mpreun cu garaniile i accesoriile sale.
nseamn c iertarea de datorie acordat debitorului libereaz i pe fidejusor i pe
debitorii ipotecari [art. 1633 alin. (1) noul Cod Civil];
b)
cnd iertarea de datorie a fost fcut n favoarea unui codebitor solidar,
aceasta nu i libereaz pe ceilali codebitori, cu excepia cazului n care creditorul
declar aceasta n mod expres sau remite voluntar debitorului nscrisul constatator
al creanei sale care este un nscris sub semntur privat [art. 1451 alin. (1) noul
Cod Civil].
c)
Spre deosebire de ipoteza anterioar, n cazul obligaiei indivizibile pasiv,
remiterea de datorie care opereaz n privina unui debitor stinge obligaia
indivizibil i i libereaz pe ceilali debitori, acetia rmnnd ns inui s

plteasc celui dinti (debitorului care a beneficiat de remiterea de datorie


completarea n.), echivalentul prilor lor. [art. 1432 alin. (1) noul Cod Civil];
d)
emiterea de datorie fcut cu titlu gratuit produce efectele pe care orice
liberalitate le produce. Astfel, o remitere de datorie, reprezentnd o donaie
indirect, poate fi supus regulilor reduciunii liberalitilor excesive i tuturor
celorlalte reguli aplicabile liberalitilor, mai ales n contextul dreptului succesoral.

Imposibilitatea fortuita de executare a obligatiilor de catre debitor

1. n contextul imposibilitii fortuite de executare, obligaia se stinge datorit


faptului c debitorul este n imposibilitate absolut de executare a prestaiei
pe care o datoreaz, din cauz de for major sau, uneori, caz fortuit. n
esen, imposibilitatea fortuit de executare poate fi definit ca fiind acea
cauz de stingere a obligaiei care se datoreaz imposibilitii fortuite
absolute i perpetue de executare din partea debitorului. n cadrul definiiei
se vorbete de imposibilitatea fortuit care trebuie necesarmente s fie
distins de o eventual imposibilitate subiectiv sau generat de un fapt
propriu al debitorului, deci de o eventual imposibilitate imputabil acestuia.

Conditii. Acest mod de stingere a obligaiilor presupune ntrunirea necesar a mai


multor condiii:
a)
intervenia unei cauze de for major sau a unui caz fortuit sau a unei alte
cauze asimilate acestora, cum ar fi fapta terului sau fapta victimei care ntrunesc
toate condiiile forei majore [art. 1634 alin. (1) noul Cod Civil];
b)
imposibilitatea s fie absolut i perpetu [art. 1634 alin. (3) noul Cod Civil].
Dac imposibilitatea este doar relativ, n sensul c nu privete ntreaga ntindere a
obligaiei, liberarea i produce doar un efect parial. Dac ea este doar temporar,
atunci efectul su nu const n stingerea obligaiei, ci doar n suspendarea
executrii acesteia;
c)
este necesar ca debitorul s nu fi fost pus n ntrziere n sensul somrii sale la
executare [art. 1634 alin. (1) noul Cod Civil]. De la data punerii n ntrziere,
debitorul este inut s suporte riscul neexecutrii fortuite, astfel cum prevede chiar
art. 1525 noul Cod Civil, cu privire la efectele punerii n ntrziere a debitorului. Prin
excepie [instituit de art. 1634 alin. (2) noul Cod Civil], riscul neexecutrii nu va fi
suportat de ctre debitor, chiar i pus n ntrziere, dac acesta dovedete c
oricum creditorul nu ar fi putut s beneficieze de executare din cauza forei majore
sau cazului fortuit;

d)
este necesar ca debitorul s notifice creditorului survenirea evenimentului
fortuit, ntr-un termen rezonabil. Nendeplinirea acestei condiii nu va avea ca efect
pierderea dreptului de a invoca aceast cauz de stingere a obligaiei, ci doar pe
aceea c debitorul va putea fi inut la repararea posibilului prejudiciu cauzat de
necomu-nicarea survenirii evenimentului fortuit [art. 1634 alin. (5) noul Cod Civil];

Efecte. Imposibilitatea fortuit de executare are efecte diverse, dup cum avem de
a face cu o ndeplinire total sau parial a condiiilor de mai sus. Astfel:
a)
imposibilitatea fortuit de executare stinge obligaia mpreun cu garaniile i
accesoriile sale, cu excepia acelor ipoteze cnd debitorul i-a asumat expres
rspunderea i pentru unele cazuri de for major;
b)
dac imposibilitatea este doar temporar, ea suspend doar executarea
obligaiei pn la ncetarea evenimentului fortuit; dac imposibilitatea privete doar
o parte a obligaiei, efectul extinctiv al acestei cauze se ntinde doar la acea parte a
obligaiei;
c)
n ipoteza obligaiilor contractuale, imposibilitatea fortuit de executare,
absolut i perpetu, atrage desfiinarea automat a contractului cu aplicarea
subsecvent a teoriei riscurilor, astfel cum aceasta este instituit de art. 1274 noul
cod civil [art. 1557 alin. (1) noul Cod Civil];
d)
pe parcursul imposibilitii fortuite temporare sau pariale de executare a
obligaiei, creditorul nu poate trece la invocarea niciunui alt remediu oferit lui de
legiuitor pentru neexecutarea obligaiei (art. 1557 noul Cod Civil). Totui, creditorul
poate invoca rezoluiunea (dar nu i daune-interese) n cazul n care i pierde
interesul n primirea prestaiei din cauza ntrzierii sau din cauza faptului c ceea ce
a rmas de executat nu mai prezint interes;
e)
n sfrit, imposibilitatea fortuit de executare poate s genereze o pieire a
bunului obiect al prestaiei. n acest caz, se va aplica teoria riscurilor n contractele
translative de proprietate, astfel cum aceasta este prevzut de art. 1274 noul Cod
Civil

Share this:

Twitter

Facebook6

Similare
Dreptul Subiectiv Civil - Clasificare si Explicatii
Dreptul subiectiv civil Acest material este facut dupa cursul de Drept Civil al
domnului profesor Gabriel Boroi. Nu am mai folosit si alta sursa, deci daca ati citit
cursul domnului Boroi s-ar putea sa gasiti acest material plictisitor si in fapt o
pierdere de vreme. Ce-am facut eu? Doar o
n "Drept civil"
Patrimoniul - curs introductiv anul II. Drept Civil - drepturi reale.
Patrimoniul Cu toate ca e studiat un pic in anul I, in fiecare aproape fiecare curs de
drept civil de drepturi reale (m-am uitat in cursul lui Corneliu Birsan si Gabriel Boroi)
Patrimoniul este un capitol preliminar. Patrimoniul, conform definitiei data de Codul
Civil, art.31 Orice persoana fizica sau
n "Drept civil"
Bunurile - Clasificare si Explicatii
Bunurile Notiunea de bun,> se poate folosi in doua sensuri. Astfel, avem un sens
restrans cand prin bunuri intelegem toate lucrurile asupra carora pot exista drepturi
patrimoniale. Iar in celalat sens, sensul larg se desemneaza atat lucrurile cat si
drepturile privitoare la acestea. Totusi, NCC ne da un o
n "Drept civil"
Posted in Drept civil
Tagged civil, drept civil obligatii, liviu pop, obligatii, suport de curs
Iun25
Las un rspuns

Navigare articol
Intership in Avocatura Enachescu & Asociatii (DeveLAWp)
Consiliul Europei fise de recapitulare Dreptul Uniunii Europene

URMRESC BLOGUL VIA EMAIL


Introdu adresa ta de email pentru a urmri acest blog i vei primi notificri despre
noile articole pe email.
Alturi de 26 de ali urmritori

Urmare?te

Cutare
Cautare

FACEBOOK
CELE MAI BUNE POSTURI I PAGINI

Statutul Curtii Internationale de Justitie in limba romana

Suport de Curs Drept Civil Obligatii dupa Tratatul elementar de drept civil de
Liviu Pop

Dreptul Subiectiv Civil - Clasificare si Explicatii

Bunurile - Clasificare si Explicatii

Cum se invata eficient pentru sesiune ?!

Dreptul Uniunii Europene - suport de curs

De Ce e Importanta Logica?

Suport de curs la drept constitutional dupa cartea doamnei Genoveva Vrabie.

Romania in Primul Razboi Mondial - Referat

Infractiunea de Omor in Noul Cod Penal

JURIDIC

Avocat. Gheorghe Piperea

Avocatul Meu

Blog de studenta la jurnalism

Drept MD

E-Juridic

EuJuridic

Hotarari CEDO

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Infolegal

Institutul National al Magistraturii

jud. Cristi Danilet

jud. Demis Sparios

jud. Gabriel Balasa

jud. Ionut Militaru

jud. Sergiu Leon-Rus

jud. Victor Constantinescu

Legestart

Legi,jurisprudenta,modele de acte

Legislatie Online

Mediator Bucuresti

Opinii Juridice

Portalul Instantelor de Judecata

Resurse drept

ROMANIA IN VIZIUNEA UNUI TANAR

Sunt la drept

PAGINI

Articole publicate

Carti online

Despre blog juridic

Harta site

Link/Banner Exchange

CATEGORII

Anticoruptie

Cariere Juridice

Conferinte

Decizii Constituionale

Drept civil

Drept Constitutional

Drept fiscal si financiar

Drept international public

Drept penal

Drept Roman

Dreptul Uniunii Europene

Introducere in studiul dreptului

Opinii personale

Plan de lucru

Procedura penala

Uncategorized

Video

ARHIVE

septembrie 2015 (4)

iulie 2015 (1)

martie 2015 (2)

februarie 2015 (2)

ianuarie 2015 (1)

decembrie 2014 (1)

noiembrie 2014 (5)

iulie 2014 (1)

iunie 2014 (6)

martie 2014 (3)

februarie 2014 (9)

ianuarie 2014 (1)

decembrie 2013 (7)

noiembrie 2013 (5)

octombrie 2013 (2)

septembrie 2013 (1)

iunie 2013 (8)

mai 2013 (4)

martie 2013 (2)

februarie 2013 (9)

ianuarie 2013 (3)

decembrie 2012 (5)

noiembrie 2012 (2)

octombrie 2012 (2)

SUBIECTE
Anticoruptie Cariere Juridice Conferinte Decizii Constituionale Drept civil Drept
Constitutional Drept fiscal si financiarDrept international public Drept penal Drept
Roman Dreptul Uniunii Europene Introducere in studiul dreptului Opinii
personale Plan de lucru Procedura penala Uncategorized Video
Creeaz un sit web sau un blog gratuit la WordPress.com . | Tema Reddle.
Urmrete
Follow Blog juridic

Fiecare nou articol s fie livrat pe email.


Alturi de 26 de ali urmritori
Sign me up

Construiete un sit web cu WordPress.com