Sunteți pe pagina 1din 35

Componenta infractiunii

1 Notiunea componentei infractiunii si importanta ei


2 Elementele si semnele componentei infractiunii
3 Infractiunea si componenta infractiunii, corelatia dintre ele
4 Modalitatile sau tipurile componentei infractiunii
1 Raspunderea penala conform dr.penal poate fi aplicata numai
atunci cind exista temeiurile aratate in continutul al.2 al
art.51 ce stabileste raspunderii penale este supusa numai
persoana vinovata de comiterea unei infractiuni.
P.u tragerea la raspundere penala este necesar de stabilit in
savirsirea unei fapte prejudiciabile, semnele concrete ale unei
infractiuni. Orice persoana raspunde penal nu datorita faptului ca
este considerata de catre ofiterul de urmarire penala, procuror
sau judecator - periculoasa, ci p.u faptul ca a savirsit o actiune
sau inactiune care contine toti indicii unei infractiuni stabilite de
norma penala.
In stiinta dreptului penal se stabileste ca temeiul legal de tragere
a raspunderii penale a persoane este componenta infractiunii care
reprezinta de fapt primul temei, si al doilea temei eeste insasi
infractiunea. Rezulta ca savirsirea de catre o persoana a unei
infractiuni care contine indicii sau elementele unei componente
de infractiune descrisa in partea speciala a codului penal,
constituie temeiul juridic si de fapt de tragere la raspundere
penala a faptuitorului. In CP se contine o enumerare exhaustiva a
tuturor componentelor de infractiune.
Componenta de infractiune defapt reprezinta o notiune juridica
despre fapta prejudiciabila savirsita in realitatea obiectiva care se
regaseste in dispozitiile normelor partii speciale a CP.
Fapta social periculoasa este ceea ce se petrece in realitate.
Raspunderea penala apare numai pe baza faptei persoanei. Fapta
ce contine semnele componentei de infractiune, deci nu
componenta de infractiune ca o abstractie stiintifica constituie
temeiul tragerii la raspundere penala, dar actiunea sau inactiunea
persoanei in care se contin semnele unei componente concrete de
infractiune. Depilda in continutul dispozitiilor alin.1 art.151 se
contin atit semnele obiective cit si subiective ale vatamarii
intentionate grave a integritatii corporale sau a sanatatii.
In conformitate cu disp.alin.1 art.52 se considera componenta
a infractiunii totalitatea semnelor(si elementelor) obiective si
subiective stabilite de legea penala ce califica o fapta
prejudiciabila drept o infractiune concreta.
Particularitatea acestor elemente si semne consta in faptul ca ele
sunt stabilite numai de lege, sunt obligatorii p.u calificare si nu

pot fi completate sau omise la initiativa ofiteruluide urmarire


penala sau a judecatorului. Daca semnele faptei prejudiciabile si
ale componentei infractiunii coincid, atunci trebuie sa
recunoastem faptul ca calificarea a fost facuta corect. De
calificarea corecta, justa a faptei conform literei alin. Art.respectiv
depinde in primul rind stabilirea de catre judecata a tipului si
termenului pedepsei penale p.u infractiunea comisa. O mica
abatere de la principiul dat atrage dupa sine incalcarea legislatiei
a drepturilor si libertatilor cetateanului.
Importanta componentei infractiunii consta :
1 Constituie temeiul juridic al raspunderii penale
2 Reprezinta o conditie p.u justa incadrare juridica a faptei
3 Este temeiul stabilirii de catre instanta de judecata a tipului si
termenului pedepsei penale
4 Constituie o garantie a respectarii drepturilor si libertatilor
cetateanului si contribuie la respectarea ordinii de drept in
societate
1 Orice fapta prejudiciabila prezinta o totalitate de semne
obiective si subiective a comportamentului uman, semne ce
sunt aratate in legea penala intro componenta de infractiune
concreta.
Stiinta DP alcatuind modelul teoretic al oricarei componente de
infractiune in scopul inlasnirii procesului de studiu a
componentelor concrete de infractiune distinge notiunea de
element si semn al componentei infractiunii.
Elementele componentei infractiunii reprezinta parti
componente ale unui sistem integral al infractiunii, astfel in orice
fapta infractionala deosebim 4 parti componente care poarta
denumirea de elemente a componentei infractiunii, acestea sunt :
1 Obiectul infractiunii
2 Latura obiectiva
3 Subiectul infractiunii
4 Latura subiectiva
Semnele componentei infractiunii sunt trasaturile concrete
specifice, caracteristica acestor elemente. Rezulta ca celor patru
elemente ale componentei infractiunei le corespund patru grupuri
de semne ce le caracterizeaza :
1 Grupul de semne ce caracterizeaza obiectul infractiunii
2 Grupul de semne ce caracterizeaza latura obiectiva a
infractiunii
3 Grupul de semne ce caract.
4 Ce caract. Latura sub.a infractiunii

In teoria DP, primele doua semne poarta denumirea de semne


obiective ale comp.infr, ai ultimile doua poarta denumirea de
semne subiective ale comp.infr.
Componentele de infractiune intotdeauna sunt identice conform
elementelor lor, spre deosebire de semne acestora care in fiecare
componenta de infractiune sunt individuale,
specifice(art.186,187).
Prin obiect a componentei infractiunii sunt relatiile speciale
ocrotite de LP de atentate criminale.Cele mai importante obiecte
aparate de LP sunt aratate in continutul alin.1 al art.2.
Stiinta DP cunoaste :
1 obiectul general
2 O.generic(de specie sau de de grup)
3 O.special
4 O.material
Latura obiectiva reprezinta aspectul exterior al atentatului
criminal asupra obiectului aparat de LP. Aceasta contine nr.cel mai
mare de semne ce il caracterizeaza :
1 Fapta prejudiciabila(actiunea au in.prej)
2 Urmarea prejudiciabila
3 Legatura cauzala sau raportul cauzal dintre fapte si urmare
4 Timpul,locul,metoda,mijlocul,instrumentul si imprejurarea
comiterii infractiunii
Subiectul infractiunii este p.fiz.responsabila care a implinit
virsta ceruta de lege(16,14 ani) sau p.jur.cu exceptia autoritatii
publice care se fac vinovate de comiterea unor anumite
infractiuni.
Semnele ce le caract.:
1 Caracterul fizic
2 Virsta ceruta de lege(16,14 ani)
3 Responsabilitatea
4 Subiectul special
5 Persoana juridica cu exceptia autoritatilor publice
Latura subiectiva -este atitudinea psihica a faptuitorului fata de
fapta savirsita, motivul si scopul infractiunii.
Semnele :
1 Vinovatia
2 Motivul
3 Scopul
Dintre toate semnele ce caracterizeaza elementele componentei
infractiunii exista o unitate Indisolubila, daca in fapta persoanei
este absent macar unul dintre semnele componentei concrete de
infractiune, faptuitorul nu va putea raspunde penal. Prin urmare
gradul prejudiciabil al infractiunii este conditionat absolut de toate

semnele componentei infractiunii, adica acestea reprezinta o


calitate a celor comise ca un tot unitar, ca ceva integru.
Teoria DP distinge doua grupuri de semne ale componentei
infractiunii :
1 Semne principale - sunt acele semne care se regasesc in
continutul oricarei componentei de infractiune, adica obiectul
special, fapta prejudiciabila, caracterul
fizic,virsta,responsabilitatea si vinovatia. In componentele de
infractiune materiale in calitate de semne principale apare
urmarea prejudiciabila si legatura dintre fapta si urmare.
2 Semne facultative sau secundare - sunt semnele pe care
legiuitorul le indica suplimentar in procesul descrierii unor
componente concrete de infractiune, adica obiectul material,
timpul locul, metoda, instrumentul , subiectul special, motivul
si scopul
Atunci cind ele sunt indicate de legiutor in mod special, acestea
devin obligatorii sau principale. Lipsa acestora avind drept urmare
absenta temeiului de tragere a raspunderii penale a faptuitorului,
de ex.vinatul ilegal sau indelitinicrea ilegala cu pescuitul sau
vinatul sau alte altor exploatari in ape 233,234.
Daca semnele facultative nu sunt indicate in calitate de semne
principale obligatorii ale componentei infractiunii, ele vor avea
rolul de circumstante atenuante sau agravante ale cauzei(76,77)
07.10.2014 prelegere
Corelatia dintre componenta infractiunii si infractiunea
reprezinta una dintre problemele dificile ale teoriei si practicii DP .
Infractiunea este definita in art.14 in calitatea de fapta
prejudiciabila. Componenta infractiunii mai intii a fost elaborata
de stiinta DP dupa care a fost legiferata in continutul alin.1 art.52,
aceste doua notiuni sunt strins legate intre ele intrucit exprima
esenta unuia si aceluiasi fenomen care este infractiunea. Aceste
doua notiuni se aseamana insa ele nu sunt identice. Infractiunea
reprezinta o fapta concreta prejudiciabila savirsita intrun loc
determinat la ora fixa care se mai caracterizeaza si cu unele
particularitati personale proprii subiectului infractiunii.
Componenta de infractiune este o notiune juridica data de
dispozitia normei concrete din partea speciala a CP care se refera
nu la infractiune concreta ci la o infractiune de un anumit tip, gen
prin intermediul descrierii semnelor esentiale sau semnelor de
baza a acesteia. Notiunea generala a infractiunii este cuprinsa in
continutul alin.1 art.14 iar art.17,18,61 stabilesc alte semne
obligatorii caracteristice acesteia si anume vinovatia si

pasibilitatea de pedeapsa. Deci notiunea generala a infractiunii


descrie continutul social politic al infractiunii prin intermediul
inscrierii sau indicarii semnului principal al acesteia gradul
prejudiciabil al faptei. Acesta la rindul sau se determina conform
importantei obiectului adica a relatiilor sociale carora lea fost
provocata o dauna sau care sunt puse in pericolul provocarii unui
prejudiciu. Cu alte cuvinte, notiunea infractiunii indica asupra
caracteristii social politice a acesteia constatind semnele ei, fapt
ce ne permite sa constatam de ce anume o astfel de fapta este
prejudiciabila p.u societate, adica infractionala, si dupa care se
poate delimita infractiunea de alte incalcari de lege.
Componenta de infractiune reprezinta o totalitate de elemente si
semne obiective si subiective ce caracterizeaza o fapta
prejudiciabila concreta drept o infractiune. Fiecare componenta de
infractiune concreta descrie semnele ce sunt caracteristice
infractiunii de un anumit tip, gen. Notiunea generala a
componentei de infractiune include semnele principale si
facultative ce caracterizeaza orice tip de componenta de
infractiune. Componenta de infractiune nu reprezinta o fapta
comisa de infractor, ci o notiune abstracta prevazuta de stiinta DP
in calitate de categorie abstracta. Componenta de infractiune
exista chiar daca in realitate nu se comite nici o infractiune
prevazuta de aceasta componenta, anume de aceea este
periculoasa infractiunea ca fapta concreta si nu componenta de
infractiune ca o categorie juridica, ca metoda legislativa de
descriere in legea penala a tuturor infractiunilor. Componenta de
infractiune este de neconceput fara de legea penala, dar ea nu
exista nici in afara faptei reale prejudiciabile. Fara un atentat real
exista doar descrierea de catre legiutor a componentei de
infractiune.
Tipurile componentei de infractiune.
Teoria DP deosebeste mai multe tipuri ale componentelor de
infractiune concrete.
La baza clasificarii avem mai multe criterii :
1 Dupa gradul prejudiciabil :
a Componentse de baza (este mereu primul aliniat)
b Comp.cu circumstante agravante
c Comp.cu circumstante atenuante
d Comp.cu circumstante deosebit de grave
2 Dupa modul de descriere :
a Comp.simple - (alin.1 art.145 - cuprinde descrierea doar a
unei fapte infractionale. In astfel de componente toate
semnele se manifesta o singura data adica are loc o fapta,

o urmare, este prezenta o si gura forma de vinovatie.


Majoritatea componentelor de infractiune conform acestui
criteriu sunt componente simple).
b Comp.complexe - sunt acele componente ce includ doua
sau mai multe fapte infractionale care de fapt sunt
pedepsite penal separat, doua sau mai multe urmari
prejudiciabile, doua forme de vinovatie. (alin.4 art.151,
art.188 etc.).
c Comp.alternative - reprezinta o modalita a componentelor
complexe, atunci cind legiutorul prevede in calitate de
infractiune savirsirea uneia dintre faptele prevazute in
cadrul dispozitiei normei penale, de ex.art.290,292,293.
2 Dupa specificul structurii :
a Comp.formale - sunt acele componente in procesul
descrierii carora legiutorul considera ca ele se considera
consumate in momentul comiterii faptei deoarece in
continutul dispozitiei nu se face nici o referire la urmarea
prejudiciabila, de ex.huliganismul, dezertarea etc.
b Comp.materiale - sunt componentele in care legiutorul
descrie latura obiectiva a componentei nu numai cu
ajutorul descrieirii faptei prejudiciabile, dar si apelind la
semnele ce caracterizeaza urmarea prejudiciabila a faptei
date. Cu alte cuvinte in continutul dispozitiei normei
penale, legiutorul indica prezenta urmarii prejudiciabile,
de ex.omorul, vatamarea corporala, furtul etc.
c Comp.formal reduse - reprezinta o modalitate a
componentei formale, in cadrul careia caracteristica
legislativa a laturii obiective are loc prin descrierea nu
numai a semnelor actiunii sau inactiunii, dar si a
pericolului real de survenire a urmarilor prejudiciabile
concrete. Aceste urmari insa nereprezentind semnul de
baza principal al acestor componente de infractiune.
Art.188
Avind in vedere pericolul social diferit al faptelor prejudiciabile
concrete, legiutorul caracterizeaza componentele lor in articole
diferite sau alinia diferite ale unuia si aceluiasi al CP,nutilizind
diferite semne ce demonstreaza gradul marit sau scazut al
prejudiciabilitatii. P.u aceasta se utilizeaza caracteristici calitative
si cantitative, de ex.daune in proportii mari, fapta comisa de un
grup criminal organizat sau de o asociatie criminala.
Obiectul infractiunii
1 Obiectul infractiunii, notiune si importanta
2 Modalitatile obiectului infractiunii

1 Obiectul material al infractiunii


1 Infractiunea ca fapta a persoanei, ca manifestare a acesteia
in sfera relatiilor sociale, este periculoasa p.u valorile sociale.
Valorile sociale mentionate in continutul alin.1 al art.2
reprezinta obiect a infractiunii.
In teoria DP, prin obiect al infractiunii se intelege - valorile si
relatiile sociale ocrotite de legea penala de atentate infractionale.
Doctrina penala priveste obiectul infractiunii sub un dublu aspect
:
1 Ca obiect juridic
2 Ca obiect juridic
Nu se poate concepe o infractiune care sa nu fie indreptata in
mod efectiv impotriva unor valori sociale ocrotite de legea penala.
Simpla credinta a unei persoanei ca prin activitatea sa cauzeaza
daune unei asemenea valori nu este sufucienta p.u atribuirea unui
caracter penal acestei fapte.
Obiectul infractiunii trebuie sa preexiste savirsirii faptei, el este
lezat prin comiterea unei fapte prevazute de o norma juridica care
prin incriminarea faptei asigura protectie valorilor sociale.
Obiectul infractiunii este cunoscut in literatura de specialitate sub
denumirea de obiect social juridic. Denumirea este data de faptul
ca obiectul infractiunii consta in valorile sociale(aspectul social) al
categoriei de obiect si valori ce sunt ocrotite de legea
penala(aspectul juridic al obiectului). Importanta obiectului juridic
consta in faptul ca el prezinta interes p.u determinarea gradului
prejudiciabil al diferitelor infractiuni, astfel infractiunile indreptate
impotriva persoanei, societatii prezinta o gravitate diferentiata in
functie de importanta acestor valori. In procesul stabilirii gradului
prejudiciabil al faptei, sunt luate in vedere si alte semne cum sunt
forma vinovatiei, urmarea, modul si conditiile savirsirii faptei, etc.
Toate aceste semne vin sa individualizeze mai precis
gradulprejudiciabil al faptei, grad care depinde in primul rind de
obiectul infractiunii, de importanta valorilor sociale vatamate prin
fapta comisa. Obiectul infractiunii mai prezinta importanta si p.u
justa incadrare a faptelor in special a celora care se aseamana
sub aspectul laturii obiective a modului de realizare a intentiei
criminale.
Lucrare de control pe Infractiunea, si toate spetele de vazut
16.10.2014
Obiectul infractiunii poate fi privit in calitate de :

Obiect generic (de specie sau de grup) - reprezinta o grupa


de valori sociale de aceeasi natura vatamate sau lezate de o
grupa de infractiuni, astfel persoana constituie o valoare
sociala fundamentala ce se caracterizeaza prin intrunirea unui
complex de atribute de valori sociale cum sunt viata,
sanatatea, integritatea corporala, de,nitatea, libertatea etc.
Toate aceste valori sunt lezate prin savirsirea infractiunilor
contra vietii si sanatatii persoanei, dintre care pot fi amintite
omorul, prunc uciderea, vatamarea corporala si altele.
Obiectul generic constituie tocmai criteriul care a stat la baza
clasificarii partii speciale a CP in capitole separate. Anume in
functie de acesta partea speciala a CP contine 18 capitole de
ex.infractiuni contra justitiei, infr.savirsite de pers.cu functie
de rasp.etc. Importanta obiectului generic consta si in faptul
ca acesta permite sa se faca pe baza lui o caracterizare a
infractiunilor dintro grupa sau alta punind in evidenta
gravitatea pe care o prezinta acea categorie de fapte penale.
Prin comiterea unei infractiuni nu este lezat intregul grup de
valori sociale ci numai dintre acestea asupra careia a fost
indreptata nemijlocit fapta infractionala.
Obiect nemijlocit - intelegem o anumita valoare sociala si
relatiile cu privire la aceasta, vatamate prin savirsirea uneia
sau a mai multe infractiuni, de ex. In cazul infr.de
omor,obiectul nemijlocit al acestuia il constituie viata
persoanei, in cazul infr.de vatamare corporala in calotate de
obiect special avem integritatea corporala a victimei. Anume
obiectul nemijlocit prezinta importanta p.u determinarea
gradului prejudiciabil al faptei, anume in baza lui se face o
justa incadrare juridica a faptei. Insemnatatea obiectului
nemijlocit sub acest aspect apare in deosebi in cazul comiterii
infractiunilor care se aseamana din punct de vedere a faptei
savirsite. In asemenea situatii p.u a se cunoaste daca sa
comis o infractiune sau alta, trebuie sa se stabileasca ce
obiect sa lezat, care a fost valoarea sociala asupra careia sa
indreptat fapta criminala. Obiectul nemijlocit sau special
reprezinta un semn principal in cadrul oricarei componente de
infractiune. Despre valorile sociale care formeaza obiectul
special al infractiunii se mentioneaza direct numai in unele
norme ale CP, de ex.spionajul (338)avem ca obiect nemijlocit
indicate interesele RM, art.278 - interesele statului. Dar in
majoritatea cazurilor obiectul special nu este aratat direct in
dispozitia normei penale, el fiind subinteles.
In cazurile in care sunt prevazute componente de infractiune ce
contin fapte care lezeaza sau care prejudiciaza concomitent doua

obiecte social juridice in mod obligator intii de toate trebuie sa


distingem care dintre ele prezinta obiectul principal si care
obiectul secundar(infractiunea de tilharie,huliganism etc.) In cazul
infr.de tilharie prevazuta de art.188 pe de o parte este lezat dr.de
propr.asupra bunului si pe de alta parte integritatea corporala sau
libertatea persoanei. Huliganismul 287 prezinta o actiune care
incalca grosolan ordinea publica, concomitent mai cauzeaza si o
oarecare dauna sanatatii, cinstei si demnitatii persoanei, lezindise
prin aceeasi infractiune doua obiecte, apare problema includerii
acestora intro grupa sau alta de infractiuni deoarece se stie ca
acestea sunt incadrate in capitole, in functie de obiectul lor.
Includerea infractiunii intro grupa sau alta se face in functie de
obiectul principal, astfel in cazul infractiunii de tilharie, obiectul
principal este dreptul de proprietate, patrimoniul persoanei,
anume de aceea aceasta infractiune este cuprinsa in continutul
cap.6 art.188, cu toate ca concomitent se atenteaza si la
sanatatea persoanei.
1 Obiectul material.
Orice infractiune atenteaza asupra unui obiect ocrotit de legea
penala.Valorile sociale carora legea penala le asigura protectie
sunt vatamate prin comiterea infractiunilor. Absolut toate
infractiunile presupun existenta unui obiect juridic in lipsa caruia
incriminarea faptelor nu este posibila. Faptele devin periculoase
iar legea penala le incrimineaza intruct acestea sunt indreptate
impotriva unor importante valori sociale. Unele infractiuni, pe
linga obiectul juridic presupun si existenta unui obiect material.
Prin obiectul material al infractiunii se intelege lucrul
corporal fizic sau persoana asupra carora se indreapta in mod
direct fapta criminala, astfel infractiunea de furt se caracterizeaza
printrun obiect juridic generic care consta in dreptul de
proprietate al persoanei.
Obiectul special sau nemijlocit reprezinta patrimoniul persoanei
prejudiciate si obiectul material reprezentat de bunul material
aflat in posesia sau detentia altuia asupra caruia sa indreptat
fapta criminala.
In cadrul componentelor de infractiune indreptate impotriva
vietii si sanatatii persoanei, obiectul material este constituit din
corpul persoanei asupra careia a fost indreptata fapta de omor
sau vatamare. Un sir de infractiuni nu sunt caracterizate cu un
obiect material, de ex.infractiunile contra securitatii publice si a
ordinii de drept cap.13, infr.militare etc.
Inexistenta obiectului material in cadrul infractiunilor
caracterizate printrun asemenea obiect are drept urmare

inexistenta infractiunii intrucit prin acea fapta nu se lezeaza un


obiect social juridic de ex.savirsirea unui omor in conditiile in care
victima decedase inainte de producerea faptei.
Obiectul material al infractiunii nu trebuie confundat cu
instrumentele/mijloacele comiterii faptei, de ex.rapirea unui
autovehicul fara scop de insusire constituie obiectul material al
infractiunii prevazute la art.192 indice 1 dar poate constitui si
instrument de comitere a omorului sau mijloc de comitere a
furtului.
Cunoasterea precisa a obiectului material prezinta importanta in
primul rind p.u calificarea corecta a faptei si p.u determinarea
gradului prejudiciabil a diferitor infractiuni.
Latura obiectiva.
1 Notiunea laturii obiectiva a infractiunii
2 Fapta (actiunea sau inactiunea criminala) semn a laturii
obiective
3 Urmarea prejudiciabila
4 Raportul cauzal sau legatura cauzala
5 Semnele facultative ale laturii obiectiva a infractiunii
1). Latura obiectiva a infractiunii reprzinta partea exterioara a
comportamentului persoanei vinovate de comiterea unei
infractiunil
In conformitate cu legea penala in vigoare acest comportament
trebuie sa fie in primul rind prejudiciabil, si in al doilea rind trebuie
sa fie prevazut de legea penala, deci sa prezinte o infractiune.
Continutul laturii obiective a infractiunii este cuprins dintrun sir
de semne cunoscute in doctrina penala ca fiind :
1 Semnul material (fapta criminala)
2 Urmarea prejudiciabila
3 Legatura dintre fapta criminala si urmarea prejudiciabila
Fapta reprezinta actul de conduita interzis de catre o norma a CP
care se desfasoara intrun anumit loc si timp de aceea la categoria
semnelor laturii obiective a infractiunii se atribuie locul si timpul
comiterii acesteia. Orice fapta este savirsita prin intermediul unui
anumit instrument cu ajutorul unor anumitor mijloace si printro
anumita metoda. Astfel omorul poate fi rezultatul asfixierii
victimei, strangularii acesteia sau poate ca moartea a survenit in
rezultatul unui accident de circulatie, deasemenea victima putea
fi impuscata, injunghiata sau moartea sa datorat utilizarii
substantelor toxice sau acelor cu efect narcotizant. Metoda de

savirsire a infractiunii poate fi si inselaciunea sau abuzul de


incredere in cazul(art.190) escrocheria. Atunci cind se determina
semnele unei componente de infractiune concrete este necesar
sa stabilim mai intii de toate care sunt semnele ce desemneaza
latura obiectiva a acelei componente de infractiune. Analiza
dispozitiilor partii speciale arata ca nu toate semnele laturii
obiective a infractiunii se intilnesc in toate componentele de
infractiune. In unele cazuri legea pe linga determinarea gradului
prejudiciabil prevede si necesitatea aparitiei urmarilor de ex.alin.1
art.151, pe linga aceasta necesitate legiuitorul nu indica locul
timpul ,metoda si alte semne obiective ale infractiunii.
Un sir de norme contin sau prevad numai stabilirea faptei
prejudiciabile de ex.omorul, darea de mita etc.
In partea speciala exista cap.6 infractiuni contra patrimoniului
determinind insasi fapta legiutorul foloseste notiunea de
sustragere, depistind formele sustragerii legiutorul descrie sau
arata modul, mijlocul de comitere a sustragerii in dependenta de
care in partea speciala a CP avem art.186,187,190 etc.
Comparativ mai putine norme din partea speciala a CP contin
trimiterea cu privire la locul si timpul savirsirii faptei astfel locul
este prevazut in cadrul infractiunilor stabilite de art.248,186 alin.2
lit.c, 187 alin.2lit.b, 266.
Timpul reprezinta un semn nemijlocit indicat in componentele
prevazute de art.233,234 si art.367.
Importanta laturii obiective este determinata in primul rind de
faptul ca ea in calitate de element al componentei infractiunii
reprezinta temeiul raspunderii penale, in al doilea rind latura
obiectiva a infractiunii constituie baza juridica a calificarii
infractiunii. Calificarea infractiunilor reprezinta stabilirea identitatii
intre semnele descrise de legiutor in norma penala si semnele ce
caracterizeaza fapta savirsita de o persoana concreta stabilind in
normele partii speciale semnele infractiunii concrete legiutorul de
regula nu face o descriere amanuntita a celor 4 elemente a
compinentei infractiunii. Mai intii de toate in majoritatea
componentelor nu se arata obiectul atentatului, nu sunt descrise
semnele subiectului infractiunii, semnele laturii subiective
deasemenea nu se contin in marea majoritate a componentelor.
Si numai un singur element a componentei infractiunii : latura
obiectiva a infr. Este descrisa obligator in continutul tuturor
componentelor de infractiune din partea speciala a CP.
21.10.2014 prelegere

Orice infractiune presupune o necesitate savirsirea unei fapte, a


unei activitati materiale care se manifesta sub forma de actiune
sau inactiune prejudiciabile. Actul de conduita al infractorului care
se poate manifesta sub cele doua forme constituie partea
centrala a infractiunii. Fara un act exterior, fara o activitate
materiala nu este posibila existenta unei infractiuni. Fapta in
sensul obisnuit al cuvintului desemneaza actul de conduita al
persoanei manifestat sub forma de acriune sau inactiune
impreuna cu rezultatul produs prin savirsirea sa.
Actiunea reprezinta o comportare pozitiva, o manifestare a
vointei persoanei prin care se face ceva de natura sa produca o
schimbare in sfera relatiilor sociale.Marea majoritatea a
infractiunilor sunt savirsite prin actiune. Aceasta poate consta
dintrun act sau din mai multe acte fara ca prin aceasta sasi piarda
unitatea, de ex.faptele de vatamare corporala sau omor pot fi
savirsite prin aplicarea unei singure lovituri victimei sau prin mai
multe lovituri aplicate. Categoria de infractiune in reglementarea
sa generala presupune savirsirea unei actiuni. Aceasta actiune in
structura unui tip determinat de infractiuni imbraca o anumita
forma de unde si apare denumirea de infractiune tipica, adica
proprie acelei fapte. In norma de incriminare actiunea tipica este
aratata fie printrun cuvint de ex.sustragere, distrugere,
delapidare; fie prin mai multe cuvinte de ex.face afirmatii
minciunoase. Cuvintul sau expresia care desemneaza actiunea
tipica, sunt cunoscute in literarura de specialitate sub denumirea
de verbum regens. Actiunea poate imbraca diferite forme, se
poate manifesta sub aspecte diferite, in functie de obiectul
special ocrotit de legea penala care poate fi prejudiciat numai
printrun anumit mod de realizare a vinovatiei criminale. Aceasta
poate fi realizata fie prin cuvinte in cazul infractiunei de
ex.prevazuta de art.312 prin metoda scrisa art.332, fie prin acte
fizice fort,omor 146,185 etc.
In procesul comiterii actiunii, in functie si de specificul acesteia
autorul poate utiliza forta proprie atunci cind loveste victima cu
pumnii de exemplu sau anumite instrumente si mijloace.
Stabilirea instrumentului sau mijlocului comiterii faptei prezinta o
deosebita importanta fie p.u incadrarea juridica a faptei (uneori
utilizarea unui anumit instrument prezinta o circumstanta
calificanta art.188 alin.2 lit.e) fie p.u justa individualizare a
pedepsei (art.75).
Inactiunea in calitate de semn material al infractiunii inseamna a
nu face ceea ce este impus, ceea ce este ordonat prin lege.
Inactiunea este redata de regula de o norma care impune
obligatia de a face ceva obligindul pe destinatar spre savirsirea

unor fapte prescrise in dispozitia normei penale, de ex.obligatia


de a a corda ajutorul necesar celui aflat in primejdie (art.163).
Incalcarea acestei norme se face de obicei printro conduita
contrara care de fapt si se manifesta sub forma de inactiune. Prin
inactiune sub aspect penal nu inseamna a nu face nimic, ci a nu
face ceea ce ordona legea, rezulta ca o infractiune care se
manifesta sub aspectul laturii obiective printro inactiune se poate
comite numai de catre persoana care are obligatia juridica de a
face ceva (subiect special). Indeplinirea acestei obligatii inseamna
respectarea legii iar neindeplinirea acesteia printro conduita
contrara manifestata sub forma de inactiune inseamna incalcarea
legii si deci comiterea unei infractiuni de ex.art.162,163,329 etc.
Dintre toate infractiunile care sunt savirsite printro inactiune se
disting infractiuni comise prin inactiuni absolute (art.162,163) si
inactiuni mixte (art.329).
1 Urmarea prejudiciabila - reprezinta a doua componenta a
laturii obiective a infractiunii.
Orice fapta penala produce in mod obligator un rezultat. Insasi
legea definind infractiunea savirsita cu intentie, prevede ca fapta
este savirsita astfel atunci cind subiectul a prevazut urmarea
prejudiciabila, a dorito sau admitea in mod constient comiterea
acesteia (art.17) sau a prevazuto dar a considerat in mod usurat
ca o va putea evita (art.18 increderea exagerata).
Urmareaprejudiciabila reprezinta lezarea obiectului sau crearea
unei stari de pericol p.u acesta prin savirsirea faptei ilicite.
Consecinta se poate exprima intro vatamare efectiva, o lezare a
obiectului sau intro stare de pericol creata acestuia.
Urmarea ca lezare adusa obiectului poate fi materiala si consta
in modificarea suferita de obiectul material, in schimbarea
efectiva, materiala produsa in realitatea inconjuratoare. In
categoria infractiunilor un astfel de rezultat se includ infractiunile
de omor, de vatamare etc.
Urmarea ca lezare adusa obiectului poate fi si nemateriala. In
cazul infractiunilor al caror obiect consta intro valoare sociala
nemateriala cum ar fi demnitatea persoanei, urmarea se poate
prezenta si intro stare de pericol cind fara a se aduce o dauna
efectiva obiectului ocrotit de legea penala, se creaza o stare de
pericol p.u acesta, de amenintare directa suficienta ca fapta sa fie
considerata sau atribuita la categoria de infractiune. Printre
infractiunile cu un astfel de rezultat pot fi amintite
art.262,283,145 cu 27 etc.
Dupa cum urmarea este sau nu prevazuta in norma penala, lit.de
specialitate a impartit infractiunile in materiale si formale.

Infractiunile materiale sunt acelea in continutul carora


legiutorul a prevazut urmarile prejudiciabile iar cele formale sunt
infractiunile in continutul carora legiutorul decpscrie actiunea sau
inactiunea prejudiciabila fara a include urmarea in calitate de
semn obligator al acesteia.
Urmarile materiale se clasifica in doua grupe :
Infractiunile cu urmari patrimoniale (furtul, delapidarea,
insusirea)
Fizice (vatamare, omor etc.)
Cele nemateriale la fel sunt impartite in doua categorii :
Infractiunile prin care se aduce o prejudiciere sau o dauna
demnitatii si intereselor persoanei (cap.V partea speciala)
Infractiuni care aduc daune activitatii aparatului de stat etc.
(cap.XIII, XVIV,XVII)
Importanta urmarilor prejudicabile consta in :
Ele reprezinta semne principale obligatorii in cadrul tuturor
componentelor materiale de infractiune
In unele componente de infractiune acestea reprezinta semne
calificante ale acestora (art.189 alin.5,6, art.190 alin.2 lit.C)
Urmarea prejudiciabila este luata in vedere de catre instanta
de judecata in procesul elaborarii sentintei de condamnare in
calitate de circumstante atenuante sau agravante (art.76
alin.1 lit.E, art.77 alin.1 lit.B)
4). Raportul cauzal reprezinta una dintre cele mai dificile
probleme ale teoriei si practicii dreptului penal.
Raportul cauzal dintre actiunea sau inactiunea prejudiciabila si
urmarea prejudiciabila constituie cea de a treia componenta a
laturii obiective a infractiunii. Desi caracterizeaza absolut toate
infractiunile, in mod practic problema raportului cauzal apare in
cazul componentelor de infractiune materiala. Astfel in cazul
infractiunii de omor, de vatamare, delapidare, va fi necesar sa se
stabileasca raportul cauzal dintre deces, varamare si delapidare si
activitatea criminala a vinovatului . Daca se va dovedi ca urmarile
provocate nu reprezinta consecinta faptelor realizate de subiect,
ci se datoreaza altor cauze, deci daca nu se va putea stabili o
legatura cauzala dintre fapta si urmare, faptuitorul nu va
raspunde penal p.u fapta de omor, vatamare, delapidare etc.
In unele cazuri stabilirea legaturii cauzale nu prezinta dificultati
fiind usor de a se dovedi ca o anumita urmare a fost provocata de
fapta ilegala a unei persoane a carui activitate nu a fost
precedata sau insotita de alte actiuni sau imprejurari care fac
dificila rezolvarea problemei date.

In alte situatii stabilirea dependentei cauzale este dificila mai


ales atunci cind urmarile au fost precedate de mai multe fapte
concomitente sau succesive ale mai multor persoane sau de
anumite imprejurari care au influentat intro masura oarecare
producerea consecintei periculoase. In aceste situatii va trebui sa
se stabileasca care a fost inactiunea sau inactiunea ce a
determinat aparitia urmarii prejudiciabile la care au contribuit
unele imprejurari preexistente savirsirii faptei concomitente sau
ulterioare acesteia. In procesul cercetarii raportului cauzal in
domeniul dreptului penal vor trebui sa se izoleze factorii care
detemina aparitia efectului si sa se aprecieze drept cauza numai
actiunea sau inactiunea ilegala savirsita cu vinovatie iar drept
efect urmarea prejudiciabila a acesteia.
O actiune sau o inactiune are semnificatie penala numai daca
este savirsita cu vinovatie. In acest sens fapta in procesul
examinarii legaturii cauzale nu poate fi privita izolat de procesul
psihic al infractorului ci intro strinsa si inseparabila legatura cu
acesta, fapta p.u a constitui cauza unor urmari prejudiciabile
trebuie :
Sa preceada in timp urmarea
Absolut sa o determine.
Numai realizind aceste doua cerinte fapta corespunde categoriei
de cauza o fapta posterioara sau ulterioara producerii urmarii nu
poate fi considerata drept cauza a acestei urmari.
O fapta posterioara produce ....nu poate nici intrun caz sa
corespunda categoriei de cauza. O anumita fapta, pe linga
situatia ca trebuie sa preceada in timp urmarea, p.u a fi cauza a
acesteia este absolut necesar sa o fi determinat.
Fapta trebuie sa genereze urmarea in sensul ca fara interventia
acesteia in conditiile concrete date, urmarea nu sar fi produs. Este
absolut necesar sa se faca o distinctie dintre actiunea sau
inactiunea, cauza si actiunea sau inactiunea conditiei.
Conditia favorizeaza, ajuta la producerea efectului, a urmarii
prejudiciabile. Ea actioneaza pe linga fenomenul cauza fiind
precedenta sau concomitenta acestuia, dar trebuia insasi
independent conditia niciodata nu poate genera aparitia unei
urmari. De ex.atunci cind infractiunea este comisa de catre un
singur infractor fara participatie. Actiunea conditiei este
reprezentata prin pregatirea instrumentelor, mijloacelor comiterii
ulterioare a infractiunii, adaptarea acestora.
Teoria si practica DP in problema raportului cauzal releva unele
teze a caror cunoastere faciliteaza rezolvarea justa a raportului
cauzal in unele situatii complicate care trebuie sa fie rezolvate de
catre instantele competente dupa cum urmeaza :

In cazul identificarii mai multor fapte va trebui sa se


stabileasca care dintre ele au avut rolul de contributii
determinante care au generat aparitia urmarii si care dintre
ele au avut caracter de ajutor, reprezentind doar conditii
favorabile p.u producerea urmarii sau rezultatului
Raportul cauzal exista chiar si atunci cind urmarea
prejudiciabila nu a aparut imediat dupa comiterea faptei, ci
dupa trecerea unui anumit interval de timp (de ex.infractiuhea
de vatamare corporala, omor, infr.legate de securitatea
traficului rutier)
Exista raportu cauzal chiar si arunci cind fapta a provocat
urmarea in comun cu alte imprejurari preexistente,
concomitente sau posterioare daca fara interventia acestora
urmarea prejudiciabila nu sar fi produs (de ex. Exista raportul
cauzal si respectiv exista infractiune de vatamare corporala
soldata cu deces alin.4 art.151, atunci cind o pers.a aplicat
forta asupra victimei care prin ea insasi nu ar fi putut genera
decesul insa ultimul a survenir deoarece victima suferea de o
boala cronica, era in stare de ebrietate sau in etate)
5). Existenta unei infractiuni este conditionata de savirsirea unei
fapte prevazuta de legea penala manifestata sub forma de
actiune sau inactiune. Orice infractiune presupune un act de
conduita din partea infractorului prin care se aduc anumite daune
valorilor sociale aparate de legea penala.
Fapta se poate realiza intrun anumit loc, timp, in anumite
mijloace,metode si utilizinduse anumite instrumente.
Locul,timpul, metoda, mijlocul..,.. in general nu prezinta semne
principale p.u existenta unei infractiuni. Anume de aceea in
majoritatea normelor de incriminare acestea toate nu sunt
incluse.
In unele componentse de infractiune insa in procesul descrierii
acestora, legiuitorul indica asupra unui oarecare loc, timp,
instrument, metoda, mijloc sau imprejurare. Anume in aceste
cazuri semnele respective ale laturii obiective a infractiunii
contribuie la individualizarea gradului prejudiciabil al faptelor in
continutul carora au fost introduse, transforminduse in acest caz
in semne principale a componentelor de infractiune date. Astfel
este necesar ca fapta sa fie savirsita intrun anumit loc, in cazul
infractiunilor de profanare a mormintelor art.222, a infr.de
huliganism 287, a infr.prev.de art.286 fapte care dezorganizeaza
activitatea penitenciarelor. Un anumit timp, reprezinta o conditie
necesara a infractiunilor militare (timpul de razboi). In calitate de
mijloc de comitere a infractiunii (semn principal) legiuitorul
utilizeaza mijloacele de nimicire in masa a faunei, substantele

explozive in cazul art.234. O anumita metoda sau instrument sau


imprejurare este aratata de catre legiuitor in continutul art.233 Vinatul ilegal.
Includerea unor semne facultative ale laturii obiective ale
infractiunii in unele dispozitii a normelor penale a fost necesara
intrucit numai in prezenta acestora se poate aduce un prejudiciu
unei valori sociale aparate de legea penala. Numai in astfel de
componente de infractiune aceste semne facultative devin
principale iar neconstatarea lor in realitatea obiectiva are ca efect
absenta infractiunii caatare.
Atunci cind semnele respective nu sunt prevazute in normele
incriminatorii constatarea lor poate prezenta interes p.u
individualizarea judiciara a pedepsei art.75.
In cazurile in care timpul, locul, metoda, mijlocul imprejurarea
etc.nu sunt incluse in dispositia normei care determina
componenta de baza a infractiunii, acestea pot judeca rolul de
semne calificante de ex.art.186.
Subiectul infractiunii
1 Notiunea de subiect al infractiunii
2 Responsabilitatea, iresponsabilitatea si responsabilitatea
redusa
3 Virsta, conditie a raspunderii penale
4 Persoana juridica - subiect a infractiunii
5 Subiectul special al infractiunii
6 Raspunderea penala p.u savirsirea infractiunii in stare de
ebrietate.
1). Prin subiect general al infractiunii intelegem persoana fizica
responsabila care in momentul savirsirii infractiunii a implinit
virsta prevazuta de lege.(16 ani alin.1 art.21).
Legiuitorul in continutul alin.2 art.21 indica asupra posibilitatii
antrenarii raspunderii penale a persoanelor fizice responsabile cu
virsta cuprinsa intre 14 si 16 ani.
In conformitate cu disp. Art.11 subiecti al infractiunii pot fi cet al
Rm, apatrizii si cet.straini. Animalele, lucrurile, fortele naturii care
au provocat anumite daune nu pot fi declarate niciodata subiecte
de infractiuni. Daca de ex.dauna a fost provocata de catre un
animal sau de catre o forta a naturii din neglijenta sau intentia
cuiva atunci la raspundere vor fi trase persoanele respective
(art.235, 232).
Dupa cum am mentionat, la raspundere si pedeapsa penala
poate fi atrasa in calitate de subiect general doar persoana fizica.
Subiect al infractiunii pot fi numai persoanele care poseda

capacitatea de asi da seama de caracterul comportamentului lor,


de faptele sale si le conduc, adica sunt responsabile.
Vinovatia atit intentionata cit si imprudenta se exclude in toate
cazurile cind persoana in momentul savirsirii faptei din cauza
starii psihice nusi dadea seama de caracterul faptelor sale sau nu
putea sa le conduca. Capacitatea de asi da seama de faltele sale
si conducerea cu acestea apare la persoana psihic sanatoasa nu
din momentul nasterii ci odata cu atingerea unei anumite virste.
Dupa parerea psihologilor, pedagogilor, psihiatrilor, juristilor,
virsta maxima este de 16 ani. La aceasta virsta minorul atinge
acel grad al activitatii sociale cind poate sa raspunda penal p.u
faptele sale.
2). Nu putem vorbi despre un subiect al infractiunii atita timp cit
acesta nu intilneste cumulativ semnele care il caracterizeaza. In
conformitate cu dispozitiile alin.2 art.85 CP al Italiei, responsabil
este cel ce are capacitatea de a intelege si de a dovedi.
CPRM in continutul art.22 stabileste responsabilitatea ca fiind
starea psihologica a persoanei care are capacitatea de a intelege
caracterul prejudiciabil al fapteiprecum si capacitatea de asi
manifesta vointa si de asi dirija actiunile.
Responsabilitatea poate fi inteleasa foarte larg si poate fi
caracterizata ca un institut juridic, ca o caracteristica a vinovatiei
si a raspunderii penale precum si in calitate de semn distinct al
subiectului general al infractiunii.
Teoria DP determina responsabilitatea ca fiind starea psiho-fizica
a persoanei care are capacitatea de a intelege caracterul faptei
sale, de asi da seama de valoarea si de urmarile ei precum si
capacitatea de asi determina si dirija in mod normal vointa in
raport cu faptele proprii, cu realitatea, cu mediul.
Starea de responsabilitate presupune deci ca persoana poseda
insusirile psihice (constiinta, ratiune) care o fac capabila sa
inteleaga caracterul prejudiciabil al faptelor sale p.u a se abtine
de la savirsirea lor.
Este absolut necesar ca responsabilitatea sa existe in momentul
savirsirii infractiunii. Daca aceasta lipseste nu se mai pune
problema vinovatiei ca semn a infractiunei intrucit o persoana
iresponsabila niciodata nu poate actiona sau inactiona intentionat
sau din imprudenta.
Intre responsabilitate si vinovatie exista o strinsa legatura,
prima fiind premisa vinovatiei. Persoana fiind in stare de
iresponsabilitate poate fi caracterizata prin doua criterii
importante, primul : criteriul juridic si al doilea : criteriul medical.
Criteriul juridic (psihologic) al responsabilitatii este caracterizat
ca fiind capacitatea persoanei de a intelege caracterul

prejudiciabil al infractiunii si posibilitatea de a conduce cu faptele


sale.
Prin criteriul medical intelegem psihica sanatoasa, nivelul de
dezvoltare al functiei psihice.
Cu alte cuvinte este responsabila persoana care poseda
capacitatea de a intelege de ce fapta sa este prejudiciabila p.u a
se abtine de la comiterea ei si este iresponsabila acea persoana
care nu este capabila de asi aprecia faptele sale sau chiar daca
este capabila sa aprecieze semnificatia lor sociala nu este in stare
sa le stapineasca, nu le poate dirija in mod constient datorita unei
boli psihice.
In continutul alin.1 art.23 se contine definitia
iresponsabilitatii.(de cit.si alin.2)
Starea de iresponsabilitate deasemenea este caracterizata prin
criteriul medical care include prezenta unei boli psihice, de
ex.oligofrenia, schizofrenia, epilepsia, psihoza maniacala etc.
Criteriul psihologic sau juridic deasemenea include 2 factori
psihici si anume factorul intelectiv(nu putea sasi dea seama de
faptele sale) si factorul volitiv(sau nu putea sa le conduca).
P.u a constata existenta starii de iresponsabilitate nu este
necesara constatarea cumulativa a acestor doi factori ci
alternativa.
Responsabilitatea redusa.
P.u prima data despre starea de responsabilitate redusa sa
mentionat in legislatia penala a Germaniei in 1840. CP actual
contine dispozitii exprese cu privire la responsabilitatea redusa in
continutul art.23(1) care stabileste ...
In conformitatate cu partea speciala a CP putem vorbi despre
exemplificarea teoretica a starii de responsabilitate redusa in
continutul art.147,146,156. In componenta art.146 se stabileste
infr.de omor savirsita in stare de afect. Aceasta reprezinta o stare
psihologica instabila care reduce din aptitudinea persoanei de a
realiza caracterul faptei sale si mai ales de a constientiza urmarile
acesteia. Specific in acest sens este faptul ca starea psihologica a
faptuitorului poate fi atribuita la categoria starii de afect doar in
situatia in care aceasta stare a fost provocata nemijlocit de
victima, de diferite fapte ilegale sau imorale ale acesteia.
La aceeasi categorie se refera si infr.din art.147 Prunc uciderea
care presupune o stare instabila ce poate fi specifica unei femei
doar in timpul nasterii sau imediat dupa nastere. In lit.de
specialitate se sustine ideea ca termenul maxim p.u a califica
fapta de prunc ucidere este de 24 de ore din momentul nasterii
propriu zise.

Responsabilitatea redusa este caracterizata prin 2 criterii :


Criteriul juridic(psihologic) - este caracterizat prin capacitatea
diminuata a faptuitorului de asi da seama de cele savirsite, de
a aprecia importanta acestora si prin capacitatea redusa de a
motiva faptele sale.
Criteriul medical - cuprinde o dereglare temporara a activitatii
psihice, prezenta unei anomalii psihice, unele forme ale
psihopatiilor, neurozele, sub dezvoltarea psiho-fiziologica si
altele.
CP al Fed.Ruse atribuie la categoria responsabilitatii reduse
urmatoarele tulburari psihice :
Oligofrenia
Isteria
Neuroza-isterica
Psihastemia
Neurastemia
Psihozele alcoolice
Alte psihoze ce afecteaza capacitatea creerului uman.
3). Virsta fiind privita sub aspectul notiunii sale include in sine un
sir de semne din punct de vedere social biologic, distingem trei
tipuri ale virstei :
1 Social psihologica(social juridica)- se intelege virsta in care
persoana fizica si-a ocupat un anumit loc in societate, este
preocupata de domeniile cei asigura existenta si indeosebi ca
cetatean se bucura de anumite drepturi si isi asigura anumite
obligatiuni. Din aceasta cat.de virsta face parte : virsta
consitutionala, de munca, penala, civila, contraventionala etc.
2 Medicala - se caract.prin aceea ca persoana creste, se
dezvolta in mediu, cu alte cuvinte traieste intrun mediu
biologic
3 Calendaristica - este virsta care da apreciere persoanei la ce
etapa de dezvoltare este. Aceasta se masoara in ani, lunil zile
si ore, si ea este stabilita in certificatele de nastere, de botez,
pasapoarte, buletine etc.
Virsta raspunderii penale potrivit dispozitiilor alin.1 art.21 este de
16 ani.
Daca insa examinam dispozitiile alin.2 al art.21 deducem ca virsta
minima de tragere la raspundere penala p.u unele categorii de
infractiuni strict si exhaustiv determinate de lege este de 14 ani.
P.u unele cat.de infr.virsta tragerii la raspundere penala este mai
mare de 16 ani de ex.art.208,209,210,cap.15,18; etc.

In cazurile in care pe rol in instanta de judecata avem dosare


penale cu subiecti minori, instanta de judecata este obligata sa
examineze personalitatea acestuia, conditiile de viata si de
educatie in care a crescut respectivul minor; sa stabileasca
motivul infractiunii, scopul acesteia precum si acele conditii care
au contribuit la savirsirea faptei.
Facilitatile minorilor in DP sunt urmatoarele :
1 Toate infractiunile savirsite de minori se considera savirsite cu
circumstante atenuante (lit.b alin.1 art.76
2 Fata de minori termenul pedepsei cu inchisoare se stabileste
din maximul pedepsei prevazute in sanctiunea incriminatorie
redusa la jumatate (alin.3 art.70)
3 In cazul comiterii unui cumul de infractiuni, la stabilirea
pedepsei de inchisoare p.u o persoana minora acest termen
nu poate fi mai mare de 12 ani si 6 luni, iar p.u cumul de
sentinte, termenul de detentie p.u minori nu poate fi mai
mare de 15 ani. (alin.4 art.70)
4 Fata de minori este interzisa aplicarea pedepsei cu detentiune
pe viata alin.3 art.71
5 Minorii isi executa pedeapsa cu inchisoare in penitenciare p.u
minori in conf.cu alin.5 art.72
In conf.cu art.34 alin.5 lit.a la stabilirea starii de recidiva nu se
tine cont de antecedentele penale p.u savirsirea infractiunilor in
timpul minoratului
6)
Fata de minorii care au savirsit p.u prima data o infractiune
usoara sau mai putin grava, poate fi aplicata institutia liberarii de
raspundere penala a minorilor in conformitate cu dispozitiile
art.54
7)
Munca neremunerata in folosul
comunitatii nu se poate aplica persoanelor care nu au implinit
virsta de 16 ani (alin.4 art.67)
1 Fata de minori poate fi aplicata institutia eliberarii de
pedeapsa penala in conformitate cu prevederile art.93
2 In conformitate cu disp. Alin.4 al art.91 fata de minori poate fi
aplicata institutia liberarii conditionata de pedeapsa inainte de
termen. Daca se va constata ca acesta a executat efectiv lit.a
cel putin o jumatate din termenul de pedeapsa stabilit p.u
savirsirea unei infractiuni usoare sau mai putin grave; b) cel
putin 2\3 din pedeapsa stabilita p.u savirsirea unei infractiuni
grave; c) cel putin 3/4 din termenul de pedeapsa stabilit p.u
savirsirea unei infractiuni deosebit de grave sau exceptional
de grave precum si din pedeapsa aplicata persoanei anterior
liberate conditionat de pedeapsa inainte de termen daca
liberarea conditionata de pedeapsa inainte de termen a fost
anulata in conditiile alin.8 art.91 .

Penitenciarul p.u minori este amplasat la Lipcani, unicul


penitenciar.
4). Problema cu privire la tragerea la raspundere penala a
persoanei juridice actualmente reprezinta una dintre cele mai
discutabile intrebari in practica penala mondiala. Practica penala
ne demonstreaza ca majoritatea statelor lumii resping teoria
potrivit careia persoana juridica poate fi subiect al dreptului
penal. Aceasta teorie a fost proclamata inca in dreptul roman.
Odata cu punerea in aplicare a noului CPRM p.u prima data in
calitate de subiect al infractiunii este declarata persoana juridica.
Aceasta noutate a actualului cod penal sa datorat schimbarii
realitatii economice din RM si anume trecerea la economia de
Piata. Odata cu aceasta au aparut o multime de persoane juridice,
sa modificat conceptia privind natura lor juridica, sa diversificat
domeniul de activitate a pers.juridice, ceea ce a facut dificil
controlul efectiv a supra activitatii lor. Raspunderea penala a
persoanei juridice este posibila gratie unor acte internationale,
astfel comitetul European privind problemele infractionale a
Consiliului Europei a recomandat parlamentelor statelor membre
a Consiliului de a recunoaste persoana juridica in calitate de
subiect al raspunderii penale in cazul infractiunilor ecologice. In
1985 aceasta recomandare a fost confirmata de al 6-lea congres
al ONU cu privire la prevenirea criminalitatii si comportamentul cu
infractorii. In acelasi context trebuie mentionata conventia
europeana de DP asupra coruptiei adoptata la 27 ian. 1999 la
Strasburg si care in art.18 prevede raspunderea penala a
persoanelor juridice privind infractiunile de dare si luare de mita,
trafic de influenta si spalare a banilor stabilite de respectiva
conventie savirsite din interes propriu prin intermediul unei
persoane fizice care actioneaza individual sau ca parte a unui
organ al persoanei juridice si care are o functie de conducere in
cadrul persoanei juridice. Actualmente raspunderea penala a
pers.jur.este prevazuta in codurile penale ale Frantei, Marei
Britaniei, a Canadei, Germaniei, SUA.
In conformitate cu disp.alin.3 art.21 persoana juridica cu
exceptia autoritatilor publice este pasibila de raspundere penala
p.u o fapta prevazuta de legea penala daca exista una din
urmatoarele conditii :
Persoana juridica este vinovata de neindeplinirea sau
indeplinirea necorespunzatoare a dispozitiilor directe ale legii
ce stabilesc indatoriri sau interdictii p.u efectuarea unei
anumite activitati.

Persoana juridica este vinovata de efectuarea unei activitati


ce nu corespund actelor de constituire sau scopurilor
declarate.
Fapta care cauzeaza sau creaza pericolul cauzarii de daune in
proportii considerabile persoanei societatii sau statului, a fost
savirsita in interesul acestei persoane juridice sau a fost
admisa, sanctionata, aprobata, utilizata de organul sau
persoana imputernicita cu functii de conducere a persoanei
juridice respective.
Spre deosebire de persoanele fizice care raspund penal absolut in
toate cauzele, daca se constata savirsirea de catre acesta a unei
fapte care contine semnele unei infractiuni prevazute in partea
speciala a CP respectinduse si dispozitiile alin.1 si 2 al art.21
persoana juridica cu exceptia autoritatii publice raspunde penal
numai p.u comiterea a celor infractiuni, sanctiunile carora prevad
posibilitatea aplicarii pedepsei penale persoanei juridice.
Potrivit alin.5 art.21 raspunderea penala a pers.jur.nu exclude
raspunderea penala a persoanei fizice p.u infractiunea
savirsita.
Subiectul special al infractiunii.
Prin subiect special al infractiunii se intelege persoana care
pe linga trasatueile subiectului general (caracter fizic,
responsabilitate si virsta ceruta de lege) intruneste cumulativ in
momentul savirsirii infractiunii o trasatura, o caracteristica, un
semn aratat nemijlocit in dispozitia normei partii speciale a
codului penal.
Indicatia in continutul dispozitiei asupra unui anumit semn
caracteristic subiectului dat inseamna ca nu toate persoanele
fizice responsabile ce au implinit o anumita virsta si care au
provocat o anumita dauna poate fi trasa la raspundere penala.
Semnele subiectului special dupa continutul lor sunt foarte
variate. Ele se pot referi la diferite caracteristici ale persoanei
infractorului, cum ar fi ceea ce se refera la functia sau postul pe
care il detine faptuitorul, profesia, obligatiile militare etc. De
ex.subiect al infractiunii prevazuta la art.286 poate fi numai
persoana care executa o pedeapsa cu inchisoare. Subiect al
infractiunii prevazuta la art.264 poate fi numai persoana care
conduce mijlocul de transport.
Semnele subiectului general nu sunt indicate in dispozitiile
normelor partii speciale a codului penal, acestea sunt aratate in
continutul partii generale, in prevederile articolelor 11, 21,22,24.
Cit priveste notiunea subiectului special, aceasta nu se contine in
partea generala a codului penal, fiind aratata doar in doctrina
penala. De regula semnele ce caracterizeaza subiectul special

sunt aratate nemijlocit in dispozitiile normelor partii speciale a CP.


Uneori legiuitorul grupeaza normele cu subiecti speciali in
capitole separate, de ex.cap.15,16. Alteori legiuitorul arata sau
indica spre existenta subiectului special printro dispozitie care de
fapt nu contine semnele unui subiect special, ultimul fiind dedus
apelind la procedeul interpretarii sistematice, logice sau
gramaticale a continutului normei. Este vorba de ex.despre
art.162 in continutul caruia legiuitorul nu indica direct subiectul
acestei infractiuni, dar ne arata un semn de baza al acestuia si
anume obligatia persoanei in virtutea legii sau a regulilor speciale
de a acorda ajutorul unui bolnav. Potrivit acestor reguli speciale
toate cadrele medicale si farmaceutice (medicii, surorile
medicale, acuserii, felcerii) sunt obligate sa acorde asistenta
medicala primara oriunde nu sar afla. In continutul partii speciale
al CP legiuitorul a inclus unele norme cu caracteristici care
determina existenta angajatilor dintrun anumit sistem al statului,
de ex.cap.14 Infractiuni contra justitiei, contine articole care
determina raspunderea pentru infractiuni contra justitiei savirsite
de persoane care realizeaza urmarirea penala, ofiteri de urmarile
penala, procurori, judecatoei, etc.
Dupa regula generala subiecti ai infractiunilor pot fi atit cetatenii
RM cit si cetatenii straini precum si apatrizii.
In CP al RM exista insa doua componente de infractiune in care
este determinata raspunderea penala a persoanelor caracterizate
prin semnele subiectului special, este vorba despre art.337
Tradarea de patrie, subiecti ai acestei infractiuni pot fi numai
cet.RM, si art.338 Spionajul care ii poate avea in calitate de
subiecti cetateanul strain sau apatridul.
Generalizind cele expuse anterior putem clasifica normele cu
subiecti speciali in urmatoarele categorii :
Conform situatie juridico-statale :
Cet.RM art.337
Cet.strain sau apatridul art.338
Dupa criteriul demografic :
Conform sexului : Femeia subiect special in cazul
infractiunii de prunc-ucidere 147
Conform virstei 208,209, 208 indice 2
Corform gradelor de rudenie : parintii art.201,
201ind.1,205
In conformitate cu functiile detinute : pers.cu functie de
raspundere cap.15
Conform obligatiile de serviciu : medicul art.160, 161, 162
Potrivit situatie militare : recrutul cap.18 (art.372,376,377)

Raspunderea penala a persoanelor care comit infractiuni


in stare de brietate.
In conf.cu dispozitiile art.24 persoana care a savirsit o infractiune
in stare de ebrietate produsa de alcool sau de alte substante nu
este liberata de raspunderea penala. Cauzele ebrietatii, gradul si
influenta ei asupra savirsirii infractiunii se iau in consideratie la
stabilirea pedepsei.
Deasemenea in conformitate cu prevederile lit.j) alin.1 art.77
savirsirea infractiunii de catre o persoana in stare de ebrietate
reprezinta o circumstanta agravanta. In acest sens se intelege
starea de ebrietate rezultata din consumul substantelor
mentionate in continutul art.24, insa instanta de judecata este in
drept in functie de caracterul infractiunii sa nu considere aceasta
situatie in calitate de circumstanta agravanta.
Codul penal actual p.u prima data incepind cu anul 2009 contine
art.134 indice 12 care determina atit starea de ebrietate cit si
gradul minim siavansat al acesteia.
Astfel prin stare de ebrietate se intelege starea de dereglare
psiho-functionala a organismului, survenita in urma consumului
de alcool, de substante narcotice, psihotrope si sau de alte
substante cu efecte similare.
Temeiul tragerii la raspundere penala a faptuitorului care a
comis fapta in stare de ebrietate este caracterizat in primul rind
de lipsa sau absenta criteriului medical al iresponsabilitatii.
In teoria DP, se clasifica starea de ebrietate in 2 categorii :
1 Starea de ebrietate fiziologica(24,77... tot ce am vb.pina
acum)
2 Starea de ebrietate patologica
De la abaterile psihice care genereaza starea de
iresponsabilitate, ebrietatea fiziologica se deosebeste prin 2
caracteristici de baza. In primul rind starea de ebrietate este
urmarea consumului constient de substante prev.la art.24, in al
doilea rind ebrietatea fiziologica nu aduce dupa sine/nu provoaca
tulburari esentiale ale organelor de vaz, de auz si alte tulburari
psihice. De regula in cazul starii de ebrietate fiziologice lipseste si
criteriul psihologic al iresponsabilitatii intrucit chiar si in forma
avansata a ebrietatii nu avem o tulburare a procesului psihic care
ar provoca dereglari psihice, precum si disparitia completa a
controlului constiintei si a posibilitatii de a conduce cu faptele
sale.
La baza perceptiei vizuale si auditive a persoanelor aflate in
stare de ebrietate se afla fapte autentice ale realitatii obiective si
nu tulburari ale activitatii psihice care atrag dupa sine erori de
diferit ordin a perceptiei lumii inconjuratoare.

Din punct de vedere al medicinei, starea de ebrietate cu toate ca


duce la tulburari ale activitatii psihice, nu prezinta o stare bolnava
a acesteia.De la tulburarile nesemnificative ale ebrietatii
fiziologice trebuie sa deosebim tulburarile psihice ce reprezinta
urmarea consumului substantelor mentionate la art.24, care
defapt constituie nu numai o forma grava a ebrietatii, ci si o stare
bolnava, o tulburare psihica, de fapt o maladie psihica.(ebrietatea
patologica)
O expresie medicala a ebrietatii patologice este delirul alcoolic
precum si alte tulburari psihice.
Faptul ca persoana care a savirsit o infractiune in stare de
ebrietate patologica este liberata de raspundere si pedeapsa
penala, se datoreaza prezentei ambelor criterii ale
iresponsabilitatii, adica atit a criteriului medical cit si a criteriului
juridic. In cazul in care faptuitorul comite infractiunea in stare de
ebrietate fiziologica acesta este subiect al raspunderii si pedepsei
penale, intrucit in faptele lui lipseste criteriul medical al
iresponsabilitatii si de regula nu-l avem nici pe cel psihologic sau
juridic. Aplicind fata de asemenea persoane pedeapsa p.u
infractiunea savirsita instanta judecatoreasca este in drept sa
dispuna pe linga pedeapsa penala de baza, aplicarea unor masuri
de constringere prevazute in continutul art.103.
In cazul in care faptuitorul a savirsit infractiunea in stare de
ebrietate patologica, instanta nu aplica raspunderea si pedeapsa
penala, dar masuri de constringere cu caracter medical in
conformitate cu disp.art.99,100.
latura subiectiva a infractiunii
1 Notiunea laturii subiective
2 Vinovatia semn principal al laturii subiective a
infractiunii.Intentia, Imprudenta
3 Motivul si scopul infractiunii. Semne facultative in cadrul
lat.sub.a infr.
4 Infractiunea savirsita cu doua fore de vinovatie (vinov.dubla)
5 Eroarea si influenta ei asupra raspunderii penale a
faptuitorului
1). P.u ca o fapta sa constituie infractiune, se cere ca aceasta sa
fie savirsita cu vinovatie, adica vinovatul trebuie sa posede o
anumita pozitie psihica in procesul comiterii faptei.
Atitudinea psihica care insoteste savirsirea faptei este alcatuita
din elementul intelectiv si cel volitiv care acorda un anumit
continut vinovatiei si formelor sale (mecanismul psihologic al
vinovatiei.

Aceasta atitudine psihica a faptuitorului manifestata sub forma


de intentie sau imprudenta plus motivul si scopul infractiunii
reprezinta latura subiectiva a infractiunii.
Vinovatia care poate imbraca forma intentiei sau imprudentei
reprezinta semnul principal obligator in continutul oricarui
infractiuni care demonstreaza pozitia negativa a faptuitorului fata
de fapta comisa si urmarile ei. Deci nu este suficient sa se
constate savirsirea unei fapte ce prezinta un grad prejudiciabil, ci
p.u ca acea fapta sa constituie infractiune trebuie sa se
dovedeasca ca faptuitorul a avut reprezentarea faptei si a
urmarilor sale ca a avut o anumita atitudine a vointei fata de
acestea. Inainte de a proceda la stabilirea vinovatiei si a formei de
manifestare a acesteia trebuie sa se constate ca vinovatul a
actionat liber si in constiinta de cauza ca a fost responsabil si a
avut libertatea de hotarire si actiune.
2). Raspunderea penala numai p.u fapte savirsite cu vinovatie
(intentie sau imprudenta) totdeauna a persistat in teoria dreptului
penal.
Vinovatia reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului fata de
fapta savirsita si urmarile ei.
Elemente ale vinovatiei ca atitudine psihica sunt constiinta si
vointa care in totalitatea lor formeaza continutul vinovatiei.
Anume din aceasta cauza vinovatia este caracterizata prin
elementul intelectiv si cel volitiv.
CP actual reglementeaza vinovatia si formele ei in continutul
art.17 si 18 respectiv intentia si imprudenta.
Forma vinovatiei in continutul unei componente concrete de
infractiune sau este indicata nemijlocit sau se subintelege. Daca
caracterul faptelor sau scopul descris in lege marturiseste despre
faptul ca infractiunea data poate fi comisa numai intentionat,
atunci forma vinovatiei poate sa nu fie stabilita in continutul
dispozitiei normei penale. La astfel de infractiuni se atribuie :
furtul, tilharia, violul, banditismul etc.
Deasemenea forma vinovatiei nu este indicata in continutul
dispozitie si atunci cind infractiunea respectiva poate fi comisa
atit intentionat cit si din imprudenta.(de ex.divulgarea secretului
de stat)
Forma vinovatiei reprezinta o importanta deosebita deoarece :
In primul rind, forma vinovatiei constituie hotarul subiectiv
care delimiteaza comportamentul criminal de cel necriminal
(atunci cind avem raspunderea penala numai p.u fapte
savirsite cu intentie, de ex.furtul)

Forma vinovatiei determina calificarea infractiunii in cazul in


care avem componente de infractiune ce se aseamn dupa
latura obiectiv, dar care se deosebesc potrivit laturii
subiective, de ex.omorul, vtmarea corporala grava, medie
etc.
Forma vinovatiei reprezinta unul din criteriile individualizarii
raspunderii si pedepsei penale.
Forma vinovatiei in ansamblu cu gradul prejudiciabil al
infractiunii constituie temeiul legal de clasificare a
infractiunilor pe categorii in conformitate cu dispozitiile
art.16CP infr.usoare, mai putin grave, si grave pot fi savirsite
atit intentionat cit si din imprudenta iar cele deosebit de
grave si exceptional de grave numai cu intentie.
Forma vinovatiei reprezinta si temeiul determinarii conditiilor
de executare a pedepsei cu inchisoare intrucit in
conformitate cu dispozitiile alin.al art.72 in penitenciare de
tip deschis isi executa pedeapsa persoanele condamnate la
inchisoare p.u savirsirea infractiunilor din imprudenta iar in
penitenciare de tip semi inchis si inchis isi executa pedeapsa
persoanele care au comis infractiuni cu intentie.(alin.3
art.72)
2)A) Intentia. (9 tipuri ale intentiei)
Intentia reprezinta cea mai raspindita forma a vinovatiei atit in
legislatia penala cit si in practica judecatoreasca. Determinarea
corecta, precisa a tipului intentiei prezinta o deosebita importanta
juridica.
Se considera este savirsita cu intentie directa atunci cind
persoana isi dadea seama de caracterul prejudicabil al faptelor
sale, a prevazut urmarile ei prejudicabile si a dorit aparitia
acestora.
Faptul ca persoana isi da seama de caracterul prejudiciabil al
faptei pe care o comite si prevede consecintele prejudiciabile,
caracterizeaza procesele care decurg in sfera constiintei si de
aceea formeaza elementul intelectiv al intentiei directe iar dorinta
aparitiei urmarilor respectiva se refera la sfera volitiva a activitatii
psihice si se atribuie la elementul volitiv al intentiei directe.
Prevederea aparitie rezultatului prejudiciabil in cazul intentiei
directe, se caracterizeaza prin :
1 Prevederea schimbarilor de fapt in obiectul atentatului
2 Constientizarea importantei lor sociale
3 Constientizarea raportului cauzal dintre fapta prejudiciabila
si urmarile ei.

In cazul intentiei directe prevederea aparitiei neaparate sau


obligatoeie a urmarilor prejudiciabile reprezinta o caracteristica
obligatorie a acesteia.
Elementul volitiv al intentiei directe ce caracterizeaza vointa
subiectului este determinat in lege prin :Dorinta aparitiei urmarii
prejudiciabile.
Dorinta reprezinta vointa mobilizata spre atingerea scopului
determinat. Definitia cuprinsa in legea penala a intentiei directe
defapt este determinata de componentele materiale de
infractiune, de aceea dorinta este caracterizata prin aparitia
urmarilor prejudiciabile care defapt cuprind dauna, prejudiciul
care este provocat obiectului.
Insain LP exista si componente formale, si in asemenea cazuri in
calitate de obiect al dorintei apare insasi fapta prejudiciabila
propriu zisa.
Intentia indirecta, potrivit art.17 din CP, se considera ca
infractiunea a fost comisa cu intentie indirecta. Atunci cind
persoana care a comis infractiunea isi dadea seama de
caracterul prejudiciabil al faptei sale, a prevazut urmarile
prejudiciabile si cu toate ca nu le dorea constient admitea
aparitia lor.
Faptul ca in cazul intentiei directe, persoana prevede
inevitabilitatea aparitiei urmarilor prejudiciabile o deosebeste pe
aceasta de intentia indirecta care se caracterizeaza numai prin
inevitabilitatea posibilitatii aparitiei urmarilor prejudiciabile.
Elementul intelectiv al intentiei indirecte se caracterizeaza prin
constientizarea caracterului prejudiciabil al faptei comise si
prevederea reala a posibilitatii aparitiei urmarilor prejudiciabile.
Elementul volitiv al intentiei indirecte este reprezentat de faptul
admiterii constiente a urmarilor prejudiciabile. In practica
judecatoreasca se intilnesc relativ mai putin cauze penale in
cadrul carora este prezenta intentia indirecta comparativ cu cea
directa. Prezenta intentiei indirecte este exclusa in cazul
constatarii savirsirii unei fapte care poate fi calificata in calitate
de componentaformala.
In cazul infractiunilorcomponenta carora include un scop special
al faptei prejudiciabile la pregatire si tentativa de infractiune
precum si in actiunile organizatorului, instigatorului si a
complicelui.
Dintre aceste doua forme ale intentiei constatam prezenta unor
asemanari : in primul rind este vorba despre elementul intelectiv
care in ambele forme ale intentiei consta in constientizarea

caracterului faptei prejudiciabile comise si prevederea aparitiei


urmarilor prejudiciabile.
Daca este sa vorbim despre elementul volitiv atunci comun p.u
ambele forme ale intentiei este atitudinea pozitiva fata de aparitia
urmarilor.
Deosebirea principala dupa elementul volitiv consta in
atitudinea volitiva fata de aparitia urmarilor. In cazul intentiei
directe se constata prezenta unei atitudini pozitive fata de
aparitia urmarilor prin dorinta aparitiei acestora, iar in cazul
intentiei indirecte prin admiterea constienta a aparitiei acestora.
Exista si o mica deosebire in ceea ce priveste elementul intelectiv
care consta in caracterul diferit de prevedere a urmarilor. Daca
intentia directa se caracterizeaza prin prevederea de regula a
inevitabilitatii, iar in unele cazuri a posibilitatii reale de aparitie a
rezultatului atunci intentiei indirecte ii este caracteristica numai
prevederea posibilitatii reale de aparitie a urmarilor. Infractiunile
savirsite cu intentie directa de obiecei prezinta un grad sporit de
pericol social comparativ cu cele comise cu intentie indirecta.

18.11.14 prelegere
Teoria penala clasifica Intentia in calitate de forma a vinovatiei nu
numai in intentie directa si indirecta, dar in conformitate cu alte
criterii de clasificare, si anume :
Momentul aparitiei intentiei
Intentiepremeditata atunci cind intre momentul
aparitie gindului, ideii de a comite o infractiune si
momentul realizarii in fapt al acestuia exista un interval
insemnat de timp. De obicei in cadrul acestui interval
infractorul pregateste comiterea unei infractiuni ulterioare.
Intentie spontana este intentia care se realizeaza in
infractiune imediat sau dupa trecerea unui interval
neinsemnat de timp din momentul aparitiei acestuia.
Aceasta se clasifica in :
Intentie spontana simpla este intentia care apare
la individul ce este caracterizat printro stare psihofizica normala.
Intentie spontana afectata reprezintaintentia in
cadrul careia factorul generator care a produs ulterior
infractiunea este insasi victima, comportamentul

ilegal sau imoral al acesteia. Aceasta intentie apare


la de la Irina de complectat
Mai exista intentie :
Determinata (concretizata) se caracterizeaza prin
prezenta la subiectul infractiunii a unei viziuni concrete viz-avi de urmarile prejudiciabile, caracteristica cantitativa si
calitativa a acestora
Aceasta se clasifica in :
Intentia determinata simpla atunci cind faptuitorul
este in cunostinta de cauza referitor la urmarea
concreta, precisa care va aparea in umra savirsirii
faptei de catre acesta
Intentia determinata alternativa reprezinta
situatia cind infractorul are o inchipuire concreta,
precisa referitor la doua sau mai multe urmari
prejudiciabile concretizate de catre acesta. Oricare
dintre ele nu ar surveni, faptul dat il aranjeaza pe
faptuitor.
Nedeterminata(neconcretizata) este intentia care desi
face parte din viziunea subiectelui, urmarea faptei sale nu
este determinata sau concretizata.
2)b. Se considera ca infractiunea a fost savirsita din imprudenta
prin incredere exagerata, daca persoana care a savirsito a
prevazut posibilitatea aparitiei urmarilor prejudiciabile ale actiunii
sau inactiunii sale, dar considera in mod usuratic ca ele vor putea
fi evitate.
Prevederea posibilitatii de aparitie a urmarilor prejudiciabile ale
faptei sale, constituieelementul intelectiv al increderii exagerate,
iar considerarea usuratica a posibilitatii evitarii a urmarilor
elementulvolitiv al acesteia.
Persoana care actioneaza cu incredere exagerata absolut in
toate cazurile isi da seama de caracterul negativ al urmarilor
prejudiciabile posibile, si face tot posibilul p.u a le evita.
In conformitate cu elementul intelectiv, increderea exagerata are
multe puncte de tangenta cu intentia indirecta, insa daca in cazul
intentiei indirecte subiectul prevede posibilitatea reala de aparitie
a urmarilor prejudiciabile, atunci in cazul increderii exagerate
prevederea respectiva apare ca o abstractie deoarece subiectul isi
da seama ca astfel de actiuni pot atrage dupa ele urmari
prejudiciabile dar se bazeaza ca in situatia concreta data le va
putea evita.

Deosebirea de baza a increderii exagerate de intentia indirecta


se face dupa sau conform elementului volitiv. Daca in cazul
intentiei indirecte subiectul constient admite aparitia urmarilor
prejudiciabile, adica pozitiv se atirna fata de ele, atunci in cazul
increderii exagerate este absenta nu numai dorinta ci si
admiterea constienta a eventualelor urmari, subiectul straduinduse sa nu permita aparitia lor manifestind o atitudine negativa fata
de ele.
Se considera ca infractiunea este savirsita din imprudenta prin
neglijenta penala atunci cind subiectul nu a prevazut
posibilitatea aparitiei urmarilor prejudiciabile, desi trebuia si putea
sa le prevada.
Neglijenta penala este unica forma de vinovatie in cadrul careia
faptuitorul nu prevede urmarea prejudiciabila a faptelor sale, nici
ca reala nici ca inevitabila si nici ca abstract posibila.
Atribuirea neglijentei penale la imprudenta ca forma a vinovatiei
se bazeaza atit pe elementul intelectiv cit si cel volitiv al acestuia.
In acest sens elementul volitivse manifesta prin caracterul volitiv
al faptei sale si prin lipsa actelor de comportare care ar avea
scopul de prevenire a aparitiei urmarilor prejudiciabile.
Neglijenta penala este caracterizata prin doua semne :
1 Semnul negativ consta in neprevederea posibilitatii
aparitiei urmarii prejudiciabile si include :
a Lipsa constientizarii caracterului prejudiciabil al faptei
b Lipsa prevederii urmarilor prejudiciabile
2 Semnul pozitiv al neglijentei consta in faptul ca subiectul
trebuia si putea sa prevada aparitia urmarilor prejudiciabile.
Anume acest semn al neglijentei o atribuie pe aceasta la
forma vinovatiei. Acest semn poate fi stabilit cu ajutorul
criteriilor obiectiv si subiectiv al neglijentei. Criteriul obiectiv
poarta un caracter normativ si inseamna obligatia persoanei
de a prevedea posibilitatea aparitiei urmarilor prejudiciabile,
lipsa obligatiei de a prevedea urmarile prejudiciabile exclud
vinovatia, dar si numai prezenta acestei obligatii nu ne
acorda dreptul sa declaram o persoana vinovata in
comiterea unei infractiuni. Se cere in mod obligator prezenta
criteriului subiectiv, ceea ce inseamna ca faptuitorul a avut o
posibilitate reala in conditiile concrete date sa prevada
urmarile prejudiciabile, insa aceasta posibilitate a ramas
nerealizata si respectiv au aparut urmarile prejudiciabile.
Spre deosebire de neglijenta, asa numita intimplare sau cazus,
sau fapta savirsita fara vinovatie, se caracterizeaza prin lipsa

ambelor criterii aratate anterior, care atribuie neglijenta la forma


vinovatiei imprudente. De alt fel p.u existenta cazusului, este
suficienta constatarea prezentei unui simplu criteriu al acesteia :
sau cel obiectiv sau cel subiectiv (art.20) =cazul fortuit.
25.11.2014 prelegere
3). Motivul si scopul reprezinta semne facultative ale laturii
subiective a componentei infractiunii. Acestea impreuna cu
vinovatia formeaza continutul subiectiv al componentei
infractiunii.
Motivul reprezinta fenomenul reflectat in constiinta persoanei
care il determina spre savirsirea unei infractiuni.
Scopul constituie reprezentarea urmarilor, consecintelor spre a
caror realizare tinde faptuitorul. In cazul infractiunilor savirsite din
imprudenta, legiuitorul nu include motivul sau scopul in cadrul
componentelor ce se caracterizeaza cu o astfel de forma de
vinovatie intrucit prezenta acestora este inadmisibila in cadrul
componentelor de infractiune date.
Motivul si scopul reprezinta semne caracteristice ale laturii
subiective a componentei intentionate. De obicei acestea sunt
incluse in dispozitiile normei penale, de ex.in cazul componentei
de infractiune prevazuta la art.338,339,343 spionajul in scopul
transmiterii lor in scopul unui stat strain; in scopul uzurparii sau
memtinerii fortate a puterii de stat; in scopul slabirii bazei
economice etc.
Motivul si scopul prezinta o importanta diferentiata in functie de
caracterul si gradul prejudiciabil al infractiunii respective
deoarece in primul rind ele pot deveni semne obligatorii atunci
cind legiuitorul lea inclus in procesul descrierii unei componente
concrete de infractiune(in componenta de baza).In al doilea rind
motivul si scopul pot deveni semne ce modifica calificarea faptei
intrucit prezenta acestora poate modifica calificarea unei fapte
prejudiciabile prin prisma aparitiei unui semn calificant (alin.2
lit.b),d),k),l),n) art.145). In al treilea rind motivul si scopul
infractiunii daca nu reprezinta semne principale in cadrul unei
componente concrete de infractiune si nici semne calificante ale
acesteia, pot constitui cincumstante atenuante sau agravante ale
cauzei de ex. Lit.c alin.1 art.76, lit.g, lit.d alin.1 art.77.
Motivul si scopul infractiunii in unele situatii pot servi in calitate
de circumstante exceptionale ale cauzei prevazute in continutul
art.79, prezenta in fapt a acestora pe linga constatarea celorlalte
cerinte legale, servind instantei judecatoresti temei p.u aplicarea
unei pedepse mai blinde decit cea prevazuta de lege, institutie
reglementata in continutul art.79 CPRM.

4). Infractiunile savirsite cu vinovatie dubla(mixta)


De obiecei o infractiune este savirsita cu una dintre forleme
vinovatiei prevazuta in continutul art.17 si 18, insa uneori
legiuitorul mareste raspunderea penala p.u savirsirea unei
infractiuni intentionate care insa din imprudenta a provocat o
urmare careia i se atribuie rolul de semn calificant. Anume in
asemenea situatii este posibila existenta paralela a doua forme
de vinovatie in cadrul unei singure componente de infractiune.
Temeiul real de existenta a acestora a fost pusa insasi de
legiuitor care a unit intro singura componenta de infractiune doua
infractiuni de sinestatatoare una comisa intentionat, cea dea
doua numai din imprudenta si care de fapt pot exista de
sinestatatoe, independent, dar care in comun formeaza o
componenta calitativ noua cu un continut subiectiv specific.
Partile componente ale unei asemenea infractiuni atenteaza de
obicei la obiecte diferite insa uneori pot atenta asupra unui singur
obiect al apararii penale, cum este de ex.componenta provocarii
ilegale a avortului care a provocat din imprudenta o vatamare
medie integritatii corporale a victimei(art.159 alin.2 lit.b). In
aceasta infractiune, absolut in toate cazurile subiectul actioneaza
cu intentie fata de fapta prevazuta in continutul alin.1 al art.159,
dar din imprudenta fata de urmarile carora li se atribuie rolul de
semn calificant.
Infractiunile savirsite cu doua forme de vinovatie pot fi
clasificate in doua grupe :
Prima grupa este formata de infractiunile cu semne
calificante componenta de baza a carora este materiala, iar
in rol de semn calificant apare o urmare mai grava sau
deosebit de grava comparativ cu urmarea care prezinta
semnul obligator principal al componentei de baza. Aceasta
urmare calificanta de regula provoaca daune unui alt obiect
si nu celui asupra caruia atenteaza componenta de baza, de
ex.alin.4 art.151, art.197 alin.2.
Cea dea doua grupa, este formata de infractiunile
componenta de baza a carora este formala, iar componenta
calificanta indica spre aparitia unor urmari grave, de
ex.alin.2 art.163 si 162, art.160 alin.2 lit.b) si c). Este vorba
despre componentele de efectuare ilegala a sterilizarii
chirurgicala, sau de neacordare de ajutor unui bolnav, lasare
in primejdie. In aceeasi situatia vb.si despre art.275 alin.1
Reesind din cele axpuse anterior, ajungem la urmatoarele
concluzii :

Infractiunile comise cu doua forme de vinovatie se


caracterizeaza prin asocierea a doua forme de vinovatie :
intentia si imprudenta.
Doua forme de vinovatie pot exista numai in componenta
calificanta de infractiune.
La aceste infractiuni imprudenta poate fi numai atitudinea
fata de urmarea calificanta
Infractiunile date in general sunt atribuite la categoria
infractiunilor intentionate, fapt determinat de forma
vinovatiei in cadrul componentei de baza a infractiunii.