John Saul

Mna dreapta a diavolului

trad.: Gina Monica Serban.
-Bucuresti: RAO International Publishing Company, 2005
JOHN SAUL The Right Hand ofEvil
1999 by John Saul All rights reserved
Traducere din limba engleza GINA MONICA SERBAN
PENTRU ROBB MILLER SI LORI DICKENSON
Care persevereaza n toate si pentru care roata norocului se nvrte mult mai usor.

Vie.Inca mai era vie.

Putea s-i perceapa prezenta n interiorul ei. Se misca din nou, rasucindu-se sizvrcolindu-se n
pntecele ei. Sperase ca va muri.
Sperase. Si se rugase. Din clipa n care a simtit-o nauntrul ei, a cazut n genunchi,
implorndu-L pe Dumnezeu sa o scape de raul ce o cuprindea - rugaciuni disperateadresate Cerului, zile
si nopti la rnd. De somn nu putea fi vorba, pentru ca nu ndrazneasa se relaxeze nici macar pentru
cteva secunde. Raul o forta sa-si tina atentiapermanent treaza. De obicei zacea ntinsa printre
cearsafurile jilave, ascultnd bzitulgnganiilor de afara. Oare de cte ori se ridicase din pat pentru a
privi pe fereastrantunericul adnc? Deseori se ntreba, la cele mai ciudate ore din noapte, daca nu
artrebui sa desprinda plasa protectoare si sa lase pradatorii sa intre.
Odata, o gaurise cu unghiile ei ascutite, facnd-o fsii, fsii, apoi si desfacuse halatul deparca ar fi fost
n fata unui amant, oferindu-si trupul chinuit hoardelor de mici creaturicare se repezeau bezmetice prin
noapte spre ea; s-au agatat de corpul ei, nerabdatoaresa muste, balacindu-se prin transpiratia
unsuroasan ncercarea de a o ntepa cu ace piscatoare. Acceptase valul de durere, spernd cainsectele
sa-i suga odata cu sngele si raul ce o invada prin toti porii.
Dar scrbosenia naibii rezistase din nou, astfel nct, trecnd peste propria vointa, se vazuobligata sa le
alunge, sa nchida bine fereastra si sa stea ore ntregi sub apa fierbinte adusului n ncercarea zadarnica
de a ndeparta de pe ea otravurile.
Se ntorsese n pat, blestemndu-se pe sine si pe barbatul care zacea lnga ea, nsa cel maimult
blestemnd boala care o stapnea.
Boala.
Pentru ca, de fapt, asta era: o boala aruncata asupra ei ca pedeapsa pentru pacatele-iatt de mrsave,
nct nici memoria nu le suportase; i ramasese n schimb acea oroaremonstruoasa si corupta, care si
ntindea tentaculele, consumnd n fiecare zi cte putindin ea.
Doamne, de ce m-ai parasit?"
Cuvintele - un strigat care ar fi trebuit sa zguduie camera -iesira de pe buzele ei ca unsmiorcait de copil,
un sunet slab, jalnic, dar suficient pentru a trezi bestia din ea care oarunca afara din casa; se mpiedica
si, dezechilibrndu-se, cazu n genunchi, zdrelindu-si-ide pavajul aspru al aleii. Gemnd, si departa
picioarele si pret de o secunda a fostcuprinsa de extaz, creznd ca avea sa moara n durerile facerii. nsa

furia din interior sedomoli si dupa o vreme spasmele se transformara ntr-o respiratie linistita. Izbavirea
maiavea de asteptat. Se ridica cu greu n picioare si ncepu sa fixeze cu privirea casa.
I se paruse frumoasa odata, cu acoperisul ei nalt si tuguiat, cu veranda mare ce onconjura ca un jupon,
cu obloanele si ferestruicile ce decorau fatada ca ntr-o povestedin alte vremuri. Acum nsa vedea
adevaratul sens al decoratiunilor: nu erau altceva
dect un val subtire ce de-abia acoperea hidosenia din interior; o masca ce se cojea,
scotnd la iveala chipul spoit neglijent al unei trfe. O trf ca mine."

Cuvintele venira spontan din adncurile subconstientului ei ntr-un icnet de plns.

Raul din ea i puse la ncercare vlaga si corpul femeii se contorsiona.
Se clatina, ametita, nainte si napoi, strafulgerata de durere. La capatul scarilor ce
duceau spre veranda - si spre camerele ntunecoase din spate - se opri brusc.
Nu nauntru!"
Certitudinea ca se schimbase ceva de cnd iesise afara o facu sa se rzgndeasca.
n spate. E n spatele casei."
De parca ar fi fost posedata de o forta nevazuta, femeia se strecura orbecaind pna n
spatele casei. Soarele, aproape de zenit acum, o nvalui cu lumina lui, provocndu-i o mncarime
si o arsura care i se rspndi n tot trupul, trecnd cu o viteza uluitoare prin
pntece, torace, brate si picioare si mis-tuind-o lacom cu gheare care-i transformau corpul
n aschii de durere.
Apoi l vazu.
Din instinct si acoperi fata cu minile, ca si cnd ar fi vrut sa stearga himera din fata ei
sau sa-si smulga ochii din orbite. Apoi le lasa n jos pe lnga ea, privind fix, fara sa
clipeasca, naluca din spatele batrinului copac de magnolie ce-si ntindea ramurile n toata
curtea.
Era un barbat.
Barbatul cu care se maritase. Barbatul care o adusese n aceasta casa. Barbatul care
aruncase boala asupra ei.
Barbatul care zacea inconstient alaturi, n timp ce ea se ruga pentru o mntuire despre
care stia ca nu avea sa vina niciodata.
Acum era mort; corpul lui, gol-golut, se legana lugubru de cea mai joasa ramura a
copacului. O funie groasa de cnep era strnsaputernic njurai gtului.
Capul i atrna ntr-un unghi neobisnuit, iar ochii lipsiti de viata pastrasera o ultima privire
sticloasa care i ngheta ramasitele sufletului.
Cutitul cu care si spintecase stomacul era nca prins n degetele nclestate ale minii lui
drepte, iar maruntaiele i zaceau ntr-o gramada nsngerat chiar sub picioarele care se
balabaneau.
Un roi de muste si facusera deja cuibul n cadavrul evis-cerat; curnd aveau sa cloceasca
si ouale din care vor iesi milioanele de larve ce se vor repezi nfometate la el.
El si gasise scaparea.
O lasase singura.
Singura cu boala.
Coplesita de un spasm de teroare si de repulsie, femeia se ntoarse si se ndrepta tris
nspre adapostul casei.
Pe buze i se nvalmaseau cuvinte neinteligibile. Cnd scapa de lumina stralucitoare a
soarelui de amiaza, corpul ei tremura deja din toate ncheieturile.
Sa se ascunda.
Trebuia sa se ascunda.
Sa se ascunda de el.
Sa se ascunda de fiinta aceea.
Raul din ea reveni la viata si, neavnd ncotro, ea se lasa n voia monstrului, fara sa stie
unde e sau ce face.
O usa se deschise n fata ei, se mpiedica, apoi plonja n ntunericul nfricosator, simtind

cu bucurie cum o nconjoara tentaculele mortii.

Trapul i cazu cu zgomot pe podeaua rece a pivnitei. Ramase nemiscata. mpotriva
vointei ei, inima ncepu sa-i bata din nou, iar plamnii sa primeasca aer.
Si de-abia acum venea agonia finala - agonia pe care o cunostea att de bine.
Sosi din adncuri sub forma unei fierbinteli, care se raspndi peste tot, arzndu-i fiecare
nerv cu un fier rosu ncins, pna cnd un urlet inuman i iesi din gtlej, urmat la scurt timp
de un jet de voma.
Fiecare muschi i pulsa din cauza durerii insuportabile. Avea senzatia ca e batuta cu
ciomagul, iar minile si picioarele i se zbateau haotic n ncercarea de a se apara de calaul
nevazut.
- Nuuuuuuu...
Un singur strigat chinuit, urmat de o tacere fara sperante.
Zacu nemiscata vreme ndelungata, pna cnd arsura si durerea disparura. Acolo unde
boala si facuse de cap nu mai ramasese dect un mare gol.
Se ridica ntr-o rna si se holba la piticania care zacea ntre picioarele ei.

nca acoperit de cheaguri de snge, copilul si ndrepta bratele micute spre ea.
Femeia continua sa-1 priveasca, apoi l ridica n brate, l legana, n timp ce cu mna
dreapta i mngie ncet fata. Apoi, cu ochii atintiti asupra bebelusului, l apuca de gt Si
ncepu sa strnga.
n timp ce degetele i se nclestau din ce n ce mai tare, se pomeni rostind binecunoscutele
cuvinte care i naltau spiritul si i umpleau sufletul de liniste si pace.
Tatal nostru care esti n ceruri..'."
Copilul se zvrcolea, ncercnd instinctiv sa traga de degetele care l sugrumau.
Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..."
Apoi degetelele renuntara sa mai lupte; mpotrivirea se nmuie.
Si ne izbaveste de cel rau."
Miscarile ncetara. Copilul statea teapan n minile ei. Amin."
Au gasit-o imediat dupa apusul soarelui.
nca se mai ruga, nsa nou-nascutul disparuse fara urma, ca si cum n-ar fi existat
niciodata.
Nu s-a mpotrivit cnd au ridicat-o n picioare si au condus-o pna la ambulanta.
Nu s-a uitat napoi cnd masina a pornit.
Avea chipul senin; mormaia ceva, ncet, numai pentru ea.
Izbavirea venise, n sfrsit.

1
Janet Conway resimti din plin umilinta chiar nainte ca vnzatorul sa-i vorbeasca. Deja si
calcula banii din portofel, n timp ce el ridicase receptorul si asculta ce i spunea
persoana de la capatul celalalt al firului sau Vocea, cum i zicea Janet de multa vreme.
Vocea era ntotdeauna aceeasi. Extrem de placuta. Suna att de familiar, nct Janet chiar
ar fi putut schita chipul celui care vorbea: o fata blajina, mai degraba rotunda, cu
trasaturi fine, att de greu de reprodus pe hrtie, dar, n orice caz, golita de orice emotii.
Urma verdictul final al Vocii: Limita creditului a fost depasita".
Simti cum se nroseste de rusine. Ar fi trebuit sa fii obisnuita deja cu asta, si spuse ea.
Dupa toti acesti ani, la ce te puteai astepta?" ncercnd sa evite privirea vnztorului,
ochii ei ratacira peste gramajoara de produse asezate n cos: cinci tuburi de vopsea,
dintre care trei erau nuante de albastru. Avea nevoie urgenta de cobalt. Si ar fi putut sa
renunte si la doua pensule, nsa cealalta era absolut necesara.
Mai necesara oare dect masa de seara?
Se nrosi si mai tare, iar sentimentul de umilinta se transforma n furie. si ridica privirea
de la produsele de pe tejghea spre tnarul barbat - abia daca era cu doi sau trei ani mai
mare
dect gemenii ei -, care parea chiar mai stnjenit dect Janet. Nu e vina ta, l asigura ea.
Si nici a mea, la urma urmei", ar fi putut sa adauge, dar se abtinu. Noi ne spalam rufele
n familie", i rasuna n minte vocea mamei ei rapuse de cancer cu cinci ani n urma.
-Snt sigura ca nu e dect o nentelegere, i spuse ea casierului cu un zmbet fortat, carear fi trebuit s-i
ascunda emotiile, si si-o imagina pe mama ei dnd din cap aprobator. Osa ma ntorc sa le iau dupaamiaz. In timp ce iesi din magazin si pasi n zaduful tipicdiminetilor din Louisiana, simti n ceafa

privirea vnzatorului si stiu ca acesta nu credea,

cum nici ea nu credea, de altfel, ca se va ntoarce dupa-amiaza.
Poate ntr-o dupa-amiaz din saptamna viitoare, dar nicidecum azi.
Asculta hritul motorului vechii masini Toyota, rugndu-se ca acesta sa porneasca, devreme ce nu era
nici cea mai mica sansa ca service-ul sa-i accepte cartea de credit Visa.
n cele din urma, se relaxa, respirnd usurata cnd motorul prinse viata.
Desi piata ar fi fost urmatoarea oprire, iar copiii probabil ca o asteptau, ntoarse masinan directia
opusa, hotarind ca era mai important sa rezolve pe loc problema cu cartea decredit dect sa amne pna
cnd Ted s-ar fi ntors de la serviciu. ,J)aca se mai ntoarce", sizise ea tot mai amrta; aceasta era
ntrebarea pe care si-o punea n fiecare zi a vietii ei.
Hotelul Majestic o fi fost el cndva mndria orasului Shreve-port - asa cum scria pemarchiza hotelului -,
dar asta se ntmpla cu mult timp n urma. Dupa ce parca n fatacladirii urte din caramida, ignornd
total indicatorul NUMAI PENTRU OASPETI", Janetezita putin nainte de a intra. Trase adnc aer n
piept, pregatindu-se pentru mirosulstatut de tigara dinauntru, apoi mpinse usa de sticla fumurie si se
strecura n holul de lareceptie. Si acum?" se ntreba ea cnd pasi pe covorul mare si jerpelit. Cel putin
ultimulhotel n care lucrase Ted reusise sa ofere Receptiei un aspect decent. Oare unde va mai

ateriza de data asta?

Nici macar nu voia sa se gndeasca la asa ceva. In timp ce se ndrepta spre biroul
directorului, receptionerul dadu usor din cap:
-Nu-i aicea, doamna Conway. Facu un semn catre bar. E-n pauza.
Desi se mai potolise putin, simti iarasi n gt un nod de furie. Receptionerul se uita la ea
cu un zmbet compatimitor:
-Sa tot fie vreun ceas de cnd e n pauza.
nca o data auzi undeva n adncul creierului vocea mamei ei: Nu omor mesagerul, doar
pentru ca nu ti-a placut mesajul!" i multumi omului cu jumatate de gura, coti spre bar si
o clipa mai trziu intra n camera plina de fum. Vreo cinci amatori de tarie stateau
cocotati la bar. O blonda oxigenata, de vreo patruzeci de ani, care de-abia ncapea ntr-o
rochie prea strimta pentru corpul ei, o privi cu atentie pe Janet, pna cnd se convinse ca
deocamdata nu putea intra n competitie cu ea, dupa care si ndrepta privirile
seducatoare catre barbatul mbracat saracacios asezat alaturi de ea. Aparent, se gndi
ea, Majestic nu mai e n stare sa atraga nici macar vreo cocota mai decenta."
Zarindu-si sotul, care statea pe al doilea scaun de la capatul barului, Janet trecu pe lng
prostituata ofilita si se posta cu bratele ncrucisate drept n fata lui Ted.
-Iar s-a ntmplat, rosti ea ncet, ca sa nu auda barmanul. Dupa figura pe care o facu,
Janet si dadu seama ca el a
nteles despre ce vorbeste. Macar nu ncerca sa nege.
-Am ramas fara bani, raspunse el.
Privirile lor se ntlnir si, ca de obicei, expresia plina de remuscari de pe chipul lui durerea
aceea sincera din ochii caprui - o nmuie putin.
-N-am scos dect o suta.
-Asa o fi, dar suta aia nu ne-o puteam permite, i-o taie Janet, pe un ton mai ridicat dect
intentionase.
Tony, care spala alene niste pahare n chiuveta din spatele barului, le arunca o privire.
-Asta nseamna ca datoria lui Ted s-a mai redus cu o suta. Janet si musca buza, n timp
ce Ted sari ca ars.
-Zau, iubito, mi pare tare rau. Dar stii si tu cum e...
-Nu, nu stiu cum e, l ntrerupse Janet, clocotind de mnie la gndul ca el se astepta ca ea
sa-1 nteleaga orict de rau ar fi stat lucrurile. Nu stiu de ce tii cu tot dinadinsul sa dai tot
salariul tau pe bautura, cnd noi de-abia ne-ajungem cu chiria si cu mn-carea, ca sa nu
mai vorbesc de masina care trebuie ngrijita si de materialele mele pentru desen.
Regreta imediat ultimele cuvinte, pentru ca privirea lui Ted i transmitea clar ca tocmai i
oferise o portita de scapare.
-Poate ca, daca ai cstiga ceva din tablourile alea, atunci n-ar mai trebui sa ti platesc eu
vopselele, ncepu el, nsa Janet nu-1 lasa sa termine.
-Cu banii cstigati de pe ultimele trei pnze vndute am acoperit datoriile de pe cartile de
credit si am putut sa le cumpar copiilor cadouri de Craciun. Daca va fi nevoie, atunci o sa
mprumut ceva de la Keith, de vreme ce el nu si face griji si stie ca o sa vnda ultimele
doua tablouri la care lucrez. Ezita, ncercnd sa se abtina sa mai spuna ceva, dar mnia o
coplesise. Si daca tot trebuie sa mprumut bani de la Keith, atunci sa-ti intre bine n cap
ca o sa-i spun si de ce am nevoie de ei. N-o sa mai inventez nimic doar ca sa te acopar
pe tine.
Glasul ei din ce n ce mai ascutit i facu pe toti cei din bar sa si ntoarca privirile catre ea.

Parca o si vedea pe mama ei cum da din cap, cu dezaprobare, dar i ignora

avertismentele.
-Asta vrei tu, Ted? Vrei sa ncep sa spun la toata lumea de ce cartile de credit snt goale,
iar datoriile ncep sa curga iarasi?
si roti privirea n jurul barului mbcsit si dadu din cap dezgustata.
-Nici macar directorul acestui loc nu mai vrea sa lucrezi pentru el.
Ochii lui se umplura din nou de regret.
-N-o sa mai fac, promise el. Jur pe ce am mai sfnt, draga mea, jur ca n-o sa mai pun
gura pe bautura pna cnd nu ne platim si ultima factura. Baga mna n buzunar, scoase
portofelul si i dadu tot maruntul pe care l gasi. Uite, ia-i! spuse el. Poate o sa-ti ajunga
pentru ce ai tu nevoie.
Jane l privi lung. Chiar si n lumina chioara a barului, putea sa-i zareasca durerea din
priviri. Dincolo de semnele lasate de alcool, trasaturile lui fine de baietas, care o
cucerisera din prima clipa, erau nca vizibile. Se ntinse ca si cnd ar fi vrut sa ia banii, dar

mna ei se opri la jumatatea drumului, caznd ncet pe lng corp. Dadu usor din cap sirosti ncet,
aproape fara urma de mnie.
-Nu e vorba de bani, Ted. Ci de tine. Nu vreau banii tai. Pe tine te vreau.
ntorcndu-i spatele, Janet parasi cladirea ntunecata, iesind n soarele fierbinte aldiminetii.
Cel putin n-am plns, si spuse ea n timp ce se urca n masina. Cel putin nu i-am lasat sama vada
plngnd."
Dar imediat ce Toyota se puse n miscare, lacrimile att de bine controlate n bar ncepurasa-i siroiasca
nestingherite pe obraji.
Ted Conway si privi sotia cum iese n graba din bar, mpinse ct colo paharul gol, seridica n picioare si
si ndesa la loc portofelul. nsa chiar nainte de a se ndrepta sprebiroul sau, privirea i cazu pe paharul
gol.
l fixa cteva momente lungi, fiind constient de faptul ca ar fi trebuit s-1 lase acolo si sase ntoarca la
lucru. Dar se aseza din nou pe scaunul acela nalt si mpinse paharul spreTony.La urma urmei, nca
unul ce rau poate sa-mi faca?"
2
Cora Conway pierduse sirul zilelor de cnd si tot astepta moartea. Cu mult timp n urma,
presupunea ea, probabil ca existasera momente cnd se bucurase de viata, dar amintirileacelor vremuri
pierisera n ceata deasa ce parea ca o nvaluie din ce n ce mai strns, cufiecare zi a vietii ce trecea pe
lnga ea.
Oricum pentru Cora calendarul devenise o notiune lipsita de sens, pentru ca toate zilelesemanau att de
bine ntre ele, nct nu mai avea rost sa se gndeasca la ce va urma. Deobicei se trezea la ea n pat, n
camera care i era att de familiara, nct, daca s-ar fi trezitoarba ntr-o dimineata, imaginile din jurul ei
ar fi fost deosebit de vii, iar pierderea vederiinu ar fi nsemnat mare lucru pentru ea.
Noptiera se afla n stnga.
Masuta cu lampa de citit si cutia muzicala - la dreapta.
Dupa ce s-ar ridica din pat, s-ar ndrepta spre usa, ar iesi n hol - usa aflata la capatulunui coridor scurt
era situata exact n centrul peretului dinspre partea de nord a camerei
-si ar trece pe lnga alte doua usi.
Cea din stnga ascundea o debara n care si tinea hainele.
Cea din dreapta era de la baia pe care o mpartea cu persoana care statea n camera de
alaturi.
Nu o vazuse niciodata pe persoana aceea, habar n-avea daca era femeie sau barbat. De
altfel, nici nu-i pasa.
Pe peretele de sud al camerei se gasea o fereastra, dar Cora nu se apropia de ea; dadea
catre o alta fereastra aflata la ctiva metri, apartinnd unei camere ca a ei, un fel de
imagine n oglinda.
Odata, mai de mult, se ntrebase daca n camera aceea locuia tot o femeie ca ea si daca,
atunci cnd aceasta se uita n oglinda de deasupra servantei, asezata pe peretele opus
celui pe care era patul, se gndea si ea la acelasi lucru. Observase n oglinda cum
imaginea ei mbatrneste pe zi ce trece; privea chipul care si pierdea, treptat,
frumusetea de odinioara. ncetase s-si mai atinga fata, agtndu-se de gndul ca nimic
din ce zarea n oglinda nu putea sa-i apartina.
De aceea nici nu-si mai privea minile, picioarele sau vreo alta particica a corpului.

De aceea, zi de zi, statea ntinsa n pat cu ochii n tavan.

Astepta. Iar zilele se scurgeau una dupa alta.
Dupa ce Cora se trezea, venea femeia cu tava pe care era micul dejun; atunci se ridica,
se sprijinea bine de perna, mnca, atenta sa nu cumva sa zareasca femeia din oglinda.
Apoi se culca, pn venea baiatul care aducea prinzul.
Apoi se culca din nou pna venea o alta femeie cu cina.
Nu vorbea cu nimeni; daca ar fi vorbit, si-ar fi auzit vocea si nu-si dorea acest lucru.
Se culca, apoi se trezea, iar ziua se desfasura exact ca ziua dinainte si ca ziua care urma
sa vina.
Nu stia exact cnd ncepuse sa se adune ceata. Devenise constienta de ea ntr-o zi cnd
un abur gri, de departe o atinse. Nu i-a acordat prea mare atentie atunci, dar din cnd n
cnd observa cum ceata se infiltra din ce n ce mai aproape de ea.
Devenea mai ntunecata, nvaluind imaginile din lumea ei ntr-o haina subtire.
Ceata, gndea ea, vesteste apropierea mortii", asa ca ncepu sa se pregateasca, cerind
iertare pentru pacatele care pareau att de ndepartate si de neclare, nct pur si simplu le

uitase. Pe masura ce aburul acela se ngrosa, ncepu sa caute moartea, sa o doreasca, satnjeasca dupa
pcla cenusie a spiritului ntunericului, care avea sa vina n curnd.
In sfrsit, n dimineata aceasta reusise sa o vada.
O surprinsese din ntmplare, cnd se ridicase din pat ca sa se duca la baie, iar privirea ialunecase din
greseala pe suprafata oglinzii. Desi ntorsese capul repede, ceva ce vazusen oglinda se nfipsese adnc
n mintea ei si, dupa ce iesi din baie cteva momente maitrziu, hotar ca trebuie sa se convinga.
Femeia din oglinda nu semana nici pe departe cu ea: ochii mohorti erau afundati adnc norbite, pielea
era plina de riduri, iar capul era acoperit doar de cteva smocuri de par alb.
Dar nu imaginea femeii muribunde i atrase atentia Corei; ci ceva ce se ntrezarea nspatele ei.
Desi nu o mai vazuse niciodata, o recunoscu pe loc.
Era Moartea, care se hotarse n sfrsit sa iasa din ntuneric pentru ea.
Cora si imaginase ntotdeauna Moartea nvaluita n vesminte negre, cu ochi de gheatastralucind, cu un
chip scheletic, pierdut n faldurile unei glugi. nsa ngerul care seapropia acum de ea nu semana deloc
cu imaginea din mintea ei. Spiritul nsa nu aveanici o gluga. Faldurile pelerinei fluturau gratios, facnd
unde argintii, iar zmbetul radios idadea chipului sau o stralucire aurie. Bratele erau larg ntinse, ca si
cnd ar fi cuprins-ontr-o mbratisare protectoare. Groaza pe care o simtise mereu cnd se gndea la
moarte
o anumita certitudine ca eternitatea ce se asternea n fata ei era, oricum, cu mult mai
rea dect tot ce ndurase n ultimii ani - ncepu sa se topeasca pe masura ce siluetaluminoasa se apropia
de ea.
Instinctiv, degetele ei apucara strins crucea de aur ce-i atrna de lantisorul subtire de lagt si ncepu sa-i
mngie delicat conturul, amintindu-si pentru prima oara dupa attavreme cuvintele celui care i-o
daruise:, Aceasta te va apara. Sa nu o scoti dect atuncicnd ngerul va veni dupa tine".
Cora nu pricepuse atunci, nu se gndise niciodata la Moarte ca la un nger care o va salvade povara
anilor trecuti, ci, mai degraba, ca la un mesager al pedepsei ce avea sa
urmeze.
Iar acum, cnd silueta se apropia de ea, ceata ntunecata parea sa se destrame.
ntorcndu-se spre pat, se aseza pe marginea lui si deschise sertarul de sus al noptierei.
Era plin pna la refuz cu ramasitele unei vieti aproape uitate -bucatele de hrtie pe careerau scrise
cuvinte fara sens, fragmente taiate din ziare si reviste, mici cadouri primitede la oameni ale caror nume
si chipuri se ster-seser de mult din memoria ei. Sertarul sentepeni putin, dupa care cazu la pamnt
atunci cnd Cora trase cu putere de el. Se asezan genunchi si ncepu sa rascoleasca printre lucrurile de
pe covor; degetele ei cautau cunfrigurare un obiect anume - pe care si-1 amintea clar acum -, trebuia
sa-1 gaseasca.
Cnd veni sora medicala, Cora mai era nca pe podea, ncerca sa i explice acesteia cecauta, dar
cuvintele nu voiau sa vina. Cora nu fu n stare sa se mpotriveasca atunci cndasistenta o ridica si o
aseza pe pat. Degeaba se zbatu si se zvrcoli, legaturile cu care eraprinsa erau mult prea puternice.
n timp ce se lupta sa scape de chingile care o strngeau, zari pentru o clipa imagineaMortii n oglinda si
atunci se relaxa, corpul ei cufundndu-se n conturul familiar al saltelei.
Cnd capul atinse perna moale, vazu cum spiritul se apropie si mai mult.
Afara lumina pali n momentul n care spiritul de pe tarmul celalalt ncepu sa seinsinueze prin sticla,
iar Cora simti prezenta reconfortanta a Mortii att de aproape, nctprobabil si-ar fi ntins bratele spre
ea, daca ar fi putut sa si le miste.
ntunericul ncepu sa o nvaluie. I se paru ca aude vocea spiritului, soptindu-i ca veniseceasul sa treaca
n lumea de dincolo.
Buzele Corei se miscara n ncercarea de a articula cteva cuvinte pe care nu le mairostise de ani de zile.

-Ted, sopti ea n cele din urma. II vreau... te rog... pe Ted.

Epuizata de efortul de a vorbi, Cora ofta adnc, dupa care ramase nemiscata.
O clipa asistenta crezu ca doamna Conway murise, dar apoi vazu ca batrina nca mairespira, desi foarte
greu. Parea sa fi cazut din nou n semiinconstienta n care traia deluni de zile; sora i slabi putin
legaturile. O sa treaca mai trziu, nainte sa iasa din tura, savada cum se simte. Poate atunci, n cazul n
care pacienta va da semne de trezire, se vagndi sa ia legatura cu singura ruda a femeii.
Nepotul ei, Ted Conway, care nu si mai vizitase matusa de ani buni. N-are nici un senssa sun
deocamdata, se gndi asistenta, atta timp ct batrna nu da semne ca va muri."

Probabil ca, n acest caz, va veni n sfrsit si el, macar s-si ia adio.
Ted Conway privea din spatele barului stirile de la ora 5; i facu un semn lui Tony sa-i deaun ultim
pahar de votca nainte de a pleca Era obosit; n ciuda celor spuse de Janet, nusi
bause mintile" la bar chiar toata dupa-amiaza. Mai si lucrase, revizuind dosarul cezacea deschis n fata
lui, dar mai ales verificndu-1 atent pe barman, pe care l banuia caciupeste binisor din veniturile
hotelului. Ted nca nu era sigur de modul n care operaTony -studiase cu atentie felul n care turna
bauturile si chiar ceruse cteva pahare dewhisky sec, doar ca sa se asigure ca barmanul nu l ndoaie cu
apa. Desi stia ca nu i-ar fiputut face nimic, nu fusese n stare nici macar sa-1 prinda pe Tony ca sustrage
din bani.
Ted lucra n industria hoteliera de peste douazeci de ani si aflase ca barmanii stiu totfelul de siretlicuri,
multe dintre ele bazndu-se pe iuteala de mna. Problema era ca FrankGilman, directorul general, nu
avea de gnd sa investeasca n echipamente care sa-ioblige ntr-un fel pe barmani sa rmn cinstiti. Nu
aveau nevoie dect de un dozator debautura si de o casa de marcat computerizata, care nu ar fi permis
dozatorului sa toarnen pahar ceva, fara sa fie trecut imediat pe nota de plata.
Dragule, noi nu ne aflam la Sheraton, bombanise Gilman cnd Ted ridicase aceastaproblema cu o
saptamn nainte. Nu ne permitem astfel de lucruri si, chiar daca amdispune de finantele
corespunzatoare, tot nu as pune asa ceva la mine n hotel. Unbarman are dreptul din cnd n cnd sa faca
cinste vreunui client cu cte un pahar. Numaiasa l poate face sa mai revina."
Cel putin Gilman avea dreptate ntr-o singura privinta: Ma-jestic nu era nici pe departeSheraton. Ted
lucrase ceva vreme n hotelul Sheraton si se simtise extraordinar, nu ca n
bomba asta. De fapt, se gndi el, si azi as mai fi lucrat acolo daca directorul general nuar fi fost asa un
dobitoc." Nici acum nu ntelegea ce mare greseala facuse ca tinea nbiroul lui o sticla de Smirnoff. La
urma urmei, afacerea cu hoteluri se baza pe ospitalitate,
nu? Bause si el cteva pahare cu furnizorul acela care dorea s-i vnda de la lenjerie pnala aperitive
pentru hotel. Ce mare filosofie? Asa se fac afacerile. Cel putin din punctulacesta de vedere Frank
Gilman era un om ntelegator.
Tony i aduse bautura proaspata si, exact cnd Ted dadu sa ridice paharul, nlemni brusc,
simtind, chiar nainte de a arunca o privire n oglinda barului, ca n spatele lui stateaFrank Gilman. Cu
putin nainte de a afisa zmbetul de asistent al directorului" - acelzmbet care i dadea gata chiar si pe
cei mai furiosi oaspeti - se ntreba de ce oare reuseasa simta ntotdeauna prezenta directorului general.
Si nu era vorba doar de Gilman -ci detoti spurcatii aia de directori pentru care lucrase vreodata. Nu era
nimic palpabil, ci doarun fel de al saselea simt. Dar ce naiba cauta Gilman aici? Era vineri doar - ziua
lui de golf
-si plecase imediat dupa prnz, asa cum facea ntotdeauna. Ce l adusese napoi? Daca ar
fi fost vreo problema, ar fi stiut cu siguranta. Dar dupa-amiaza aceea fusese de-a dreptul
moarta, cu exceptia scenei facute de Janet pentru cartea de credit. n afara de asta nu se
ntmplase nimic. Nimic, niente, nada. Apoi, n timp ce Gilman se strecura chiar lnga el,
ntelese: seful lui avea de gnd, n sfrsit, sa ia n serios sesizarile lui legate de Tony, asa
ca venise personal sa l verifice.
-nca nu-mi dau seama, Frank, spuse Ted cu voce joasa pentru ca Tony sa nu-1 auda.
Stiu ca face ceva, dar nu stiu cum.
Ochii lui Gilman se ngustara.
-Poate ar trebui sa discutam la mine n birou, sugera el. Sorbind dintr-o nghititura votca
pe care i-o asezase n fata
Tony ceva mai devreme, Ted se ridica, sprijinindu-se putin de bar, si o pomi n urma lui
Gilman, care mpingea deja usa dintre bar si holul de la Receptie.
-Nu-ti uita dosarul, Ted, striga Tony.

Ted smulse grabit dosarul de pe bar si njura printre dinti cnd hrtiile se mprastiara pe
jos. Se lasa repede n genunchi, le ndesa cum putu mai bine n mapa de plastic si porni
n graba dupa Gilman.
Barmanul se uita lung dupa el. Dupa ce usa se trnti n urma lui Conway, se ntoarse la
stersul paharelor si la conversatia pe care o purta cu dama care zacuse toata dupa-masa
acolo, la doua scaune de Ted.
-Nu cred ca o sa-1 mai vedem mult timp printre noi, spuse el.
Femeia ridica din umeri, indiferenta.
-Pacat! Cel putin asta nu s-a luat de mine asa cum a facut-o ala de dinainte.
Tony chicoti:
-Crezi ca a fost vreodata suficient de treaz ca sa te observe? Rsul sanatos al prostituatei

rasuna pn n holul hotelului,

acolo unde Ted tocmai se pregatea sa intre n biroul lui Frank Gilman.,,Poate, dupa cetermin chestia
asta cu Frank, se gndi Ted, ma ntorc la bar si o dau afara pe trfa aia.
Oamenii ca ea stirbesc din putinul renume pe care l mai are hotelul." mpinse usa de labiroul
directorului general si o nchise repede n urma lui, ca sa nu mai auda rsetelefemeii. Chiar n momentul
cnd se pregatea sa se aseze confortabil n fotoliul din piele dinfata biroului lui Gilman, si dadu seama
ca acesta statea n continuare n picioare, sprijinitde masa si cu bratele ncrucisate la piept. Ted, ale
carui reflexe erau mult prea lente casa se ridice din nou n picioare, cazu greoi n fotoliu.
-Iar te-ai mbatat, Ted!
Desi Gilman facuse doar o remarca, Ted nega cu putere din cap.
-Am baut cteva pahare, e adevarat, recunoscu el. Dar cum altfel pot sa-1 prind pe
nenorocitul ala de...
-Nu te mai deranja att, i-o taie Gilman. Ai stat la bar toata dupa-amiaza si se pare ca ai
ras vreo zece pahare.
Ted sari n picioare, cu fata rosie si fruntea acoperita brusc de cteva picaturi de sudoare.
-Cine a spus asa ceva? Am baut doar doua pahare, iar alea de-abia daca aveau ceva n
ele.
Buzele lui Gilman se ntinsera ntr-un zmbet n timp ce dadu din cap.
-E prea trziu, Ted. Tony nu umbla la bauturi si nici nu fura. Ochii lui Ted straluceau de
furie.
- Dar pot s-o dovedesc.
-Nu, nu poti, pentru ca el nu face asa ceva. n nici un caz nu fura. Dar, daca ma uit la
cheltuielile facute de tine, n-as putea sa spun acelasi lucru.
Luat prin surprindere, Ted ezita.
- Cheltuieli?
Gilman ridica un teanc subtire de hrtii de pe biroul sau.
-Reiese ca luna trecuta ai consumat la bar fara sa platesti n valoare de vreo trei sute de
dolari, Ted. Trei sute de dolari! Nu stiu cum ai facut asta si nici nu ma intereseaza, sincer
sa fiu!
Pentru ca Ted ncerca sa vorbeasca, Gilman ridica o mna pentru a-1 reduce la tacere.
-Chiar nu vreau sa stiu, Ted. Ridica un plic si i-1 dadu.
-Acesta este ultimul tau salariu. Ai acolo o compensatie pentru concediere si serviciile
medicale platite pentru urmatoarele trei luni. Eu zic ca snt destul de generos, nu? spuse
el arcuindu-si sprncenele. Daca as fi n locul tau, sincer ti spun, eu m-as folosi de asta ca
sa mi rezolv problemele cu bautura.
Pe fruntea lui Ted Conway o vena zvcnea nebuneste.
-Eu nu am nici o problema, ncepu el. Mai beau un pahar sau doua din cnd n cnd. Ei si?
Cine nu bea?
Facu un gest vag catre raportul de cheltuieli.
- Iar mare parte din ce e trecut acolo snt cheltuieli de afaceri. Vocea lui capata o nota
lingusitoare: Haide, Frank, doar stii si tu cum e. Ca doar ai fost si tu ca mine.
-E adevarat, dar eu am fost ntotdeauna treaz, Ted. Se ndrepta catre usa. O sa am
nevoie de cheile tale.
Ted se holba la seful sau, ntelegnd, n sfrsit, ce i se ntmpla.
-Stii ce? spuse el, scotnd inelul plin de chei din buzunar si ariincndu-1 cu putere pe
birou. Nu poti sa ma dai afara, Frank! Demisionez eu! Ai un hotel mputit si nu-mi vine sa

cred ca am ramas att de mult timp aici, ncercnd sa fac putina curatenie n el. Sa-1 ia
dracu', Frank! Si pe tine la fel. Poti sa ti-1 bagi n fund!
Smulse plicul cu decizia de concediere din mna lui Gilman, se rasuci brusc si se repezi
afara pe usa.
- n raportul meu catre oficialitati, o sa spun totusi ca am facut restructurari, Ted, striga
Gilman. Asa o sa poti sa-ti iei ajutorul de somaj imediat, iar n cartea de munca n-o sa se
consemneze ca ai fost dat afara. E tot ce pot sa fac pentru tine.
Ted Conway ignora ultimele cuvinte ale lui Gilman. Trntind usa cu putere n urma lui, se
ndrepta spre bar, apoi si aduse aminte ca Gilman i-a spus cte pahare bause n dupaamiaza
aceea. Nenorocitul ala de barman l spiona. Ei bine, mai erau o gramada de alte
locuri unde ar fi putut sa bea ceva.
Si o gramada de alte hoteluri care si doreau un asistent bun.
Cine dracu' avea nevoie de Majestic?

Era doar o circiuma mputita.

De-abia cnd se departa putin de hotel si caldura fierbinte a soarelui de dupa-amiaz i
spori si mai tare furia, si aminti de Janet si se gndi la ce urma sa i spuna ea cnd va afla
ca si-a dat demisia.
Fara sa stea prea mult pe gnduri, Ted Conway intra n primul bar care i iesi n cale.
Ct o sa mai dureze?" se gndi Janet. ntrebarea nerostita paruse complet inofensiva
atunci cnd si facuse loc n mintea ei. Cu nimic mai tulburatoare dect cea legata de ct
va mai rezista cratita rencalzita din cuptor nainte de a fi obligata sa mai adauge niste
lapte care sa o faca oarecum digerabila. Dar cnd crapa putin usa de la aragaz sa testeze
amestecul de ton si de taietei, ntrebarea se repeta, de fiecare data atingnd un aspect
diferit al existentei ei.
Ct o sa mai dureze pna se ntoarce Ted acasa?"
Ct o sa mai dureze pna cnd o sa fie concediat din nou?"
Ct o sa mai dureze pna cnd copiii se vor satura de certuri?"
Ct o sa mai dureze pna cnd o sa ma satura si eu?"
-Mami, nu-ti mai face attea griji, te rog, i spuse fiul ei si cteva momente crezu ca
vorbise cu glas tare.
Apoi zari licarirea glumeata din ochii lui Jared.
-O sa-i zicem lui Kim si lui Molly ca mucegaiul e patrunjel sau brnz Camembert, sau
ceva de genul asta.
Janet se prefacu gata sa loveasca n Jared cu lingura, dar el se strecura, spre uimirea ei,
cu gratia unui dansator, nu a unui jucator de fotbal american. Si nu ca Jared ar fi avut
fizionomia tipica a jucatorilor de fotbal; din contra, la saisprezece ani si cntarind doar 80
de kilograme la cei 1,80 metri ai lui era cu mult mai mic si mai usor dect majoritatea
coechipierilor sai. Totusi, n ciuda reflexelor rapide ale lui Jared si a agilitatii sale
deosebite, Janet nca mai simtea un fior de spaima, n timpul meciurilor, la vederea
adversarilor care se aruncau sa l placheze.
-Sa stii, Jared Conway, ca pna acum nu ti-am servit mncare mucegaita, dar, daca insisti,
poate chiar am s-o fac.
-Vrei sa-1 sun pe tata sa vad ct mai ntrzie? ntreba Jared, ignorndu-i amenintarea,
dupa care deschise sertarul de lnga chiuveta si scoase de acolo niste tacmuri de argint.
Desi ncercase ca ntrebarea lui sa sune normal, vocea lui putin tensionata sugera de fapt
adevarata ntrebare: Sa ncerc sa-1 gasesc pe tata?"
Janet ezita, dupa care dadu din cap.
-Sa mai asteptam vreo juma' de ora si, daca nu vine, noi ne asezam la masa si o sa-i
pastrez si lui o portie.
Jared ezita la rndul lui si Janet avu senzatia ca o sa mai spuna ceva, dar acesta apuca
pachetul cu servetele si ncepu sa le aranjeze pe masa cumparata de Janet la mna a
doua cu saptesprezece ani n urma. In momentul acela, mama ei o considerase perfect
acceptabila pentru niste proaspat casatoriti". Astazi nsa, cuvintele mamei ei nu ar mai fi
fost asa de ngaduitoare la adresa mesei, si mai ales la adresa situatiei lor, n general.
Arunca o privire prin bucataria care necesita mai mult dect oricare alta camera o
zugraveala buna si se ntreba daca exista si cea mai mica sansa sa-1 convinga pe
proprietar sa zugraveasca locul din nou si, eventual, sa-i repare si acoperisul. Slabe

sperante. Se rugase de el toata vara sa puna plase noi contra tntarilor, doar-doar copiii
ei nu vor mai fi obligati sa aleaga ntre a transpira abundent n camerele neaerisite sau a
deschide ferestrele si a lasa cale libera milioanelor de tntari nemilosi.
-Ei lasa, ca nu beau atta snge, i raspunsese Jared cu o sptamna n urma, cnd l
ntrebase cum de rezista n bzitul acela permanent din mica lui camera, construita ilegal
n spatele bungaloului.
Era exact genul de raspuns pe care i l-ar fi dat si Ted cu multi ani n urma, la nceputul
casniciei lor, cnd nu obisnuia sa bea vrtos dect la petreceri. Jared semana att de bine
cu Ted, asa cum sora lui geamana, Kim, semana att de bine cu ea, nct uneori se ntreba
daca ea si Ted nu reusisera, mai degraba, sa se cloneze dect sa conceapa o pereche de
mostenitori care sa fie un amestec ntre ei doi.
De dragul lui Jared se ruga sa nu semene prea mult cu tatal lui, ct despre Kim spera din
suflet ca fetita sa nu aiba o slabiciune pentru acelasi tip de barbat cu care se maritase ea.
Nu prea snt corecta", si zise ea. Cnd 1-a ntlnit, Ted Conway avea un sarm ce se
deosebea att de tare de rigiditatea familiei ei, nct s-a ndragostit de el imediat; Iar

casnicia lor mersese destul de bine o bucata de vreme. Ted avea un talent aparte pentrudomeniul
hotelier si amndoi crezusera ca, n cele din urma, se vor stabili undeva n
Atlanta sau n Miami, ori chiar n New Orleans, unde Ted va conduce unul dintre hotelurile
principale, iar ea va expune n cele mai bune galerii de arta.
Dar undeva, pe drum, nclinatia lui spre bautura depasise limitele bunului-simt, punndcapat viselor lor.
Dar ele nu disparusera complet: Janet nca mai avea fantezii cu lucrarile ei expuse nmarile galerii, desi
ncetase de mult s-si mai mpartaseasca sperantele cu Ted, ale caruiconsideratii despre talentul ei se
reduceau acum la crcoteli legate de sumele cheltuitepe pnze, vopsele si pensule.
Si visele lui erau nca vii, mai ales cnd avea la bord cteva pahare n plus. Atunci l auzeacum bombane
la adresa conducerii hotelului pentru care lucra. Desi existase o perioadacnd
nu prea fusese de acord cu el, n ultimii ani s-a vazut nevoita sa admita ca avea oarecumdreptate. La
urma urmei, ce manager care si cunostea afacerea l-ar angaja pe unul caTed, avnd n vedere reputatia
si trecutul lui? Si atunci de ce mai statea cu el?
Era o problema la care Janet reflectase de multe ori si i cunostea perfect si raspunsul:
statea cu Ted pentru ca nu avea curajul sa plece cu copiii si sa o ia de la capt de unasingura. La urma
urmei, ct de mult se mai puteau nrautati lucrurile? Nu cstiga multibani, dar veniturile ei aproape le
egalau pe ale lui Ted, avnd n vedere ca ea nu cheltuianici un cent pe bautura. Pe de alta parte,
imaginea sotiei care pleaca cu bagajele si cucopiii poate l-ar fi tulburat un pic pe Ted si l-ar fi
determinat sa ia o decizie serioasa nlegatura cu viata lui. In adncul inimii, Janet stia ca si ea este
responsabila, la fel ca Ted,
pentru viata pe care o traieste. Ct aveau, oare, sa o mai duca asa?
Aparitia subita a lui Molly o mpiedica sa mai caute vreun raspuns; fetita daduse buzna nbucatarie cu o
energie extraordinara pentru un copil de un an si jumatate, mai ales nconditiile unei calduri toride si a
unei umiditati sufocante. n spatele lui Molly aparu Kim,
care si lua sora mai mica n brate, nainte ca aceasta sa apuce sa se agate de picioarelemamei sale.
-Te-am prins, striga Kim, ridicnd-o pe fetita mult deasupra capului si aplecnd-o att de
tare, nct Molly aproape ca privea direct spre covor.
Molly se prefacu foarte furioasa, dar chicotelile o dadura de gol n cele din urma si
mutrisoara ei se lumina de un zmbet larg.
-Jos, striga ea. Vleau jos!
-Pe cuvntul tau ca vrei jos? ntreba Kim. Bineeee, poftim! Si i dadu drumul lui Molly sa
cada putin, dar o prinse imediat cu minile de talie, nainte sa o lase usor pe podea.
-Sa nu mai faci asta, se burzului Janet n timp ce Molly scoase un tipat mai degraba de
placere, dect de frica. Mi-a stat inima-n loc, ce naiba!
-Dar i place, raspunse Kim, leganndu-si surioara nainte si napoi.
-Mai vleau, striga Molly, tragnd de picioarele celei pe care ncercase mai devreme sa o
ocoleasca. Mai d-m!
-Dupa ce mncam, i spuse Kim. Si, daca esti cuminte, foarte cuminte, o sa te las sa ma
ajuti sa spal vasele.
Dndu-i un ghiont usor lui Molly, Kim deschise usa cuptorului, unde se gasea vasul de
portelan, cadou de nunta de la mama lui Janet. Nu vei mai avea nevoie de ceva mai
sofisticat timp de ctiva ani, draga mea", o auzea Janet pe mama ei, care avusese
dreptate pn la urma.
-Vine si tata la cina? ntreba Kim. Janet simti n vocea lui Kim aceeasi tensiune ca n a lui
Jared
mai devreme.

-Nu snt sigura, raspunse, ea, cu precautie, pastrnd aerul ca totul era n regula n familiaei. Dar pune si
pentru el o farfurie. Stiu ca o sa ajunga si el la timp daca va putea.
Kim i arunca o privire scurta, dar semnificativa: Vrei spui daca va fi suficient detreaz!" Dar, ca la
fel Jared, rum nu insista.
-Sa-1 mai asteptam cteva minute, adauga Janet.
Trecusera mai mult de cteva minute, pn cnd Ted a ajuns n acea seara acasa si, cnd asosit - imediat
dupa unsprezece -avea fata rosie, mersul nesigur si ochii mpaienjeniti decantitatea mare de alcool
ingurgitata. Janet l astepta singura n sufragerie, ncercnd sase concentreze asupra unei carti pe care o
mprumutase de la biblioteca n ziuarespectiva. Molly dormea eja de mult n parutul ei, iar Kim si Jared
scapasera de caldura

sufocanta din casa, plecnd la film. Cnd Ted intra prin usa din spate si nu o striga asacum obisnuia,
banuiala lui Janet ca fusese la baut toata seara se transforma n
certitudine. Pregatin-du-se sufleteste pentru cearta care avea sa urmeze, cu siguranta,
imediat ce el va intra n camera, Janet lasa cartea deoparte.
-Mi-am dat demisia din rahatul ala de slujba, o anunta Ted fara nici un preambul, cnd
intra n camera cu o cutie de bere n mn.
Janet simti cum i se face un nod n stomac: stia ca, indiferent de ce va spune acum, o sa
iasa scandal, dar ar fi fost si mai rau sa nu zica nimic.
-Ti s-a oferit ceva mai bun? ntreba ea, alegndu-si cu grija vorbele si inflexiunea vocii
pentru a nu-1 irita si mi mult pe Ted.
El se arunca pe canapea, cu o mn pe coapsa ei.
-N-am putut sa-1 mai suport pe Frank Gilman. Tipul asta e un bou.
-Ei, lasa, snt sigura ca o sa gasesti altceva, raspunse Janet. Dar chiar beat fiind, Ted i
recunoscu tactica.
Ochii i se subtiar ca doua lame si strinsoarea minii lui deveni mai puternica.
- Tu ce faci, mi vorbesti de sus?
Gndurile lui Janet se nvalmasira si si aminti de noaptea aceea cu doi ani n urma, cnd
Ted venise acasa mai beat dect era acum si hotarse ca vrea sa faca dragoste cu ea.
ncercase din rasputeri sa-1 opreasca, dar nu reusise, asa ca mai bine i ceda de
bunavoie, dect sa se mai chinuie ca atunci.
Fusese o noapte oribila pentru ea. Cnd descoperise ca ramasese gravida, cochetase
putin cu ideea avortului, dar numai pentru scurt timp. Apoi, cnd se nascuse Molly, Janet
stiuse ca luase o decizie corecta. nsa nu mai voia ca istoria sa se repete.
-Snt foarte obosita, Ted, ncepu ea, nsa sotul ei i arunca o privire lacoma.
-Pai, atunci sa mergem la culcare.
Cauta nnebunita vreun alt motiv - care sa-1 mpiedice -, cnd brusc, telefonul ncepu sa
sune. Tresarira amndoi. Ted si lua mna de pe piciorul ei si Janet se ridica sa raspunda.
Deja se gndea la tot felul de nenorociri si accidente n care erau implicati Kim si Jared.
-As putea vorbi cu Ted Conway, va rog? ntreba un glas de femeie.
Janet deveni si mai atenta cnd auzi tonul oficial al vocii. Indiferent de vestile aduse, Ted
nu era n masura sa le faca fata, asa ca raspunse ea.
- La telefon doamna Conway.
-mi cer scuze ca va sun asa de trziu, spuse femeia, si spaima lui Janet se mai domoli
putin.
Nimeni nu s-ar fi scuzat daca ar fi fost vorba de copiii ei, nu-i asa?
-Ma cheama Luciile Mathers si va sun de la Willows, St. Albans.
Janet simti cum temerile ei dispar complet. Nu era vorba de copii, ci de matusa lui Ted.
- E n legatura cu doamna Cora Conway, continua femeia, confirmnd astfel banuielile lui
Janet. Cred ca sotul dumneavoastra ar trebui sa vina pna aici.
Facu un calcul rapid n minte. Pe loc? St. Albans era la vreo trei sute de kilometri la sudest
de Shreveport; chiar daca plecau imediat, n-ar fi ajuns acolo mai devreme de trei
dimineata. Si mai ales n starea n care se afla Ted...
-Ct de grav e? ntreba Janet.
Ultima oara cnd discutase cu cei de la Willows, Cora se afla ntr-o stare de semicoma si
luni de-a rndul nu mai aparuse nici o modificare importanta.
-Mi-e teama c nu se simte prea bine, raspunse Luciile Mathers. Dupa care adauga
foarte repede: Nu cred ca mai rezista nca o zi. Urma o pauza. Vrea sa-1 vada pe sotul

dumneavoastra. Daca e posibil...

-Mine, raspunse Janet, hotarndu-se pe loc. O sa plecam dimineata, la prima ora, si cred
c pe la unsprezece o sa fim acolo. Puteti sa-i spuneti asta?
-Sigur ca da, raspunse Luciile Mathers. Va asteptam mine-di-mineat atunci, bine?
Dupa ce puse receptorul n furca, Janet i spuse lui Ted despre cererea Corei. Nu era
convinsa c el aude vreun cuvnt, nsa, cnd Ted i raspunse cu limba mpleticita, se
lamuri ca o ascultase cu atentie.
Si mai stia si c acum vorbea cu ea alcoolul, nu sotul ei. Ori cel putin asa spera ea.
-De ce dracu' sa ma duc s-o vad pe matusa Cora? ntreba el. E nebuna de legat si, de
fapt, ntotdeauna a fost cam sarita de pe fix. Ce sa fac eu cu ea?
-Doamne, iarta-m, Ted! se repezi Janet. E pe moarte si tu esti singura ei ruda.
-Si? ntreba Ted. A facut ea ceva pentru mine vreodata? Apoi, nainte ca Janet sa apuce
sa-i raspunda, capul i cazu

greu pe canapea si nchise ochii.

Janet fu tentata sa-1 lase exact asa si sa plece la culcare, dar, amintindu-si ca Jared siKim nca nu se
ntorsesera, se razgndi. Macar sa creada ca a ajuns+++ acasa suficientde treaz ca sa se urce singur n
pat", hotar ea.
Zgltindu-1 puternic, reusi n cele din urma sa-1 trezeasca suficient ct sa-1 poata trpna n dormitor.
O secunda mai trziu intrase din nou n lumea viselor, cu hainele pe el sisforaind puternic.
1
Gata, pna aici!", se gndi Janet cnd se ntinse lnga el o ora mai trziu. Desi Jared si Kim
venisera si se culcasera deja, ea nca mai era treaza, ascultnd cu atentie rasuflarea grea
a sotului ei.
Ceva trebuia sa se schimbe.
Nu mai putea sa duca o astfel de viata.
Nici unul dintre ei nu mai putea.
4
Nu era nevoie sa se uite unul la altul peste capul lui Molly, pentru ca Jared si Kimberleysa-si dea seama
ca se gndeau amndoi exact la acelasi lucru: Cum de n-am fostniciodata aici?"
Lungul drum la sud-est de Shreveport fusese parcurs n liniste, acel soi de liniste carentinde la
maximum nervii oricui, de parca n masina ar fi stat sa explodeze n oricemoment o bomba cu ceas.
Copiii si tinusera rasuflarea cnd mama lor se oferise sa conduca pentru ca tatal lor sapoata sa se
odihneasca, dar Ted se multumi sa-i arunce lui Janet o privire urta siurmatoarea remarca:
-Cnd snt beat turta, conduc de-un milion de ori mai bine dect unul treaz.
Tacere. Nimeni nu avea de gnd sa cada n capcana aceea. Pna si Molly simtise cumva canu era o zi
tocmai potrivita pentru zbenguieli.
Dar acum, n timp ce se ndreptau spre St. Albans, atmosfera ncordata din masinancepuse, n sfrsit, sa
se mai relaxeze, n parte pentru ca drumul lung prin aerul ncins siumed se apropia de final, dar cel mai
mult deoarece peisajul care se contura n fata lorera o adevarata surpriza, cel putin pentru Jared si Kimberley. Desi nici unul din ei nu maifusese vreodata aici, amndoi stiau de St. Albans dintotdeauna parca.
Acolo traia matusa Cora, nchisa ntr-un sanatoriu. nca de la vrste fragede obisnuiau sase ntrebe cum
arata locul acela, si seara, nainte sa adoarma, si sopteau unul altuiadescrieri imaginare, ct mai socante
si mai terifiante: o cladire de caramida cu grilaje laferestre, nconjurata de un gard nalt de srma
ghimpata.
-Si curent electric prin el, o asigura Jared solemn pe sora lui, pentru ca nebunii sa nu seurce pe el, sa
evadeze si sa ne omoare.
-Pun pariu ca-i tin n custi, mai adauga si Kim, dar Jared, care era cu zece minute maimare dect ea,
deci si mai ntelept, dadea nencrezator din cap.
-Numai p-aia rai de tot i pun n niste puturi, i spunea el. Si au o singura gaura sus, peunde le arunca
mncarea, si un capac de metal ca sa nu poata iesi.
St. Albans cel din fanteziile lor era la fel de sinistru ca imaginea lor despre sanatoriu.
-Nici nu vreau sa ma gndesc la asta, i repezise tatal lor, ori de cte ori l ntrebasera cumera de fapt
acolo. Unchiul meu 1-a dat afara pe tata si el nu s-a mai ntors niciodata. Aurt orasul ala pn n ziua n
care a murit si i-a urt si pe unchiul, si pe matusa mea. Ziceaca mai bine arde n iad dect sa locuiasca n

St. Albans.
Imaginea pe care copiii si-o formasera din evocarile lui macabre era alcatuita din celemai urte lucruri
vazute de ei vreodata - cocioabe mizerabile fara geamuri si cuacoperisuri lasate, ce formau un fel de
talmes-balmes, locuri virane fara pic de iarba sidrumuri neasfaltate; o sosea principala, topita de arsita,
de-a lungul careia zaceau ctevapravalii cu ziduri ce se cojeau si cu vitrine naclaite, expunnd o marfa
nvechita,
ngalbenita de vreme. n mintea lor, St. Albans era aproape pustiu - de vreme ce aproapetoti locuitorii
lui fusesera nchisi n sanatoriul care, probabil, trona ca un demon ntunecatchiar n centrul orasului.
Ceea ce vedeau nsa acum depasea chiar si cea mai salbatica imaginatie. Oraselul aparuaproape din
neant exact cnd intrasera ntr-o curba de pe autostrada. Surprinzator,
drumul se largea n loc sa se ngusteze la intrarea n St. Albans si se continua cu unbulevard mare,
strabatut pe mijloc de un spatiu verde, strajuit de stejari batrni, plantatila distante suficient de mari,
astfel nct ramurile lor bogate sa formeze n prezent o bolta

perfecta, care umbrea strada si curtile de lnga drum. Un kilometru mai departe, soseauadadea ntr-o
piata mare n care se vedeau o estrada pentru concerte, cteva mese si unspatiu dejoaca pentru copii.
ntr-o parte pornea un sir de magazine cu fatade cestraluceau la fel de tare ca cladirile vechi din spate,
proaspat zugravite. Te izbea un aeraparte de New Orleans, ncepnd cu gardurile n spatele carora
banuiai gradini mbatatede soare si terminnd cu ornamentele de fier forjat, care mpodobeau
balcoanele de laprimul etaj.
Storurile erau trase pentru a opri caldura de dimineata si singura legatura cu zapusealade afara era
asigurata de niste ferestre n miniatura, sapate n zidurile groase. Numelemagazinelor erau frumos
inscriptionate pe firme elegant prinse cu brate de fier ondulat.
-Ai zice ca sntem n Cartierul Francez, spuse Jared n timp ce se ndreptau spre centrulorasului.
-Da, dar e mai urt aici, adauga morocanos tatal lui, cotind spre dreapta ceva mai trziu.
Strazile laterale erau la fel de bine ntretinute ca soseaua principala si zona pietei. Caselensirate de o
parte si de alta aminteau tot de New Orleans; stilul francez si georgian sembinau armonios cu cel
victorian, dnd nastere unui amestec placut, scos n evidenta deperdeaua de copaci ce si ntindeau
coroanele peste gradini si peluze. Pareau sa ofere ooaza de racoare binemeritata n zapuseala arzatoare
ce apasa peste oras, chiar si acum,
la nceputul toamnei.
-E frumos, sopti Kim n timp ce tatal ei vira spre stnga dupa ce mai trecu de doua cladiri.
Aici, stejarii facusera loc salciilor, care si aplecau maiestuos si delicat ramurile pnaaproape de pamnt.
Imediat, pe urmatoarea cladire asezata n centrul unei pajisti uriase,
vazu un indicator pe care scria: The WillowsVSt. Albans".
Sanatoriul nu arata deloc asa cum si imaginasera ea sau Jared. Complexul varuit n albera dominat de o
constructie principala cu doua etaje, ce impresiona prin verandancapatoare, sustinuta de cinci coloane
corintiene.
Aripile cu un singur etaj porneau dinspre centru si erau si ele construite din piatra decalcar. Ferestrele,
care nu aveau gratii, erau flancate de obloane de lemn vopsit n gri,
prinse cu crlige de metal. Explozia de rosu, caramiziu si roz a iederei ce mbraca ambelecladiri ti taia
rasuflarea. In mijlocul unei gradini imense, nconjurate de un grdulet defier, Kim zari doua dintre cele
mai mari salcii pe care le vazuse vreodata.
Ted opri masina n parcarea amenajata chiar lnga scara ce ducea pe veranda. n timp cesotia si copiii
lui si dezmorteau bratele si picioarele, ntinzndu-se lenes n caldurasoarelui, Ted statea cu privirea
pironita pe sanatoriu, de parca acolo avea de nfruntat unpericol iminent.
Janet privi nervoasa spre copii.
' WUlow (engl.), salcie" (n.tr.)
-E doar o batrna neputincioasa, dragul meu, rosti ea ncet, si e pe moarte. Nu se va
ntmpla nimic rau daca ti iei ra-mas-bun de la ea.
Ted se ncrunta, dar cobor din masina n cele din urma. Urcara mpreuna treptele,
traversara veranda si deschisera usa de la intrare.
nauntru gasira un hol primitor, cu multe scaune tapitate cu pnz de bumbac, asezate n
jurul unei mese mari. O femeie carunta, mbracata cu o rochie bleu-deschis - pe piept
purta o insigna pe care i era scris numele: Beatrice LeBecque -, si ridica privirea spre ei
din spatele monitorului. La vederea lor, zmbetul i pali putin si pe chip i se ntipari o
expresie de compasiune cnd i recunoscu pe Ted si pe Janet.
-Ma bucur foarte mult ca ati reusit sa veniti. Cred ca doamna Conway va asteapta.
-Nici macar nu stie... ncerca Ted sa spuna ceva.
-S-a trezit? ntreba Janet repede, ntrerupndu-1 special si facndu-le un semn de

avertizare din ochi lui Jared si lui Kim.

-Eu asa cred, raspunse receptionera.
Le arata cu mna niste usi duble de la capatul celalalt al Receptiei, ce duceau spre cele
doua corpuri ale cladirii.
-A treia camera pe dreapta, n aripa de est.
-Copiii pot sa astepte aici? ntreba Janet.
-Sigur ca da, raspunse Beatrice. Dar daca vor si ei sa-si vada matusa, nu e nici o
problema, am eu grija de asta mica.
Scoase din sertarul de la mijloc o acadea rosie si i-o ntinse lui Molly.
- Ia uite ce am pentru tine!
Molly se agita imediat n bratele mamei sale ca sa se dea jos, asa ca Janet o lasa pe

podea. Ct ai clipi, facu ocolul biroului si sari n bratele doamnei LeBecque.

-Cred ca o sa ne ntelegem de minune, zmbi Beatrice. Vreau sa cred ca astia mici ma
plac pe mine, nu bomboanele.
Pentru ca mezina familiei era deja prea preocupata cu desfacutul acadelei, Janet se
ntoarse spre ceilalti doi copii.
-Ce-ar fi ca voi doi sa asteptati aici pna ne lamurim daca matusa e suficient de
ntremata ca sa va vada?
Imediat ce parintii lor disparura n spatele usilor duble, Kim si Jared se uitara cu
subnteles unul la altul.
Nimic nu semana cu ceea ce si imaginasera ei. Nici orasul. Nici sanatoriul.
Pentru a nu stiu cta oara se gndir la acelasi lucru si amndoi stiura asta. Printr-un soi de
comunicare tacita hotarsera ca Jared sa fie cel care va pune ntrebarea:
-Matusa noastra Cora... ncepu el, sovaitor. Stiti, noi n-am ntlnit-o niciodata, dar am
auzit ca, aaa... Ezita, dar cuvintele -pe care tatal lui le folosea mereu - i iesira de pe
buze: E nebuna de-adevaratelea?
Beatrice LeBecque nceta sa o mai legene pe Molly, iar micuta si lasa capul pe spate,
privind atenta chipul femeii, ca si cnd ar fi asteptat si ea raspunsul.
-Este foarte batrn, rosti, n cele din urma, receptionera. Si foarte singura. Dar daca e
nebuna? Tacu o vreme, dupa care dadu din cap usor. Daca ma gndesc mai bine, adauga
ea ncet, sper sa fie.
Tacere.
-Pentru binele ei, sper ca e nebuna.
Janet i prinse bratul lui Ted exact n momentul n care el voia sa deschida usa camerei
matusii sale. Cnd se ntoarse spre ea, sesiza privirea lui nca ametita de aburii alcoolului.
Astazi, efectele bauturii pareau si mai grave dect de. obicei: trasaturile alta data fine ale
obrajilor si ale barbiei se ngrosasera, iar nasul era strabatut de o retea deasa de
vinisoare rosii. Dar ceea ce o speria si mai tare era furia nestapnit pe care nu o mai
simtise niciodata n grimasa lui severa.
Sau, cel mai probabil, nu dorise sa o vada. n adncul inimii nsa stia ca furia aceea exista
de multa vreme. Iar Ted nici macar nu ncercase sa o ascunda. Din contra, o folosea
drept scuza atunci cnd obisnuia sa bea si sa arunce responsabilitatea pe seama altora.
n cele din urma, tot trecnd din scuza n scuza, o mare parte din Ted fusese nghitita de
acest sistem defensiv. Janet se ntreba uneori daca a mai ramas ceva din barbatul pe
care l luase de sot.
Nimeni nu-i daduse pace vreodata; nici parintii lui, care divortasera cnd era copil, nici
oamenii pentru care lucrase de-a lungul vietii. Si, cu siguranta, nici matusa Cora, care si
traise cea mai mare parte din viata n aceasta camera. Ted se simtea vinovat si nu
suporta sa se gndeasca la ea. Dar acum totul se apropia de sfrsit
-E pe moarte, Ted, repeta ea cu blndete, uitndu-se n ochii lui. Stiu ca nu prea o ai la
inima, dar nu vrea altceva dect sa-si ia ramas-bun.
Pentru o clipa se ntreba daca o auzise, dar el o mngie usor cu degetul pe obraz, un gest
pe care nu-1 mai facuse de ani de zile.
-Ei, lasa, stiu ca nu snt tipul cel mai dragut din lume, dar nici nu snt un monstru, bine?
-Dar noaptea trecuta ai zis ca...
-Noaptea trecuta bausem prea mult. Si n-am sa pretind ca nu am suferit n dimineata
asta cu totii.
Zmbi fortat si Janet simti c el ncerca sa-si ascunda durerea fata de ea.

-N-am de gnd sa platesc nici o polita, promise el. E mult prea trziu pentru asa ceva.
Usa de la camera Corei se deschise si iesi un preot. Era btrn, cu fata extrem de ridata si
mergea cocosat, de parca ar fi purtat cu el povara tuturor spovedaniilor auzite de-a
lungul vietii sale. La bru i atrna un rozariu, iar n brate avea o Biblie ce parea mai
btrn dect el, coperta de piele fiind roasa de nenumaratele mini prin care trecuse.
Filele uzate de-abia mai stateau prinse n cotor. Imediat ce nchise usa n spatele lui, cu o
miscare obosita si grava, ochii lui se oprira asupra lui Ted. si misca buzele, dorind parca
sa rosteasca ceva, dar se razgndi si pleca n graba cu pasi mari. Curnd, disparu dupa
colt.
Abia dupa ce nu-1 mai zari, Ted apasa pe clanta de la usa camerei. Intra nsotit de Janet.
Amndoi simtira mirosul mortii. Se parea ca ajunsesera prea trziu; silueta cenusie si
nemiscata ce se vedea n pat nu avea cum sa mai fie n viata.
Parul fragil al Corei statea lipit de cap, iar ochii erau nchisi. Mna stinga zacea n poala,

iar cea dreapta strngea tare un obiect ce atrna de un lantisor din jurul gtului.
Tacerea din camera apasa att de greu, nct Janet l prinse instinctiv pe Ted de mna.
Un alt gest pe care nu l mai facuse de veacuri.
Apoi, din neant, se auzi un glgit sinistru.
Pieptul Corei Conway se umfla, n timp ce plamnii ei slabiti cautau aerul, iar ochii
urdurosi se deschisera.
Clipi.
In sfrsit, ncepu sa si roteasca privirea, cercetnd ncet camera, de parca ar fi cautat
ceva.
In cele din urma, rmasera fixati pe Ted Conway.
-Pleaca de aici, horeai ea, pronuntnd cu greu cuvintele. Pleaca de aici!
Imediat Janet trecu pe lnga Ted si atinse blnd umarul batrnei.
-E n regula, matusa Cora. Totul o sa fie bine.
. Buzele uscate ale femeii se chinuiau sa mai rosteasca ceva.
-Copiii, reusi ea sa sopteasca n final. Vreau sa-i vad pe copii.
Janet ezita, impresionata de chipul desfigurat al muribundei, de privirea fixa si de mna
nclestata pe talia ei.
-Adu-i! sopti Cora.
Cuvintele, desi de-abia rostite, nu sunau a rugaminte, ci, mai degraba, a porunca.
- Adu-i la mine!
Janet nca mai ezita. De-a lungul anilor de cnd era casatorita cu Ted, o vazuse pe Coradoar de vreo
sase ori. Vizitele fusesera scurte, pentru ca de fiecare data matusa lui Tedle poruncise sa plece - asa cum
facuse si astazi. n ultimele doua vizite nici macar nu maincercase sa l convinga pe Ted sa o
nsoteasca.
Nu-i adusese niciodata pe copii, de frica sa nu fie ngroziti de ciudata btrna, iar Cora sadevina si mai
agitata ca de obicei. E adevarat ca nici matusa lui Ted nu ntrebasevreodata de ei; Janet nu era convinsa
ca femeia ntelegea ceva atunci cnd i povesteadespre copii. Acum stia sigur.
Cora Conway dorea sa-i vada copiii.
La urma urmei, Jared si Kim erau destul de mari ca sa nteleaga nu numai starea mtusiilor, dar si boala
mintala care i macinase o mare parte din viata.
Hotarndu-se, mngie usurel mna nclestata a Corei si se apleca pentru a-i putea vorbichiar lnga
ureche.
-Ma duc sa-i aduc. Vin repede.
-O sa stau eu cu Molly, spuse Ted, urmndu-si sotia la Receptie.
Janet dadu din cap n semn ca e de acord, multumita ca macar o data motivele sotului ei
-pe care le credea a fi cauzate de dorinta de a scapa de matusa lui - coincideau cu propriile
nevoi.
-N-o sa dureze mult, l asigura ea. Se pare ca a ajuns la capatul puterilor.
n drum spre camera Corei, Janet ncerca sa-si pregateasca fata si baiatul pentru
ntlnirea cu batrina aflata pe patul mortii, dar, n momentul n care pasi pragul camerei,

si dadu seama ca nu are de ce sa-si faca griji.

Prefacndu-se ca nu observa mirosul de dezinfectant si de moarte, Kim si Jared se oprira
chiar lnga pat.
-Matusa Cora? Eu snt Kim. Ma bucur sa te cunosc, n sfrsit.
Ochii Corei se oprira asupra ei pentru o fractiune de secunda, dupa care si-i ndrepta spre
Jared, fixndu-1 cu o intensitate arzatoare. Multa vreme nu spuse nimic.
n cele din urma, baiatul ntinse mna spre ea, dnd sa o atinga.
- Eu snt Jared, ncepu el, dar Cora l facu sa-si nghita repede cuvintele, cnd se feri ct putu de
mna lui.
-Un Conway, spuse ea. Se vede, Pleaca! Pleaca de aici! Jared se dadu napoi ctiva pasi,
uitndu-se tulburat la mama
lui, dupa care mai facu o ncercare.
-E n regula, matusa Cora, rosti el, de data asta punndu-i blnd mna pe umar.
Cora se chirci si mai tare, ca si cnd ar fi fost ntepata cu acul.
-Du-te! gfi ea. Iesi!
Jared i arunca o privire mamei lui, care i facu un semn discret din cap catre usa.
-mi pare rau, zise el ncet N-am vrut sa... Se abtinu sa mai adauge ceva cnd vazu ca
matusa lui si ndreptase deja atentia spre sora lui: mi pare rau, mai repeta dupa care
pleca de lnga pat si iesi grabit din camera.

Dupa ce Jared nchise usa, Cora se ridica n sezut. Minile ei bjbir dupa lantisorul de lagt.
-Poarta-1, se auzi vocea ei gfita, n timp ce se chinuia sa desfaca ncheietoarea.
-D-mi voie sa te ajut, se oferi Janet, apropiindu-se de pat. Cora dadu din cap ca nu.
-Kimberley. Kimberley trebuie sa ma ajute.
Epuizata de efortul depus, Cora se trnti pe perne si zacu nemiscata n timp cestranepoata ei desprinse
cu grija lantul de la gtul batrinei. Cnd vazu cruciulita, Cora sentinse dupa ea, ca si cnd ar fi voit-o
napoi, dar renunta, lasndu-si mna sa cada pecuvertura.
- Pune-o, i spuse lui Kim.
Tacu din nou, dar ochii ei privira cu mare atentie cum Kim si aranjeaza lantisorul si cummngie
cruciulita de aur.
-Mai e una, adauga ea, multumita ca lantisorul ajunsese acolo unde trebuia - n sertar.
Astepta linistita n timp ce Kim trase sertarul, cauta putin si gasi o a doua cruce, la fel cu
aceea de la gtul ei.
-E pentru aia mica, sopti Cora.
si muta brusc privirea dinspre Kim si fixa locul n care cu numai cteva minute n urma se
aflase Jared. Zmbi, de parca ar fi recunoscut pe cineva invizibil pentru Janet ori Kim si
att mama, ct si fiica putura vedea cum tensiunea paraseste ncet corpul femeii.
-Te va proteja, mai sopti ea. Asa cum m-a protejat si pe mine. Sa nu o scoti niciodata!
Brusc, si ntinse bratele ca ntr-o mbratisare de bun venit. Zmbetul i se largi, ochii i se
luminara, iar anii pareau ca disparusera de pe chipul ei.
nainte ca Janet sau Kim sa apuce sa faca vreo miscare, minile Corei cazura brusc pe
lng ea. Cu un oftat lung, se afunda n perne si nchise ochii, de parca ar fi cazut ntr-un
somn adnc.
Respiratia i se opri.
Apoi, ntr-o clipita, Kim sesiza cum lumina din camera se transforma ntr-o stralucire
aurie. Minunat, gndi ea. Splendid."
- Iau eu crucea pentru Molly, rosti Janet ncet, n timp ce se ndreptau spre iesire. Cnd o sa
fie suficient de mare, o sa i-o daruim mpreuna si o sa-i povestim de la cine e.
Kim de-abia auzi cuvintele si, nainte de a iesi din camera, se mai uita o data n urma.
Lumina blnda, calma disparuse ca si cnd n-ar fi fost niciodata acolo.
Raza aurie - la fel ca matusa Cora - disparuse, iar locul parea ntunecat si rece.
Att de rece, nct o strabatu un fior.
-mi pare asa de rau, domnule Conway!
Expresia de compasiune din ochii doamnei Beatrice LeBecque si durerea reala din vocea ei l
facu pe Ted sa nteleaga ce se ntmplase, de fapt. Nu fusese deloc surprins cnd Jared
revenise la Receptie, dupa numai cteva minute. La fel cum nu fusese surprins de reactia
matusii fata de fiul sau; singurul lucru care l mirase, ntr-adevar, fusese dorinta ei de a-1
vedea totusi pe Jared.
-Nu o lua personal, l sfatui el. N-are nici o legatura cu tine. Doar ca ea nu prea a
suportat barbatii niciodata.
-Pai, daca avea o problema cu barbatii, cum de s-a maritat cu unchiul tau? ntreba Jared,
lund-o n brate pe micuta Molly, care se tot foia nemultumita n bratele lui Ted.
-N-am nici cea mai vaga idee. Cine naiba stie? Poate ca sinuciderea unchiului George a
dat-o peste cap, de fapt. Oricum, e clar ca niciodata nu si-a mai revenit dupa aia.
Ted ncepu sa rasfoiasca n tacere o revista, n timp ce ultimele semne ale mahmurelii
dispareau ncet-ncet, iar Jared se juca cu sora lui mai mica un joc ale carui reguli pareau

mai clare pentru Molly, dect pentru el. Cnd telefonul de la biroul lui Beatrice suna,
amndoi si ridicara privirile, curiosi. Chiar si olly se potoli, asezndu-se linistita n bratele
fratelui ei. Vasazica, batrna plecase dintre cei vii. Ted ncerca sa-si analizeze
sentimentele: durere? Cum poti sa simti durere pentru ineva pe care de-abia daca l-ai
cunoscut si care nu ti-a adresat niciodata o vorba buna?
Pierdere? Sa piarda ce? Cu siguranta nu era vorba de familie, de vreme ce, din cte si
amintea el, matusa lui traise din-totdeauna aici. Singura familie pe care o avea - si, de
fapt, pe care o avusese vreodata - era Janet. Janet si copiii.
Compasiune? Putina. Cel putin Cora Conway scapase, n sfrsit, de ceva ce o torturase o
viata ntreaga. Iar el se simtea usurat. Usurat ca, n sfrsit, chinul se terminase. Un
sentiment de ina avu totusi cnd ntelese ca eliberarea venise mai degraba pentru el
dect pentru matusa lui. ncerca sa se convinga ca nu are nici un motiv sa se simta

vinovat si ca, daca ea ar fi ncercat sa se comporte ct de ct decent, poate ar fi venit maides pe la ea si

si-ar fi dat toata silinta sa-i faca viata mai usoara. Doar ca acum, cndaburii betiei disparusera definitiv,
vazu adevarul: la urma urmei, ar fi putut sa nu bage nseama modul n care l trata si ar fi trebuit sa
treaca peste invectivele pe care i le arunca.
Era o batrna amrta, bolnava si dezechilibrata mintal. Dar el o ignorase complet. Iaracum era moarta.
Si nu simtea nici jale, nici durere si nici nu avea senzatia ca pierduse ceva importantpentru el. Doar
vina.
Macar pot sa am grija de ea acum", si spuse el. Cu mintea limpezita, Ted si scoase dela naftalina
talentul organizatoric, ce i caracterizase munca nainte de a se apuca debautura si ncepu sa alcatuiasca
n minte o lista cu lucrurile pe trebuia sa le faca.
Afla rapid ca totusi aranjamentele finale fusesera deja puse la punct cu multa vreme nurma.
-Stiti, a avut si unele zile foarte bune, i explica Bea LeBecque atunci cnd i nmnascrisoarea ce
continea planurile mtusii lui, la care atasase si chitantele ce dovedeau casi platise funeraliile n avans.
-Serios, nu trebuie sa faceti altceva dect sa-1 contactati pe Bruce Wilcox.
Numele nu-i spunea nimic lui Ted.
-Este avocatul mtusii dumneavoastra, i explica receptionera. Ridica receptorul si formanumarul
avocatului, apoi i-1
ntinse lui Ted.
Zece minute mai trziu, Ted le informa pe Janet si pe Kim, care revenisera n holul de laintrare, despre
ce aflase de la avocat.
-Exista un fel de mostenire, explica el. Nu stiu daca am nteles prea bine, dar tipul astami-a zis ca
matusa Cora a ncercat sa scape de ea cu multi ani n urma, nsa nu a putut.
Privirea lui Janet se nnegura.
-Dar de ce a vrut sa faca asta?
-Wilcox mi-a spus ca, la un moment dat, a vrut sa vnda casa. Ulterior, a reiesit ca
aceasta era chiar obiectul mostenirii -si casa trebuia sa ramna n familie.
-Sa nteleg ca am mostenit o casa? ntreba Janet. Ted dadu din cap afirmativ.
-Ceea ce am nteles eu de la Wilcox e ca am mostenit dreptul de a locui acolo.
Se uitau la ea lung, n tacere. Studiau cu atentie masiva constructie ce se ridica n
mijlocul unui teren att de napadit de balarii, nct cu greu se mai putea ghici unde si daca
existasera vreodata niste gradini.
Chiar lnga cladirea cu fronton imens, se vedea o magazie uriasa, care servise cndva
drept grajd. Era suficient de mare pentru a baga n ea vreo sase masini si parea sa aiba
un fel de apartament deasupra.
Desi majoritatea ferestrelor casei erau n stare buna, sindrilele se scorojisera, iar bucatile
din tabla distrusa a acoperisului, care zaceau pe jos, sugerau ca nauntru vor gasi mari
distrugeri provocate de apa.
Vita, netiata de nimeni, se ncolacea peste tot, printre salcii, stejari si arborii de
magnolie care nconjurau locul. Lujerii cuprinsesera ca niste tentacule jgheaburile,
sustinnd tiglele care strapungeau acoperisul tuguiat n bine-cunoscutul stil victorian.
Dar, dincolo de ferestrele sparte, tabla ruginita, tencuiala cazuta si iedera aceea stranie,
simtira cu totii ca deasupra acestei case plutea parca ceva, greu de definit, ca o sumbra
melancolie.

Molly fu prima care sparse tacerea:

-Vleau acasa, se tngui ea, tinndu-se strns de mna mamei. Janet si lua fiica n brate.
- Imediat, draga mea, i promise ea. Dar mai nti o sa aruncam o privire pe aici, da?
Molly nu zise nimic, dar si baga degetul mare n gura si ncepu sa-1 suga. Pentru prima
data, Janet nu facu nici un efort sa o mpiedice.
. - Ma ntreb cum o arata nauntru, spuse Ted ncepnd sa-si faca loc printre buruieni spre
veranda din fata. Resturile sparte ale ornamentelor rococo ce mpodobisera odata
jgheaburile si balustradele verandei semanau cu dintii stirbi ce se chinuiau sa mbrace"
gura unui monstru.
-Oare nu e periculos sa intram? ntreba Janet, agitata, lundu-se dupa el. Daca se
prabuseste veranda?
-N-o sa se prabuseasca, o linisti Ted. Casele astea vechi au fost bine construite si rezista.
Probabil ca structura e din stejar.
Se opri la ctiva metri n fata cladirii.

-Daca stai sa te gndesti bine, nu e chiar asa darapanata, avnd n vedere ca are vreo
suta douazeci si cinci de ani si nu mai e locuita de peste patruzeci.
-Zici ca aici n-a stat nimeni, niciodata, spuse Janet. Ted i facu cu ochiul lui Jared.
-Tu ce zici? l ntreba pe fiul sau. Sa vedem cine ajunge primul?
n loc de raspuns, Jared se repezi s-si faca loc prin nvalmaseala aceea de ierburi, rupnd
cu putere lujerii de vita, si pasi direct pe veranda, fara sa mai verifice rezistenta
pardoselei.
- Tata are dreptate, striga el spre mama si surorile lui. Puteti veni.
Ted ncerca toate cheile pe care i le daduse Bruce Wilcox, dar numai a treia era cea
potrivita. Yala era ntepenita, asa ca a trebuit sa zgltie cheia de mai multe ori pna cnd
a reusit sa o rasuceasca. Apoi arcul a cedat cu un clic, iar usa - un fel de lespede imensa,
confectionata din placi de stejar, prinsa cu patru balamale din bronz - se deschise ncet,
scrtind.
Chiar n fata usii era un antreu mare, despartit de doua camere imense - din care una
parea sa fi fost sufrageria - printr-o pereche de usi duble cu arcade deasupra. Lui Ted i se
parea ca ncaperea cealalta trebuie sa fi fost un soi de camera de primire, ce era asezata
pe partea cu magazia. n capatul holului se vedea o eleganta scara interioara ce dadea
ntr-un mic palier. De aici scara se mpartea n doua, ducnd spre aripile simetrice ale
unui mezanin cu grinzi de mahon, ce oferea o imagine clara a camerelor de la primul
etaj, dar si a marelui antreu de dedesubt. Suspendat de tavanul arcuit al holului, atrna
un candelabru bogat ornamentat, ale carui cristale si pierdusera stralucirea, fiind
acoperite cu un strat gros de funingine. Chiar la baza scarilor se mai vedeau doua
coridoare cu usi de-o parte si de alta.
Din fata casei nu aveai cum sa ghicesti ce ar putea fi n spatele ei.
Timp de o jumatate de ora se tot plimbara prin casa, trecnd dintr-o camera n alta. La
parter, pe lnga sufragerie si camera de primire, au mai gasit si o sala de mese - n care
puteai baga cu usurinta o masa pentru douazeci si patru de persoane -, o biblioteca, o
bucatarie si o camara cu o veranda mare n spate, plus alte odaite care servisera drept
camere unde se jucau carti sau drept saloane unde se asculta muzica sau se desfasurau
alte activitati. Partea de nord a casei se prelungea cu o sera construita din trei pereti de
sticla, acoperiti cu un dom imens, transparent. Daca trei geamuri n-ar fi fost crapate, ai fi
avut o imagine perfecta a cerului.
n timp ce parintii explorau o serie de camere aflate chiar deasupra bibliotecii, Kim urca
si ea la primul etaj. Atunci o simti.
Brusc i se facu pielea de gaina, de parca o insecta uriasa s-ar fi trt pe gtul ei. Sari,
lovind, din reflex, cu minile creatura nevazuta, iar senzatia disparu.
Se sprijini de balustrada de mahon. Inima, care-i batuse nebuneste, ncepu sa se
linisteasca, iar ea l cauta din ochi pe Jared, care fusese chiar lnga ea ceva mai devreme.
I se paru nsa ca a disparut si el.
Apoi, la doar ctiva pasi de ea, vazu o usa ntredeschisa si crezu ca fratele ei trebuie sa fi
intrat acolo. Se ndrepta spre camera aceea. Si o simti din nou.
De data aceasta o strabatu un fior rece ca gheata, care-i opri rasuflarea. ncerca sa-1
strige pe Jared, dar vocea i era la fel de paralizata ca plamnii care nu mai voiau sa
respire. O cuprinse o pnica teribila pe masura ce fiorul de gheata si ntetea strnsoarea.
Fra nici un fel de avertisment, casa nsasi devenise amenintatoare, iar ea avea senzatia
oribila ca urma sa moara, ca, ntr-un fel sau altul, locul acela lugubru si decazut o s-o
nghita cu totul si ca o sa dispara la fel cum facuse Jared cu cteva minute n urma.
- Kim? Hei, Kim! Ce s-a ntmplat?

Tresari. Se ntoarse si dadu de Jared, care o privea ngrijorat.

- Ce s-a ntmplat? De ce m-ai chemat?
Pe moment, Kim nu se simti n stare nici macar sa vorbeasca, dar brusc senzatiile ciudate
-pielea de gaina, fiorul de gheata, paralizia stranie - disparura la fel de repede cum
aparusera.
Att de repede, nct totul paru sa se risipeasca exact ca visele care n lumina diminetii nu mai
snt att de reale cum fusesera cu o secunda n urma.
- Eu... eu nu te-am strigat, bolborosi ea.
Sau oare l-am strigat?" Undeva, ntr-un colt al mintii ei, si amintea vag ca a vrut s-1
strige pe fratele ei.
-Te-te-am strigat? ntreba ea.
Grija lui Jared se transforma n frica. Cu o secunda n urma, n dormitorul de lnga ei,

fusese convins ca aude vocea lui Kim. Si n nici un caz nu-1 strigase ntr-o doara.
Sora lui tipase - nu, uriase de frica.
Doar o auzise!
Dar oare de ce uriase n halul ala? Se uita prin preajma, nefi-ind prea sigur ce cauta. Sa fi
fost un soarece sau poate un sobolan? Dar Kim nu era o natfleata; vreo creatura din
asta blnoas ar fi facut-o doar sa tipe usor, a surpriza.
n schimb, ceea ce auzise el - sau, cel putin, ceea ce crezuse el ca aude - fusese strigatul
disperat al unei persoane aflate n pericol de moarte.
Dar ea se uita acum fix la el, nclinndu-si usor capul, cu ochii ct cepele si cu o expresie
mirata.
si aminti atunci de o ntmplare petrecuta cu ctiva ani n urma, pe cnd aveau
unsprezece ani. Erau cu mama lor la un picnic lnga lac. Plecasera sa noate. El se
narmase cu o plansa Iuta de lemn si se ntinsese relaxat pe spate, privind norii ce
pluteau deasupra. n acel moment o auzise pe Kim scotnd acelasi tip de urlet
asemanator celui de acum cteva clipe. Se ridicase n picioare, cautnd-o din ochi peste
tot, dar... nici urma de ea.
Apoi privise n jos.
Kim, cu ochii larg deschisi, zacea pe fundul lacului, la cinci metri sub el.
Nu se misca deloc.
Fara sa se gndeasca prea mult, se scufundase dupa ea, o adusese la suprafata, ncercnd
sa o aseze pe placa de lemn.
Atunci ncepuse si el sa strige disperat dupa ajutor, n timp ce se straduia din toate
puterile sa scoata apa din plamnii lui K im. Sosisera si ceilalti oameni si dupa ceea ce
parase o vesnicie -care, n realitate, nu durase dect unul, doua minute, dupa cum ase
mai trziu -, Kim ncepuse sa respire.
Dupa aceea, cnd l-au ntrebat cum de a stiut ca sora lui se eac, a reiesit ca el fusese
singurul care auzise strigatul. In afara de el nimeni nu auzise nimic. Rememorind acum
acele momente de panica, era constient a sora lui nu avea cum sa tipe; si, chiar daca ar
fi facu t-o, tinetele nu ar fi avut cum sa treaca prin apa.
Sigur fusese vorba despre acea legatura aproape mistica ce ista ntre gemeni, pe care el
si sora lui o simteau dintotdeauna.
Dar astazi nu vazuse nimic care ar fi putut s-o sperie pe Kim ntr-o asemenea masura.
Ca si cnd i-ar fi citit gndurile - iarasi legatura dintre gemeni! -, Kim l privi drept n ochi.
-Jared, ce se ntmpla? Jur ca nu te-am strigat.
Facu o pauza, apoi vorbi din nou, iar el stiu ca ntr-adevar i citise gndurile.
-Si nici nu te-am strigat n gnd, asa cum s-a ntmplat atunci, la lac.
Jared ezita, dupa care ridica din umeri.
-Ei, daca tu nu-ti mai amintesti, de ce as face-o eu? spuse el n cele din urma. Si, poate,
nici na fost vorba de tine, ci de o fantoma!
Studie holul cu atentie si se cutremura ntr-un mod exagerat, apoi si fixa sora cu cea mai
misterioasa privire posibila.
-Vrei sa vedem daca descoperim vreuna? Daca exista fantome, atunci aici ar trebui sa

locuiasca!
Putin mai trziu, dupa ce ciudata senzatie i disparu complet, Kim porni mpreuna cu Jared
sa exploreze primul etaj. Dupa mezanin urmau cam sase dormitoare - doua dintre ele
avnd si mici salonase la intrare -si trei sali de baie. Cteva camere erau nchise, dar nici
una dintre cheile pe care le avea tatal lor nu se potrivi.
La etajul doi, nghesuite sub pilonii imensi de stejar ce sustineau acoperisul, se gaseau
alte sase camere ale caror ferestre dadeau chiar spre fatada casei, avnd ca panorama
orasul, iar partea estica oferea imaginea gradinii n paragina.
Dupa ce vazusera cam tot ce se putea vedea, familia se aduna pe veranda din fata casei.
-Ei, ce parere aveti? i ntreba Ted, n timp ce se ndreptau cu totii spre masina.
Entuziasmul din vocea lui o ngrijora pe Janet. Alunga imediat gndul care-1 avusese cu
vreo cincisprezece minute n urma. ncntarea din vocea lui Ted o facu sa nteleaga ca si
el se gndise la acelasi lucru. nainte de a rosti vreun cuvnt, simti ce avea sa spuna n
continuare.
-Am putea-o transforma ntr-un mic hotel, nu-i asa?
n sinea ei Janet si dadu cel putin zece raspunsuri negative Iu ntrebarea lui Ted. Dar, n loc
sa zica macar unul, se ntoarse ncet si mai privi nca o data casoaia aceea care
ramasese abandonata vreme de patruzeci de ani.

Se gndi la Ted si la ce viitor ar fi putut avea n Shreveport. Desi nici unul din ei nu
adusese n discutie acest subiect, stia ca nu i se va oferi nici o slujba, cel putin nu una pe
termen lung.
Ceea ce nsemna ca nimic nu-i tinea n Shreveport; nici unul din ei nu avea rude acolo.
In ultimii ani, majoritatea prietenilor lor disparusera unul cte unul, satui de problemele lui
Ted cu bautura.
Nu i mai vizitau nici macar prietenii copiilor.
n ciuda faptului ca nu fusese niciodata o persoana credincioasa, se ntreba daca nu
cumva era vorba de un dar divin fap-j| ca matusa Cora le lasase mostenire casa chiar n
perioada n i-ure viata lor ajunsese la o rascruce.
-Nu-mi face nici o placere sa recunosc, raspunse ea n cele lin urma, dar s-ar putea sa ai
dreptate.
De pe bancheta din spate Kim arunca si ea o privire spre nsa. I se facu din nou pielea de
gaina si simti cum i ngheata igele n vene.
Un singur gnd i veni n minte: Nu! Te rog, Doamne! Fa i asa fel sa nu ne mutam aici!"
Doua perechi de ochi - fiecare nevaznd-o pe cealalta - i urmarira n timp ce vechea
Toyota, nespalata de mult timp,
disparu pe sosea. Dupa ce praful ridicat de masina se aseza ncet la loc, ochii si
ndreptara atentia spre imensa cladire ce ramasese pustie timp de patru decenii.
Acum, ambii gardieni - invizibili unul pentru celalalt - erau siguri: urma sa fie ocupata din nou.
Tot nevazute, privirile lor se mutara pentru ultima oara asupra imensului arbore de
magnolia. De creanga cea mai joasa se spnzurase George Conway.
Unul din gardieni ncepu sa se roage ncet.
Celalalt - tot n tacere - ncepu sa blesteme.
6
Trei zile mai trziu, revenira n St. Albans. n timp ce tatal lor parca masina n fata bisericii
Sfntul Ignatiu de Loyola, construita n stil gotic, Kim si Jared studiau scoala situata pe
partea cealalta a strazii.
Scoala la care urmau sa mearga ncepnd de a doua zi.
-Poate c-o sa fie bine, mormai Jared, desi nici el, nici Kim nu aveau nici cea mai mica
idee despre ceea ce i astepta. n fond, ct de mult poate sa difere fata de cealalta?
-O sa fie foarte diferita, l auzi pe tatal lui spunnd, si imediat si dori sa nu fi ntrebat
nimic. n primul rnd, aici veti primi o educatie decenta. La scoala catolica nu prea le
cauta n coame copiilor, asa cum se ntmpla la fosta voastra scoala de cartier. Si nici nu
se ocupa de toate prostiile.
Jared stia ca ar fi inutil sa i aminteasca tatalui sau ca ei fusesera ntotdeauna niste elevi
de nota zece si ca nici unul din ei nu avusese nici un fel de probleme. In plus, tatal lor nu
ascultase vreun cuvnt din ceea ce i tot spuneau de doua zile ncoace.
Se mutau n St. Albans pentru ca nu stiu ce unchi care murise nainte ca ei sa se nasca le
lasase o casa si suficienti bani ca sa o repare si sa o transforme ntr-un hotel.
Iar el si Kim aveau sa urmeze o scoala catolica pentru ca acelasi unchi indusese o clauza
n testament care spunea ca orice copil care va beneficia de pe urma mostenirii va trebui
sa mearga la Scoala Sfntul Ignatiu de Loyola.

-Dar noi nu vrem sa mergem la o scoala catolica, obiecta el, vorbind si n numele lui Kim.
Noi n-am mai fost la biserica de cnd eram mici de tot. Nici unul din noi.
Dar argumentele lor fusesera ignorate. Timp de doua zile tot ascultasera povestea tatalui
lor despre marea sansa oferita si despre ct de recunoscatori ar trebui sa fie ei.
In plus, l vazusera bnd tot timpul.
Jared banuia ca nici una dintre marile oportunitati nu avea sa se materializeze vreodata.
Chiar daca tatal lor ar fi ramas treaz suficient de mult pentru a pune totul la punct si
pentru a deschide un hotel - iar Jared era sigur ca nu se va ntmpla acest lucru -, de ce ar
vrea cineva sa stea acolo? Iar daca nu vor mai avea clienti, tatal lor se va apuca sa bea si
mai mult. Cu doua zile nainte - dupa ce tatal sau cazuse lat de beat -, discutase cu
mama lui despre asta si pentru prima data afla ct de grava este situatia.
-N-o sa mai fie n stare sa-si ia un serviciu, i explicase ea. In banca nu au mai ramas
dect aproape o suta de dolari. Dupa ce se duc si astia, nu stiu cum o sa ne descurcam.
-mi gasesc eu ceva de lucra, ncepu el, dar mama lui dadu din cap ca nu.
-Acum te duci la scoala. Daca o sa iei n continuare note mari, ai sanse sa obtii o bursa
pentru colegiu. Or, cu un serviciu, nu prea vad cum notele tale vor ramne la fel de mari.
-Dar ntelege ca n-o sa mearga, protesta Jared. Tata o sa stea acasa toata ziua si o sa

toarne n el.
Durerea din ochii mamei lui l facu sa-si muste limba si pen-cteva clipe crezu ca ea chiar
o sa nceapa sa plng. n nimb, Janet inspira adnc si si puse minile pe umerii lui.
-Daca se va ntmpla asta, i zise ea, privindu-1 fix n ochi, omit ca nu vom mai sta. Nustiu cum vom
face sau unde ne om duce, dar va iau pe toti trei si plecam pur si simplu.
Dar tre-uie sa-i mai acordam o sansa. Sa-1 lasam macar sa ncerce.
Asa ca ieri umplusera pna la refuz camioneta cu tot ceea ce veau si pornisera la drum. Eipatru,
mpreuna cu pisica lui Kim cinele lui Jared, plecasera cu Toyota. Din fericire, Scoutera ai docil dect
majoritatea cinilor de vnatoare, asa ca nu era rea impresionat deMuffin. n timp ce motanul statea
ncolacit bratele lui Kim, Scout adormise ntre ei doi,
pna cnd Molly, 'nsa bine n scaunelul ei, reusise sa-1 prinda de coada si sa ga cu putere.
Au ajuns la biserica chiar cu zece minute nainte sa nceapa remonia funerara pentruCora Conway.
Trecusera mai bine de ce ani de cnd Ted participase la o nmormntare,
asa ca ezita ainte de a trece pragul bisericii.
si atinti privirea asupra siluetei de pe crucifixul situat dea-pra altarului si, desi si dadutoata silinta sa
se uite n alta parte, presia agonizanta de pe chipul Fiului martirizat latragea ca magnet.
i reprosa oare ceva? l acuza?
Superstitii, si spuse Ted. Nimic din toate astea nu e altceva cct o superstitie." Dar, nciuda faptului ca
dadea vina pe 'ucatia lui religioasa pentru ca nu mai trecuse pe labiserica de a ani, venele ce-i pulsau n
dreptul tmplelor nu-1 lasau sa ite motivul real alduminicilor petrecute n pat. Ei, si ce daca am
mbatat si eu de cteva ori smbataseara?" ntreba Ted
chipul tacut care l privea neclintit de deasupra altarului. La aceste gnduri simti un nodn stomac si si
dori sa mai traga o dusca. Porni prin strana, dar reflexele capatate nprimii zece ani din viata l
determinara s-si nmoaie mai nti degetele n apa sfintitaasezata chiar n fata usii.
Genunchii i se ndoira usor, cu un gest automat.
Se nchina.
De-abia atunci ochii ndurerati ai lui Hristos l lasara n pace si el putu sa paseasca peculoarul de pe
mijlocul bisericii aproape goale.
Janet l urma, tinnd-o pe Molly n brate.
Kim si Jared se uitara stnjeniti unul la altul, dupa care si nmuiara si ei degetele,
imitndu-si parintii, si pornira dupa ei, asezndu-se n strana din fata. Toti fixau cu privireasicriul cu
capacul pus din fata altarului.
Coroanele de flori risipite si pustietatea din biserica aratau nca o data singuratatea ncare Cora si traise
ultimii ani la Wil-lows. De undeva, din spate, se auzira sunetele blndeale orgii si Janet ofta usor si si
dori n acel moment sa o fi vizitat mai des pe batrn.
Oare de ce si imaginase ca matusa sotului ei avea cunostinte care o vizitau? Era evidentca nu avusese
nici un prieten. Preotul intra pe o usa laterala si le facu semn sa se ridice,
apoi ncepu sa rosteasca rugaciunile de nmormntare. Janet se mai uita prin biserica, daraceasta
ramasese la fel de goala ca mai nainte.
De fapt, n afara de ei cinci si de preotul care tinea slujba, nu mai erau prezente dectdoua persoane.
O femeie ntre doua vrste, mbracata ntr-un costum bleumarin - cu fata acoperita de unval si care
statea chiar pe ultimul sir de bancute, rasucind nervos o pereche de manusi.
ntr-un alcov - de-abia vizibil - Janet zari un al doilea preot Oare venise la ceremonie pentru
Cora sau doar se ruga unuia
dintre sfinti, ignornd complet slujba care avea loc la doar ctiva etri de el?
Preotul din fata lor termina prima rugaciune, le facu semn sa se aseze, apoi le ntoarsespatele si se

ndrepta cu fata spre sicriu si altar. Ridicndu-si bratele ntr-un gest deimplorare, ncepu sa vorbeasca.
Spre surpriza lui Janet - pentru prima dupaInmormntarea bunicii ei -, auzi versurile ritmice ale
liturghiei ficiate n latina.
-Isuse! sopti Ted. Daca am fi stiut ca trebuie sa suportam hestia asta, atunci n-am mai fi
venit.
Janet l strafulgera cu privirea.
-Poate ca ea si-a dorit sa fie asa, i raspunse Janet tot n toapt. N-are cum sa ne faca
rau.
Ted si dadu ochii peste cap, batjocoritor, iar dupa cteva minute adormi cu capul cazut n
piept.

O ora mai trziu, cnd preotul rosti ultimele cuvinte ale gaciunii de binecuvntare, Ted setrezi si,
raspunznd aminti-'lor din copilarie care semanau cu cele ale lui Janet, sendrepta 'e spate si cazu, din
instinct, n genunchi. Se mai nchina nca o at, apoi sestrecura pe lnga sotia si copiii lui pentru a
ndeplini ingurul lucru cerut de unchiul lui.
Li se alatura celor cinci barbati de la compania de pompe nebre care intrasera printr-ousa laterala si
ridica mpreuna ei sicriul, pentru a-si conduce matusa spre locul de veci.
nd trecura pe lnga ei, Kim, Jared si Janet, care o tinea pe "olly n brate, se ridicara.
nainte de a pomi spre iesire, Janet ai arunca o privire nspre sacristia unde l zarise lanceput pe reotul
cel batrn.
Acesta statea prosternat pe podeaua de piatra, cu bratele larg eschise. Parea sa nu aibanimic n comun
cu procesiunea fu-erar care se desfasura n spatele lui.
Janet clipi des cnd o izbi lumina fierbinte a soarelui de dupa-amiaza. ndreptndu-se spregroapa sapata
ntr-un colt ndepartat al micului cimitir, situat n imediata vecinatate a bisericii
ntunecate, Janet avu senzatia neplacuta ca este urmarita, ncerca sa ignoresentimentul, spunndu-si ca
era normal ca oamenii care treceau pe acolo sa fie curiosi savada nmor-mntarea. Se uita pe furis n jur,
dar, nainte de a surprinde persoana care ourmarea, privirea i fu atrasa de o inscriptie de pe o placa de
bronz stearsa, prinsa pe usaunui mic cavou, separat de restul cimitirului printr-un gardulet de fier
ruginit:
GEORGE CONWAY NASCUT LA 29 IULIE 1916 DECEDAT LA 4 IUNIE 1959
Dar cum e posibil?" se ntreba Janet. Cu totii stiau ca George Conway se sinucisese.
Atunci cum de l ngropasera aici, n pamnt sfintit? Dar cnd vazu paragina din jurulcavoului, ntelese.
Pamntul pe care era situat mormntul lui George Conway fusese anatemizat; rolulgardului ruginit nu
era de a proteja constructia, ci de a-1 izola de restul cimitirului si decei care murisera din voia
Domnului.
n cavou se mai gasea o cripta, chiar Unga cea a lui George Conway, si Janet presupuse caGeorge
Conway dorise ca sotia lui sa fie ngropata alaturi de el.
nsa mica procesiune trecu mai departe. Cnd barbatii care purtau sicriul se oprira lactiva metri mai
ncolo, Janet observa ca nici un Conway nu mai era ngropat prinapropiere.
Nici una dintre pietrele funerare din jurul mormntului Corei nu avea inscriptionat acelasinume de
familie.
Aici, n coltul cel mai ndepartat al citnitimlui, se gasea locul de odihna vesnica al celorcare aparent
murisera asa cum traisera - singuri. O tristete covrsitoare provocata desoarta Corei i invada sufletul. n
timp ce ncerca sa-si opreasca lacrimile ce i umpleauochii, simti o atingere usoara pe umar.
Apoi auzi o voce att de delicata, nct initial crezu ca doar si imagineaza.
-N-a fost nebuna. N-a fost nebuna deloc.
Mna disparuse; vocea tacuse, n timp ce Molly continua sa doarma n bratele ei. Janet se
ntoarse, dar nu vazu pe nimeni. Silindu-se sa se concentreze asupra cuvintelor preotului,
privea fix groapa adnca.
Pentru a doua oara simti ca este urmarita.
Dupa litania finala, cosciugul fu cobort usor n groapa. Asemenea lui Ted Janet, facu un
pas nainte, se apleca si arunca deasupra o mna de pamnt reavan, apoi se ridica. si lu
ra-mas-bun de la femeia pe care o cunoscuse att de putin si a carei moarte i schimbase
viata ntr-un mod att de dramatic. Cnd si ridica privirea, l zari.
Nu putea preciza exact ce vrsta avea - undeva ntre patruzeci si saizeci de ani. Un negru
subtirel, mbracat cu niste haine uzate, cu fata acoperita de o barba sura, tepoasa.
Statea pe aleea cu pietris, dincolo de gard, la umbra unuia dintre arborii de magnolia ce
mpnzeau cimitirul. Privea cu atentie micul grup de lnga mormnt si, desi ramurile

bogate ale copacilor o mpiedicau sa vada expresia de pe chipul ntunecat al barbatului,

Janet simtea cum dinspre el vin parca valuri fierbinti de emotii.
Ura.
Ura si furie.
Pret de o secunda ngheta, impresionata de puterea furiei lui tacute, dar barbatul se
ntoarse si se ndeparta, trsindu-si ncet picioarele.
-Jake Cumberland, rosti aceeasi voce delicata pe care o auzise ceva mai devreme.
Janet tresari si se ntoarse. n spatele ei descoperi o femeie de vreo saptezeci de ani care
urmarea cu atentie silueta din ce n ce mai ndepartata a lui Jake Cumberland.
-l cunoasteti? o ntreba Janet.

Femeia ncuviinta din cap. Era micuta, delicata si purta o rochie lila-deschis, iar pesteumeri si aruncase
un pulover de aceeasi culoare, n ciuda zapuselii de afara.
-Oh, desigur. Toata lumea stie cine este Jake. Sta ntr-o casuta de lnga lac. Doar el si
cinii lui. Rareori vine n oras.
Zmbi cu sinceritate si i ntinse lui Janet o mna micuta, nmanusata.
-Pe mine ma cheama Alma Morgan. Am lucrat la Willows pna cnd mi-au spus ca snt
prea batrna.
si privi rochia.
-Sper ca nu te deranjeaza ca snt mbracata astfel, continua ea. Era rochia preferata a
Corei si am crezut ca ei i-ar placea mai mult asta dect sa vin n negru. n plus, negrul nu
e tocmai indicat pe o caldura ca asta, nu crezi?
Fara sa mai astepte vreun raspuns, adauga:
-Tu esti Janet, nu-i asa? Janet dadu din cap.
-De fapt, era matusa sotului meu... ncepu ea, dar Alma Morgan ncepu sa vorbeasca din
nou, de data asta sprijinindu-se puternic de bratul lui Janet.
-N-a fost nebuna, sa stii. Nu te lua dupa ce spun ceilalti. Apoi, nainte ca Janet sa aiba si
ocazia de a raspunde, Alma
Morgan disparu. Janet nca mai ncerca sa nteleaga cuvintele femeii, cnd altcineva vorbi.
De data asta vorbea femeia ntre doua vrste care fusese n biserica mai devreme. Pentru
ca se terminase ceremonia, si daduse valul pe spate, descoperind niste ochi albastri,
blnzi, care priveau amuzati cum Alma Morgan iese din cimitir.
- Acum se pune ntrebarea: Ct de ntreaga la minte este doamna Morgan?
Zmbi.
-Eu snt Corinne Beckwith. Sotul meu este serif aici. Apropiindu-se de Janet, Ted si
ntinse mna spre doamna
Beckwith.
-Numele meu este Ted Conway. Ea este sotia mea, Janet. Iar aceasta, adauga el, lund-o
pe fetita din bratele mamei sale, este Molly, adevaratul cap al familiei noastre. i spui
buna ziua acestei doamne dragute? o ntreba el pe Molly.
Micuta, abia trezita din somn, gnguri ceva, fericita, apoi ceru sa fie lasata jos. Dupa un
moment, alerga printre pietrele funerare, jucnd un joc stiut numai de ea. Iar Ted, eliberat
de fiica cea mica, se ocupa de ncntatoarea Corinne Beckwith.
Cum naiba poate sa se comporte asa? se minuna Janet, ascultnd flecareala dintre cei
doi, care conversau de parca s-ar fi cunoscut de ani de zile. Cum naiba poate sa fie att
de dragut cnd este treaz si att de..."
si ntrerupse firul gndurilor, refuznd sa strice momentul cu anticiparea celor ce aveau
sa urmeze daca Ted ar ncepe sa bea din nou. n schimb, asculta cu atentie cuvintele lui
Corinne Beckwith.
-Doar pentru ca lucrurile alea oribile din vechea casa s-au ntmplat acum patruzeci de
ani nu nseamna ca orasul le-a uitat, ntelegeti?
Corinne era foarte atenta la Ted, ca si cnd l-ar fi banuit ca i ascunde ceva.
-E doar un orasel, iar oamenii vorbesc despre astfel de lucruri ani la rind. Iar acum, ca
matusa ta a murit, probabil ca nu vom afla niciodata ce s-a nnmplat cu adevarat n ziua
aceea.
-Ce s-a ntmplat cu adevarat? repeta Janet, ncruntndu-se. A suferit o cadere nervoasa
cnd si-a gasit barbatul... nu-i asa?

Sprncenele lui Corinne se ridicara a uimire.

-Pai, mai ales cu bebelusul.
-Ce bebelus? Ce bebelus? repeta Janet.
-Cel pe care 1-a nascut Cora Conway imediat dupa ce si-a gasit sotul spnzurat.
Janet se uita la Ted, ntrebatoare, dar vazu ca si el este la fel de uimit de cuvintele lui
Corinne.
-mi pare rau, adauga ea. Se pare ca nici unul din noi nu stie despre ce vorbiti.
Femeia se holba la ei, surprinsa de-a dreptul.
- Vreti sa spuneti ca nu v-a zis nimeni niciodata ca matusa voastra era nsarcinata?
Ted ridica minile, de parca ar fi vrut sa se apere de cine stie ce acuzatie.
-Asta-i buna, eu nici nu ma nascusem pe atunci. Corinne Beckwith simula, politicoasa,
stnjeneala.
-Oh, Doamne, ce-am facut? zise ea, uimita. La urma urmei, de ce ati fi stiut ceva? E
posibil sa nu fie vorba dect de o brfa rautacioasa, se repezi ea. Si tocmai acum m-am

gasit sa pomenesc de asta...

nca si mai cerea scuze, cnd preotul interveni si el n discutie:
-Si pentru ca nu stim care a fost adevarul, poate ar trebui sa nu mai facem attea
speculatii.
i arunca o privire plina de reprosuri doamnei Beckwith, apoi dadu mna cu Ted si cu
Janet.
-Snt preotul MacNeill. mi pare nespus de rau pentru matusa dumneavoastra.
-A fost o slujba minunata, ncepu Janet, rostind instinctiv cuvintele care simtea ca snt
potrivite ntr-o astfel de situatie.
Dar, n timp ce discuta cu preotul, mintea ei continua sa-si puna ntrebari: Un copil?
Matusa Cora avea un copil? Dar Ted ar fi trebuit sa stie, nu-i asa?
-nteleg ca va stabiliti n St. Albans, l auzi pe parintele MacNeill spunnd. Sntem
nerabdatori sa-i primim pe copii la scoala noastra si pe voi toti, desigur, n comunitatea
noastra.
Cum de stia ca fiica si fiul meu vor frecventa cursurile scolii catolice?" se ntreba Janet.
Nu spusesera nimanui. Dar apoi a nteles - St Albans nu era Shreveport Aici toata lumea
cunostea pe toata lumea. Ceea ce nsemna, si dadu ea seama cu disperare, ca stiau cu
totii de problema pe care o avea Ted cu bautura.
-Ei bine, nu prea sntem siguri ca totul se va petrece chiar asa, l auzi Janet pe sotul ei si
se pregati pentru lovitura pe care urma sa o primeasca.
Te rog, Ted, nu aici, l implora ea n tacere. Nu face o scena chiar aici." Dar era prea
trziu deja.
-Mi-e teama ca eu snt genul acela de catolic pe care voi l numiti cazut n pacat",
continua Ted. De fapt cred ca am participat doar la vreo sase slujbe din copilarie pn
acum.
Parintele Mac Neill zmbi usor.
-Poate reusim sa schimbam ceva... ncepu el.
-Nu va bazati pe asta, raspunse Ted sec. Eu nu snt un tip prea religios. Niciodata n-am
fost Copiii vor veni la scoala dumneavoastra, nu ma deranjeaza, dar nu va asteptati ca
vreunul din noi sa apara duminica la biserica.
Zmbetul pieri de pe fata preotului.
-Ati gasit un loc n care sa stati? ntreba el si Janet se relaxa, n timp ce parintele
MacNeill ncerca sa schimbe cursul conversatiei.
Dar cnd Ted i prezenta intentia lor de a se muta n casa unchiului sau si dorinta de a
transforma locul respectiv ntr-un hotel, Janet vazu cum chipul preotului se ntuneca.
-Un hotel? repeta el. Atunci o sa ntmpinati o rezistenta serioasa cnd veti dori sa obtineti
autorizatia,.. Sper ca snteti pregatit pentru lupta.
-Lupta? De ce sa fie vreo lupta? ntreba Ted. Preotul si ascunse privirea.
-Poate ma nsel, adauga el repede.
Prea repede", i se paru lui Janet, gndindu-se ca Ted gresise exprimndu-si convingerile
religioase att de direct. Nici nu ajunsesera bine n St. Albans si si facuse deja un
dusman.
-Stiti, ntr-un oras mic cum e al nostru, oamenii se opun ntotdeauna schimbarilor, spuse
parintele MacNeill, grijuliu.
Se uita la ceas, un gest pe care Janet l interpreta ca un pretext pentru a termina
discutia.

-Doamne, Dumnezeule, cum trece vremea, zise el, prnd surprins, nsa vocea i trada
adevaratele motive. mi pare nespus de ru, dar mi-e teama ca am ntrziat foarte tare.
n timp ce preotul se ntoarse grabit n biserica, micul grup fu coplesit de o tacere
scitoare. Apoi Ted spuse:
-Cred ca l-am pus la punct, nu-i asa?
Si eu cred la fel", se gndi Janet, dar si musca buzele si nu spuse nimic. Corinne
Beckwith dadu si ea din cap.
-Parintelui MacNeill nu prea i place sa fie calcat pe coada. Mai ales n problemele
religioase. n plus, cred ca s-a suparat si din cauza casei.
-Casa noastra? ntreba Janet. Ce poate fi ru ca ne dorim sa reparam casa? Oricine ar fi
ncntat de asta.
-Nu si aici, raspunse Corinne Beckwith. Casa este ntr-o zona rezidentiala si cred ca o sa
ntmpinati destule dificultati si o sa dati nastere multor conflicte.
-Dar de ce? insista Janet. Daca vom contribui la bunastarea orasului...

Corinne ridica din umeri.

-Nu e vorba de bani. Ezita, apoi continua: E vorba de familia voastra. Snt multi oamenipe aici care nu
prea au la inima numele de Conway. Buzele ei se strmbara n ceea ce sedorea a fi un zmbet amar. Bine
ati venit n St. Albans!
Parintele Devlin si revenea dupa rugaciunea arzatoare, n biserica era liniste;
nmormntarea Corei Conway luase sfrsit.
ncet, ignornd protestele ncheieturilor si ale muschilor, se ridica si porni cu miscarigreoaie spre
camaruta sa, situata la ultimul etaj al casei parohiale. Odaia reprezentapenitenta lui, o penitenta pe care
si-o alesese singur cu patruzeci de ani n urma, n ziuan care ntelesese ca gresise. Renuntase la preotie
chiar atunci, transferndu-i tnaruluipreot MacNeill enoriasii si parohia. Se retrasese n chilioara aceea
pentru a-si petreceacolo restul zilelor, ncercnd sa-si ispaseasca pacatele.
Si sa-i aduca alinare singurului pacatos pe care-1 mai asculta. Cora Conway.
Anii s-au scurs, unul mai lung dect altul, iar el ajunsese sa nteleaga: nici macar moarteanu l dorea.
In timp aflase si motivul: esecul de a gasi o cale prin care Cora sa fie iertata de pacate,
prin care sa o elibereze de chinul ce-i tulbura mintile. Cu trei zile nainte, cnd ospovedise, n ciuda
straduintelor sale, tot nu reusise sa alunge demonii care o bntuiseratoata viata.
- Ia asta, spusese ea cu degetele nclestate pe coperta Bibliei. Aici ai sa gasestiraspunsurile. Totul e aici.
Apoi, exact cnd era pe punctul de a parasi camera, i maivorbise nca o data: Si asta, soptise ea,
aratndu-i cutia muzicala ce statea pe noptiera delng pat. Cea pe care el i-o oferise n ziua n care
fusese internata la Willows si a careimelodie nu o ascultase niciodata. Ia-o, mai spusese ea. Asculta-i
vocile.
Strecurase obiectul n buzunarul sutanei, rostise o ultima rugaciune pentru sufletul eichinuit, apoi
plecase. Greutatea Bibliei si nenorocirea Corei aproape ca l darmau.
Nu deschisese nca Biblia primita, dar acum se aseza pe scaunul cu spatar drept si sentinse sa ia cartea
de pe masa din apropiere. Masa, scaunul si micul pat de campanieerau singurele obiecte de mobilier din
odaie. Trase Biblia mai aproape si, tinnd-o decotorul aproape putrezit, o lasa sa se deschida la voia
Domnului.
Cartea se desfacu chiar la partea dintre cele doua Testamente, unde era prezentataistoria generatiilor
descrise n capitolele anterioare. Pagina din fata parintelui Devlin aveaun scris cursiv, dar, chiar daca
literele erau tiparite foarte clar, el tot trebuia sa sechinuiasca sa citeasca.
Undeva, deasupra, era inscriptionata o data: 16 aprilie 1899.
Chiar sub data se vedea o pata de cerneala, apoi urma un rind introductiv:
Nu voi supravietui acestei zile nefaste.
Acesta era primul rind. Bataile inimii lui mbtrnite se ntetira, dar continua sa citeasca...
Loretta Villiers Conway statea la biroul ei, cu spatele perfect drept, asa cum o nvatasemama ei cnd era
mica, dar, n ciuda posturii ei impozante, care i adusese atta faima nSt. Albans si n tot tinutul, mna i
tremura cnd nmuie penita n cerneala si o asezadeasupra paginii goale a Bibliei pe care o ascunsese cu
mare grija de sotul ei. Din vrfulpenitei cazu pe hrtie un strop de fluid negru, dar Loretta era att de
nnebunita, nct deabia
observa pata. Continua sa scrie:
Initial crezusem ca m-a trezit cntecul cocosului. Dar, cnd am psit n mezaninul caseiconstruit de
monseniorul Melchior pentru noi, mi-am dat seama ca nu cocosul era devina. Strigatul se auzea si mai
tare acolo si am recunoscut imediat glasul servitoareicareia i venise sorocul. Chiar si acum mi
amintesc ca am crezut ca macar atunci, n
ceasul al doispelea, Bessie avea sa ne dezvaluie numele barbatului care profitase de ea.
Dar dupa ce gemenii s-au nascut, n-am mai avut nevoie de nici o confesiune din parteaei, pentru ca
trasaturile tatalui erau identice cu cele ale bebelusilor. Bessie, care era ofata puternica, 1-a luat pe cel

de-al doilea copil si si 1-a asezat la sn imediat, numindu-1Francesca. Dar Francis - care a fost fiul meu
pna cnd am vazut chipurile copiilor sainegri - a plecat cu cel de-al doilea prunc. Cnd m-am ntors din
camera lui Bessie -pe caream ngrijit-o ct am putut eu de bine -, am auzit niste zgomote ce veneau din
pivnita. Navea
importanta, eu stiam ce trebuia sa fac. Blestemul care cazuse asupra familieinoastre nu va disparea
niciodata. Acum snt convinsa ca nu exista dect o singurascapare. Nu am cunostinta daca la capatul
frnghiei pe care am sa mi-o atrn de gt o sama astepte raiul sau iadul. Nu conteaza. Pentru mine va fi
suficient sa scap din aceastacasa.

Dupa ce a sters cu atentie vrful penitei, Loretta Villiers Conway a pus deoparte tocul.
Dupa ce s-a asigurat ca cerneala se uscase complet, i-a dus Biblia lui Bessie Delacourt,
care zacea n pat, strngndu-si la piept copilul ramas. A strecurat volumul n sertarul de
sus al dulapiorului saracacios si s-a ntors spre servitoare.
Nu-i purta nici o pica lui Bessie, pentru ca fiul ei fusese cel care o tradase, nu biata copila
ignoranta.
-Ti-am pus o Biblie n sertar, zise ea. Cnd fiul meu se va casatori, sa i-o dai sotiei lui.
Porni spre usa, se opri si se mai ntoarse ca sa vada nca o data chipul nepoatei sale.
ntinse mna, ca si cnd ar fi vrut sa o mngie pe micuta, dar renunta. Cu spatele drept ca
ntotdeauna, o parasi pe fata si pe copilul ei bastard.
Cnd ajunse n camera ei, Loretta Villiers Conway mbraca rochia pe care o purtase n ziua
cnd se maritase cu monseniorul Melchior Conway.
Alesese cordonul de catifea de la halatul ei preferat.
Urcata pe scaunul de la masa de scris, lega unul din capetele cordonului de candelabrul care
atrna chiar n mijlocul tavanului.
Celalalt capat si-1 aranja n jurul gtului.
Verifica ambele noduri cu atentie.
Convinsa ca vor fi suficient de rezistente, Loretta Villiers Conway pasi n gol.
Nici un sunet, nici un tipat de teama sau de durere nu deranja linistea din camera. SiLoretta Conway
muri.
Ochii parintelui Devlin ramasera fixati pe ultimele cuvinte pe care Loretta Villiers Conwayle scrisese
cu un secol mai devreme. Asadar, George Conway nu fusese primul din familiecare comisese pacatul
de moarte -de neiertat - al sinuciderii. Existasera cteva zvonuri,
desigur. Cnd sosise n St. Albans, cu multa vreme n urma, parintele Devlin auzise totfelul de povesti,
dar refuzase sa le creada, predicnd mpotriva limbilor prea ascutite. Daracum, cnd cuvintele de pe
pagina i se ntiparisera n minte, btrnul preot si dadu seamaca povestile acelea fusesera ceva mai
mult dect o simpla brf; nenorocirea care cazusepe capul lui George si al Corei Conway avea
antecedente n familia lor. Caci Eu, Domnul,
Dumnezeul tau, snt un Dumnezeu gelos", murmura el abia perceptibil, citnd al cincileavers din
douazeci din Iesirea, care pedepsesc nelegiuirea parintilor n copii pna la altreilea si la al patrulea
neam al celor ce Ma urasc". Dar cum ncepuse totul?
Dadu sa ia Biblia din nou, dar se opri, caci i tremurau minile. Voia oare sa stie? LorettaConway
murise cu o suta de ani n urma nu mai putea sa faca nimic acum dect sa seroage pentru sufletul ei.
Dar chiar si asa nu ar fi scimbat nimic, pentru ca, prin alegereaei, Loretta - la fel ca George Conway se condamnase singura la osnda vesnica.
Emotiile acelei zile, dublate de povara celor nouazeci de ani, l coplesira pe parinteleDevlin si mna i
cazu n poala.
Poate n alta zi.
Poate atunci va cauta mai departe. Dar acum toata energia lui disparuse, iar patulsaracacios l ndemna
la odihna. Puse deoparte Biblia Corei si se lasa n brateleaducatoare de liniste ale somnului.
7
-Voi o sa locuiti aici, pe bune?

Vocea l sperie pe Jared att de tare, nct scapa din mna salteaua pe care mpreuna cu
Kim se chinuia sa o dea jos din camioneta nchiriata si facnd-o pe sora lui sa strige de
suparare, ncercnd sa tina ct mai sus salteaua, ea se uita nervoasa la baiatul care
vorbise. Parea sa fie de-o seama cu Jared, dar era ceva mai scund, slab ca un tr si cu o
claie de par saten-deschis, ce-i acoperea fruntea. Baiatul zmbi fstcit si apuca si el de un
colt al masivului obiect. Purta niste blugi uzati si o bluza de trening cu mnecile ntoarse.
-Eu snt Luke Roberts, spuse el. Vreti sa va ajut sa duceti asta acolo, pe veranda?
-Ce-ar fi sa o ducem pna sus, n camera mea? contracara Jared.
Luke arunca iute o privire spre casa, nainte de a raspunde, si Jared l ntreba:
-Ce-i, s-a-ntmplat ceva? Sper ca nu ti-e frica, nu?
-Normal ca nu, raspunse Luke un pic cam prea repede.
-Ai fost vreodata nauntru?
Luke privi din nou forma amenintatoare a uriasei cladiri victoriene. Dadu din cap n semn
ca nu.
- Un unchi de-al meu zice ca a fost odata, raspunse el.
-Vrei s-o vezi? l provoca Jared, fiind sigur ca Luke nu va fi n stare sa-1 refuze.
-Sigur ca da, raspunse baiatul.

Cei trei adolescenti carara mpreuna salteaua pna la al doilea etaj, unde i dadura drumulpe suportul de
lemn pe care Kim si Jared l adusesera deja.
-Cte camere are? ntreba Luke. Jared ridica din umeri.
-Habar n-am - cred ca vreo douazeci. O sa facem un hotel din ea.
Iesira pe palier, iar Luke arunca o privire spre holul larg de la intrare.
-Cine ar vrea sa stea aici?
-Ei, pai n-o sa mai arate asa, zise Kim. Tata spune ca va fi gata de-abia peste sase luni.
-Oricum, pun pariu ca n-o sa stea nimeni, mai adauga Luke. Nu dupa tot ce s-a ntmplat.
Jared si Kim se privira nelinistiti, citindu-si gndurile unul altuia: Chiar vrem sa aflam?"
Dar nainte ca vreunul din ei sa rosteasca ceva, Luke ncepuse deja sa le povesteasca.
-Uneori se aude plnsetul unui copil. Si o gramada de oameni l-au vazut pe tipul ala care
s-a spnzurat.
- E vorba de unchiul tatalui meu, specifica Jared.
Chiar daca Luke observa avertismentul din vocea lui Jared, se hotar sa-1 ignore.
-Se spune ca nca mai este pe-aici. l cauta pe-ala mic. Kim si Jared mai avura un schimb
rapid de priviri,
amintindu-si amndoi cuvintele pe care le auzisera din ntmplare la nmormntarea de
dimineata.
-Parintele MacNeill spune ca nimeni nu stie daca e adevarat ca matusa tatalui nostru a
fost nsarcinata.
Luke Roberts si dadu ochii peste cap, dispretuitor.
-Parintele Mack n-ar recunoaste nici ca mama lui a fost vreodata gravida! Si, cu
siguranta, nici n-ar crede vreodata c o femeie si-ar omor copilul.
Kim si agata involuntar degetele de crucea de la gt, strngnd-o tare.
-De unde stii tu c matusa Cora a facut asa ceva? ntreba ea.
-Toata lumea stie, raspunse el. Doar pentru ca n-au gasit niciodata copilul...
Crucea o arse brusc si Kim si retrase mna.
-Daca nu l-au gasit niciodata, cum de stie toata lumea ca 1-a omorf? n primul rnd, cum
de stiu c existase vreun copil?
Pentru prima data, Luke nu mai paru asa sigur pe el, dar raspunse:
-Pai, daca n-ar fi fost vreun copil, cum de se aude noaptea plngnd? Si de ce-ar plnge
daca mama lui nu l-ar fi omort? Va spun eu, toata lumea stie ce s-a ntmplat. Unchiul
meu zice...
Kim se nfurie. De unde putea s stie baiatul asta ce se ntmplase de fapt n casa asta?
C doar nu fusese acolo! Si de ce tot zicea ntruna: toata lumea stie"?
-Pariez c nu s-a ntmplat nimic! l ntrerupse ea, nainte ca Luke sa repete cuvintele
unchiului sau. Ai vazut tu cu ochii tai? Si ce ai auzit de fapt? Si, daca erai suficient de
aproape ca sa vezi sau s auzi ceva, ce naiba faceai aici? Doar pentru ca nu locuia
nimeni aici, nu nsemna ca ai voie sa calci pe o proprietate privata.
Luke Roberts se nrosi pna n vrful urechilor si Kim l vazu cum si strnge pumnii.
-Si-acum ce-o sa faci, o s m lovesti? ntreba ea, privin-du-1 n ochi cu ndrazneala,
aproape provocndu-1 sa ridice mna si sa dea n ea.
Luke, socat de reactia lui Kim, se dadu n spate clatinn-du-se, se lovi de balustrada, si
pierdu echilibrul si se rostogoli peste ea. Urlnd de groaza, degetele de la mna dreapta
se prinsera n cadere de grilaj. Timp de o secunda atrna n gol, tinndu-se cu un singur
brat, dupa care ncerca din toate puterile sa se prinda cu mna stnga de unul dintre stlpii
care sustineau balustrada. Din pacate, strnsoarea ncepu sa slabeasca si timp de o

secunda, care paru o eternitate, ochii lui - plini de groaza -se fixara de cei ai lui Kim.
Stia ca, daca va cadea, imaginea ochilor lui, ngroziti si acuzatori, o s-o urmareasca toata
viata. Era paralizata de frica, dar reusi n gnd sa-1 strige pe Jared.
Ca si cnd ar fi auzit-o, Jared se repezi spre balustrada, l apuca pe Luke de ncheieturile
minilor exact la timp, apoi l trase cu putere n sus.
-Eu... mi pare tare rau, se blbi Kim. N-am vrut... Acum, ca se afla n siguranta, groazalui Luke se
transforma
n mnie.
-Ce dracu' am facut? Eu ti-am spus doar ce am auzit. Isuse, as fi putut sa-mi rup gtu'!
Cobornd scarile, i mai arunca o ultima privire lui Kim.
-Poate ca matusa voastra nu era singura nebuna de pe-aici. nainte sa mai apuce Kim sazica ceva, el iesi
trntind usa de
la intrare.

Tacerea care se asternuse n noaptea aceea peste vechea casa era att de adnca, nct
nici unul dintre noii ei locatari - cu exceptia lui Molly, care adormise imediat dupa ce
Janet o asezase n caruciorul ei - nu reusise sa puna geana pe geana multa vreme.
Ascultau cu totii linistea.
Nici o insecta nu bzia.
Animalele parca disparusera nghitite de ntunericul neclintit al noptii.
Vechea structura a cladirii se hotarse si ea sa nu scoata nici un sunet.
Si totusi, auzeau cu totii ecoul unor voci; fiecare dintre ei se simtea urmarit de priviri
ascunse n bezna.
Janet simtea ochii lui Jake Cumberland, ce o fixau de sub umbra adnca a magnoliei din
fata cimitirului. Aproape ca o mpietrisera. Iar vocea era a Almei Morgan, care i spunea
ca matusa Cora fusese perfect sanatoasa. Apoi se insinua si glasul lui Corinne Beckwith,
care i soptea despre copilul care ar fi putut sa fie varul sotului ei - daca ar fi trait.
Si daca a existat vreodata."
Cu ochii deschisi, Janet cerceta ntunericul, ca si cnd adevarul despre ceea ce se
petrecuse n aceasta casa cu patruzeci de ani n urma ar fi fost cumva ascuns n faldurile
negre ale noptii.
Dar ntunericul, la fel ca tacerea, si pastra secretele.
Pentru ca somnul continua sa o ocoleasca, Janet simti nevoia de netofrint sa-1 atinga pe
Ted, s-si strecoare mna n mna lui fie si doar pentru a nu se mai simti singura n
linistea aceea coplesitoare. Dar trecuse att de mult de cnd mngierile lui ncetasera sa
mai fie bine-venite, nct nu reusi sa ntinda mna spre el. Cnd n cele din urma simti ca
adoarme, se ntoarse cu spatele spre sotul ei.
Pentru Ted ochii patrunzatori si vocea care se nastea din noapte i apartineau parintelui
MacNeill. Un hotel?... Atunci sper ca snteti pregatit de lupta!" Dar mai mult dect cuvintele
amenintatoare, privirea din ochii preotului era cea care l tinea treaz. Cautatura
aceea rautacioasa care aparuse brusc atunci cnd i spusese ca nu avea de gnd sa
mearga la biserica si sa-i asculte slujbele n fiecare duminica dimineata. Si, desi nu
durase dect cteva secunde, Ted era sigur ca o mai vazuse si nainte.
Era privirea lui Frank Gilman din ziua n care l concedase.
Aceeasi privire pe care o observase si n ochii lui Tony nainte de a parasi barul pentru a
se duce n biroul sefului sau.
Privirea pe care o vazuse pe chipul attor oameni.
Privirea tuturor celor care l concediaser.
A celor care refuzasera sa-1 angajeze.
A tuturor barmanilor care i dadusera de baut.
A prietenilor din trecut.
O vazuse pn si n ochii tatalui sau.
Si chiar n ochii fiului sau.
nvatase sa recunoasca acest gen de privire nca din copilarie: ea i spunea ca e un
renegat, ca toata lumea stia ceva ce lui i era interzis, ca exista un lucru pe care nimeni

nu dorea sa i-1 mpartaseasca si lui.

O vreme, n primii ani ai casniciei lor, Janet paruse sa fie diferita de restul lumii. Dar, de-a
lungul anilor, ncepuse sa surprinda si n ochii ei acelasi mesaj. ncerca sa se ascunda de
el, dar el vazuse destul de clar aerul acela de superioritate.
Nici un fel de ntelegere, de mila sau de compasiune.
Doar superioritate. Si nca ceva
Se contura clar n ntuneric si, cu toate ca facuse tot posibilul pna atunci sa nu afle
despre ce este vorba tacerea noptii l determina sa nteleaga precis ce vazuse n ochii
preotului.
Si nu numai n ochii lui, dar si n ochii celorlalti.
Dispret.
Privirea lor spunea totul. Tu nu apartii acestui loc. Tu nu meriti sa stai cu noi. Nu te vrem
aici."
Asa i fusese toata viata, de cnd si aducea aminte. De pe vremea cnd era doar un copil,
iar mama lui l parasise pe cnd era doar un bebelus, si pna cnd tatal lui murise.
Peste tot pe unde nu se adaptase si prin toate locurile de unde fusese dat afara.
Niciodata nu simtise ca apartine unui loc sau unei persoane.
Dar aici - n aceasta casa - totul se schimbase. Casa unchiului sau, a bunicului si a

strabunicului sau. Iar acum - a lui.

Si simtea ca e primit cum se cuvine.
l inunda o furie arzatoare mpotriva nedreptatilor pe care le suferise. Asa cum statea si
se bucura de linistea din casa - casa lui - jura ca asa ceva nu se va mai ntmpla.
De data asta, o sa le arate el tuturor.
Va repara maghernita asta si o va face mai frumoasa dect era pe vremea cnd era noua.
Va avea hotelul mult visat.
Si va avea succes, n ciuda celor care vor ncerca sa-1 mpiedice. Si va reusi ntr-un
asemenea mod nct nimeni - nici preotul, nici sotia lui, nici fiul sau, nimeni -nu va mai
ndrazni vreodata sa-1 priveasca dispretuitor.
Se ntinse si deschise sertarul noptierei. Degetele lui apucara strns sticla de bourbon pe
care o ascunsese acolo dupa-amiaza.
n linistea si n ntunericul noptii desfacu ncet dopul si duse sticla la buze.
O sa le arat eu, jura el iarasi n timp ce fierbinteala lichidului amarui i atta si mai tare
furia interioara. La toti o sa le arat!"
Kim statu treaza toata noaptea din cauza ochilor lui Luke Roberts, pentru ca, de fiecare
data cnd pleoapele i picau grele, i vedea din nou. Vedea teroarea si acuzatiile.
Si i auzea cuvintele care se strecurau n linistea noptii:,,Pai, daca n-ar fi fost nici un copil,
cum de se aude noaptea plngnd? Si de ce-ar plnge daca mama lui nu l-ar fi omorf?"
, Ar putea fi adevarat? Binenteles ca nu! Nu ncercase dect sa ma sperie." Si totusi,
descoperi ca asculta cu atentie, dorind parca sa auda...
Ce?
Nu stia.
Timpul se scurgea ncet, linistea devenea si mai adnca, iar ea nu voia altceva dect sa
asculte sunetele care i nsoteau de obicei somnul odihnitor: tritul greierilor, oracaitul
broastelor care si chemau perechile.
Pna si bzitul tntarilor sau latratul catelului din curtea vecina - latratul cu care Scout i
trezea pe toti din casa - ar fi fost bine-venite n noaptea asta.
Sau macar zgomotul traficului de pe strada ori tipatul sinistru al bufnitei n cautarea
prazii.
Dar sa nu auzi chiar nimic...
Se tot zvrcoli pe-o parte si pe alta, pna cnd Muffin, care torcea ghemuita pe perna, o
zgrie furioasa si se muta n celalalt capat al patului. n cele din urma, adormi, din fericire.
Si atunci l auzi.
Era un strigat cum nu mai auzise vreodata; un hohot nefiresc, ce i sfisie cu atta putere
valul somnului, nct Kim sari drept n picioare.
Inima i batea sai sparga pieptul, iar pielea i se acoperi cu un strat umed si rece de
sudoare.
Dar noaptea continua sa fie linistita, asa ca si dadu seama imediat ca strigatul nu existase
dect n mintea ei.
Se aseza din nou pe pat, cu genunchii la piept.
Si atunci o vazu.
O creatura mai neagra ca noaptea statea ghemuita n partea cealalta a camerei,

pregatindu-se parca sa sara spre ea.

ngheta, prea nspimntata ca macar sa mai respire, apoi auzi de undeva, din
strafunduri, cuvintele soptite de matusa ei: Te va proteja... Sa n-o dai niciodata jos".
Strnse cu putere crucea de la gt si simti cum groaza ncepe sa se domoleasca.
O umbra, gndi ea. E doar o umbra."
Sprijinindu-se pe-o parte, vazu ca luna tocmai iesea din nori, trirnitndu-si lumina palida si
argintie pe ferestrele pline de praful si de mizeria acumulate n timp.
Muffin, cu spinarea arcuita si cu coada ridicata n sus, se plimba agitata de-a lungul
pervazului.
-Muffin, o striga Kim ncet. Vino-ncoace, Muffin! Hai n pat!
Pisica scuipa n ntuneric, se ntoarse si continua sa se uite afara.
-Ce e? o ntreba Kim, dndu-se jos din pat. Ce s-a ntm-plat? Ce vezi acolo?
Kim se apropie de fereastra, chinuindu-se sa vada ceva prin petele groase de mizerie, n
timp ce ncerca sa o linisteasca pe Muffin cu mngieri blnde.
Pisica scuipa si o zgrie din nou. De data aceasta nsa ghearele ei i lasara trei urme
adnci pe mna. Apoi, ca si cnd ar fi vrut s-si faca nteleasa pe deplin dorinta, dadu cu
laba n geam.

-Acum? sopti Kim. De ce trebuie sa iesi afara chiar acum? Dadu sa o mngie din nou,
dar, cnd Muffin o avertiza pentru a treia oara, scuipnd-o, Kim si retrase repede mna.
- Bine, bine, zise ea n timp ce bjbi sa desfaca ivarul ntepenit al ferestrei. Daca e asa de
important...
Zavorul se desfacu, n cele din urma, asa ca reusi sa deschida fereastra.
Intr-o clipita pisica disparu.
Kim se apleca, ncercnd sa zareasca ceva, uitndu-se cercetator n noapte, doar-doar o
vedea vreo urma a animalului ei preferat.
-Muffin? striga ea. Muffin, vino napoi!
Dar tacerea insuportabila i nghiti, lacoma, cuvintele de parca nu le-ar fi rostit niciodata.
Apoi, la fel ca mai devreme, cnd se trezise, i ngheta sngele n vene, iar pulsul o lua
razna.
Nimic nu se schimbase -cel putin nimic din ceea ce vedea sau auzea.
Noaptea era linistita si lumina lunii de-abia reusea sa si faca loc n bezna.
Dar afara era ceva.
Kim simtea ca asa este.
Ceva - sau cineva - era undeva afara.
Si o privea.
9
Jake Cumberland simtea cum i zvcneste fiecare muschi.
Nu se mai miscase de sase ore, de cnd noaptea l lasase sa se furiseze n afara padurii sisa patrunda n
partea de est a proprietatii, apropiindu-se de vechea magazie, unde seascunsese att de bine n umbrele
adnci, nct nu l-ar fi putut observa nimeni, chiar dacaar fi trecut pe lnga el.
Ramasese acolo, cu atentia ncordata la maximum, urmarind casa.
La nceput nu crezuse zvonurile legate de persoanele care urmau sa se mute n casa cea veche.
Toata lumea stia ca nu mai exista nici un Conway, de vreme ce batrna murise. Dar, dupacum se vede,
se nselasera.
nca mai existau d-astia din neamul lui Conway - si, pe deasupra, nca cinci.
Imediat dupa ce aflase de ei - chiar n ziua n care murise batrna -, si gasi un loc undeva,
n fundul gradinii, de unde putea supraveghea casa si unde i gasi pe mpricinati. I-a recunoscut
imediat cum i-a zarit - n special pe barbat. Se vedea de la o posta ca e unConway.
Nu era vorba doar de parul negru si de ochii albastri.
Era ceva n felul n care se misca si n felul n care si tinea capul.
Jack l mirosise fara probleme.
i privi cnd intrasera n casa, fara sa fie nevoit sa faca nici cea mai mica miscare, exactca atunci cnd se
ducea la vnatoare si era obligat sa stea ca o stana de piatra de frica sanu goneasca vnatul. Asteptase
pna cnd iesisera din nou n curte ca sa plece. Urmarisemasina n care se urcasera pna cnd se pierduse
n zare si stiuse imediat ca se vorntoarce, cu aceeasi precizie cu care stia sa-si puna cursele, chiar si
noaptea, cnd nuvedeai nici la un metru n fata.
Apoi, cnd se dusese la nmormntare, i vazuse din nou. Normal ca nu intrase n bisericasau n cimitir
-mama lui l avertizase cu privire la biserici chiar nainte de a mplini vrstapentru scoala, ct despre
cimitire, nu le putea suferi. Uneori trebuia sa te duci, dar numaidaca aveai nevoie de ceva si chiar siatunci mergeai doar la miezul noptii, cnd luna erasus pe cer, iar lumina ei argintie nvaluia totul cu un
strat metalizat ce i aducea amintede cana pe care i-o lasase mostenire bunica lui. Acum, cana statea la
loc de cinste pepervazul de deasupra chiuvetei din cabanuta lui. Desi nu si-o aducea aminte prea bine
pebunica lui, se gndea la ea ori de ct ori folosea cana, al carei fund de sticla l fascinase
mereu.

Asta ca sa-ti vezi dusmanii, chiar si-atunci cnd bei, i spusese mama lui. Bunica taspunea ntotdeauna
ca e foarte important sa-ti tii inamicii sub observatie, ca sa nu te iaprin surprindere."
Uneori, cnd mama era ocupata cu vrajile ei, Jake o privea cum se uita n fundul canii siera convins ca,
desi nu punea n ea nimic ca sa bea, mama lui tot stia ce-i fac dusmanii,
oriunde s-ar fi aflat acestia. Nu se pot ascunde, Jake, i spunea ea. Nu atta timp ct aicana." Chiar si
astazi, cnd ducea cana la gura,
Jake si tinea ochii deschisi, n cautarea amenintarilor care se gaseau dincolo de fundulde sticla.

Era ciudat ca nu-i vazuse niciodata pe acesti Conway prin fundul canii. De fapt, se si
ntrebase daca nu cumva se nselase pna atunci. Dar n dimineata aceea, cnd a trecut
pe la cimitir, i-a gasit acolo pe toti, barbatul ducnd pe umeri sicriul batrnei doamne, iar
ceilalti pasind ncet n urma lui.
A stat si i-a privit cum au ngropat-o pe Cora si a ncercat sa le faca niste vraji, asa cum l
nvatase mama lui, dar stia ca nu aveau cum sa-si faca efectul. Nu era suficient sa
rosteasca niste cuvinte magice - avea nevoie de o gramada de chestii, dar el ncercase
oricum. Si mai era sigur ca femeia, cel putin, si daduse seama ca privirea lui nu era
tocmai una obisnuita, fiindca l fixase de vreo cteva ori. Dar el nu se clintise. Nu,
domnilor. El ramasese n continuare pe loc.
Apoi, dupa ce alde Conway plecasera cu totii din cimitir, se ntorsese prin padure,
urmarindu-i din nou.
Venisera aici si ncepusera s-si mute lucrurile n casa. Abia atunci ntelese ca era
adevarat: chiar intentionau sa locuiasca acolo.
Ar fi trebuit io sa distrug locul asta, gndi el. Ar fi trebuit sa-1 distrug cu multi ani n
urma."
n cele din urma, plecase acasa sa astepte caderea noptii, cnd va fi mai sigur sa se
strecoare pe lnga casa si sa caute lucrurile de care avea nevoie pentru vrajile lui.
Jake stia de ce avea nevoie -stia exact ce trebuia sa faca.
Si nca de la caderea noaptii, fusese acolo, asteptnd neclintit n ntuneric.
Timpul trecea cu viteza melcului. Simtea nelinistea celor din casa care se nvrteau agitati
n asternuturi.
Auzul lui era ascutit de o viata obisnuita cu vnarea animalelor de noapte, nct aproape ca
le surprindea pna si respiratia, si cnd, pe la miezul noptii, pisica sari de pe pervaz, o auzi
foarte clar, desi labutele acesteia lovira pamntul att de usor, nct aproape nu se auzi nici
un sunet.
Pisica ncepu sa se miste n ntuneric si Jack se ncorda, fara sa se clinteasca nsa.
Ochii si urechile lui puteau percepe miscarile animalului care explora vegetatia salbatica
din jurai casei. Astepta rabdator, convins ca n curind ea se va ndrepta spre el.
Poate chiar avea sa-1 simta.
Dar, daca va sta nemiscat, daca nu va scoate nici un sunet... Da!
Venea chiar spre el.
Jake si tinu respiratia atunci cnd pisica se opri, prudenta. i simtise mirosul. O clipa crezu
ca animalul o va lua la goana; n schimb, n timp ce el o ruga sa vina mai aproape, pisica
se lipi de pamnt si ncepu sa se apropie ncet pe burta.
Jake astepta, cu muschii mai sa-i plesneasca de atta ncordare.
Pisica se tr si mai aproape, miscndu-si coada.
Se mai opri nca o data, destul de aproape de el, dar nu suficient nct sa poata pune
mna pe ea. nsa curiozitatea animalului ntrecu prudenta instinctiva si mai nainta putin.
Si mai aproape...
Suficient de aproape!

Din ntuneric, Jake o nhata pe Muffin fara ca aceasta sa mai aiba timp sa faca vreomiscare.
Mhnile lui mari i strngeau din ce n ce mai tare gtul.
10
-Promiti ca o cauti pe Muffin? ntreba atunci Kim cnd Janet opri masina exact n fataScolii Sfntului
Ignatiu, a doua zi de dimineata.
-Nu te mai ngrijora atta! i raspunse fratelui ei n timp ce se strecura afara de pebancheta din spate. E
o pisica, la naiba! Stii foarte bine ca face numai ce vrea ea. O sa sentoarca acasa exact cnd o sa aiba
chef.
-Dar daca a ncercat sa se duca napoi n Shreveport? adauga Kim agitata.
-Snt sigura ca nu a facut asa ceva, o linisti Janet. Poate ca Jared are dreptate. Darpromit ca ma mai uit
dupa ea. si privi ceasul: - Acum haide sa va nscriu, ca sa ma potntoarce acasa nainte ca tatal vostru...
si musca limba fara sa mai zica ceva, dar era prea trziu. Observa schimbul de priviridintre Kim si
Jared si fu mai mult dect sigura ca ei adugasera n minte cuvintele pe careea nu le rostise: ... Sa se
apuce de baut".
Dar poate, macar de data asta, el chiar avea sa se tina de cuvnt si sa o ia de la capat nSt. Albans. Cnd
se trezise de dimineata, Ted nu mai era n pat, si pentru o clipa - darnumai pentru ca nu era complet
treaza - simti aceeasi disperare care o coplesise deseori

n ultimele luni ori de cte ori si dadea seama ca Ted nici macar nu se urcase n pat toata
noaptea.
De obicei l gasea trintit pe canapeaua din sufragerie.
Odata l gasise n cada.
ntr-o noapte nu venise deloc acasa. n dimineata aceea fusese pe punctul de a chema
politia, cnd el o sunase spunndu-i nu stiu ce poveste - pe care preferase sa o creada,
desi stia ca nu era dect o minciuna sfruntata - despre ct de mult a avut el de lucru si
despre cum a adormit n cele din urma, epuizat, ntr-una dintre camerele de la Majestic.
n schimb, n dimineata asta Janet l gasise jos, strngnd covorul uzat ce acoperea
podeaua livingului, pentru a scoate la iveala parchetul din lemn solid de dedesubt.
-Ce zici de asta? ntreba el, triumfator. E incredibil! Parchet din stejar, lemn de cires, nuc
si Dumnezeu mai stie ce. Trebuie doar raschetat si lacuit.
Ted continua sa lucreze, n timp ce Janet ncropi un mic dejun si, cnd pleca sa-i duca pe
copii la scoala, el nca muncea de zor. Molly, care statea n parutul ei, si urmarise tatal
cu atentie si, atunci cnd primi o bucata de covor vechi, ncepu sa se joace foarte fericita
cu el. Si pentru prima data dupa attia ani, Janet si ngadui sa primeasca n sufletul ei
speranta ca, poate, de data asta lucrurile chiar se vor schimba. Dar, n ciuda acelei mici
raze de soare care-i luminase gndurile, Janet si aminti de zecile de promisiuni pe care
Ted i le mai facuse nainte. Nu respectase nici macar una.
-Haideti, zise ea, scuturndu-se, si ncepu sa urce scarile. Indiferent ce se ntmpla acasa,
tot e nevoie de mine acolo. Si promit ca o sa ma uit dupa Muffin.
Din momentul n care pasi nauntru, temerile cele mai urte ale lui Jared cu privire la
Sfntul Ignatiu se confirmara. Usa de la intrare dadea ntr-un coridor lung si ngust,
luminat doar de cteva globuri de moda veche, ce atrnau chiar la ntretaierea cu celelalte
holuri, care porneau n stnga si n dreapta. Peretii erau lambrisati, dar lemnul si zidurile
fusesera zugravite n aceeasi culoare - un soi de bej-pai, care ti dadea senzatia de
murdarie. Podeaua era acoperita cu un linoleum nchis, fara model, asta n cazul n care
nu puneai la socoteala dunga de la mijloc prin care ncepea sa se zareasca lemnul. Jared
hotar ca nu e vorba de nici un model.
n timp ce se ndreptau catre secretariat, gemenii se privira nelinistiti, dar nici unul nu spuse
nimic.
O jumatate de ora mai trziu, dupa ce mama lor plecase, cei doi urcara scarile catre noua
lor sala de clasa.
-O sa va placa sora Clarence, i asigurase parintele Bernard, preotul care conducea
scoala. Este una dintre cele mai bune profesoare de la noi si toti copiii o iubesc.
-Nu seamana deloc cu Shreveport, nu-i asa? observa Jared cnd ajunsera pe palierul de la
etajul doi.
In fata lor se ntindea un coridor similar cu cel de la parter, numai ca acesta avea si un sir
de dulapuri, dintre care doua urmau sa le apartina.
-Desigur ca trebuie sa le puneti lacate cu cifru, i spusese parintele Bernard lui Janet. Iar
cifrul trebuie nregistrat n dosarele de la secretariat
i aruncase o privire grava lui Jared, ca si cnd ar fi vrut sa-1 avertizeze.
-Din cnd n cnd se fac verificari si, daca descoperim ca ati schimbat combinatia fara sa
anuntati, veti fi exmatriculati pentru o saptamna.
Acum, cnd ochii lui Jared se oprira asupra dulapurilor, ncepu sa rinjeasc.
-Sa nteleg ca, daca-mi pun un lacat cu cheie, o sa ma exmatriculeze de tot, nu?

Kim se abtinu sa nu izbucneasca n rs.

-Hai sa nu nrautatim si mai tare situatia. Mama are si-asa destule pe cap, ca sa nu i mai
facem si noi probleme.
Jared ofta.
-Stiu. Dar tot as vrea sa-i vad mutra parintelui Bernard cnd ar descoperi un lacat pe care
nu-1 poate deschide.
Sala de clasa era undeva, pe la mijlocul holului, si Jared i deschise usa lui Kim. Cnd
intrara, persoana nvesmntata n negru care scria ceva pe tabla se ntoarse spre ei si le
arunca o privire taioasa pe deasupra ochelarilor cu rame metalice.
-Eu snt sora Clarence, i ntmpina ea.
-Eu snt Jared Con... ncepu Jared, dar calugarita l ntrerupse brusc.
-Stiu cine snteti. Le arata locurile lor din al doilea rnd cu o usoara nclinare a capului
acoperit de gluga sutanei. Discutam despre rolul Vaticanului n Al Doilea Razboi Mondial,
continua ea Ati pierdut deja primele doua saptamni de scoala. Pna mine as vrea sa fiti

la zi cu lectiile.
n timp ce ea se ntoarse spre tabla, Jared si Kim se asezara n banca demodata. Exact n
spatele lui Jared statea Luke Roberts, care i strecura un biletel. Jared l desfacu si citi
mesajul mzgalit:
Bine ati venit la Sfntul Ignoramus!
Chinuindu-se sa nu zmbeasca, Jared mpaturi biletul la loc si i-1 dadu si lui Kim, care nu
se putu abtine sa nu chicoteasca ncet. Se opri, dar era prea trziu.
-Kimberley, te rog sa mpartasesti continutul biletului si celorlalti din clasa, rosti sora
Clarence, fixnd-o cu privirea pe Kim, care se nrosi.
-Eu... aaa... stiti, chiar nu e nevoie sa...
-Ridic-te n picioare, i ordona sora Clarence. n aceasta scoala, ne ridicam ntotdeauna
n picioare cnd ni se adreseaza cineva sau cnd dorim sa spunem ceva.
Cu genunchii tremurind si fata teribil de mbujorata, Kim se ridica.
-Citeste biletul, spuse apasat calugarita.
Kim si musca buza si se uita disperata spre fratele ei, care i facu cu ochiul.
-Bine ati venit la Sfntul Ignoramus", citi ea, cu voce stinsa.
-Nu te aud, adauga cu glas rece ca gheata sora Clarence. Kim simtea ca i ia foc fata.
Calugarita nu avusese probleme
cu auzul cu un minut n urma, cnd nu facuse altceva dect sa scoata un chicotit usor.
Citi din nou biletelul - mai tare - n linistea totala care cuprinsese ncaperea.
-Si ti se pare ca e de rs, adauga profesoara, cu un ton care arata clar ca nu e vorba de o
interogatie.
Kim nu raspunse nimic.
-Mai crede cineva din clasa ca biletelul este amuzant? ntreba sora Clarence.
Desi Kim nici macar nu ndraznea sa-si ridice privirile din pamnt, stia ca nimeni nu avea
curajul sa miste nici macar un deget, daramite sa mai ridice si mna. Apoi, cu coltul
ochiului, l vazu pe Jared ca se ridica n picioare.
-Eu cred ca este amuzant, spuse el.
Kim observa surpriza - si furia rece - din privirea femeii.
-Asadar, amndoi credeti ca este distractiv sa va bateti joc de aceasta scoala?
-E doar un joc de cuvinte, raspunse Jared. Si pun pariu ca multi snt de acord cu mine.
-Este necuviincios si asa ceva nu va fi tolerat. Ati nteles? Jared ezita, apoi dadu ncet din
cap aprobator.
-Da.
-Da, sora Clarence, l corecta calugarita.
Kim aproape ca simtea furia care ncepea sa-1 cuprinda pe fratele ei. Nu, l implora ea n
gnd. Las-o n pace!"
Linistea din clasa parea sa explodeze dintr-o clipa n alta n timpul confruntarii dintre
Jared si profesoara.
Toata lumea astepta.
n gnd, Kim si ruga din nou fratele sa taca. Ochii din spatele ochelarilor cu rame
metalice straluceau de furie.
Jared si nclestase falcile. Kim vazu buzele fratelui ei pregatite sa rosteasca niste cuvinte
care aveau sa-i bage ntr-o ncurcatura si mai mare.,,Nu, Jared!" l implora ea pentru a
treia oara, rugndu-se ca fratele ei sa o auda si sa o asculte.

Las-o n pace!" Timpul parea sa stea n loc, dar, brusc, ca si cnd ar fi rostit cuvintele cu
voce tare, Kim auzi nauntrul ei vocea lui Jared.
,3ine, zise el. Dar urasc chestia asta. Pe bune, o urasc."
O secunda mai trziu, Jared rosti politicos, fara sa-si tradeze furia pe care o sesizase Kim:
-Da, sora Clarence.
Privirea femeii se ndrepta din nou spre Kim.
-Am hotart sa trec cu vederea acest incident, pentru ca este prima voastra zi aici. Dar n
viitor nu voi mai proceda la fel. E clar?
-Da, sora Clarence, raspunse Kim, cu un glas soptit.
Vocea calugaritei o plesni ca un bici.
-Vorbeste tare!
-Da, sora Clarence, repeta Kim, cu fata rosie si cu ochii plini de lacrimi.
n continuarea orei Kim si Jared statura linistiti n banca lor, ncercnd sa se concentreze
asupra lectiei. Dar umilinta pe care o ndurasera nu le dadea pace deloc.
,,Nu conteaza, si tot spunea Kim. Aici totul e diferit, asa ca va trebui sa ma acomodez."

Jared, n schimb, era absolut sigur ca nu se va obisnui niciodata n acest loc. Niciodata.
Janet Conway se dadu jos de pe scara, ndreptndu-si instinctiv spatele, si executa ctevaextensii ntr-o
parte si-n alta. Pe masura ce durerea din spate si de la ncheieturi ncepusa se domoleasca, studie
rezultatele celor doua ore de munca din vrful scarii, unde atta
si chinuise corpul n pozitii care mai de care mai incomode, nct, pn la urma, acestacedase. Dar deja
stia ca, n ciuda durerii pe care trebuia sa o mai suporte o zi-dou,
rezultatul merita efortul depus. Deja lumina - clara si limpede a diminetilor de toamna patrundea
prin acoperisul de sticla si prin zidurile superioare de la nord si est. Cnd va figata, fosta sera se va
transforma n atelierul la care visase de-atta vreme. Cu razelesoarelui venind din trei directii, dar si de
sus, va avea ntotdeauna lumina perfecta pentrupnzele sale. Numai gndul la timpul petrecut aici cu
tablourile si pensulele ei - ce vor daviata imaginilor din mintea sa - i accelera pulsul si o umplu de
entuziasm si de bucurie.
Dar cnd privirea ei aluneca dinspre ferestre spre privelistea de afara, freamatul defericire se transforma
ntr-o neliniste sumbra.
ncerca sa se convinga ca nu era nimic amenintator acolo. Doar gramada de buruieni siiedera aceea
ciudata care invadase ncet-ncet ntreaga proprietate, acoperind pe de-antregul
vechea magazie si care nghitise lacoma tufele, ce avusesera si ele odata formedistincte si care acum
erau strangulate de tentaculele groase ale lujerilor rasuciti. Pn sistejarii enormi, salciile si arborii de
magnolie erau pe punctul de a sucomba sub apasarealujerilor care i nconjurasera aproape complet,
mai putin ramurile cele mai nalte; curndaveau si ei s fe sugrumati de iedera invadatoare.
Dar nici macar aceasta imagine dezolanta nu putea elimina din mintea lui Janet imagineaatelierului. n
ciuda mizeriei depuse de-a lungul timpului si care nca mai staruia peferestrele de jos, ea tot mai spera
sa obtina ceva frumos. Mine - sau poate chiar n dupaamiaza
asta - va ncepe s-si croiasca drum prin frunzisul imens. Primii vor fi copacii;
imediat ce va taia ghemul gros de vita, distrugndu-i legatura cu radacinile, aceasta se vausca destul de
repede si i va fi mult mai usor sa scape de ea dupa aceea. Va taia siiedera care se catara pe casa. Iar la
sfrsitul sptamnii, Jared se va putea apuca decuratatul restului proprietatii, ndepartnd lujerii de vita
ce mai ramneau. Peluza fusesedistrusa cu multi ani n urma, dar unele dintre tufele mai mari puteau fi
nca salvate. Pela jumatatea drumului dintre padure si sera, se zarea ceva ce aducea cu o fntna.
Cuochii mintii ncerca s ndeparteze reteaua de crcei pentru a scoate la iveala...
Ce?
Marmura! Da, desigur. O va construi din marmura - desi piatra de calcar era si ea demnade luat n
consideratie -, sculptata n forme deosebite, pe care apa va curge reflectndstralucirea soarelui. Parca si
vedea jeturile de apa care se vor ridica vesel din fntnarefacuta si parca auzea sunetul cristalin al
picaturilor care cadeau pe fundul bazinului.
Puteau sa puna chiar si niste carasi aurii nauntru.
Incntata de detaliile din ce n ce mai clare, Janet si imagina nceputul unui tablou. Sau, simai bine, o
pictura murala a trompe-roeil1, suficient de mare pentru a acoperi un peretentreg al uneia dintre
camere. Va nfatisa mprejurimile exact cum aratau ele atunci cndcasa era noua, proaspat construita de
stramosii lui Ted. Gradinile trebuie sa fi fost de tipenglezesc, cu tufisuri taiate perfect ce strjuiau
straturile de azalee si trandafiri. Oexplozie de flori, n toate culorile curcubeului. Cu siguranta ca
existasera si niste bancutedelicate din fier vopsit n alb, pe care doamnele sa se odihneasca gratios la
adapostulumbrelutelor de soare.
Poantilism2. Asta era. Si poate ca o sa-i dea si o tusa franceza, ca sa mearga cuinfluentele de New
Orleans pe care le sesizase n tot orasul. O va face n stilul lui GeorgesSeurat3, plina de lumina, textura
si...

O lovitura puternica ntr-una din usile ce dadeau spre terasa din fata serei puse capatreveriei ei,
speriind-o att de tare, nct aproape darm scara de pe care coborse cu doarcteva minute nainte.
-Alooo? striga o voce de afara. E cineva acolo?
Dupa ce sprijini scara ca sa nu se mai clatine, Janet se ndrepta nspre usa si apasa pe
clanta. Cnd trase de usa, partea de sus a acesteia se ntepeni, iar rama se ncovoie att
de tare, nct geamul parea gata sa se sparga din clipa n clipa.
1 Pictura murala care, de la distanta, creeaza iluzia realitatii (n.tr.).
2 Procedeu n pictura moderna impresionista, constnd n reducerea petei de culoare la
un mozaic de puncte (n.tr.)
3 Pictor impresionist francez (1859-1891) (n.tr.)

-Stai! tipa vocea de dincolo. Lasa-ma pe mine sa mping din afara.

Janet nchise usa complet. Apoi, dupa ce ncerca sa o deschida ncet, persoana de afara
mpinse brusc partea de sus, iar usa se elibera.
-Tare mai urasc usile astea frantuzesti vechi, rosti Corinne Beckwith n momentul n care
intra n sera. Ramele astea se blocheaza tot timpul. Poate ca acum o suta cincizeci de ani
or fi fost bune, dar n ziua de azi snt de preferat niste usi dragute si modeme, daca se
poate din aluminiu. Fara vopsea, fara rugina, fara sa fie nevoie sa le cureti.
Privi cercetator n jur, si Janet o vazu cum aduna, practic, n gnd orele necesare pentru a
face curat.
-Si celelalte snt cam n aceeasi stare, spuse Janet Femeia dadu din cap usor.
-Nu stiu, ofta ea. Banuiesc ca e bine ca mai exista oameni care sa se mai apuce de astfel
de proiecte, dar, daca vrei sa stii parerea mea, am senzatia ca, cei de pe-aici vor
considera eforturile voastre de a amenaja proprietatea drept o dovada ca ei au avut
dreptate.
-Dreptate? repeta Janet, nu prea sigura ca a nteles ce voia sa zica nevasta serifului.
Dreptate cu privire la ce?
Corinne Beckwith zmbi amar.
-Ca toti cei din neamul Conway snt nebuni. Cuvintele lui Corinne atinsera coarda
sensibila al lui Janet. -Daca pentru asta ati venit aici..., se zbrli Janet, dar
Corinne si ridica minile ca si cnd ar fi vrut sa se apere.
-mi pare rau, am vrut doar sa glumesc. Zmbetul disparuse nsa de pe chipul ei.
-Sincer, mi pare rau. A fost o gluma proasta si oricum nu prea cred ca n situatia asta va
mai arde de gluma. De fapt, motivul real al vizitei mele este proiectul acesta. Daca, ntradevar,
intentionati s transformati locul asta ntr-un hotel, o sa aveti nevoie de sprijin.
Iar parintele MacNeill ar fi prima persoana nspre care ar trebui sa va ndreptati, nsa,
sincer vorbind, nu prea stiu cum o sa va puteti apropia de el.
-Dar nu a spus dect ca vor exista anumiti oameni care vor avea cte ceva de obiectat.
Sprincenele lui Corinne se arcuira cu cinism.
-Asta-i asa, de ochii lumii, Janet. Privi cu atentie n jur, vrnd parca sa verifice daca nu
tragea cineva cu urechea, dupa care rosti ceva mai ncet. Ray, sotul meu, m-ar omor
daca ar sti ca v-am spus asta, dar parintele MacNeill nu face niciodata nimic pe fata. Nici
nu e nevoie, de vreme ce, practic, toti cei din oras snt catolici si daca nu au frecventat ei
nsisi cursurile Scolii Sfntul Ignatiu, atunci copiii lor sigur se duc acolo. Si fac tot ce le
spune parintele Mack. Iar daca el a zis ca vor fi obiectii, atunci nseamna ca plnuieste ca
ele chiar sa existe.
Janet si nclina capul ntrebator.
-S nteleg ca dumneavoastra nu snteti catolica? Corinne ridica din umeri.
-Eu nca ma mai duc la biserica Sfntul Ignatiu, pentru ca si Ray merge acolo. Dar mie mi
place sa gndesc de una singura. Mai privi nca o data n jur pentru a se asigura ca nu o
aude nimeni. Lui Ray nu i prea convine, dar asa snt eu.
Janet si dadu seama ca i place Corinne Beckwith.
-Vrei sa-ti fac o cafea?
-Daca pot s-o beau n timp ce faci turul casei cu mine, desigur. nca de pe vremea cnd
eram o copilita si auzeam tot felul de povesti, am murit de curiozitate sa o vad.
Timp de vreo ora cele doua femei s-au plimbat prin toata casa, oprindu-se din cnd n
cnd s se mai joace cu Molly sau s-1 mngie pe Scout, care parea sa fie foarte mndru
n postura sa de babysitter al fetitei.
Cnd, n cele din urma, se ntoarsera n bucatarie, iar Janet mparti restul de cafea ramas,

Corinne Beckwith si spuse parerea ei despre casa, dar glasul nu mai exprima acelasi
entuziasm ca vorbele.
-Ei bine, sotul tau are dreptate. Ar putea fi un hotel grozav.
-Daca esti de acord cu el, de ce pari totusi reticenta? Corinne si strnse buzele,
gnditoare.
-Stiu ca nu e treaba mea, dar aveti suficienti bani ca sa acoperiti toate cheltuielile
necesare?
Janet dadu din cap ca da.
-Iar sotul tau poate conduce un hotel cum trebuie, atta timp ctel...
Corinne se abtinu sa mai continue si si cobor privirea de parca ar fi vrut sa-si retraga
cuvintele.
Stie, gndi Janet. Stie despre problema lui Ted." Janet se simti cuprinsa de furie. Cine

naiba i spusese? Sau si bagase nasul acolo unde nu-i fierbea oala, ntrebnd n stnga sin dreapta ca sa
gaseasca ceva necurat..." Janet opri sirul gndurilor la fel de brusc pe cttacuse Corinne Beckwith cu
cteva momente nainte, amintindu-si ca St. Albans nu e
Shreveport; aici toata lumea cunostea pe toata lumea. N-avea nici un sens sa nege cevace stiau deja cu
totii.
-Atta timp ct el va fi treaz? ntreba ea, terminnd fraza lui Corinne.
Cnd aceasta dadu din cap afirmativ, Janet trase puternic aer n piept, apoi scoase un oftat.
-Atta timp ct e treaz, da, poate conduce un hotel. Si sper sa ramna treaz. Asadar, sa
presupunem ca asa se va ntmpla. Sa presupunem ca rezolvam toate conflictele. Ce-ar
mai fi?
-Casa n sine si familia sotului tau, i spuse Corinne, ho-tarta sa-i raspunda lui Janet la fel
de onest, confirmnd, n acelasi timp, si suspiciunile lui Janet despre bufele care circulau
n St. Albans. Te asigur ca, ncepnd de ieri, telefoanele au sunat ntruna. Si se pare ca tot
ceea ce ti-am spus eu despre sarcina mtusii voastre nu e doar o simpla brf. Snt cel
putin sase oameni care si aduc aminte ca era nsarcinata cnd sotul ei a murit. Dar, cnd
au gasit-o, nu mai era. S-a presupus atunci ca socul produs de vederea cadavrului i-a
provocat o nastere prematura chiar n dimineata aceea. Cum Janet nu spunea nimic,
Corinne continua. Problema, din cte mi dau eu seama, este ca nu au gasit nici urma de
copil. De aceea nici nasterea lui nu a fost nregistrata nicaieri.
-Poate ca s-a nascut mort, sugera Janet.
-Chiar si asa, tot ar fi trebuit sa fie nregistrat undeva. Si mai e ceva. ti aduci aminte de
barbatul acela de ieri care statea n fata cimitirului? Jake Cumberland?
Janet se cutremura.
-N-o s-1 uit niciodata. Modul cum ne privea pe toti! Parea ca ne uraste, chiar daca nu
ne-a cunoscut niciodata.
-Probabil ca ai dreptate, raspunse Corinne. Mama lui a fost menajera lui George si a
Corei Conway. Si ea a disparut tot n ziua aia.
-A disparut? repeta Janet. Nu snt sigura ca nteleg ce vrei sa spui.
-Nici eu nu prea stiu exact, zise Corinne. Am auzit tot felul de zvonuri si nu pot sa-mi dau
seama ce e adevarat si ce nu. Se pare ca mama lui Jake - Eulalie o chema - era un fel de
preoteasa voodoo.
-Asta-i buna, dadu Janet sa zica ceva, dar Corinne o ntrerupse, ridicnd mna.
-Lasa-ma sa termin! Se zice ca Eulalie credea ca exista ceva necurat aici - din spusele
celorlalti a reiesit ca este chiar cuvntul folosit de ea -, asa ca s-a hotart sa-i puna capat.
Cica a facut o papusa.
-O papusa voodoo? repeta Janet, nencrezatoare. Ce naiba, Corinne, nimeni nu crede n
asa ceva!
-Daca vrei sa stii, o gramada de oameni cred, raspunse Corinne. Iar Eulalie Cumberland
era chiar convinsa.
Janet si tuguie buzele.
-Nu-mi vine sa cred ca ar putea cineva sa...
-Dar lasa-ma sa termin, o ntrerupse Corinne. Nimeni, dintre cei cu care am vorbit, nu
cunostea mai multe detalii, dar se pare ca papusa a fost gasita. Iar cu o noapte nainte
de tragedie, gradina luase foc. Cnd George si Cora Conway au fost gasiti, Eulalie si
copilul disparusera.
-Daca oamenii sustin ca Eulalie a luat copilul, de ce ar mai nvinovati familia lui Ted?
-Nimeni nu sustine asa ceva, adauga Corinne. Oamenii zic ca Eulalie nu l-ar fi abandonat

niciodata pe Jake. Era doar un baietel si era totul pentru ea. n privinta asta toata lumea e
de acord - Eulalie nu l-ar fi parasit sub nici o forma pe micul Jake. Daca ar fi plecat
undeva, cu sau fara copilul sotilor Conway, l-ar fi luat si pe Jake cu ea.
-Vasazica, pn la urma ce cred ei ca s-a ntmplat? ntreba Janet, desi n inima ei simtea
ce raspuns va primi.
Corinne ezita. Apoi spuse:
-Ei snt siguri ca George si Cora i-au facut ceva lui Eulalie si ca, de cnd casa a fost
parasita, iar cei din familia Conway nu au mai trecut pe aici, nu s-a mai ntmplat nimic
rau.
Cele doua femei se uitara una la alta.
-Iar acum, ca am venit noi, au senzatia ca se vor petrece din nou lucruri rele?
Corinne dadu din cap afirmativ.
-Ei nu, ca asta le ntrece pe toate! spuse Janet, ncercnd sa-si domoleasca furia. Si ce-o

sa faca, o sa vina dupa noi cu furcile ca taranii din Frankestein?

Corinne Beckwith zmbi usor.
-Banuiesc ca vor fi ceva mai subtili, dar cred ca ai prins ideea.
Revoltei lui Janet i lua locul o hotrre rece. Toate dubiile legate de puterea lui Ted de asi
tine promisiunile disparusera. Daca Corinne Beckwith - sau oricine altcineva - avea
senzatia ca si vor face bagajele si vor pleca, atunci se nsela.
Se nsela profund.
-Asa ceva n-o sa se ntmple, spuse ea calm. Daca o fi sa plecam, atunci va fi pentru ca
noi singuri am dat gres. Dar nu ne va goni nimeni. Nimeni.
Ted statea n ntunericul confortabil al barului, privind fix bautura din fata lui. Votcasimpla, doar cu o
picatura de lamie pentru aroma. O voce de-abia soptita din mintea luii tot spunea sa lase paharul unde
era si sa plece acasa.
Taci din gura, i raspunse el rastit. E doar un pahar si l merit. Oricine l-ar merita."
Ridica paharul si privi lung lichidul transparent, dorind parca sa fie provocat din nou devocea care nu-i
dadea pace.
n tacere, Ted duse bautura la buze, dadu votca peste cap si mpinse paharul catrebarman, care raspunse
imediat cererii nerostite. n timp ce barmanul - un alt Tony,
pentru Dumnezeu! -i umplea din nou paharul, Ted si studie chipul n oglinda din spateletejghelei. De
ce naiba se holbasera toti la el ntreaga zi? Nu era nimic n neregula cuaspectul sau - de fapt, arata chiar
mai bine dect aproape toti nenorocitii aia care seholbasera la el. Dar nu numai modul n care l
privisera l scosese din minti, mai era sicomportamentul lor.
Totul ncepuse chiar de dimineata, dupa ce plecase de acasa. Era n drum spre magazinsa cumpere o
rindea, o masina de slefuit si niste materiale de care avea nevoie pentru areface podeaua livingului si,
exact cnd ajunsese n dreptul pietei din mijlocul orasului,
trecuse pe lnga o cladire de caramida, ale carei coloane de la intrare, mpreuna cu miculdom, o
desemnau drept Primaria orasului. Imediat si aminti cuvintele pe care le auzise lafuneraliile matusii
lui: ... Vor fi destule obiectii mpotriva eliberarii unei autorizatii... Sperca snteti pregatit de lupta..."
Daca e sa existe vreo problema, atunci ar fi mai bine sa stiu de pe acum", si spuse Ted.
Gasi un loc de parcare la vreo douazeci de metri. ndreptndu-se spre cladirea Primariei,
saluta doua persoane pe care le ntlni. Una era o femeie cam de vrsta lui, care tinea demn un baietel
poate cu un an mai mare dect Molly. Cealalta persoana era un brabat devreo saizeci de ani, mbracat
ntr-o salopeta larga si cu un mot de pr argintiu ce iesea desub o sapca de baseball patata.
Nici unul din ei nu-i raspunse la salut, desi era sigur ca amndoi l auzisera. Mai mult dectatt, avu
impresia clara ca stiau cine e.
Inmormntarea, si zise n sinea lui. Ne-au vazut la nmor-mntare si au auzit toate
povestile alea despre unchiul George si matusa Cora." Ei bine, avea de-a face cu nisteoameni cu mintea
ngusta dintr-un oras mic. Dar, cu siguranta, mai existau si oameni
care nu aveau nimic cu familia lui.
Cnd intra n Primarie - care la prima vedere parea parasita - se uita dupa un avizier sidescoperi pe o
usa un semn ce arata ca acolo se afla Biroul de informatii. nauntru dadupeste o tejghea lunga n spatele
careia se aflau doua ghisee, unul ocupat de o femeietnara cu par blond tuns scurt, cu aer de profesionist
eficient, iar celalalt, de un barbatcare i se paru lui Ted ca ar fi trebuit sa iasa la pensie de multa vreme.
Pe placuta de labiroul acestuia scria:, Jefferson Davis Houlihan".
Imediat dupa nume erau inscriptionate cu litere la fel de mari cuvintele: .FUNCTIONARPUBLIC".
-Pot sa va ajut cu ceva? l ntreba blonda eficienta, oferindu-i lui Ted un zmbet politicos,
daca nu chiar cald.
Pe placuta ei - mult mai mica dect cea a lui Houlihan -scria Amber Miliard.

-As dori sa verific niste date legate de o proprietate, raspunse Ted.

Era doar imaginatia lui sau Amber Miliard si seful ei schimbara rapid o privire? Cnd i
dadu adresa casei si vazu c zmbe-tul ei se ntuneca, stiu ca nu fusese vorba de ceva
imaginar.
-E vorba de o zona rezidentiala, raspunse ea att de repede, nct Ted fu sigur ca ea
verificase deja.
Urmatoarele cuvinte i confirmara banuiala.

-Poftiti o copie. A mai fost cineva care a cerut informati despre aceeasi proprietate.
Ridicndu-se de la birou, ea se apropie de tejghea si i nmna lui Ted o singura foaie de
hrtie.
O cerceta cu atentie, desi era aproape sigur ca stia ce contine.
-Snteti att de draguta sa-mi spuneti cine s-a mai interesat de casa mea?
De data asta, Amber Miliard se uita la seful ei si ceru ajutor.
-Stimate domn, acestea snt informatii confidentiale, dupa cum bine stiti, nu-i asa? rosti
taraganat Jefferson Davis Houlihan.
Era ct pe ce sa l ntrebe pe Houlihan la cte seriale cu avocati se uitase n ultima vreme,
dar se stpni; nu ar fi facut altceva dect sa-1 nfurie si mai tare. Ted mai studie nca o
data documentul din fata lui, apoi si ndrepta atentia spre Amber Miliard.
-As vrea un formular pentru o autorizatie de constructie. De data asta Houlihan nu mai
astepta ca asistenta lui s-i
ceara ajutorul.
-Nu snt sigur ca avem asa ceva. n ultimii douazeci de ani nu a mai existat nici o astfel
de cerere.
Ted simti ca e pe punctul de a-si pierde cumpatul. -N-ati vrea totusi sa verificati? ntreba
el, fara sa mai ncerce sa-si ndulceasca tonul.
-Nici o problema, replica Houlihan, ridicndu-se anevoie n picioare. Numai ca nu prea
stiu de unde sa ncep sa caut. l privi fix pe Ted: Poate ati putea sa mai treceti pe aici
peste vreo saptamn, doua... sugera el, de-abia rostind cuvintele.
Dupa ce cteva minute mai trziu parasi Primaria, Ted simti nevoia de a trage o dusca,
nevoie care crescu de-a lungul zilei. Oriunde se ducea, se ntmpla exact ca la Biroul de
informatii de la Primarie.
Nu era nimeni nepoliticos cu el.
Nimeni nu-i ntorcea spatele cnd se apropia.
Multi chiar i zmbeau.
La nceput crezu ca e vorba doar de modul n care viata decurge n micile orasele: toatalumea cunostea
pe toata lumea, dar nimeni nu stia nimic despre el. Va mai dura,
probabil, o vreme pna cnd vor ajunge s-1 cunoasca mai bine si atunci l vor accepta.
Mai ales atunci cnd va deschide motelul, iar oaspetii sai vor ncepe sa-si cheltuiascabanii n
restaurantele si n magazinele aliniate frumos pe partea de sud a pietei. Baniifac legea, si zise el, iar ai
mei snt la fel de buni ca ai oricui." Nimeni nu a refuzat sa-ivnda ceva. Pe la prnz, cnd dusese acasa
primele materiale, cheltuise deja aproape cincisute de dolari, iar dupa-mas - dupa ce Janet i povestise
despre vizita doamnei Beckwith-, cheltui chiar mai mult.
Comanda vopsea si tapet, tabla noua pentru acoperis, precum si noi armaturi pentrutoate salile de baie
din casa. Petrecu aproximativ o ora n magazinul cu instalatii sanitaredin
St. Albans, rasfoind catalog dupa catalog, alese, n cele din urma, vreo sase obiectedintre cele mai bune
- si cele mai scumpe - si le duse acasa.
Vorbi cu instalatori, electricieni, tmplari si cu tot felul de mesteri care ar fi putut sa-1ajute la
restaurarea casei.
-Banii nu reprezinta o problema, i asigurase pe fiecare n parte - dndu-le numarul de
telefon al lui Bruce Wilcox, pentru ca avocatul sa le confirme ca banii exista ntr-adevar.
Vreau doar ca torul sa fie facut ca la carte.
Toti l-au ascultat politicos.

Toti i-au vndut ceea ce si-a dorit.

Dar toti - instalatorii, electricienii, tmplarii si ceilalti - i-au spus acelasi lucru: Nu stiu
exact. Snt destul de ocupat acum. Nu cred ca voi avea timp si pentru dumneavoastra.
Iar casa e ntr-o stare destul de proasta. Ar fi mai bine sa o darmati".
Spre seara, Ted era deja satul de refrenul asta. n cele din urma, se opri la piata ca sa ia
tot ceea ce i scrisese Janet pe o lista. Apoi hotar sa se mai opreasca ntr-un anumit loc
pentru propriile provizii.
Bourbon. Gin. Si multa votca.
Avusese o zi grea. Merita o bautura.
Casierita trecu prin fata scanerului toate sticlele, fara sa scoata nici un cuvnt, dar i
vazuse privirea si nu avu nici un dubiu legat de ceea ce i transmitea: Pleaca. Nu te
vrem printre noi".
Iar acum, n timp ce statea n bar, si ntlni propria privire n oglinda. La dracu' cu voi, si

zise el n sinea lui. La dracu' cu voi toti. Snt aici si nu am de gnd sa plec." Dnd peste cap
si al doilea pahar, Ted lasa pe bar suficienti bani ct sa acopere consumatia si bacsisul,
apoi iesi afara.
Dupa plecarea lui, barmanul aduna banii, puse o parte n casa de marcat si restul n cutia
pentru bacsisuri, apoi ridica receptorul.
- A fost aici, spuse el. Si a baut.
Urma un moment scurt de tacere, apoi persoana de la capatul celalalt al firului vorbi:
-Asta-i bine, zise parintele MacNeill ncet. Poate o sa bea pna o sa-si dea duhul.
Seara nvaluia casa ca un giulgiu. Janet ncerca din greu sa se convinga ca indispozitia pe
care o avea era cauzata de vreme - caldura si umiditatea, total nepotrivite pentru
mijlocul lui septembrie, care acopereau St. Albans exact ca un cearsaf jilav. Hotarrea pe
care i-o insuflase vizita lui Corinne Beckwith n dimineata aceea ncepuse sa se erodeze
imediat ce Kim si Jared se ntorsesera de la scoala. Jared ncerca sa para vesel, dar Kim
nu-si ascundea deloc sentimentele. Nefericirea ei, Janet putea sa jure, era dublata si de
faptul ca Muffin nu daduse nici un semn de viata toata ziua.
-S-a ntmplat ceva cu ea, spuse Kim cnd renunta, n final, sa-si mai strige pisica. Nu
avea cum sa dispara asa, pur si simplu.
-Pisicile pot fi foarte independente, adaugase Janet, n dorinta de a-i mai da ceva
sperante lui Kim, dar n acelasi timp si ca s-o pregateasca pentru cazul n care pisica nu
avea sa se mai ntoarca niciodata. E posibil sa nu-i fi placut aici si a gasit un alt loc n
care sa traiasca.
-Dar n-ar face asa ceva! protesta Kim. n nici un caz nu Muffin!
- Atunci, poate se va ntoarce, zise Janet si schimba subiectul. Cum a fost prima zi de
scoala? ntreba ea si imediat si dori sa n-o fi facut.
Kim gemu.
-ngrozitoare, mormai ea.
Deschiznd frigiderul, cauta sticlele de Cola si i dadu una fratelui ei. n urmatoarele
douazeci de minute Janet asculta cu atentie povestea umilintei pe care o suferisera cei
doi gemeni n primele zece minute petrecute la Scoala Sfntul Ignatiu.
-Si nici macar nu a fost vina lui Jared, adauga ea. Sora Clarence nici macar n-a ntrebat
daca el a scris biletul si nici el nu i-a zis ca, n fond, autorul era altcineva.
-Uita-te si tu cum s-a purtat cu noi, adauga si Jared. Si asta a fost prima noastra zi de
scoala. Daca i-as fi spus ca 1-a scris Luke Roberts, probabil ca ea l-ar fi pus sa-i dea
explicatii si l-ar fi exmatriculat dupa aceea sau, n cel mai bun caz, l-ar fi pus sa ramn
dupa ore sa zica vreo doua mii de rugaciuni ori ceva de genul asta.
Kim si dadu ochii peste cap, ntrebndu-se a nu stiu cta oara cum de Jared parea sa nu
se nfurie niciodata - nici chiar atunci cnd altcineva l baga n ncurcatura - .si cum reusea
sa explice totul de parca el nu ar fi facut nimic special. Dadea impresia ca nici macar nu
e suparat pe sora Clarence.
-Recunoaste totusi ca sora Clarence e o nenorocita.
-Kim, rosti Janet ct putu ea de indignata, dar gndindu-se din nou la povestirea fiicei ei, o
banuiala grava si facu loc n sufletul ei, aceea ca mai existau si alte motive de care Kim
nu avea habar.
Parintele MacNeill.
Desi nu credea ca s-ar njosi att nct sa monteze o profesoara mpotriva propriilor elevi.

Sau ar face-o? ntrebarea nu-i dadu pace tot restul serii si se chinui sa ignore miraculoasa
rezolvare a tuturor problemelor care i trecuse prin cap cu cteva ore mai devreme.
Apoi Ted se ntorsese acasa si, chiar nainte de a-1 vedea, stiusera cu totii cu ce se
ocupase. Nu era nimic vizibil; nimic din ceea ce puteau auzi, mirosi, gusta sau atinge. Dar
traisera n starea aceea de atta timp, nct o recunoscura imediat ce el intra n casa.
Era aura alcoolului.
Janet, ncercnd friptura pe care o pregatise pentru cina, surprinse schimbul de priviridintre Jared si
Kim. Cu toate ca nici unul nu rostise vreun cuvnt, le putea citi foarte clargndurile: , beat!"
Molly ncepu sa plnga, ca si cnd ar fi intuit si ea gndurile lor - sau poate detecta si eastarea tatalui sau
printr-un mod propriu.
Apoi Ted veni n bucatarie, adeverindu-le banuielile. Pasea foarte atent, iar vorbele luierau neobisnuit
de precise.
-De ce naiba va holbati cu totii asa la mine? ntreba el, iar tensiunea din casa crescu
periculos la auzul enervarii din vocea lui.

Nici Kim, nici Jared nu raspunsera si si dadura toata silinta sa nu si priveasca tatal si nici
sa nu para ca se straduiesc cu tot dinadinsul sa l evite.
Smiorcaitul lui Molly se transforma n tipete puternice.
-Iar copilul asta chiar trebuie sa zbiere ori de cte ori intru eu n camera? se rasti Ted.
n timp ce Janet o lua pe Molly n brate ncercnd sa o potoleasca, se vazu obligata sa-si
nghita replicile usturatoare care amenintau sa i scape de pe buze: Face asa numai cnd
bei!" n schimb, i anunta ca masa va fi gata n cteva minute.
-Atunci Jared poate sa descarce ce e n masina, spuse Ted, fixndu-si fiul cu privirea.
Daca nu cer prea mult, desigur.
Ultimele cuvinte fura rostite cu un sarcasm muscator, aver-tiznd-o pe Janet ca nu mai
era mult si Ted va exploda.
-Nici o problema, spuse Jared, deja n picioare.
Kim, profitnd de ocazia de a scapa de tensiunea din bucatarie, si urma fratele imediat.
-Ce-i cu ea? ntreba Ted. Am vreo boala, ceva?
nca o data Janet tacu, dar cnd Jared intra n camera carind dupa el o lada mare plina cu
sticle de bautura, se ntoarse furioasa spre Ted.
-Ai zis ca n-o sa mai bei.
Se stradui s-si domoleasca vocea si si dori sa si gaseasca puterea sa nu se nfurie pna
cnd vor ramne singuri. Dar era prea trziu! Ted se uita deja amenintator spre ea.
-Doar pentru ca este aici nu nseamna c-o sa si beau.
De data asta Janet nu mai dadu glas gndurilor. Dar nu mai conta. Pentru ca l attase
deja pe Ted.
-Mi-e rau cnd va vad, tipa el. Cum poti sa ma condamni ca mai beau din cnd n cnd cte
o tarie, cnd voi va purtati cum va purtati!?
Ridica de jos cutia cu sticle, aproape pierzndu-si echilibrul, apoi reusi sa stea drept pe
picioarele lui.
-Vreti sa cinati, nu? Atunci mncati n continuare, ca eu o sa mi port singur de grija.
Disparu pe o usa ce dadea ntr-un fel de camara si n imensa sala de mese din spate.
Jared voi sa-1 urmeze, dar mama lui l opri:
-Rami. Lasa-1 n pace. Macar noi sa ne putem bucura de cina.
Dar binenteles ca nu au putut. Giulgiul ce nvaluia casa parea si mai greu si, desi Janet
si tot spunea ca de vina era zapuseala serii, stiau cu totii care era adevarata cauza.
Undeva, n casa, Ted se apucase de baut.
Dupa ce au terminat de mncat si vasele au fost spalate, Kim si Jared s-au dus n camera
lor, pretinznd ca au teme de facut si ca le mai ramasesera niste cutii de despachetat.
Dar cnd Jared o ridica pe Molly n brate spunnd:Haide, papusica mea, daca noi avem
treaba de facut, atunci si tu ai!" Janet ntelesese mesajul foarte clar: Nu vrem sa dam
ochii cu el".
Dupa ce copiii plecara din bucatarie, Janet se nvrti neputincioasa prin camera. La
nceput crezu ca vrea sa fie singura sau ca doreste sa amne pe ct posibil confruntarea
cu sotul ei. Dar era ceva mai mult de att.
Pentru a nu stiu cta oara auzi vocea mamei ei, iar de data asta i spunea ceva ce nu i
mai zise niciodata: Prseste-1! Ia copiii si las-1. E un mincinos, un betiv, si problemele
lui nu au nici o legatura cu tine. Nu-1 lasa sa te distruga, pe tine si pe copii. Pleaca acum,
nainte sa fie prea trziu".
Cuvintele, rostite att de clar, de parca mama ei ar fi stat n bucatarie la masa, o socara

pe Janet. Si nu doar pentru ca erau niste sfaturi neobisnuite.

Si le mai spusese doar si singura de sute de ori nainte.
Dar ntotdeauna fusese vorba si de conditii.
Si ntotdeauna teama o cuprinsese imediat. Teama de a-si creste copiii de una singura.
Teama de a nu-si gasi un acoperis deasupra capului, teama de a nu le putea oferi
mncare si de a nu avea cu ce-i mbraca. Dar n seara asta, n toropeala fierbinte a noptii
din Louisiana, toate temerile ei disparusera.
Acum i era mai frica sa ramna. Iesi n pragul usii din spate si privi afara. Cerul era
ntunecat - nori grosi acopereau licarul stelelor - si n bezna de cerneala vazu toate
fortele care pareau brusc sa se ndrepte mpotriva ei.
Preotul, avertismentele lui de la nmorrnntare erau mult mai amenintatoare n ntunericul noptii dect
la lumina zilei.
Jake Cumberland, care i privise cu ura n timp ce o n-gropau pe Cora Conway.
Toti oamenii, de care Ted i vorbise la prnz, oameni care -din diverse motive - nu i voiau

aici si care nu faceau nici un efort sa-si ascunda sentimentele.

Sora Clarence, care i umilise copiii chiar n prima lor zi de curs la Sfntul Ignatiu.
Si ce i tinea aici?
O casa care nu-i costa nimic si un venit care i permitea lui Ted sa bea dupa pofta mimii.
Oare cum putuse sa creada, fie si pentru o clipa, ca Ted avea de gnd sa renunte la
bautura? Ce tmpit! Asta era - o tmpita si jumatate, ca toate femeile pe care le vazuse
la televizor n diverse emisiuni si care traiau alaturi de barbati care le bateau, le nselau
si le umileau ori de cte ori aveau ocazia. Era vreo diferenta ntre ea si celelalte?"
Doar pentru ca Ted nu o batea si nu o nsela?
Si ce daca?
O mintea - o mintise de sute de ori de-a lungul anilor. De ce l-o fi crezut de data asta?
Tmpita, tmpit, tmpita!" Ei bine, pn aici! Gata!
Se ntoarse n bucatarie si nchise usa, lasnd ntunericul n urma ei. Plimbndu-se la
parterul casei, starea ei de spirit se mbunatatise. Se simti eliberata cnd si dadu seama
ca luase cea mai buna decizie, chiar daca n mod evident, gndind la rece, aceasta era,
de fapt, singura solutie viabila.
Daca ea si copiii aveau sa ramna acolo, ceva ngrozitor li se va ntmpla.
Tuturor.
II gasi pe Ted zcnd pe singura canapea adusa cu ei din Shreveport si pe care opusesera n mica
ncapere din spatele livingului. Tinea strns n mna un pahar, iar pepodea, chiar lnga canapea, se zarea
o sticla de votca de o jumatate de litru, goala pejumatate.
-Mine plec, i spuse ea. O sa iau copiii, pe Scout - si pe Muffin, daca apare - si masina.
Ted se ridica, mpleticindu-se, si facu un pas spre ea, si pierdu echilibrul, dar prinse
partea de sus a micului semineu ca sa se ndrepte.
-Nu pleci nicaieri! se rasti el, de data asta nemaitinnd seama ca de-abia reusea sa
articuleze doua cuvinte.
Janet refuza sa se certe cu el. Decizia pe care, n sfrsit, o luase i dadea un calm pe care
nu l mai simtise de ani de zile.
-S-a terminat, Ted! spuse cu vocea att de linistita, nct i atrase atentia sotului ei. S-a
terminat cu toti anii de minciuni, cu toti anii de promisiuni ncalcate. Nu vreau sa mai
traiesc asa.
Privi prin camera: imaginea modului ei de viata. Acum, n loc de oportunitatile pe care le
vazuse prin ochii lui Ted doar cu cteva zile mai devreme, nu mai vedea dect tapetul
scorojit, peretii patati, candelabrul spart si jegos, care atrna de tavanul coscovit. Si
fiecare camera arata la fel.
-Uita-te la locul asta, continua ea. Seamana perfect cu casnicia noastra -total este
putred si ar fi trebuit darmat cu multi ani n urma.
Ted si strngea puternic pumnul, dar Janet nu-1 baga n seama.
-Nu te mai deranja, spuse ea. N-o sa mearga. Nu ncerca sa ma ameninti sau sa ma
lovesti si, pentru Dumnezeu, nu-mi mai face nici o promisiune. i ntoarse spatele, dar,
cnd ajunse n pragul usii, i mai arunca o ultima privire. - Si nici nu ncerca sa urci n
noaptea asta. Usa de la dormitor o sa fie nchisa.
Iesi din camera, se ndrepta spre foaier si ncepu sa urce scarile. Se afla pe la mijlocul
palierului, cam pe unde se despartea scara n doua, cnd urletul lui Ted umplu toata casa.

-N-o sa m parasesti! zbiera el. N-o sa ma parasesti niciodata!

Calmul care o nsotise pna atunci fu zguduit de furia sotului ei. Repezindu-se n sus pe
scari, intra ca o furtuna n camera si nchise usa n urma ei. Placa groasa de stejar avea
sa-1 tina departe de ea toata noaptea, dar, din pacate, nu era suficient de groasa pentru
a o proteja de tipatul furiei lui.
-ntelegi? urla el de jos, astfel ca vocea lui rasuna n toate camerele. N-o sa ma parasesti
niciodata!
Sosise timpul.
Chiar daca dormea profund nca de pe la apusul soarelui, ceva din sufletul lui JakeCumberland stia ca
venise timpul. Se trezi brusc, aruncnd ct colo patura zdrentroascu care se nvelea de cnd era un
copil, si sari pe podeaua goala de lemn, dintr-o singuramiscare agila. n timp ce-si tragea pantalonii,
auzi un zgomot slab la usa cabanei; ogariisai simtisera si ei ca sosise clipa cea mare.
Mai aveti si voi putina rabdare", murmura Jake. La auzul vocii lui, cei doi cini cu blana

aproape galbena se potolira. Jake si strecura minile prin mnecile roase ale unei camasivechi de cnd
lumea, dupa care aprinse o luminare si ntredeschise usa doar ct sa laseanimalele nauntru. Cinii - att
de slabi nct li se vedeau coastele pe sub pielea de-abiaacoperita de blana -se furisara n cabana,
adulmecnd aerul n cautarea mncarii.,Poatemai trziu", zise Jake nchiznd usa
Ogarii se asezara pe podea, cu botul pe labe. Ochii lor nrositi, stralucind ca niste taciunin lumina
luminarii, l urmareau pe Jake cu mare atentie. Dupa ce acesta mai aprinsepatru luminari pe care le
aseza una lnga alta deasupra chiuvetei, pe pervaz, trupurile lorse ncordara si cel mai mic scoase un
usor scheunat.
-Gura! ordona Jake.
Cinele tresari si se ghemui si mai tare, fara sa mai scoata nici un sunet.
Fumul celor cinci luminari umplea ncet-ncet camera, iar Jake se ndrepta spre cufarul
din colt - cufarul mamei lui - si l deschise. Imediat sub capac se gasea un compartiment
nu prea adnc, mpartit n sase mai mici, fiecare dintre ele continnd o ntreaga varietate
de borcanase si de flacoane. Invelitoarea de altar voodoo a mamei lui se afla chiar sub
compartimentul cel mare, dar Jake stia ca nu e bine sa o atinga nainte de a fi sigur ce
licori si potiuni urma sa foloseasca.
Imediat ce o despaturesti, vraja va ncepe sa lucreze, i spusese ea n copilarie. Asa ca
trebuie sa fii pregatit. Tre' sa stii ce vrei sa faci si ce vei folosi."
, JOar cum stii?" ntrebase Jake, cu ochii larg deschisi, foarte atent la miscarile mamei
sale - ai carei ochi erau nchisi -, la modul n care si trecea minile peste obiectele din
cufar, alegnd unele sticlute si lasndu-le pe altele neatinse.
E vorba de magie, i raspunsese ea. Magia o sa-ti spuna."
Acum Jake ngenunche lnga cufar si, asa cum facea mama lui cnd era mic, si trecu
minile, la doar ctiva centimetri, pe deasupra compartimentelor. nchise ochii si-si lasa
capul pe spate.
-Ajuta-ma, implora el. Ajuta-m, mama!
Cinii, aflati n spatele lui Jake, si ridicara capetele, si nu se mai miscara. n timp ce blana
de pe spate li se zbrli, fiecare ridica o laba din fata.
Cozile lor se ndreptara brusc.
Ramasera n pozitia aceasta, complet nemiscati, ct timp Jake si tinu minile deasupra
cufarului deschis.
Mna dreapta a negrului se muta la stinga si la dreapta, dorind parca sa simta undele
emanate de flacoane. La nceput, miscarea paru haotica, dar, pe parcurs, capata o forma,
pentru ca dupa o vreme mna sa rmna suspendata n zona a cinci obiecte.
Continund sa-si tina ochii nchisi si capul lasat pe spate, ncepu sa scoata pe rind
obiectele alese.
Cinii, nca ncordati, priveau fix mna stapnului lor.
Dupa ce flacoanele fusesera asezate pe podea chiar lnga lada, Jake si deschise n sfrsit
ochii. Foarte blnd, aproape re-verentios, ridica sertarul detasabil si-1 puse pe pat. Apoi,
cu minile tremurnde, atinse nvelitoarea de altar a mamei sale. Nu o mai scosese
niciodata din cufar -si nici nu o mai atinsese vreodata. Chiar si acum, nconjurat de
plpitul luminarilor, ezita.
Materialul nchis la culoare, legat strns cu o funda de un violet-nchis, paru sa pulseze n
lumina difuza ca si cum o forma necunoscuta de viata se lupta sa se elibereze dintre
falduri.
Magia!
Magia mamei lui!

Emotionat, Jake scoase materialul din cufar. l aseza pe masa si desfacu cu grija fundele,
le ntinse frumos, dupa care le mpaturi asa cum obisnuia mama lui. Eliberat dinstrnsoare, un colt al
crpei cazu usor ntr-o parte, iar broderia lui fina mngie usor mnalui Jake, ca si cnd l-ar fi invitat sa o
atinga. Degetele lui Jake se apropiara de catifeaua fina.
Culoarea ei de cerneala parea sa nghita lumina luminarilor ca o bestie lacoma. Brusc,
Jake si ridica bratele sus de tot si scutura cu putere bucata de material, dupa care oaseza din nou. ntr-o
secunda aceasta se ntinse, pliurile de catifea acoperind ntreagamasa exact ca mantia de ntuneric ce
nconjurase cabana cu cteva ore nainte. Colturileei se potriveau perfect si atrnau cuminti imediat
deasupra podelei.
n mijlocul materialului fusese brodata o stea aurie, de forma unei pentagrame perfecte.
Jake aseza cte o luminare n fiecare dintre cele cinci colturi ale ei si lumina lor combinata
deveni si mai stralucitoare, ndepartnd umbrele ntunecate din restul camerei.

Totusi, materialul suferise o schimbare.

Spatiul din interiorul pentagramei parea sa se fi deschis si, pe masura ce l privea tot mai
intens, Jake avu senzatia ca se afla n fata unui abis imens.
l cuprinse o usoara ameteala si simti cum se leagana nainte si napoi gata sa se arunce
n ntuneric - un ntuneric ce l-ar absorbi exact ca incendiul care o nghitise pe mama lui
cu patruzeci de ani n urma.
Cinii ncepura sa mrie amenintator, dar tacura imediat ce Jake ntoarse spatele altarului pe care
l crease.
Unul ct unul, Jake ridica obiectele pe care le scosese din cufar. Erau trei borcanase si
doua flacoane. Scoase capacul primului, lua pe deget un strop de praf de fildes si l
scutura ntr-unui dintre triunghiuri.
n timp ce flacara luminarii din dreptul triunghiului se mari, Jake murmura o incantatie
scurta: Sa dea Domnul sa ai stomacul spintecat si maruntaiele mprastiate".
Din al doilea borcan scoase ghimpele curbat al unui trandafir salbatic: Sa ti se sfsie
pielea si sngele sa-ti nece ranile". A doua flacara prinse viata.
ndeparta dopul de la unul din flacoane si duhoarea uleiului de sconcs umplu camera. n
timp ce turna o picatura din lichidul uleios n fata celui de-al treilea triunghi, hranind
suflul luminarii, buzele lui rostira o alta incantatie: Fie ca plamnii sa-ti arda si puroiul sati
umple gtul".
Urma un tep de porc spinos, iar acum patru luminari si aratau flacarile mndre: Sa-ti
iasa ochii din orbite si ntunericul sa coboare asupra ta".
n cele din urma, Jake deschise si cel de-al doilea flacon din care lasa sa se scurga o
singura picatura. n timp ce flacara de la ultima luminare se nteti si acidul din sticluta fu
rapid nghitit de catifea, rosti si ultima incantatie: Carnea sa-ti putrezeasca si cinii sa-ti
mannce oasele".
Cei doi ogari se apropiara ca si cnd ar fi mirosit hrana.
nca o data flacarile unite ale luminarilor umplura camera cu o stralucire aurie. Jake se
duse n coltul cel mai ndepartat al cabanei si ridica de jos una din traistele de pnza
roasa n care aducea acasa vnatul prins n capcanele lui. Acum sacul nu continea nici o
nutrie ori vreun viezure sau vreo vidra.
n seara asta traista continea ceea ce capturase cu o noapte n urma. i
ncet, cu grija, scoase lesul pisicii lui Kimberley Conway. Ochii animalului ramasesera
deschisi si pareau sa-1 priveasca, asa cum statea nemiscata n mijlocul pentagramei.
De pe raftul asezat deasupra mesei lua un cutit a carui lama se subtiase de-a lungul
anilor de atta ascutit.
In lumina stralucitoare a luminarilor, Jake Cumberland se apuca sa faca ce stia el cel mai
bine.
ntr-o jumatate de ora terminase.
mpartise maruntaiele pisicii n patru parti egale, pe care le prli pe rnd la flacara uneia
dintre luminari.
Pielea pisicii, curatata de orice urma de came, statea atrnat deasupra celei de-a cincea
luminari. Flacara i arsese o bucata de blana la fel de rapid pe ct fusese acidul nghitit de
catifea.
Dupa ce ispravi ritualul, Jake puse maruntaiele, pielea si capul pisicii la loc n traista si
sufla n luminari. Fumul din camera ncepu sa dispara ncet, lund cu el miasma oribila a
uleiului de dihor.

Praful alb din colt de mistret fu nghitit de bucata de catifea, alaturi de ghimpele de
trandafir si de tepul de porc spinos.
Gaura facuta de acid disparu si ea, si cnd Jake lua materialul de pe masa, acesta lua
singur forma pliata pe care o avusese initial, i
Cnd dangatul ndepartat al clopotului bisericii batu miezul noptii, Jake prinse crpa cu
fundele violete si o aseza la loc n cufarul mamei lui. Fixa sertarul si nchise capacul.
Chiar nainte de a pleca de acasa cu traista de pnza dupa el, Jake Cumberland si hrani
cinii. Acestia se repezira nfometati asupra scheletelui pisicii, mrind si molfaind n timp
ce sfsiau tendoanele si zdrobeau oasele cu falcile lor.
Pendula imensa din coltul livingului ntunecat - un ceas ornat ntr-un stil nemtesc - ncepu
sa bata ora exacta chiar cnd Ted rupea tipla de plastic de pe a doua sticla de votca.
A doua sau a treia?
Nu prea si aducea aminte, dar credea ca totusi era vorba de-a doua. Daca ar fi fost atreia sticla, pna
acum ar fi dormit dus, dar nici pomeneala de asa ceva.

Nu i era deloc somn.

Degetele si oprira miscarea, pentru ca Ted numara orele. ... Zece... unsprezece...
douasprezece... treisprezece. Treisprezece?
Ce dracu'...? Ca doar nu exista ora treisprezece - toata lumea stia asta.
Scoase tipla, rasuci dopul, apoi duse sticla la buze si trase o dusc zdravana. Caldura
familiara a alcoolului i cuprinse placut gtlejul si se rspndi n stomac.
Si cuvintele lui Janet - cuvintele care i torturasera mintea toata noaptea - disparura pret
de cteva secunde.
Nu dorise sa zica asa ceva -n-avea cum! Fara el, ce-o sa faca? n plus, mai auzise el
povesti din astea si nainte. Nu se plngea ea tot timpul ca nu mai suporta, ca, daca nu se
lasa de baut, o sa plece n cele din urma? Dar ramasese n continuare alaturi de el si asa
va face si acum. Doar l iubea.
Nu putea sa traiasca fara el.
, JDar ce naiba se ntmpla cu ceasul asta? Si, daca ma gndesc mai bine, cum de merge?
Nu-mi amintesc sa-1 fi ntors. Sigur ca Janet sau unul dintre copii ar fi putut sa l
porneasca fara ca eu sa stiu. Si totusi nu-mi aduc aminte sa-i fi auzit ticaitul."
Ce fel de ceas mai era si asta de pornea asa din senin si mai batea si o ora aiurea?
Ted se ntinse mai bine pe canapea si privi mai atent cutia de alama gravata a pendulei.
Erau tot felul de cadrane - unul arata ora, unul, secundele, iar un altul, fazele lunii. Ceasul
functiona bine mersi. si muta privirea pe cadranul ce indica secundele. l atragea ceva
acolo, nu stia prea bine ce anume, probabil felul n care se misca exact nainte sa ticaie.
Era... Mintea lui cauta un cuvnt care sa-1 descrie, apoi l gasi exact pe cel care se
potrivea.
ngrijit. Da, da, asta era.
Curat si ngrijit.
Exact cum trebuiau sa fie lucrurile.
Numai ca nu erau asa. Se ridica, sprijinindu-se de biblioteca asezata n peretele de lng
pendula, si se uita de jur mprejur. Chiar si-asa, ametit de bautura cum era, putea sa
vada tapetul ondulat, zugraveala scorojita si petele de pe covor. Ce Doamne iarta-ma
facuse Janet toata ziua? Doar el muncea n casa asta?"
Privirea lui se fixa din nou asupra ceasului.
Cteva minute dupa miezul noptii.
Si n nici un caz ora treisprezece.
O prostie! Ce idee stupida sa creada ca e ora treisprezece! Probabil ca numarase gresit.
Atinse cu mna usita transparenta care i proteja cadranele si reusi sa o deschida dup
cteva secunde. mpinse minutarul pna cnd acesta indica ora trei.
Dar, n loc sa ticaie de si un sfert, pendula porni sa bata ora fixa.
nca o data, Ted numara.
Iar ceasul batu tot de... treisprezece ori.
Se dadu putin napoi, dar nu-si putea lua ochii de pe cadran, de parca o forta nevazuta l
tinea locului.
Limbile se miscara din nou si pendula ncepu nca o data sa bata ora exacta.
O smecherie! Trebuia sa fie la mijloc vreo smecherie.
Limbile nu aveau cum sa se miste att de repede era imposibil.
Dar cnd minutarul ajunse la ora noua, ceasul batu din nou de treisprezece ori.

Incapabil sa-si mute privirea de pe cadranul ceasului, Ted urmari cum limba se ndreapta
din nou cu repeziciune spre doisprezece. Fara sa-si dea seama, si tinu respiratia n timp
ce ceasul indica ora pentru a cincea oara. n timp ce dangatul adnc reverbera n ntreaga
casa - o data, de doua ori, apoi de trei ori - Ted si dadu seama ca mai era ceva n
neregula.
Ceasul arata tot miezul noptii.
Dar limba care indica minutele facuse o rotatie completa! Doar vazuse cu ochii lui.
-A cincea oara, a sasea, a saptea bataie. Aha! Era stricat!
... Zece, unsprezece, doisprezece...
Ted astepta, tinndu-si respiratia, ca ecoul ultimului dangat sa se stinga ncet. n final,
cnd nu se mai auzi nimic, respira usurat. ntorcndu-se, si duse sticla la gura.
Si ceasul mai batu o data.
Scapa sticla din mina.
-Janet? rosti el ncet numele sotiei sale. Apoi sopti din nou: Janet, ajuta-ma!
Ultima bataie se stinse si ea. nainte de a ncepe iarasi, Ted strnse cioburile de pe jos

jumatate din continutul ei se varsase pe covor - si iesi grabit din living, trintind usa dupa
el.
Trecu prin foaierul imens, apoi prin sala de mese, nchiznd usile cu grija.
, Acum snt n siguranta. Chiar daca ceasul va ncepe iar sa bata..."
Nici nu-si terminase bine gndul, ca l auzi din nou. Dar nu nabusit - nu ca si cnd s-ar fi
auzit dintr-o alta camera. Era chiar lnga el.
Pendula! Asezata pe peretele din fata, ntre doua ferestre ce dadeau spre terenul viran
din spatele garajului. Inima i-o lua la galop cnd ncerca s-si spuna ca nu era posibil, ca
ceasul se afla n continuare n living, ca n camera asta nu era acelasi ceas.
Dangatul lui se nteti, umplnd camera. Ted scapa din nou sticla, si si acoperi urechile cu
minile, dar sunetul deveni si mai tare -att de tare, nct avea senzatia ca-i bubuie
urechile.
Nebun! nnebunesc!"
Bjbi dupa clanta usilor masive ale salii de mese si reusi sa iasa. Se repezi n holul de laintrare, nsa
dangatul l urma si aici. ntelese atunci greseala lui - acum auzea ambeleceasuri.
- Janet? striga el pentru a doua oara, invocnd din instinct numele singurei persoane pecare se putuse
baza ntotdeauna. Janet, unde esti?
Sus. Era sus, n dormitorul lor.
Trebuie sa ajung acolo! Trebuie sa ajung sus!"
ncepu sa urce scarile, dar se mpiedica de prima treapta si de-abia reusi sa nu cada,
tinndu-se de balustrada de mahon. Cnd se ndrepta, l cuprinse ameteala. i venea sa
vomite.
, Am baut prea mult. Am baut putin mai mult dect trebuia." Tinndu-se de balustrada cu
ambele mini, reusi sa mai urce cteva trepte.
Dangtul pendulei l lovi din nou.
Cazu n genunchi si privi prin ntuneric. Atunci l zari. Acolo pe palier. Ceasul!
Acelasi ceas din living si din sala de mese.
Nuuuuu..." se jelui el, cu gura uscata de frica. ntorcn-du-i spatele pendulei, ncepu sa
coboare disperat scarile, dar pe a treia treapta se mpiedica. ncerca sa se prinda de
balustrada, nsa rata si se rostogoli pe scari n jos. Cnd atinse podeaua, o durere ascutita
n umarul drept i taie respiratia. In ciuda durerii, se ridica cu chiu, cu vai, ncercnd sa
gaseasca un loc - oriunde -numai sa nu mai auda sunetul acela ngrozitor. Oriunde se
ducea, pendula era acolo, indicnd ntruna ora aceea imposibila. Bataile i torturau trupul
ca loviturile unui ciocan.
Mai ramasese o singura usa si Ted si ncerca norocul.
Se afla chiar n capul scarilor care duceau n pivnita. ntunericul de dedesubt semana cu
gura larg deschisa a unui monstru imens. Ted cauta, ngrozit, un ntrerupator.
Becul se aprinse, mprastiind o lumina chioara. Cu inima nc btnd sa-i sparga pieptul,
terorizat de loviturile imposibile ale pendulei, Ted cobor scarile.
Dar chiar si-aici teribilul dangat l gasi.

-Opreste-te, sopti el, acoperindu-si urechile cu minile, dar acum sunetul parea sa vinachiar din capul
lui, lovindu-se cu putere de craniu n ritmul batailor inimii.
Avea un atac. Asta era.
Era pe punctul de a face infarct.
Cu capul plesnindu-i de durere, se mpinse n urmatoarea usa. Se mpiedica, iar dar de
data asta, cnd cazu, o durere agonizanta i cuprinse mna. Tipnd, Ted si prinse
ncheietura.
Un alt val de ameteala si stomacul i se revolta. Vomita si se ntinse pe podea suficient de
aproape, ca sa simta pe obraji caldura propriului lichid.
Mirosul l facu sa verse din nou, dar de data asta se rostogoli pe spate si ncepu sa plng.
-Nu, implora el, printre suspine. Nu vreau sa mor. Nu vreau.
Dar avea sa moara - zacnd acolo, n camera ntunecata n care nu intrau dect cteva
raze de lumina pe sub usa. Stia. Janet dormea sus, iar el o sa moara. O sa moara singur,
beat. Mort de beat.
-Nu. Nu. Nuuuu... O soapta. Un suspin.
-Ajutati-ma... Va rog, ajutati-ma! Sa ma ajute cineva!
i venea ncontinuu sa vomite. Se chinui sa se trasc ceva mai departe de balta de voma
n care zacea, dar orice miscare nsemna o tortura agonizanta.
Apoi, din adncul ntunericului care-1 nconjura ca o mantie, vazu ceva.

Un fel de ceata ce parea sa fie luminata din interior, ca si cnd mii de luminari invizibilesi-ar fi unit
flacarile n aburul ciudat. Observa uimit cum ceata capata contur. Un chipputernic, cu ochi stralucitori,
care i patrundeau pna n cele mai ascunse cotloane alesufletului. O halucinatie.
Da, asta mi se ntmpl - am o halucinatie. Sau snt pe punctul de a-mi da duhul. Da, da...
viata mi paraseste trupul, iar asta este spiritul trimis sa-1 conduca pe tarmurile dedincolo."
-Ajutor, mai sopti el nca o data. Va rog, ajutati-m! Ceata paru ca se apropie de el sisimti o atingere - o
mngiere
fierbinte - pe obraz.
Se auzi o voce. O soapta. Nici voce de barbat, nici de femeie: era ceva nepamntesc sitotusi foarte clar.
-O sa-mi dai orice ti voi cere? Ted privi fix n ochii arzatori.
-Da, raspunse el stins. Oh, Doamne, da.
Dangatul teribil din capul lui Ted si mai domoli bataia. Greata din stomac nu mai era asa
intensa.
-Orice, implora el atunci. O sa fac orice. Numai ajut-ma! Simti din nou atingerea aceea
care-i dadea fiori.
ntr-o clipita durerea de la ncheietura si cea din umar disparura.
n linistea adnc ce se lasa brusc, Ted Conway adormi. Dar chiar nainte de a se lasa n
bratele somnului binefacator, ntelese ca ceva din el se schimbase.
Nimic nu avea sa mai fie la fel vreodata.
13
-Jared?
Sunetul se pierdu n bezna ce-1 nvaluia. La nceput, baiatul nu fusese foarte sigur ca
auzise pe cineva strigndu-i numele. Dar vocea insista: -Jared!
Vocea tatalui sau.
Desi de-abia perceptibila, Jared o recunoscu imediat: avea tonul acela specific, de furie,
ce nu disparea nici macar atunci cnd tatal lui nu bause.
Era treaz acum?
Jared nu putea baga mna-n foc.
Apoi glasul se auzi din nou, de data asta ordonndu-i.
Jared!
Venea de undeva de foarte aproape de el si baiatul se ncorda. Se uita n stnga si-ndreapta, ncercnd
s-1 zareasca pe Ted. Dar nu vedea nimic. Apoi, cnd tatal sau l strigaiarasi, Jared realiza ca se ratacise.
Ce nebunie! Doar stia foarte bine unde se afla: n casa
cea mare din St. Albans, n camera lui de la etajul al doilea. Numai ca acum nu se maiafla acolo. Era
ntr-o ncapere imensa, goala. Fara mobila, fara covoare, fara nimic pepereti. Doar doua ferestre. Jared
se apropie de una din ele, suficient de aproape ca sa seuite pe geam. Nimic.
O ceata groasa l mpiedica sa vada ce este afara.
Se simti dezorientat, ametit si mai, mai ca-si pierdu echilibrul, mpleticindu-se, se ntinseinstinctiv ca sa
se agate de rama ferestrei.

Mna sa dreapta trecu prin ea, contopindu-se cu negura cenusie din afara camerei. LuiJared i ngheta
sngele n vene.
si retrase repede mna si pentru o secunda avu senzatia oribila ca bratul i disparuse.
Dar nu! Era acolo, nu l durea, nsa...
Ce naiba se mtmplase?
Statu nemiscat cteva momente, privind concentrat spre locul acela nefiresc de undevenea strigatul.
Apoi, ca si cnd ar fi fost trasa de o forta nevazuta, mna lui ncepu sa semiste ncet spre acelasi punct.
-Nu!
Cuvntul l ntepa ca piscatura unei insecte si Jared tresari. Sari brusc ntr-o parte, convins
ca tatal lui se afla chiar n spatele sau. Dar camera era tot goala.
Se rasuci. Acum, ceata sura de dincolo de geam facuse loc unei gauri negre ce parea fara
fund; nauntru era un ntuneric de nepatruns. Bezna totusi adusese pe cineva odata cu
ea.
Hipnotizat, cu inima batndu-i nebuneste n piept, simti ceva ntinzndu-se spre el.
Ceva ce dorea sa-i atinga sufletul.
Urletul de groaza i ramase n gt, dar Jared mai gasi putere sa se ndeparteze de

fereastra si sa iasa n graba pe singura usa a camerei.

Se trezi ntr-un coridor, un fel de pasaj lung ce se ntindea la nesfrsit n stnga si n
dreapta. Se uita ntr-o parte si-n alta.
ncotro s-o apuce? l cuprinse panica. Ambele directii semanau ca doua picaturi de apa.
Dar trebuia sa se hotarasca ime...
Se opri.
Ceva venise aproape de el. Foarte aproape!
si tinu respiratia, ascultnd.
Tacere.
Si totusi era acolo. O simtea; se apropia si mai tare.
I se facu parul maciuca si un fior de spaima i cutremura corpul din toate ncheieturile.
n spatele lui! Era chiar n spatele lui si parca-i simtea atingerea.
Daca l atingea, avea sa moara.
Va muri si va fi nghitit pe vecie n bezna oribila, pe care o ntrezarise de partea cealalta
a ferestrei.
Apoi, nca o data, l auzi pe tatal lui strigndu-1. De data asta, Jared hotar ca trebuie sa
vada de unde vine vocea si o lua la goana pe hol. Pentru o clipa crezu ca scapase.
Si din nou simti. Era acolo - lucrul acela invizibil ce venea din ntuneric iesise din camera
si l urmarea. l ajunsese din urma.
ncerca sa alerge mai repede, dar, indiferent ct de repede alerga sau ncotro se ndrepta,
coridorul nu se sfrsea. La un moment dat, dadu peste o rascruce si Jared ncepu, cu
disperare, sa spere. Se ntoarse si o lua pe un alt coridor. Brusc, din neant, drumul se
nchise.
Sora Clarence, amenintndu-1 cu degetul, i arunca priviri furioase.
Jared facu stnga mprejur si o lua n alta directie. Din nefericire, aici i taie calea parintele
MacNeill, care ncepu sa-1 blesteme, ndreptnd nspre el un crucifix, de parca el ar fi fost
diavolul nsusi, pe care trebuia sa-1 alunge.
Se ntoarse din nou, dar se trezi n fata unui negru urias, ce rnjea rautacios, ncercnd sa-1
apuce de gt. Cu ultimele puteri, Jared se smulse de lng el si fugi mncnd pamntul.
Rataci ntr-o parte si-n alta, dar, oriunde se ducea, dadea peste calugarita, preotul sau
negrul care voiau sa-1 strnga de gt.
Auzi din nou vocea tatalui sau:
- Pe-aici! Vino pe-aici!
Urmari glasul, cu dusmanul nevazut pe urmele lui. Sfatuit ncontinuu de vocea parinteluisau, Jared
alerga pn cnd simti ca nu mai poate respira. Cu plamnii arznd si cu inimape punctul de a exploda,
se prabusi pe podea, horcaind sufocat. Teroarea si epuizarea lcoplesira. Izbucni n hohote de plns.
Apoi, nghetat de frica, simti cum forta din ntuneric l nconjoara si l prinde cu gheareputernice,
aruncndu-1 ntr-o disperare crunta. Era sleit de puteri si nu se mai simtea nstare sa se lupte cu ea.
Nu mai putea fugi.
Nu se mai putea ascunde.
Nu i mai putea scapa.

Era terminat.
Dupa o secunda sau poate o eternitate, cine mai stie, Jared auzi din nou vocea tataluisau:
- Deschide ochii, Jared!
Facuse ntocmai, dar nu vazu nimic. Era nghitit att de adnc de vrtejul beznei de afara,
nct nici o lumina nu mai avea cum sa ajunga pna la el. Apoi, din strafundul
ntunericului, ncepura sa straluceasca doi taciuni aprinsi. Luminitele se faceau din ce mai
mari, pe masura ce se apropiau de Jared. ncet, ncet cpa-tara o forma clara.
Si nu erau lumini, ci ochi.
O pereche de ochi aurii, luciosi, cu pupilele ca doua lame. Pareau sa fie luminati din
interior si, cnd ajunsera chiar lnga el, i dezvaluira si chipul din spatele lor.
O fata ntunecata, acoperita cu solzi. Narile - doua gauri din care se scurgea un lichid.
Gura - o taietura adnca, din care atrna o limba imensa si baloas. Paralizat de himera
ngrozitoare, Jared ntepeni cnd creatura se apropie de el. Simti cum l plesneste usor cu
limba pe obraz, pe falca, apoi cum coboara nspre picioare.
Ori de cte ori l atingea, avea senzatia ca o lama fina i cresteaza pielea. Dar, n loc sa-i
curga snge din rani, rmnea doar tremurul unei nfiorari.

Limba continua sa se miste, cercetndu-i fiecare particica a corpului, si, pe nesimtite, o

raceala nefireasca i patrunse prin toti porii, ca si cnd ar fost prins n tentaculele
nemiloase ale unei plante carnivore. l invada cu repeziciune si stia ca nu mai poate face
nimic. Pentru prima data de cnd ncepuse cosmarul, Jared deschise gura ca sa tipe.
Era nsa prea trziu.
Devenise captivul fiintei de gheata, ntunericul pusese sta-pnire pe sufletul lui.
Kim tresari ca strabatuta de un soc electric. Se trezi buimacita, cu corpul scuturindu-i-se
exact ca al unui cine care vrea sa-si usuce blana.
- Jared? se auzi ea strignd. Jared, s-a ntmplat ceva?
De ce oi fi facut chestia asta?" se ntreba fata si timp de cteva secunde ramasenemiscata, ascultnd
linistea din camera ntunecata.
Nimic.
Doar tipatul ndepartat al unei bufnite, sunetul scos de insecte, zgomotele obisnuitedintr-o casa veche,
ticaitul linistitor al ceasului desteptator asezat lnga pat.
Nu-si mai aducea aminte daca a visat ceva sau nu.
Dormea dusa si n secunda urmatoare era perfect treaza. Treaza si ngrijorata pentruJared.
Legatura dintre gemeni!"
Dar n-avea sens. De ce simtea asta tocmai acum, n miez de noapte? Ridica ceasul si lnclina spre
geam, unde razele pale ale lunii aruncau un strop de lumina. Putin dupa 3.30dimineata. De obicei, cnd
se ntmpla asa ceva, si ea, si Jared erau treji. De fapt, de celemai multe ori, erau mpreuna cnd se
stabilea legatura aceea speciala dintre ei. Dar eacitise si despre gemeni care experimentasera conexiuni
puternice. Fiecare simtea cndcelalalt avea probleme sau necazuri. Daca era ranit sau bolnav, cam asa
ceva. Se puteaoare ntmpla si cnd dormeai?
Dndu-se jos din pat, Kim si puse pe ea vechiul halat de baie, nsusit de la fratele ei, cndacestuia i
ramasese mic, si se ndrepta spre usa. Asculta din nou, de data asta ncercndsa sesizeze zgomotele
facute de tatal ei. Daca nu adormise nca? Daca ar fi dat peste ea,
ar fi tipat sau ar fi pus-o sa stea cu el la palavre. De fapt, ar fi vorbit numai el, iar ea ar fitrebuit sa
asculte pentru a nu stiu cta oara povestea lui despre ct de nedreapta esteviata.
De parca ar exista cineva pe lume care sa sustina ca viata e justa! Cel putin ea si Jareddevenisera
perfect constienti de chestia asta cu mult timp n urma.
si lua inima n dinti si ntredeschise usa, uitndu-se prin crapatura. Dintr-una dintrecamerele de jos
razbatea suficienta lumina nct sa vada ntregul hol, inclusiv camera luiJared, aflata n partea cealalta a
mezaninului.
Kim se opri si asculta din nou cu atentie. Pentru ca nu auzea lici un sunet de la parter,
merse lipaind repede pe coridor pna la usa fratelui ei.
-Jared? sopti ea. Jared! Auzi un scncet slab:
- Scout?
Dar Scout dormea ntotdeauna profund si Jared de-abia reusea s-1 trezeasca dimineata.
Rasuci minerul sferic si simti un declic. Dupa ce deschise usa, privi nauntru. Imediat
Scout veni la picioarele ei si se gudura pe lng ea, cernd sa fie scarpinat.
- Ce e, baiete? ntreba Kim.
Deschise usa si mai mult si se aseza n genunchi, ca sa-1 mngie pe gt si pe spate, acolo
unde stia ca-i place lui Scout. O secunda mai trziu nsa, cinele pleca de lng ea si se

repezi lnga fereastra deschisa, unde ncepu sa se agite, sprijinindu-se ntr-o laba, iar cu
cealalta zgriind nelinistit geamul.
-Oh, nu, sopti Kim. Si Muffin tot asa a... Muffin!
Poate asta era! Poate nu era vorba de Jared! Poate Muffin ncerca sa intre n casa si eu
am simtit cumva!" Traversa camera si privi afara n noapte.
-Muffin? striga ncet Kim. Apoi, doar ct sa o auda pisica.
- Pis, pis, pis... Hai, Muffin! -Kim?
Speriata de vocea fratelui ei, Kim se ntoarse si dadu peste Jared.
-Isuse, Kim, ce cauti n camera mea? Ct e ceasul?
- Trei jumate, raspunse ea. M-a trezit ceva. Eram ngrijorata din cauza ta.
-Ei, nu mai spune! se enerva Jared. Erai att de ngrijorata, nct ai venit pna aici ca sa
strigi dupa blestemata aia de pisica.
Kim ramase muta de uimire. Jared nu-i vorbise asa niciodata - niciodata!
-Chiar mi-am facut griji pentru tine, protesta ea. Dar cnd Scout s-a dus la fereastra si

eu...
-Auzi, n-ai vrea tu sa te duci napoi n pat? i-o taie el.
-Scuze, draga! se ratoi si Kim. Data viitoare cnd o sa mi mai fac griji, o sa ma ntorc pe
partea cealalta.
-Asa sa faci! mai adauga Jared, aruncndu-se pe perna si ntorcndu-se cu spatele la ea.
Acum lasa-ma n pace, bine?
,JPai, daca asa vrei, asa sa fie!" si spuse Kim si se ndrepta spre usa. Dar, nainte de a
iesi din camera, se ntoarse din nou:
-Jared? Esti sigur ca nu ti s-a ntmplat nimic? Jared ofta plictisit.
-Aoleu, ce trebuie sa fac ca sa scap de tine? Sa chem un doctor? nchide naibii usa aia si
lasa-ma n pace!
Kim trnti usa n urma ei suficient de tare, ca sa-1 enerveze si mai rau.
-Isuse, i se plnse el lui Scout, care se asezase lnga pat, dnd cu laba nspre el. De parca
ar fi fost vina mea!
Dar, n timp ce ncerca sa adoarma, avu senzatia vaga ca visase ceva urt - un cosmar n
care alergase prin holurile casei, ncercnd sa scape de sora Clarence, de parintele
MacNeill si de un negru urias, care i se paruse cunoscut, dar pe care nu-si mai amintea
cum l cheama.
Dar nu Kim venise sa-1 salveze, ci tatal lui.
Tatal lui!? De parca ar fi fost n stare! Daca ar da vreodata de vreun necaz, probabil ca
tatal lui ar fi prea beat ca sa-1 poata ajuta si l-ar lasa sa moara. Apoi, amintindu-si ceea
ce auzise din ntmplare mai devreme, n timp ce parintii lui se certau, se ntreba daca
mama lui chiar avea de gnd sa-1 paraseasca. Probabil ca nu - doar o mai spusese deattea
ori nainte. Jared se foi n pat si Scout l zgrie din nou cu laba.
-Ce-i cu tine, baiete? Sezi! Treci la culcare, da?
n loc sa respecte comanda stapnului sau, clinele alerga la fereastra si dadu cu laba n
geam. Dndu-si seama ca Scout nu avea de gnd sa se potoleasca, Jared se apropie si el
de geam si se uita afara.
-Ce-i, baiete? ntreba el. Ce e afara?
Scout alerga la usa de data asta, scheunnd agitat.
-Bine, bine, am priceput, mormai Jared.
si trase blugii pe el si un tricou, iar n picioare si puse o pereche de tenisi.
Cnd deschise usa, cinele o zbughi pe scari. Scout trecu prin sala de mese, apoi disparu
n bucatarie, nainte ca baiatul sa ajunga pe palier. Se opri la mijlocul scarilor, ascultnd
cu atentie. Erau toate sansele ca tatal lui sa fi adormit de mult, dar nu se stia niciodata.
Jared socoti ca e mai bine sa nu se gndeasca la asa ceva.
Cobor n graba si restul scarilor, trecu prin sufrageria ntunecata si intra n bucatarie,
unde Scout tot zgria usa din spate si chelalaia, cernd sa fie lasat afara. Jared privi pe fereastra,
ncercnd s-si dea seama de ce cinele era asa de agitat, dar nu vazu nimic.
Tocmai se pregatea sa deschida usa, cnd si aminti ce i se ntmplase lui Muffin. Dupa
spusele lui Kim, pisica sarise pe fereastra si disparuse.
Probabil ca a mncat-o vreun raton sau cine stie ce animal.
Pisica idioata!
Si totusi, daca afara era ceva si Scout se ducea dupa el..."
Oftnd, Jared cauta peste tot pna gasi o bucata de sfoara veche, pe care o lega strns de
zgarda lui Scout. Apoi lasa cinele sa iasa pe usa, asteptndu-se ca acesta sa faca doar
ctiva pasi prin gradina, dupa care sa ridice piciorul ca sa urineze. n schimb, Scout o lua

la goana catre magazie, lesa improvizata zgriindu-i palma lui Jared. si nfasura sfoara de
cteva ori n jurul ncheieturii, reusind astfel sa opreasca animalul, dar, cum Scout
continua sa traga, baiatul mai cobor cteva trepte pna n gradina.
Cinele l tr dupa el pna n spatele magaziei, unde se urca pe zidul cladirii cu labele din
fata.
Si atunci, n lumina lunii, Jared o vazu.
Agatata cu capul n jos si cu limba atrnnd, era Muffin.
Pielea pisicii fusese ntinsa si batuta n cuie pe perete, cu picioarele desfacute si coada
frumos curbata, de parca Muffin ar fi ncercat sa se catere.
Desi nu putea ajunge la ea, Scout se tot ntindea, doar, doar o atinge capul pisicii.
Jared privi mult timp lesul lui Muffin, apoi se apropie si l smulse de pe zid. Era pe punctul
de a-1 azvrli ntr-unui dintre tomberoanele de gunoi, cnd se razgndi.Daca o gaseste
Kim de dimineata? Mai bine o pun n alta parte." si aminti de cutiile de mpachetat pe

care le depozitase n grajd. Lasndu-1 pe Scout, care scheuna lnga cadavrul motanului,
Jared intra n cladire. Un moment mai trziu se ntoarse.
-OK, Scout, spuse el ncet, dar ferm. Cine a facut asta? Arata-mi cine a fcut-o, Scout.
Gseste-1, baiete!
Drept raspuns, cinele ncepu sa miroasa locurile de primprejur. Apoi, lund urma unui
miros, se ndrepta spre tufele din partea de est a proprietatii. Cu sfoara ntinsa la
maximum, Jared l urma pe Scout pna la marginea padurii, unde se opri.
, Poate ca ar fi mai bine sa ma ntoarc si sa ncerc sa gasesc o lanterna, se gndi el. Dar
cine naiba stie n ce cutie trebuie sa caut? n plus, luna e nca sus si noaptea-i clara."
Iar Scout vedea orice, chiar si pe ntuneric.
-Hai, baiete, spuse el ncet, razgndindu-se. Sa mergem!
Mergnd foarte aproape de cine, cam la o jumatate de metru n spatele lui, Jared pomi pe
una din aleile ce ducea n inima padurii. Scout amusina pamntul cu miscari rapide,
ducndu-1 tot mai departe. Apoi, exact cnd Jared se hotarse sa se ntoarca, Scout
ngheta, cu un picior ridicat si cu coada ntinsa.
Jared se strecura putin mai n fata si se lasa n genunchi, ncerca sa zareasca ceva prin
ntuneric, dar la nceput nu observa nimic. Apoi, de-abia vizibila, ntrezari silueta unei
cabane.
-Aici? ntreba el. De aici a venit?
Scout tremura, scheunnd agitat. Apoi se ncorda.
Simtind cum se tensioneaza muschii cinelui, Jared ramase si el nemiscat, ascultnd.
Auzea ceva venind din partea stinga.
Nu foarte clar. Un sunet fin, ca si cnd s-ar fi miscat ceva n tufisuri.
Ceva sau cineva?'
Inima lui Jared ncepu sa bata nebuneste si pret de o clipa fu sigur ca acolo era ceva - sau
cineva - si ca l auzise.
Tufisurile fosnira din nou, apoi se auzi un alt fel de zgomot.
O ramura rupta?
Se auzi din nou.
Mai aproape de data asta.
Mult mai aproape.
Cu degetele strns nclestate pe zgarda lui Scout, trase cinele napoi.
-Hai, Scout, sopti el. Mai bine...
nainte de a-si termina propozitia sau de a face vreo miscare, noaptea fu sfsiat de un
zgomot asurzitor ce se isca n fata cabanei. O secunda mai trziu, urletul se transforma n
urletele furioase ale unor ogari. Usa de la cabana se deschise. Cineva tinea ridicata o
lampa cu ulei care arunca o lumina galbuie.
-Cine-i acolo? striga o voce aspra. Te avertizez! Arata-te la fata imediat, ca de nu, pun
clinii pe tine!
La adapostul hamaiturilor scoase de ogari, Jared se repezi napoi pe alee, tragndu-1 pe
Scout dupa el.
Douazeci de minute mai trziu, se furisa n casa, pna n camera sa. Se dezbraca si se

baga n pat. Desi fusese plecat doar o ora, avu senzatia ca statuse treaz toata noaptea.
Dar n-avea importanta cum se simtea - aflase tot ce voia sa stie.
Descoperise, si acum stia ce avea de facut.
14
l parasesc. De data asta, chiar l las."
Fusese ultimul gnd al lui Janet nainte de a adormi si tot cu el se trezi n minte cnd suna
ceasul desteptator. Se dadu jos din pat, dar se opri.
Ceva se schimbase.
Asculta.
n casa nimic nu parea sa fie diferit. O mierla cnta n gradina, din departare se auzeacucurigul nu
tocmai convingator al unui cocos si, cnd se duse la fereastra, nu vazu dect
o dimineata nsorita si un cer senin pe care pluteau ctiva nori albi, pufosi. Privi cu atentie
prin curte si, cnd dadu cu ochii de iedera care nvaluia fiecare centimetru al gradinii cu
tentaculele ei lacome, avu un atac de claustrofobie. Nu mai putea sa respire normal, iar
minile ei - nu, tot corpul - erau nfasurate n rnduri de haine de care nu putea scapa.
Doamne, Dumnezeule, ce se ntmpla cu ea? Se sufoca; de-abia putea sa se miste...
,,Nu! Nu ma sufoc. Doar iedera e de vina. Imediat ce casa si gradina au sa fie eliberate..."
Refuza sa-si mai duca gndul pna la capat.

Plec, si reaminti ea. Plec de aici." Se ndeparta de fereastra si arunca o privire prin
camera. Mai toate hainele ei erau nca mpachetate n cutiile aduse de la Shreveport.
Lucrurile copiilor erau si ele n mare parte strnse. Or intra toate cutiile alea n Toyota?
Va trebui sa mai fac totusi niste bagaje... Toyota! Unde e?"
Se duse din nou la fereastra si privi locul gol unde parcase Ted masina cnd se ntorsese
acasa cu o zi n urma. A lasat-o, oare, n magazie?
Desigur c nu - a lasat-o afara, pentru ca si petrecuse restul serii cu bautura lui. Cnd iam spus, n cele din urma, ca l parasesc, de-abia se mai tinea pe picioare, daramite
sa..."
Brusc, ntelese.
Daca el a luat masina, atunci ea ce facea? Panica care o cuprinse la vederea locului gol
se transforma n furie. Ct de beat trebuie sa fi fost ca s-si nchipuie ca, daca avea sa
mi ia masina, eu voi rmne aici?
Dar era prea beat ca sa conduca."
O cuprinse frica si se lasa pe pat, emotiile golind-o brusc de orice energie. ntinse
instinctiv mna dupa telefon. De cte ori am facut asta? De cte ori am sunat la politie, la
spitale, chiar si la morga, cautndu-mi barbatul?
Le-am pierdut numarul!"
De-abia cnd ridica receptorul vechiului telefon, si dadu seama ca acesta nca nu fusese
conectat. Tipul de la telefoane trebuia sa vina astazi.
Dimineata sau dupa-amiaza?"
Nu-si mai amintea.
Apoi nu-i mai ps.
O rezolv eu ntr-un fel, si spuse ea. Mai nti sa ma mbrac, sa prepar micul dejun, sa-i
trimit pe copii la scoala si se rezolva. Se ntoarce el. ntotdeauna se ntoarce. Si cnd o
veni..."
Cnd va veni, ea va fi pregatita. Va face un bagaj pentru ea, o geanta pentru copii si,
imediat ce o sa apara, va lua masina si gata. i va pune pe Molly si pe Scout pe bancheta
din spate, va lua copiii de la Sfintul Ignatiu si vor pleca.
si puse o rochie, o ridica pe Molly - care se freca la ochi somnoroasa - din patutul ei,
descuie usa dormitorului si se ndrepta spre bucatarie. Kim pusese deja de cafea si
tocmai scotea niste cereale si lapte din frigider.
Nici urma de Jared, care se trezea de obicei mai devreme dect Kim.
-Unde-i fratele tau? ntreba ea
Ochii lui Kim se ntunecara si ridica din umeri.
- Doarme, cred, raspunse ea. Tonul indiferent spunea totul.
Au auzit, se gndi Janet. Amndoi au auzit ntreaga tarasenie."
-Banuiesc ca stii ca am hotrt sa-1 parasesc pe tatal tau, spuse ea cu grija.
Kim se uita la ea.
-Vrei sa zici ca ne ntoarcem la Shreveport?
Jane ezita, apoi dadu din cap. Acum ca rostise Kim cuvintele cu voce tare, si dadu seama
ca de data asta intentiile ei erau clare. si musca buza, ncercnd sa nu plnga, dar nu se
mai putu abtine.

- Nu mai pot suporta, zise ea, suspinnd ncet. Eu nu mai pot si nici voi nu mai puteti. Habar n-am
cum o sa ne descurcam, dar nu vad o alta cale de iesire. Eu...
Janet se aseza pe unul dintre scaunele de bucatarie, n timp ce Molly ncepu si ea sa
plnga.
Kim o lua pe sora ei mai mica din bratele mamei sale.
-O sa fe bine, mama, raspunse Kim cnd Molly se mai linisti. Vedem noi. Eu si Jared o sa
ne cautam o slujba, ceva dupa orele de curs...
Se opri brusc, si Janet si dadu seama ca mai intrase cineva n camera. Nu, se ruga ea n
gnd. Da Doamne sa nu fie Ted! Nu acum. Nu chiar acum. Mai da-mi putin timp." Dar cnd
se ntoarse, vazu ca era Jared.
Fiul ei statea n prag, cu geaca lui veche de blugi aruncata neglijent peste umeri. si tinea
capul plecat si se uita fix la Kim.
-Ce vrei sa spui cu: O sa ne cautam o slujba dupa scoala"? ntreba Jared.
Janet dadu sa vorbeasca, dar Kim fu cea care i raspunse:
-Mama zice ca ne ntoarcem la Shreveport. Dupa noaptea trecuta...
-Mda, bine, i-o reteza Jared, dndu-si ochii peste cap, batjocoritor. Mama nu pleaca
nicaieri. Nici unul din noi nu pleaca.

Dnd ironic din cap, se ntoarse si iesi pe usa.

-Ne vedem la scoala.
Disparu nainte ca Janet sau Kim sa apuce sa zica ceva. Usa de la intrare se trnti. Pentru
ca Molly ncepu sa plng din nou, Janet si nghiti cu greu lacrimile.
-Oh, Doamne, spuse ea cu vocea gtuita de emotiile care o copleseau din ce n ce mai
tare. mi pare rau. mi pare att de ru. Cum am putut sa va fac sa treceti prin attea?
si ngropa fata n mini, izbucnind n hohote de plns.
-O sa fie bine, mama, o auzi pe fiica ei. Kim i puse mna pe umar.
-Imediat ce plecam de aici, totul va fi bine.
Cincisprezece minute mai trziu, dupa ce facuse curat n bucatarie, Kim pleca si ea la
scoala.
De-abia pe la mijlocul drumului ntelese ce se ntmpl.
Niciodata n viata ei nu plecase la scoala singura! Pna n dimineata asta, Jared o nsotise
ntotdeauna.
Dar nu si astazi.
Astazi mergea de una singura.
Si mai era ceva: astazi nu-1 mai gasea pe Jared n acel colt special din mintea ei, unde i
simtea prezenta de cnd se stia ea, unde era bine ascunsa legatura aceea speciala dintre
gemeni.
Astazi, legatura disparuse.
Astazi, era pentru prima data singura.
15
Problema cu functia de primar n St Albans - de fapt, n orice alt oras din lume - era ctrebuia sa fii
dragut cu fiecare n parte, fie ca l placeai, fie c nu. n cazul barbatului carestatea acum n fata lui Phil
Engstrom - care era primar de mai bine de zece ani siintentiona sa ramn n aceeasi pozitie cel putin
douazeci de ani de acum ncolo problema
devenea un fel de sabie cu doua taisuri. Vizitatorul primarului din dimineataaceea era parintele
MacNeill, un alegator pe care se baza -desi preotul l asigurase cbiserica fusese dintotdeauna deasupra
politicii -si, de asemenea, duhovicul lui PhilEngstrom. Preotul accentua intentionat cuvntul
ntotdeauna cnd mentiona asa-zisuldezinteres aratat politicii de catre biserica, ca si cum n felul acesta
ar fi reusit sa-1convinga pe domnul Engstrom de veridicitatea spuselor lui. Faptul ca primarul nu
lplacuse niciodata n mod special pe MacNeill punea si mai multe paie pe foc, dar celputin n
dimineata asta nu era n joc nimic la fel de important ca sufletul lui. Desigur,
sentimentele pe care le avea fata de preot i aduceau o bila neagra n confesional. Ca sanu mai vorbim
c, daca punea la socoteala si ncercarile lui repetate din ultima vreme dea sari peste slujba de
duminica, preferind cele optsprezece gauri ale noului teren de golfdin Valhalla, fara ndoiala ca l
astepta o eternitate n Purgatoriu sau poate chiar mai rau.
Iar acum, ca preotul ajunsese la scopul real al vizitei sale dupa zece minute deconversatie politicoasa,
Engstrom afisa cel mai sincer interes posibil.
-Nu mi se pare tocmai potrivit ca vechea casa Conway sa se transforme n hotel, spusepreotul. Zona
aceea a fost dintot-deauna una rezidentiala si, daca dam voientreprinderilor comerciale sa prinda
radacini acolo, cum mai putem noi protejaintegritatea locurilor din vecinatate?
Engstrom se lasa pe spate, sprijinindu-se de spatarul scaunului, cu minile ncrucisate pestomacul care
ncepuse sa se rotunjeasca mai mult dect trebuie din cauza minunatelorfripturi de pui facute de sotia
sa.

-Nu snt sigur ca nteleg unde vreti sa bateti cu asta, raspunse el, nghitindu-si excesulde saliva si
aruncndu-i o privire nedumerita. Mie mi se pare ca un pic de renovare laresedinta familiei Conway nu
poate dect sa aduca un bine comunitatii. E pacat sa lasi ocasa veche ca aceea sa fie acoperita de iedera,
nu? Nici nu snt prea multe case acolo, nPontchar-train, si mai este situata si la capatul strazii, destul
de izolat, asa ca nu vad cemari modificari ar aduce mprejurimilor.
Expresia de pe chipul preotului se schimba rapid, dar Engstrom nu prea si dadu seamadaca e de bine
sau de rau.
-Normal ca, daca e ceva de care nu stiu, eu de-aia snt aici ca sa va ascult, mai adaugael, zmbind
radios. Asa cum snteti si dumneavoastra alaturi de mine cnd nu prea sntcuminte, corect?
Parintele MacNeill zmbi la rndul lui, dar Engstrom nu simti nici un pic de caldura n el.
-Este o casa veche minunata, zise preotul aprobator, dar ceva din vocea preotului l

avertiza pe primar sa se pregateasca pentru ceea ce avea sa vina. nsa nu prea snt sigurca membrii
familiei Conway reprezinta genul de oameni pe care am vrea sa-i ncurajam.
Aha! gndi Engstrom. Asta era buba!"
-Si de ce spuneti asta? ntreba el. Adica, stiti ceva despre ei de care noi n-avem habar?
Parintele MacNeill si strnse buzele si chipul i se naspri, semn ca urma sa se confeseze
primarului.
Sigur pe el, preotul se apleca putin n fata si si roti atent privirea prin birou ca si cnd ar
fi cautat vreun spion care ncerca sa traga cu urechea.
-mi promiteti ca tot ce va spun ramne ntre noi...? ncepu el, invitndu-1 parca pe
Engstrom sa-i jure ca tot ce va auzi este strict confidential.
-Va rog sa considerati acest birou drept propriul confesional, raspunse primarul,
ntelegnd aluzia. Ati fi uimit de lucrurile pe care le-am auzit aici si snt fericit sa va pot
spune cu mna pe inima ca nici o persoana din St. Albans nu a regretat vreodata ca a stat
de vorba cu mine.
Parintele MacNeill nca mai ezita, vrnd parca sa se hotarasca, desi Engstrom l banuia ca
facuse o pauza doar ca sa decida ct venin sa strecoare n cuvintele sale.
-E... diavolul, rosti n cele din urma preotul. Ori de cte ori un barbat din neamul Conway
a trait n oras, s-au ntmplat numai nenorociri.
n urmatoarele cinci minute i relata moartea lui George Conway, de parca Phil Engstrom nu
auzise povestea nainte.
-n calitate de pastor spiritual al comunitatii noastre, pur si simplu nu snt de acord cu
prezenta lui aici, spuse ca o concluzie parintele MacNeill.
Phil Engstrom se lasa pe spate n scaunul lui si dadu din cap satisfacut.
-Apreciez ca m-ati informat despre toate astea, parinte Mack. Sincer, apreciez. Si va
asigur ca voi lua n consideratie tot ce mi-ati spus daca vreun Conway va cere o
autorizatie consiliului. Se uita la ceasul de pe perete ntr-o maniera ct mai evidenta,
pentru a fi sigur ca vizitatorul si imagineaza ca el verifica pe furis ora. Datorita unor
oameni ca dumneavoastra orasul a ajuns ce este astazi, continua el, lansndu-se n ceea
ce Marge numea Discursul de Dat Afara". Preotul era deja n picioare, asa ca Engstrom
se ridica si el rapid, ocoli biroul si l conduse pe musafir pna la usa. si continua discursul,
aseznd o mn ferma n jurul umerilor preotului. Stiu ct de ocupat snteti si v ramn
profund recunoscator pentru faptul ca v-ati rupt din timpul dumneavoastra pretios.
Cnd parintele MacNeill pleca, Phil Engstrom se ntoarse la birou si se aseza n scaunul
directorial de piele, o investitie aprobata de consiliu de-abia cu un an n urma, si se roti n
el pentru a arunca o privire pe fereastra. Nu se mai satura de privelistea aceasta. Piata
orasului se ntindea mndra n fata lui, iar n spatele ei, aranjate frumos, un sir de case
vechi, desavrsit amenajate. Cladirile fusesera construite fiecare pe un teren de cel putin
o jumatate de acru, la adapostul stejarilor uriasi si al magnoliilor bogate, care pareau sasi
arunce umbra proaspata peste ntregul oras. Singura care strica peisajul era biserica
Sfntul Ignatiu, care strapungea cu turla ei semeata umbrarul frunzos.
Era un cui n coasta lui Phil Engstrom, care i reamintea n permanenta ca el nu reprezinta
singura putere din St. Albans si ca, daca voia sa-si pastreze functia, ar face bine sa
acorde mai multa atentie vorbelor parintelui MacNeill.
Nu ca i-ar fi pasat de ceea ce i spusese preotul; ideea ca prezenta lui Ted Conway era
malefica l facea sa pufneasca n rs. Totusi, daca un om dorea sa ramna n scaunul acela
urias de piele - iar lui Phil Engstrom i placea la nebunie statutul de primar n St. Albans -,

trebuia sa-si aleaga bataliile cu grija, iar cea a lui Ted nu era una n care merita sa se
implice. Poate ca ar fi bine sa faca si el putine valuri prin oras. Sigur ca da, daca l lasa pe
parintele MacNeill sa puna laba pe problema asta, va trebui sa gaseasca ceva nou - ceva
trivial, de preferat - prin care sa zadarniceasca planurile preotului, astfel nct MacNeill sa
nu-si imagineze vreun moment ca el e singurul care taie si spnzura. Oftnd si ntrebnduse
daca nu cumva e corect, acum, ca i-a oferit sprijinul preotului, sa si dedice cteva
duminici terenului de golf, se ntinse spre birou. Cteva telefoane bine plasate vor
constitui o baza buna pentru crearea unei adevarate opinii publice" care se va ridica
mpotriva planurilor lui Ted Conway asta. Dar exact cnd degetele lui atinsera receptorul,
aparatul prinse viata si auzi vocea lui Myrtle Pettibone venind prin interfon.
-Un anume domn Conway doreste sa va vada, i spuse secretara. Ted Conway, mai
exact.
Phil ezita, dar numai pentru un moment. Macar sa arunce si el o privire asupra puiului
caruia se pregatea sa-i taie capul.

-Bine, trimite-1 la mine, exclama el, pregatindu-si zmbetul cel mai cald de ntmpinare.
Nu-1 lasa sa astepte, Myrt! Pof-teste-1 imediat nauntru!
O jumatate de ora mai trziu Phil Engstrom se gasea din nou singur n biroul sau, dar,
cnd ridica telefonul, intentia lui nu era deloc sa naruiasca planul lui Ted Conway. De fapt,
n ultimele treizeci de minute si schimbase radical parerea despre aceasta chestiune.
Ted Conway se dovedise a fi total diferit, ntrecndu-i toate asteptarile. De fapt, era chiar
un tip de treaba, cu picioarele pe pamnt -ncntator", ar fi fost cuvntul folosit de sotia
lui -, si tot ceea ce i spusese era foarte rezonabil. La sfrsitul ntlnirii, Phil Engstrom
ntelese ca Ted Conway nu este numai un barbat cu care te puteai ntelege, ci si un tip pe
care ti-1 doreai si ca prieten. Si daca tot avea sa i se mpotriveasca parintelui MacNeill pentru
ca sigur asa va face -, barem sa o faca ntr-un mod ct mai subtil.
Formnd numarul de acasa, Phil batea nerabdator cu degetele pe birou n timp ce astepta
ca Marge sa raspunda. Cnd, n sfrsit, i raspunse, Phil ncerca sa-si ascunda ct putu de
bine chiar si cel mai mic semn de enervare. nvatase cu multi ani n urma ca n-are rost sa
bati calul, dect dupa ce ti faci treaba cu el.
-M-am gndit ca ar fi bine sa-i invitam la cina pe nou-veniti, spuse el dupa ce sotia lui
termina de repetat cuvnt cu cuvnt discutia purtata cu mama ei mai devreme. Poate
chiar smbata seara.
- Smbata asta? se nfiora Marge.
Phil interpreta perfect intonatia ei: Marge se ngrijora ntotdeauna daca invita pe cineva
la cina cu mai putin de doua saptamni n avans. Ar fi dat senzatia ca agenda lor nu este
plina si asta nu se cadea.
- Dar nu crezi ca e prea trziu ca sa...
-Uite, iubitica mea, o ntrerupse Phil blnd, stii foarte bine ct de mult iubesc oamenii
puiul tau prajit. Nu cred ca exista vreo persoana n tot orasul asta care sa nu renunte la
orice pentru una dintre mesele tale. Iar eu vreau sa-i invitam pe cei din familia Conway.
Urma o tacere lunga si timp de o secunda Phil se temu ca parintele Mack vorbise deja cu
sotia lui. Dar cnd Marge vorbi, n sfrsit, se relaxa:
-Pui la cale ceva, nu-i asa? ntreba ea.
-Cine, eu? facu Phil pe indignatul cu un ton exagerat de inocent. Nici pomeneala!
-Nu ncerca sa ma duci de nas, l certa Marge. Stiu eu foarte bine cum reusesti sa stai de
atta vreme n scaunul ala de primar.
-Iar tu te numesti tot de atta timp doamna primar, raspunse Phil. Iata ce vreau sa faci...
n timp ce vorbea, parca o si vedea pe Marge cum si ia notite, alcatuind deja meniul,
alegnd florile, hotarnd aranjamentul mesei si orice alt detaliu care contribuia la
realizarea unei seri perfecte.
Marge avea sa pregateasca scena.
El va introduce personajele.
Iar restul va depinde numai de Ted Conway, care va trebui sa se descurce de unul singur.
Fie ca va reusi, fie ca nu, nimeni nu va putea s-1 acuze pe Phil Engstrom ca i-ar fi luat
partea.
Dar macar att se simtea dator sa faca: la urma urmei, Ted Conway parea un tip extrem
de dragut si nu facea nici un ru nimanui daca l prezenta ctorva oameni.
Nu-i asa?
16

Norii care se adunau pe cer reflectau fidel dispozitia lui Janet - ntunecata si furioasa.
Probabil ca, nainte ca ziua sa ia sfrsit, peste St. Albans va trece o adevarata furtuna. Darn casa
familiei Conway nu va izbucni nici o vijelie. Indiferent de starea n care va ajungeTed acasa - daca va
mai veni acasa -, o sa-1 ignore. Valiza ei era deja facuta si asteptalng usa, alaturi de cutiile n care
mpachetase lucrurile copiilor. O va pune pur si simplupe Molly n Toyota, va aranja bagajele si va
pleca. Daca orele nu se vor fi terminat pnaatunci, i va astepta pe gemeni n fata Scolii Sfntul Ignatiu
si vor pleca mpreuna deacolo.
Gata cu discutiile.
Gata cu certurile.
Gata cu scenele.
Dar daca Ted nu venea acasa?
Daca stricase Toyota?
Nu are cum", si spuse ea.
Dar daca se ntmpla asta?

ncerca sa faca o lista cu oamenii pe care i-ar fi putut chema sa i salveze - pe ea si pecopii - din St.
Albans. Numai ca, din pacate, nu-i venea n minte nici macar o singurapersoana pe care sa se poata
baza.
Iar asta, se gndi ea mohorta n timp ce privea cum norii se mbulzesc din ce n ce maitare, e ceva la
care ar fi trebuit sa ma gndesc n urma cu multi ani, cnd mi-am datseama ca problema lui Ted cu
bautura mi-a ndepartat toti cunoscutii." Atunci si spusesensa ca prietenii ei se nselau n privinta lui
Ted, dar acum, dupa aproape douazeci de ani,
stia ca ei avusesera dreptate.
Si acum, cnd, n sfrsit, hotarise ca totul s-a terminat, nu mai avea la cine sa apeleze.
Janet era pe punctul de a pleca de la fereastra, cnd vzu o masina mtrnd pe alee. Dupaun moment, o
femeie ncerca sa-si faca loc printre buruienile din gradina din fata - ofemeie a carei tinuta arata ca face
parte din elita orasului. Desi purta o rochie simpla dinolanda, era genul acela de femeie care putea sa
poarte aceeasi rochie toata ziua si saarate totusi ca scoasa din cutie. Parul blond-cenusiu era tuns simplu
si i ncadra perfectchipul.
-Snt Marge Engstrom, spuse femeia cnd Janet i deschise usa.
Zmbi usor si ntinse mna.
-De o jumatate de ora ma tot chinuiesc sa gasesc un motiv serios pentru a explica
prezenta mea aici, dar mi-e teama ca nu ma prea pricep la pretexte. Sotul meu este primarul
din St. Albans si el m-a trimis. Se pare ca aveti o problema. Pot sa intru?
Cumva, Marge Engstrom reusi sa se strecoare n casa nainte ca Janet sa aiba timp sa se
hotarasca daca vrea sau nu sa o invite.
-Stiu ca nu este foarte politicos cum am procedat, dar, daca nu v-ati instalat nca
telefonul, ce as fi putut sa fac?
Cerceta curioasa holul urias de la intrare si zmbetul ei pali.
-Oh, Doamne, chiar ca e harababura aici! Se nrosi brusc la auzul propriilor cuvinte. Oh,
nu, ascultati-m! Phil spune
ntotdeauna ca ma ia gura pe dinainte si iata dovada. mi pare att de ru. Eu...
-Nu-i nimic, o asigura Janet. Este harababura. De fapt, e o mizerie dezgustatoare.
Opreste-te! si spuse ea. Oricare ar fi motivul pentru care e aici, nu a venit sa afle ceva
despre mariajul tau." Inspira adnc, apoi continua:
-Vreti o cafea?
-Sincera sa fiu, mi-ar placea sa vad casa, i raspunse Marge. Si poate mi puteti spune si
mie de ce este att de pornit parintele MacNeill mpotriva dumneavoastra?
Cnd revenira n bucatarie dupa o jumatate de ora, lui Janet i placu modul direct al lui
Marge Engstrom si caldura sincera pe care o degaja femeia. Marge i specificase mai
concret de ce venise si care era scopul real al cinei propuse. Din partea ei, Ted nu avea
dect sa se spele pe cap cu obligatia asta aparuta peste noapte.
Si totusi, trebuia sa zica si ea ceva. Dar ce?
Ca urma sa plece cteva zile din oras si ca vor aranja ceva cnd se va ntoarce?
Sa nu minti niciodata, Janet, o auzi pe mama ei admo-nestnd-o de undeva, din trecut.
Minciuna nu face dect sa nrautateasca situatia." Daca i-ar spune adevarul - ca sotul ei
era un betiv, iar ea planuia s-1 paraseasca chiar n ziua aia -, ce sansa ar mai fi avut Ted...
Ted!? De ce naiba si facea griji pentru el? n plus, nu merita oare Marge Engstrom - si
toti ceilalti din St. Albans - sa afle adevarul?" nainte de a apuca sa rosteasca ceva, vazu
vechea ei masina intrind pe alee, cu o remorca n spate plina de alte materiale de
constructie - de cinci ori mai multe dect adusese Ted acasa cu o zi nainte.
Cine urma sa le descarce pe toate, cnd Jared era nca la scoala?" se ntreba ea. Daca nu

punea ea singura mna, putea sa jure ca materialele vor ramne n remorca pna cnd vor
fi distruse de furtuna care se apropia. Stia cu certitudine ce se va ntmpla cnd Ted o sa
auda si despre vizita parintelui MacNeill la Phil Engstrom.
Mai nti se va enerva.
Apoi se va mbata.
Apoi va ncepe sa-si plnga de mila.
Apoi va da vina pe ea sau pe copii, ori pe cine naiba mai stie. Avnd n vedere simahmureala care sigur
l chinuia dupa noaptea trecuta, poate ca bause deja ctevapaharele pna acum. Se mbarbata pentru
scena ce se ntrezarea la orizont, dorindu-si sagaseasca o modalitate de a o scoate pe Marge afara din
casa sau cel putin de a oavertiza cumva. Dar era prea trziu. Ted intrase deja pe usa din spate.
-Miroase a cafea sau mi se pare mie? ntreba el. Doamne, as da orice pentru o cana de

cafea tare acum.

Janet sarise deja n picioare si pomi spre aragaz, dar Ted i facu semn sa se aseze la loc.
-Stai acolo! Nu te deranja! Lasa, ca-mi pun eu.
Lua o ceasca din chiuveta, o clati, apoi o umplu cu licoarea maronie, oferindu-i lui Marge
Engstrom unul din zmbetele lui cuceritoare.
-Eu snt Ted Conway, spuse el. Iar dumneavoastra trebuie sa fiti sotia lui Phil Engstrom,
nu-i asa?
Janet se uita la el, nedumerita. Dupa noaptea trecuta, ochii lui ar fi trebuit sa fie rosii,
fata buhaita, iar starea de spirit mai proasta dect cea de ieri dupa-amiaza. n schimb,
privirea lui era senina, atitudinea, optimista si o trata pe Marge cu un zmbet absolut
senzational, pe care Janet nu-1 mai vazuse de ani de zile.
Un zmbet care avea sa se transforme ntr-o furie ntunecata imediat ce Marge i va
explica de ce venise, ca sa-i invite la o petrecere data n cinstea lor smbata seara.
Dar zmbetul lui Ted nu se ntuneca. Se nmuie doar putin si chipul lui exprima mai
degraba un soi de regret ntelegator.
-Ei bine, presupun ca nu ma pot astepta ca toata lumea sa creada n planul meu, spuse
el. Ma bucur nsa ca nu vom fi singuri.
si muta privirea spre Janet.
-Avem planuri pentru smbata seara?
De parca am fi avut vreun plan pentru smbetele din ultimii zece ani", gndi Janet cu
amaraciune. Dadu din cap ca nu. Ted se ntoarse din nou spre Marge Engstrom.
-Atunci ne vedem smbata. E nevoie sa aducem ceva? Sa aducem ceva?" repeta Janet
n gnd. Singurul lucru pe
care l ducea Ted la o petrecere erau nenumaratele sticle de bautura pe care le bea tot el
nainte sa ajunga acolo. Dar ce mai conta, la urma urmei? Odata plecata cu tot cu copii,
sansele ca Ted sa-si aminteasca de petrecere erau aproape nule, ca sa nu mai vorbim de
posibilitatea de a-si face aparitia treaz. Si atunci va disparea si disponibilitatea primarului
de a-i oferi o mn de ajutor.
Dar asta deja nu mai era problema ei.
-Trebuie sa ma uit n agenda, spuse ea.
l acoperise pe Ted attia ani, nct vocea ei nu trada nici cel mai mic semn de emotie.
-E bine daca va sun mine?
Dar cnd Marge pleca dupa cteva minute, renunta la tonul neutru.
-Unde ai fost? ntreba ea. Ai idee ce nseamna sa te trezesti si sa descoperi ca perechea
ta - care era att de beat, nct nu se putea tine pe picioare ultima oara cnd l-ai vazut - a
plecat cu masina?
Ted dadu sa raspunda, dar Janet nu-1 lasa sa vorbeasca.
-Normal ca nu stii! Si niciodata nu vei sti, atta timp cit o sa mai fii casatorit cu mine. Dar
s-a terminat, Ted. Mi-a ajuns! ntelegi? Mi-a ajuns pn peste cap.
Facu o pauza, trase aer n piept si se pregati pentru un raspuns exploziv.
-mi pare rau, zise el blnd. Nu stiu cum ai suportat attea n toti anii astia.
Cainta sincera din vocea lui o lasa masca pe Janet. Ea se pregatise pentru scena
obisnuita: o cearta din ce n ce mai urita care se termina ntotdeauna cu ea n lacrimi.
De-abia atunci, dupa ce o aducea la tacere, zdrobindu-i apararea putin cte putin, o lua n
brate si i promitea ca lucrurile se vor schimba. Dar niciodata, de cnd ncepuse sa bea,

nu sugerase ca ea nu ar fi trebuit s-i suporte viciul.

Dar chiar si asa era sigura ca, indiferent de ceea ce i spusese, motivatia lui era simpla sa
o determine sa ramn lnga el, sa aiba grija de el. Se uita suspicioasa la el.
-De ce ai sti? ntreba ea, cu o voce care-i reflecta perfect oboseala. Ai fost prea beat ca
sa-ti dai seama, nu-i asa? Prea beat ca sa ntelegi de ce ti pierzi slujba, prea beat ca sa
vezi ct le este de teama copiilor de tine. Si mult prea beat ca sa ti dai seama ce mi-ai
facut mie.
Molly, care statea n picioare n locul ei dejoaca, tinndu-se de plasa cu minutele, ncepu
sa plng si Janet se apleca si o lua n brate.
-Gata, iubita lu' mama, nu s-a ntmplat nimic, o linisti ea. Mami si tati nu o sa se certe.
N-o sa se mai certe niciodata. Se uita la Ted. Plec n dupa-amiaza asta, i spuse ea,
imediat ce pun cteva lucruri n masina.
Scout, care statea pe covor, se ridica brusc, scheunnd de parca ar fi nteles ce zice ea.
-Nu-ti face griji, baiete, i spuse ea cinelui. Te luam si pe tine.
nca o data se pregati pentru atacul pe care avea s-1 lanseze Ted ca sa-i schimbe

hotarrea, trecnd peste orice. Dar Ted o surprinse si de data asta.

-Lasa-ma sa-ti povestesc ce s-a ntmplat aseara, rosti Ted att de ncet, nct chiar reusi
sa i atraga atentia.
Dar nu se lasa pacalita.
-Vrei sa zici ca ti mai amintesti? Ted dadu din cap.
-Fiecare secunda. Dupa ce ai plecat, am continuat sa beau si am nceput sa ratacesc
prin casa. Si oriunde ma duceam, nu vedeam dect mizerie. Un zmbet amar i aparu pe
buze. Era ca si cnd m-as fi privit pe mine, continua el, aratnd cu mna spre bucatarie si
spre gradina plina de buruieni. Totul e distrus aici, la fel de distrus ca si mine. n doar
ctiva ani se va duce pe copca.
Se ntoarse spre Janet si i ntlni privirea.
-La fel ca mine, mai adauga el. Noaptea trecuta mi-am dat seama, n sfrsit. Nu numai ca
distrug casnicia noastra, relatia cu copiii si cariera mea. Asta n cazul n care slujba de la
Majestic se poate numi o cariera, zise el ironic, dar fara nici o urma din vaicareala de care
Janet se saturase. Ma distrug chiar si pe mine. Si am hotrt ca nu vreau sa mor.
Janet simti cum i se prabuseste, insesizabil aproape, tot sistemul de aparare si se lupta si
mai tare.
-Si, ntreba ea cu sarcasm deliberat, cnd ai descoperit tu marele adevar, ce ai hotart,
mai exact, sa faci?
Ted tresari, dar nu contracara.
-Mi s-a facut rau, raspunse el. M-am dus n pivnita si am vomitat mai mult dect am
vomitat eu n toata viata mea la un loc.
Pentru prima data de cnd ncepusera sa discute, i aparu un zmbet jucaus n coltul gurii si
ochii i licarira sugubat.
-Si trebuie sa recunosti ca am vomitat ceva la viata mea. Pentru ca Janet refuza sa guste
gluma, zmbetul lui pali.
- Uit-te la mine, spuse el ncet. Uita-te n ochii mei. ,-0 face!" si spuse Janet. Dar deja nu se mai
simtea sigura
pe ea, asa ca n cele din urma se uita n ochii lui. Ceva se schimbase.
Nu era vorba doar de claritatea privirii, care oricum era surprinzatoare, avnd n vedere
ct bause noaptea trecuta. Dar poate l ajutase faptul ca daduse afara mai toata
cantitatea si somnul stersese urmele.
Parca i citise gndurile.
-Cnd bei ct am baut eu, ai nevoie de mult mai mult ca sa ti revii dupa asa o
mahmureala.
Janet nu raspunse, dar l privi n continuare. Redescoperi ceva familiar n ochii lui, ceva
de care si amintea vag.
Apoi stiu. Simtise acelasi lucru ca atunci cnd se ntlnira prima data si simtise ca se
neaca n privirea lui si ca nu mai conta dect mngierea lui.
- Vino cu mine, zise el.
O ridica pe Molly din bratele ei si o aseza delicat la loc n tarc. O lua pe Janet de mna,
iesira din bucatarie, trecura prin hol si prin living pna n camera mica, n care l gasise
noaptea trecuta.
Sticla goala nca mai zacea pe podea, iar cutia cu sticlele pline era asezata pe jos. Cnd
Ted ridica o sticla de votca, i rupse plasticul si o deschise, Janet simti un gol n stomac.
Oare avea de gnd sa-i arate ca se schimbase tragnd o dusc? Dar, n loc sa duca sticla
la buze, o rasturna n chiuveta barului construit n perete, chiar lnga semineu.

Lasa continutul sa se scurga.

Se ntinse dupa o alta sticla pe care o goli.
Apoi alta si alta, pna cnd n cutie nu mai ramase nimic.
-M-ai vazut tu pe mine vreodata facnd asa ceva? ntreba el.
Janet se gndi atunci la toate promisiunile auzite.
Nu trebuie sa beau. Mie mi place sa beau...
Doar pentru ca este aici, nu nseamna si ca am s-o si beau...
N-o sa pun n gura nici un strop, dar trebuie sa avem ceva cu care sa servim oaspetii, nui asa?"
De cte ori le auzise? Cte alte variante mai fusesera? Si de cte ori nu golise ea singura
sticlele, dar n zadar, pentru ca Ted le gasea nlocuitori n mai putin de o ora. Avea chiar
si o motivatie pentru gestul sau: Fie si daca ma hotarasc sa trag o dusc - ceea ce nu se
va ntmpla -, n-ar fi mai bine sa o am la ndemn?"

Nu! ar fi vrut ea sa strige. Nu vreau sa mai bei deloc!"

Dar, indiferent de ce zicea ea, nu se rezolva nimic. Nu fusese nici un moment - cu
exceptia cazurilor cnd ramneau fara nici un ban - n care sa nu se gaseasca vreo sticla
cu bautura n casa. Apoi si aduse aminte de remorca din spatele masinii.
Din nou parca i citise gndurile.
-Si nici n-am mai cumparat alta, spuse el.
Chiar atunci un fulger lumina cerul si casa se zgudui sub puterea trasnetului. ncepura sa
cada primele picaturi de ploaie.
-Oh, Doamne, striga Ted. Trebuie sa duc neaparat toate materialele alea n magazie
nainte sa fie distruse!
Golind ultima sticla n chiuveta, o lua la fuga prin casa sa iasa pe usa din spate. Cnd
Janet l ajunse din urma, Ted era deja bagat cu totul n remorca.
-Trebuie sa fie niste folii de plastic pe aici, pe undeva... Minile lui gasira ceva si trase
brusc.
-Uite! striga el.
Rupse cit putu de repede o sacosa de plastic si scoase o bucata de polietilena si o
scutura ca s-o desfaca. Ceva mai trziu, el si Janet acoperisera remorca, protejndu-i
continutul mpotriva furtunii. nsa vntul deja ncepea sa o traga ncolo si ncoace; n
cteva minute ar fi fost smulsa.
-Urc-te n masina, i spuse Ted, n timp ce ploaia ncepu sa cada n rafale. Eu o sa
deschid usile de la magazie si tu bag-o nauntru.
-Dar n-am suficient spatiu sa intru, protesta JaneL
-Hai, da-o cu spatele, raspunse Ted. Te ghidez eu. Deja turna cu galeata.
-Dar o sa te uzi fleasca... ncepu Janet, nsa Ted deja se muncea sa deschida usile
garajului improvizat.
Se urca n masina si ncerca s urmeze instructiunile lui Ted.
Janet baga n marsarier, trgnd de volan n stnga si-n dreapta, n ncercarea de a
introduce remorca nauntru. De doua ori se vazu obligata sa dea nainte pentru a relua
manevra.
ntre timp ploaia se ntetise att de tare, nct de-abia l mai zarea pe Ted, desi
stergtoarele erau date la maximum.
La a treia ncercare, reusi n sfrsit s-i faca loc remorcii n garaj si se sperie cnd auzi roata din
spate de pe dreapta cum se loveste de cadrul usii. Dndu-se jos, se repezi la adapostul
cladirii, unde l gasi pe Ted aseznd nca o folie de plastic pe care o lega strins cu niste
sfoara.
-Chiar ma ntrebam de ce am cumparat chestia asta, zise el n timp ce asigura si ultimul
colt. Acum stiu.
Se uita n sus, la tavanul gaurit prin care se scurgea apa.
-Poate ar trebui sa m urc acolo chiar acum s o repar cumva.
-Esti nebun? ntreba Janet. O sa aluneci si o sa-ti rupi gtul! -Dar...
-Nici un dar, mai spuse Janet. Hai sa intram n casa nainte sa fie si mai ru.
Traversara curtea n fuga pn la usa din spate, repezindu-se n bucatarie chiar cnd
ncepu sa fulgere si sa bubuie att de tare, nct Molly ncepu sa tipe. De data asta Ted fu
cel care o lua n brate sa o linisteasca.
-Nu-i nimic, draga mea, sopti el legannd-o. Doar un tunet. Nu poate s-i faca rau
printesei lu' tata.

In timp ce-1 privea cum o alinta pe fetita, Janet ncerca sa se lamureasca daca nu cumva
gestul lui era doar o alta metoda de a o determina sa ramna cu el.
Dar daca se prefacea, atunci Ted era un actor al naibii de bun.
Desi ud leoarca, el continua sa o linisteasca pe Molly si, cnd fetita se potoli, i zmbi lui
Janet.
-Cred ca ne-am descurcat bine afara, nu-i asa? Janet se uita fix la el.
-Stii ca am lovit aripa din spate, nu? ntreba Janet Ted dadu din umeri.
-La cum arata masina, cine o sa bage de seama? Snt uimit de ct de bine te-ai
descurcat, avnd n vedere ct de tare ploua. Dupa un moment de tacere, adauga: Stiu ca
trebuie sa pleci. Vocea lui era calma: O sa desfac remorca.
Ezita din nou si Janet l vazu cum cauta cuvintele cele mai potrivite. Dar parca simtea si
el ca era prea trziu si ca nimic nu mai putea sa o convinga. nca o data ochii lui - albastri,
clari si adnci ca n ziua n care 1-a cunoscut - i gasira pe-ai ei.
-mi pare ru, rosti el nvins. mi pare rau pentru tot.

Se ndrepta spre usa din spate si ea stiu - n adncul sufletului ei -ca spunea adevarul.
Ceva din interiorul lui se schimbase, ntr-adevar, n sfrsit. -Ted?
El se opri, apoi se ntoarse spre ea.
-Poate nca o zi, o auzi rostind. O sa mai rmnem o zi sa vedem ce se ntmpla.
Sunetul clopotelului care anunta sfrsitul orelor o sperie att de tare pe Kim, nct aproape
sari din banca nencapatoare n care statea de o buna bucata de timp, chinuindu-se sa
descifreze o ecuatie de gradul al doilea care parea imposibil de rezolvat. Pe masura ce
ziua trecea, avea tot mai tare senzatia ca se facuse o greseala ngrozitoare, iar ea
nimerise dintr-o nentelegere n acea clasa. Desi era de-o seama cu ceilalti copii, nici unul
nu parea sa fie nepregatit, asa cum se simtea ea. Era posibil ca scoala publica la care
mersese, mpreuna cu Jared, sa fi fost mult mai slaba dect Scoala Catolica? Fara ndoiala,
judecnd dupa colegii ei care, cel putin la matematica, fizica si franceza erau al naibii de
buni. Restul materiilor nu erau asa de rele - i placusera ntotdeauna istoria si engleza.
Dar materiile la care se simtea ea pusa n ncurcatura erau aproape imposibile. si ndesa
cartile n ghiozdan si se ndrepta spre vestiare, ntrebndu-se daca si Jared avea aceleasi
probleme. Daca da, atunci amndoi o dadusera n bara. Cel putin nainte materiile
preferate erau diferite si se puteau ajuta unul pe celalalt.
Vestiarul ei se afla pe la jumatatea coridorului principal de la etajul al doilea al cladirii.
Forma combinatia si simti ca i se nmoaie picioarele cnd vazu ca usa nu se deschide. Deabia
la a treia ncercare realiza ca se nsela - folosea combinatia de la fosta scoala. n
timp ce degetele mai roteau nca o data micul cadran, simti ca n spatele ei sta cineva.
Cineva care o enerva ntr-un mod ciudat. ncerca sa se concentreze asupra cifrului, dar,
dupa primul numar, mintea ei se goli.
De ct ori trebuie sa mai rasucesc? De doua ori? De trei ori?"
Si la ce numar trebuia sa se opreasca? Raspunsul veni pe neasteptate: douazeci si sase!
Sau opt oare?
Nu! Opt era ultimul numar!
O lua de la capat, dar simti cum persoana din spatele ei se apropie si mai tare si brusc i
se facu parul maciuca. Ce voia?
Era foarte aproape de ea acum. Att de aproape, nct i simtea rasuflarea.
0 s-o atinga!
1 se facu pielea de gaina. Din clipa n clipa o sa-i vada si degetele. Nemaiputnd sa
suporte, se ntoarse pentru a da ochii cu cel care statea n spatele ei.
- Ce... ncepu ea, dar se opri brusc. Jared! E doar Jared!"
-Doamne, rasufla ea usurata ducndu-si mna la piept si sprijinindu-se de dulap. M-ai
speriat! De ce n-ai zis nimic?
Jared arunca priviri n stnga si n dreapta. Cauta pe cineva?" Kim cerceta coridorul,
recunoscnd cteva chipuri, pentru unele dintre ele amintindu-si chiar si numele. Dar decine se fereste
Jared?" 1
- Pe cine cauti? ntreba ea. El se ncrunta.
-Pe nimeni. Dar am o vaga banuiala ca snt cautat de calugarite, rosti el cu o jumatate
de gura.
Kim facu ochii mari. Mai nti plecase de acasa fara sa-si mannce micul dejun si fara sa o

astepte si pe ea. Apoi nu-1 mai vazuse aproape toata ziua. Nu daduse de el nici la prnz,
la cantina, asa ca, n cele din urma, se aseza la masa cu o fata pe nume Sandy Engstrom
si cu unele dintre prietenele acesteia. nsa mai toata ora l cauta cu privirea pe Jared,
incapabila s se concentreze asupra flecarelii colegelor ei.
-De ce sa te caute? ntreba n cele din urma. Ai facut ceva ru?
Jared clatina din cap.
-Pur si simplu femeile astea nu ma nghit. Kim si dadu ochii peste cap.
-Cum adica, nu te nghit? Ele oricum se comporta ca niste cotoroante acre.
Jared se ncrunta.
-Daca-ti zic, nu ma plac pe mine! Toata ziua m-au supravegheat.
-Adica te-au urmarit? zise Kim.
, JDe ce naiba sa-1 urmareasca tocmai pe Jared?" Apoi crezu ca stie raspunsul -si el
simtea acelasi lucru ca ea, ca aici totul va fi mai greu. Din aceleasi motive, interpretasera
amndoi raceala calugaritelor drept un afront personal.
-N-au nimic cu tine, protesta ea. Doar ca aici e diferit, asta-itot.
Se ntoarse cu fata spre dulap, apucndu-se din nou sa roteasca butonul pna cnd, n

sfrsit, ncuietoarea ceda.

-Toata ziua m-am simtit ca o napoiata mintal, dar n-are nici o legatura cu calugaritele. Edoar...
Dar Jared deja nu o mai asculta.
De fapt, nici nu mai era n spatele ei. Cnd nchise dulapul, l vzu dispaind pe scarile de la capatul
holului.
Ce se ntmpla? De ce astazi se comporta att de ciudat?"
Si nu numai ca se comporta aiurea. Mai era ceva - ceva mai puternic.
Legatura speciala dintre gemeni. si aduse aminte ca dimineata simtise o senzatie
dubioasa de singuratate, de parca legatura spirituala care i unise dintotdeauna pe ei se
rupsese brusc. La nceput crezuse ca de vina snt toanele lui Jared si fusese sigura ca,
atunci cnd va ajunge la scoala, legatura se va restabili. Dar nu se ntmplase asa si toata
ziua o ncercase un sentiment neobisnuit de singuratate pe care nu-1 mai simtise
niciodata nainte.
Iar mai adineauri, cnd statea chiar n spatele ei - la mai putin de jumatate de metru de
ea -, habar n-avusese ca era el! Asta nu se mai ntmplase niciodata. Toata viata ei
simtise cnd Jared era n apropiere si, cnd intra ntr-o camera, stia daca fratele ei era
acolo. n copilarie aveau chiar un joc al lor, n care se ascundeau, ncercnd fiecare sa-1
pacaleasca pe celalalt. Dar nici unul din ei nu cstigase.
Pn astazi.
Si-atunci ntelese de ce se simtea Jared att de ciudat. Acelasi lucru i s-a ntmplat si lui!
Normal! Asta era." Se grabi sa-1 ajunga pe fratele ei din urma, fcndu-si loc prin
multimea de elevi care umplea holul, apoi ncepu sa coboare cte doua trepte odata.
Intrnd n graba pe usa principala, se uita n jur dupa Jared si l zari ceva mai departe,
vorbind cu Luke Roberts. Zori pasul spre el, strigndu-1. Dar cnd se apropie, amndoi
baietii tacura si, cnd Jared o privi, avu senzatia ca nu prea era bucuros sa o vada.
Cuvintele rostite de el i confirmara banuiala.
-Nu poti sa ma lasi si pe mine singur?
Kim ngheta.
- Eu, , eu doar...
Se tot blbi, incapabila sa gaseasca vorbele potrivite. Jared continua s o priveasca fix si,
acum, ca statea n lumina soarelui -si mai puternic dupa furtuna de dimineata -, vazu can ochii lui se
schimbase ceva. Acolo unde nainte se afla poarta prin care ea ntrezareasufletul fratelui ei, simtea
acum un fel de perdea groasa, ca si cum ar fi vrut sa ascundaceva ce ea nu trebuia sa descopere.
mi ascunde sigur ceva.
Muffin! Asta trebuia sa fie - a aflat ce s-a ntmplat cu pisica mea si nu vrea sa-mi spuna.
Ceea ce nsemna ca..." I se nmuiar genunchii cnd se gndi la posibilul motiv pentru care
Jared i ascundea acest lucra.
-E vorba de Muffin, nu-i asa? ntreba ea. Chipul lui Jared era n continuare impasibil.
-Ai gasit-o, asadar?
Crezu ca zareste o licarire n ochii fratelui ei, dar aceasta disparu foarte repede. Si iarasi
legatura dintre gemeni nu-i mai transmitea nimic. Dar chiar daca Jared nu-si tradase
gndurile, Kim era sigura ca avea dreptate.

Muffin nu o sa mai vina acasa! Ochii i se umplura de lacrimi, dar reusi sa se abtina s nu
plng.
- Eu... eu credeam c am putea sa mergem mpreuna acasa, rosti ea n cele din urma, pentru
prima data n viata ei simtind c nu doreste s-i mpartaseasca fratelui ei ceea ce simte.
nainte ca el s raspunda, ea stia deja raspunsul, dar de data asta nu mai era vorba nici
despre legatura dintre gemeni, nici despre Muffin. Acum vedea clar pe fata lui.
-O sa mai ramn cu Luke o vreme, zise el. Tu du-te nainte! Brusc, toata nelinistea, toata
ngrijorarea pe care le simtise
se transformara n altceva.
Furie.
Pai, daca asa stateau lucrurile -daca voia sa o respinga -, foarte bine!
Fara sa mai scoata nici un cuvnt, se ntoarse si pleca grabita, cu capul si spatele drepte,
hotarita sa nu-1 lase pe Jared sa i observe lacrimile din ochi.
Cnd sora lui se ndeparta suficient, Jared se ntoarse spre Luke Roberts:
-Asa, ia zi, cum facem? ntreba el. Daca ti arat unde e cabana, mi spui cine locuiesteacolo?

Luke si lasa nelinistit greutatea de pe un picior pe altul.

-Dar de ce vrei sa stii? se foi el n continuare. Cnd ai vzut tu locul ala?
Tonul lui Jared se aspri.
-Cineva a omort pisica surorii mele, i spuse el lui Luke. I-a batut n cuie pielea pe zidul
din spate al magaziei noastre.
Luke se ncrunta.
-Clinele meu i-a luat urma pna la o cabana, dar acolo am dat peste doi ogari care o
pazeau.
-Poate ar trebui sa o lasi balta, sugera Luke. Nu poate si sor-ta s-si ia alta pisica?
Jared l privi rece pe Luke.
-Ti-e frica, s-nteleg? zise el cu voce joasa si aruncndu-i o privire sfidatoare.
Celalalt baiat strnse din dinti si dadu sa ridice pumnul. Dar Jared continua s-1 priveasca
fix si neiertator pe Luke, pna cnd acesta se relaxa.
-Bine, raspunse Luke. Sa mergem!
Kim era att de tulburata n urma confruntarii cu fratele ei, nct de-abia sesiza n aer un
miros ntepator de fum. Dar, dupa ce coti, l vazu - un nor mare de fum ce se ridica spre
cer. Casa!"
Cu inima btnd de sa-i sparga pieptul, o lua la fuga, apoi ncetini cnd si dadu seama ca
flacarile nu cuprinsesera cladirea In curtea din spatele casei ardea un foc mare, care
trimitea n sus niste nori de fum att de grosi, nct acoperiser casa cu totul. Cnd se
apropie mai bine, l zari pe tatal ei cu bustul gol si pielea lucind de transpiratie de la ct
iedera agatata n arborii de magnolia taiase. Exact n momentul n care Kim intra n
curte, el tocmai arunca pe foc un brat zdravan de lujeri. Flacarile cuprinser lacome jertfa
bogata, scuipnd noi dre de fum spre cer si umplnd dupa-amiaza cu suieraturile si cu
trosniturile scoase de gramada de buruieni. Fata se opri si se dadu napoi, ferindu-se de
flacarile vorace. Chiar si cnd focul se mai domoli putin, ea tot mai privea scena cu
teama.
E oare tata beat? Nu prea pare sa fie." Si, cnd se uita n jur sa vada sticla de care el nu
se despartea niciodata, nu gasi nimic - nici macar o cutie goala de bere. n plus, iedera
toata disparuse. Vechea magazie fusese eliberata din strnsoarea vitelor, la fel si casa, iar
movilele aparute ntre timp disparusera din curte. Acolo unde n dimineata aceea
pamntul nu era dect un ghem de tentacule invadatoare, acum nu mai ramasesera dect
urmele a ceea ce fusese odata o peluza, alaturi de scheletele tufisurilor pe care iedera le
sugrumase cu mult timp n urma.
-Nu e asa de rau pe ct pare, auzi ea vocea tatalui ei.
Speriata, Kim se ntoarse pentru a da nas n nas cu tatal ei, care statea foarte aproape.
Instinctiv, facu vreo ctiva pasi napoi pentru a se ndeparta de obisnuitii aburi ai betiei.
-Usurel, Printesa, spuse el, zmbindu-i si folosind numele cu care o alinta cu multi ani n
urma. ti vine sa crezi sau nu, dar sa stii ca nu snt beat.
Cuvintele lui o surprinsera la fel de mult ca modul de adresare, ncerca sa-si aduca
aminte cnd recunoscuse ultima oara ca bea prea mult, daramite ca bautura e un obicei,
si raspunsul i veni imediat n minte.
Niciodata.
De cnd se stia ea, Kim nu si-1 amintea pe tatal ei altfel dect insistnd sa i convinga pe
ceilalti ca el nu are nici o problema cu bautura.

.- Nici nu credeam asta, lasa ea sa-i scape att de rapid, nct el ntelese imediat ca, de
fapt, ea exact la asta se gndea.
si aduna toate puterile, pregatindu-se sa ncaseze o mustru-luiala zdravana. Spre
uimirea ei, Ted continua sa zmbeasca.
-Ba sigur ca asta credeai, zise el. Sa fim seriosi - au trecut niste ani buni de cnd nu m-ai
mai vazut treaz.
Kim era naucita. Ce, Doamne iarta-ma, se ntmpla astazi?
-Aaaa, eu... eu n-am vrut, adica... aaa, n-am vrut sa... ngna ea.
Tatal sau vru s-o traga mai aproape de el, dar se opri brusc.
-Considera ca te-am mbratisat, spuse el, aruncnd o privire spre minile lui murdare.
Daca te-as fi luat n brate, probabil ca m-ai fi crezut. Dar jur ca n-am baut. Cel putin nu
de azi-noapte.
Kim privi spre casa si cuvintele tatalui ei i confirmara faptul ca el i ghicise gndurile.
*- Mama mi-a mai acordat o ultima sansa, spuse el. Am avut o discutie serioasa de
dimineata. Dar nu ne-am certat - adauga rapid, cnd i vazu expresia. O conversatie

normala, civilizata. Ezita si Kim avu senzatia ca tatal ei nu stie daca sa-i spuna mai multesau nu. Apoi
continua, si din nou vorbele lui o lasara perplexa: Stiu ca n-am fost cel maigrozav tata. Si nu ncerc sami caut scuze. Eu snt singurul vinovat pentru asta... i vorbiasa, direct si sincer, timp de cinci minute,
dupa care ncheie: Nu-ti cer sa ma ierti si nnici un caz sa stergi trecutul cu buretele. Tot ce pot sa fac
este sa mi cer scuze pentruntreaga suferinta pe care ti-am provocat-o tie si celorlalti. Snt constient ca
nu am cumsa ma revansez fata de tine, dar promit sa-mi dau toata silinta de acum nainte.
Cnd ochii lui Kim se umplura de lacrimi, tatal ei zmbi si chipul i se lumina.
-La urma urmei, indiferent ce voi face de acum nu are cum sa fie mai rau dect n trecut,
nu?
Kim ezita, apoi dadu din cap. O parte din ea dorea sa sara de gtul tatalui ei si sa simta
mbratisarea aceea puternica de care i era asa dor. Dar o alta parte - partea aceea care
nvatase sa nu creada nimic din ceea ce spunea tatal ei - i striga sa se abtina. Prinsa n
mrejele propriilor emotii, ncercnd sa gaseasca raspunsul potrivit, si dadu seama ca
tatal ei i citeste nca o data gndurile n acelasi mod n care o facea si fratele ei.
-Nu trebuie sa spui nimic. De fapt, n locul tau, as fi destul de suspicios acum.
si ridica privirea spre el, uitndu-se drept n ochii lui pentru prima data, dupa ani buni.
Oare spune adevarul?" Voia sa-1 creada, mai mult dect orice pe lumea asta. Fara sa-si
dea seama, strnse n mna micuta cruce de aur primita de la matusa Cora, ca si cum
mica amuleta ar fi putut sa o ajute.
-Stai linistita, i spuse tatal ei. De ce nu intri sa stai de vorba putin cu mama ta? Ted si
ridica privirea spre cer: Mai am doar trei ore si scap de mizeria asta si, daca ma grabesc,
am toate sansele sa reusesc.
Ted se apuca din nou de taiat vitele groase care nca mai nconjurau ctiva stejari si
salciile pletoase, elibernd de povara ramurile bogate. Iedera opunea rezistenta, dar, n
cele din urma, reusi sa o doboare si sa o arunce n mijlocul flacarilor. Dupa ce focul o
transforma n cenusa, Kim se ntoarse si porni spre casa.
Observa schimbarea imediat ce intra n bucatarie: cutiile care dimineata erau puse una
peste alta lnga peretele ncaperii disparusera; mai trziu avea sa descopere ca fusesera
golite, iar vesela si oalele fusesera aranjate frumos n bufet. Camera stralucea de
curatenie, iar petele de pe chiuveta disparusera si ele. Frigiderul vechi pe care l
cumparasera n Shreveport nu mai era; n locul lui aparuse unul nou-nout, iar soba
demodata pe care mama ei reusise sa gateasca cina din seara trecuta fusese nlocuita cu
un aragaz imens cu doua cuptoare si sase ochiuri, ce se potrivea mai degraba n
bucataria unui restaurant.
-Mama? striga ea. Unde esti?
-In atelier, raspunse ea.
Atelierul suferise si el transformari semnificative ntre timp. Restul ferestrelor fusesera
spalate si totul era despachetat si pus la loc. Molly se juca cu o papusa. Mama ei se
cocotase pe un taburet, cu o bucata de carbune n mna dreapta, studiind cu atentie
pnza asezata pe sevaletul din fata ei. Cnd Janet se ntoarse spre ea, Kim ntelese brusc
ca schimbarile pe care le sesizase deja nu se rezumau doar la curte, la casa si la tatal ei.
Durerea si deznadejdea de pe chipul mamei diprusera. Era total schimbata. Ochii ei,
care pareau att de obositi azi-dimi-neata, straluceau, si parca ntinerise brusc.
-Vino si uita-te, i zise Janet nainte ca fata sa apuce sa rosteasca vreun cuvnt. Spune-mi
ce crezi!
Aproape cu precautie, Kim se apropie de pnza, nefiind prea sigura la ce sa se astepte.
Era o schita a unei scene de exterior, dar nu semana deloc cu gradina n paragina, din

spatele ferestrei. Pe pnza era desenata o gradina obisnuita. Desi era ceva mai mult dect
o schita n carbune, compozitia facuta de mama ei i dadu lui Kim sentimentul sinistru ca
se uita, cumva, n trecut. Era ca si cnd mama ei si-ar fi imaginat cum arata gradina cu un
secol n urma. Pe fundal aparea silueta singuratica a unui barbat, n care, desi era deabia
schitata, Kim recunoscu figura tatalui ei.
Dar nu tatal pe care-1 stia de o viata.
Era tatal pe care l ntlnise afara ceva mai devreme, cu expresia senina si cu ochii
zmbind blnd.
, Asadar, nu s-a schimbat numai fata de mine, se gndi Kim. Si mama a vazut
transformarea."
-Ce s-a ntmplat? ntreba cu privirea atintita pe pnza si asteptnd raspunsul mamei ei.
Vrei sa-mi spui si mie ce se petrece aici? Dimineata...

-Dimineata de azi pare att de departe! o ntrerupse Janet. Se apropie de Kim, uitndu-sela silueta lui
Ted peste umarul
fiicei sale.
- Noaptea trecuta s-a ntmplat ceva cu el, spuse ea. E ca si cnd... Ezita, cutnd cuvintele
potrivit. E ca si cnd s-ar fi trezit, n sfrsit, spuse ea.
Cu grija i relata toate evenimentele petrecute n timpul zilei.
-De atunci munceste ntruna, ncheie ea. A venit si un camion care a adus aragazul cel
nou si frigiderul si, dupa ce m-a ajutat sa le aranjez n bucatarie, s-a dus afara si... ei
bine, ai vazut si tu ce a facut!
Peste cteva minute, cnd intra n camera ei, Kim ncerca sa puna cap la cap tot ceea ce
auzise. Nu mai de mult de dimineata aceea, atmosfera fusese supertensionat.
Tatal ei plecase.
Mama ei era pregatita sa-1 paraseasca - doar i spusese asta! Iar acum totul era diferit.
Dar ct avea sa dureze?
n ciuda asigurarilor date de ambii parinti, ei nca nu-i venea sa creada.
Ceva, era convinsa de asta, nu mirosea a bine. Deloc.
18
-Ct de departe? ntreba Luke Roberts. Jared privi de jur mprejur, pentru ca nu stia preasigur unde se
afla.
Cnd plecasera de la scoala, cu o jumatate de ora n urma, intentionase sa se ntoarcaacasa si sa urmeze
drumul pe care l condusese Scout noaptea trecuta. Dar, atunci cndpornira, se gndi ca totusi ar putea
sa gaseasca drumul daca la marginea orasului va intran padure prin partea de est. Ratacira destul de
mult prin labirintul de alei si avurasenzatia ca bat pasul pe loc, pentru ca locurile semanau att de bine.
De cteva ori, Jaredsurprinse privirea banuitoare a lui Luke si la un moment dat vzu clar ca acesta era
pepunctul de a-1 ntreba daca stie macar unde se afla.
n ciuda nesigurantei care-1 ncerca, Jared l puse la punct printr-o singura privire,
nevrnd sa admita ca era posibil sa se fi pierdut. Apoi, cincisprezece minute mai trziu,
ajunsera ntr-un loc n care se intersectau doua alei, si atunci stiu.
,Asta e, gndi el. Asta e calea."
Dar cum de stiuse?
Cerceta zona cu atentie, cutnd ceva care sa-i sara n ochi, ceva care sa-i aduca aminte
de incursiunea lui n miez de noapte alaturi de Scout. Dar nu gasi nimic. n plus, el si
facuse drum pna aici prin ntuneric, doar la lumina lunii si bazndu-se pe instinctele lui
Scout.
Si totusi, stia. Asta era calea cea buna.
-Pe aici, anunta el.
-Mda, sigur, balmaji Luke, tragmdu-si blugii, care amenintau sa-i cada. N-are nimic n
plus fata de alea pe care tocmai...
nghiti n sec cnd Jared l tintui cu aceeasi privire care l amutise ceva mai devreme.
Totusi, Jared ncetini pasul de data asta. Aproape.
Sntem foarte aproape."
Mai cerceta nca o data padurea, cutnd urmele cabanei. Undeva, n stnga, abia vizibila

prin reteaua de lujeri care se ras-pndise peste tot, stralucea, luminata de razele soarelui,
suprafata unei ape.
Un lac. Oare cabana pe care o vazuse azi-noapte era asezata lng un lac? Nu stia.
- nainte, zise el ncet. E chiar acolo, n fata. Luke si arcui sprncenele, sceptic.
-Nu stiu, replica el. Poate ar fi mai bine sa ne ntoarcem n oras, bem si noi o Cola,
ceva...
Dar Jared pornise deja pe alee. Simti o adiere usoara venind de sus si se opri.
-Tu simti ceva? ntreba el, adutmecnd. Luke scutura din cap.
-Arat eu a cine de vnatoare, ia spune?
Asta era! Cinii pe care i auzise azi-noapte! i simtea!
- Vino, spuse el. Aproape am ajuns.
Luke ezita din nou, dar, n cele din urma, ceda. Jared nainta, asteptnd parca hamaitul
clinilor.
Acestia taceau nsa si brusc Jared stiu de ce. Daca el i mirosea nsemna ca mergea
mpotriva vntului si ei nu-1 puteau simti.
Ajunse la o cotitura. Desi nu-si amintea nici un bolovan sau vreun copac, era sigur ca,
imediat ce vor trece de locul acela, o sa dea peste cabana cuibarita n micul luminis.

Dupa un moment o vazu.

Acum, n razele stralucitoare ale soarelui, Jared observa si lacul, la doar ctiva metri
departare de cabana. La mal - care era jos si mlos - erau trase cteva barci de lemn cu
vsle, att de vechi si de uzate, ca pareau sa nu mai poata pluti. Fusesera legate de un
copac cu o sfoara de bumbac aproape putreda.
La umbra cabanei se vedeau doi cini care dormeau linistiti.
-Asta e, rosti Jared ncet. Stii cine locuieste aici?
Luke nu raspunse, dar Jared si dadu imediat seama ca baiatul cunostea cabana.
- Haide, spuse el pe un ton mai ridicat. Zi-mi!
-Jake Cumberland, raspunse n sfrsit Luke Roberts. E casa lui.
-Cine e? l presa Jared. Luke se schimba la fata.
- E doar un tip care pune capcane, raspunse. ntotdeauna a trait aici.
Jared l fixa cu privirea.
-Ti-e frica de el, nu-i asa? Luke pali, dar dadu din cap ca nu.
-Rahat, spuse Jared. Zi-mi adevarul!
-Circula niste... zvonuri, recunoscu Luke. Despre maica-sa.
- Ce fel de zvonuri?
-Cica era un fel de preoteasa voodoo sau cam asa ceva. Luke se uita n alta parte.
-Si se mai zice ca a lucrat pentru unchiul tau nainte sa dispara.
-Sa dispara? repeta Jared. Cum adica? Asa, pur si simplu? Luke ridica din umeri.
-Nimeni nu stie exact. Sau cel putin nimeni din cei cu care am vorbit eu. Dar mama
sustine ca ultima oara cnd a vzut-o cineva a fost n seara dinainte ca unchiul tau sa se
spnzure. Se nrosi putin. Mama a auzit ca unchiul tau ar fi omort-o. Umblau tot felul de
zvonuri despre el si mama lui Jake. Cum ca ar fi fost mpreuna si ca ea ar fi vrut sa-1 dea
n vileag. Asa ca el a omort-o.
Cnd Jared si nclesta pumnii si strnse din dinti, Luke ridica minile.
-Hei, nu te supara pe mine! Eu ti-am spus doar ce-am auzit.
Dar Jared nu mai era atent la Luke. Ochii lui priveau fix cabana. Cum statea asa, cocosata
n caldura umeda a amiezii, parea un cine vlaguit, pe moarte. Toate ferestrele erau
sparte -cteva geamuri lipseau chiar de tot -, iar tencuiala era scorojita complet. Avea o
veranda darapanata, fara nici un fel de balustrade, si o mare parte din acoperis era
acoperit cu un fel de metal, ruginit de canicula si ploile din Louisiana.
Desi nu era sigur de ce, Jared stia ca n cabana nu era nimeni.
si ndrepta privirea spre cei doi dulai.
Simtindu-i privirea parca, cinii se ridicara, agitati. Cnd l vazura, luara pozitia de atac,
tinndu-si cozile drepte. n momentul n care Jared pasi, vntul si schimba directia si cinii
i adulmecara mirosul.
Mai facu un pas si animalele se repezira spre el, iar latratul lor sfsie linistea de afara.
-Jared, esti nebun? zbiera Luke Roberts. Daca e si Jake aici?
-Nu e, spuse Jared. Nu e prin preajma.
-De unde dracu' stii tu asta? ntreba Luke, dar Jared nu se deranja s-i raspunda.
Se apropie si mai tare de cei doi cini, care erau ct pe ce sa rupa lanturile, aratndu-si
coltii si urlnd neputinciosi ca nu puteau sa ajunga la el.
Se opri foarte aproape de ei, dar nu ntr-att ct sa-1 poata musca.
-Vrei sa ma musti? ntreba Jared, asezndu-se pe vine si ntinzndu-si mina dreapta spre
cinele care avea lantul mai lung. Asta vrei? O bucatica din mine?

Cinele urla furios, trase si mai tare de lant, dar si pierdu echilibrul si aluneca n noroiul
aparut dupa furtuna de dimineata. Se zrcoli cteva secunde, dar se ridica n patru labe si
se arunca din nou spre Jared.
Baiatul ntinse mna si mai aproape, pna cnd ntre el si coltii animalului nu mai ramasera
dect ctiva centimetri.
- Asta? l ispiti el. Asta vrei?
- Bai, tu esti ntr-o ureche? striga Luke. Daca scapa... Dar Jared nu-1 asculta.
-Hai, ncearca, sopti el. Haide, vezi ce se ntmpl!
si ntinse degetele si mai mult si falcile cinelui muscara strns.
Luke tipa de parca el ar fi fost muscat.
- Isuse!
- Ai gustat? sopti Jared, privind fix n ochii animalului. Brusc, cinele i dadu drumul si seaseza covrig
pe pamnt.
n timp ce dulaul celalalt continua sa latre si sa se dea la Jared, baiatul se apleca si-1

apuca de ceafa pe cel de jos.

-Sa nu mai faci asa ceva, spuse el ncet. Niciodata!
l strnse si mai tare, dupa care i rasuci gtul dintr-o miscare.
Animalul tipa scurt, un chelalit ascutit de durere ce disparu chiar n clipa cnd gtul i se
frnse. Jared l lasa sa cada n noroi. Luke privea nmarmurit animalul nemiscat.
-L-ai omort, sopti el.
Jared se ntoarse si se uita n ochii lui.
-M-a muscat, rosti rece. Ce te asteptai sa fac, s-1 mngi pe ceafa?
Cel de-al doilea cine, tacut acum, adulmeca nelinistit lesul fara viata al partenerului sau.
Apoi se retrase destul de departe, pna se lipi de zidul cabanei.
ndeprtnd lantul de la gtul animalului mort, Jared l ridica.
-Ce-ai de gnd sa faci cu ala? ntreba Luke cu un tremur n voce.
Jared nu raspunse. n schimb, se rasuci si cara cadavrul n cabana lui Jake Cumberland.
Usa se nchise dupa el.
Jake Cumberland fusese pe lac mai toata dup-amiaza. Galeata ponosita care i servea
temporar drept cos de pescuit era plina cu vreo sase pesti - suficienti pentru el si cei doi
cini. Dupa ce l prinsese pe ultimul, cu vreo jumatate de ora nainte, se gndise sa se
ntoarca acasa si s-si scoata putin ogarii la plimbare. O sa verifice si capcanele si poate
chiar va vna. Dar se simtea destul de obosit dupa o noapte nedormita; mort de
oboseala" cum ar fi spus mama lui. N-ar fi fost nici o problema daca s-ar fi culcat imediat
ce se ntorsese acasa noaptea trecuta, dar nu putuse deloc sa puna geana pe geana din
cauza cinilor care latrasera ntruna. Zacuse asa n pat, ntrebndu-se ce ar fi putut sa-i
ntarite n halul asta. Poate vreo pasare de noapte, si spusese el. Sau poate vreun
raton, ori vreun sconcs, ceva." Dar stiu ca nu era vorba de un animal pentru ca ogarii
urlau altfel atunci cnd adulmecau mirosul unui posibil vnat. si daduse seama spre
dimineata ce voiau sa-i comunice, l avertizau, de fapt.
De aceea aprinsese lanterna si iesise n usa. Nu vazuse pe nimeni. Nu auzise nimic.
Dar avusese ciudatul sentiment ca se ascundea cineva n ntuneric.
Cineva care i supraveghea cabana.
Asa cum statea n pragul usii, ncercnd sa-1 zareasca pe cel care se ascundea, i se paruca aude vocea
mamei lui ca atunci, n copilarie: Tu poti s-1 simti, copile! Cnd e prinpreajma, poti sa-l simti. Atunci
tre' sa ai mare grija, foarte mare grija. Caci e mai puternicdect tine, copile! Sa nu uiti asta! E mult mai
puternic".
Chiar si dupa ce cinii se potolira, Jake ramasese treaz, asteptnd venirea zorilor. Cndncepu sa se
lumineze de ziua, nu se baga n pat, ci si vazu de treburile lui obisnuite.
Deretica prin cabana si hrani cinii. Verifica sa vada daca gaseste ceva n capcanele pusecu o zi nainte,
apoi, ct tinu furtuna, se ocupa cu jupuirea celor trei iepuri prinsi.
n cele din urma, fripse niste came de iepure ct sa-i ajunga pna la cina si pleca lapescuit, desi banuia
ca n cea mai mare parte a timpului o sa motaie la soare. Dar nureusi nici macar sa atipeasca pentru ca
vorbele mamei sale continuau sa-i bntuiegndurile.
Cnd e prin preajma, o sa-i simti prezenta."
Despre cine vorbea, oare?" Cnd era doar un copilandru, credea ca mama se refera la domnulConway.
Dar chiar si atunci nu era prea sigur ca stia despre cine este vorba, pentru ca nusimtea mare lucru cnd
se ntlnea cu stpnul mamei lui. Pn n noaptea aceea.
Ultima noapte a copilariei lui...
Jake se trezi n mirosul de fum al luminarilor si stiu, nainte sa vada, ce facea mama lui.

Se pregatea sa-si foloseasca magia.

Asa i zicea ea - lucra cu magie. ,>ar tu sa nu ncerci", l avertizase ea prima data cndse trezise n
miezul noptii si o gasise la masuta din coltul cabanei lor. baieteii nu trebuiesa lucreze cu felul asta de
magie." II trimisese la culcare n noaptea aceea, dar el nuadormise, tragnd cu ochiul de sub patura
subtire, singurul lucrul care-1 aveau de nvelitchiar si n cele mai reci zile.
De atunci, ori de cte ori se trezea si o gasea pe mama lui aplecata asupra meseisaracacioase, cu parul ei
prins cu esarfa albastra pe care i-o cumparase de Craciun dinbanutii strnsi de-a lungul unui an ntreg,
ncerca sa ramna nemiscat, pentru ca ea sa nusi
dea seama ca este treaz. n noaptea aceea nsa se dadu jos din pat si se aseza lingamama lui, urmarind-o
ngrijorat cum pregateste papusa.
Asa i se zicea.
O papusa voodoo.

Pentru el parea o papusa ca oricare alta - nici macar una foarte reusita -, dar mama i
explicase ca nu era chiar asa.
-Cu o papusa din asta poti sa faci sa li se ntmple multe lucruri oamenilor, li spusese ea.
Acum, cnd o privea cum coase materialul pelnga umplutura, si aminti ce i spusese
nvatatoarea cu cteva zile nainte, la scoala.
-Profesoara zice ca magia nu e buna, rosti el preocupat. Zice ca, daca ncerci sa faci vraji
voodoo pe oameni, ajungi n iad.
Mama lasa lucrul din mina, iar ochii negri i stralucira n lumina luminarii.
-Calugaritele nu stiu chiar totul.
Jake privea fix broasca moarta care zacea pe masa, chiar Unga papusa, cu stomacul
despicat pna la gura.
-Dar eu nu vreau sa te duci n iad, adauga el temator si rugator n acelasi timp.
Mama lui l mngie cu blndete.
-Nu-ti face griji, l linisti ea. Nu ma duc n iad. Privirea i se ntoarse spre papusa: Dar asta
nu nseamna ca altii nu se vor duce. Acum, urca n pat si culca-te! Trebuie sa mergi la
scoala dimineata.
Jake se strecura napoi sub patura, dar cteva momente mai trziu, cnd mama lui iesi
afara, se mbraca si pleca dupa ea.
La nceput ea merse pe marginea lacului, cautnd printre trestiile care se unduiau gratios,
acolo unde se ascundeau de obicei broastele, vnatul preferat al lui Jake.
Scoase din gt un sunet slab - exact ca acela al broastelor -si arunca n smrcuiile de acolo
creatura moarta pe care o vazuse baiatul pe masa. Apa se undui n locul n care cazuse
animalul, iar ea se opri, bolborosind ncet niste cuvinte, pe care Jake nule auzea prea
bine. Apoi, mama lui pomi mai departe cu papusa, oprindu-se din cnd n cnd pentru a
mai sopti o incantatie, pentru a mai rupe vreo creanga sau pentru a mai ridica vreun
obiect - odata o pana, alta data, o piatra -de pe carare.
- Toate au magie n ele, i explicase ea ntr-o dupa-amiaza cnd dadura peste oasele perfect
curatate ale unui corb mort, si ea se apleca, lua si ciocul si ghearele si le baga n
buzunarul de la sort. Orice fiinta vie poarta magie n ea, si cele moarte, la fel. Trebuie
doar sa stii cum sa le folosesti.
n seara asta nsa mama lui adunase att de multe lucruri, nct Jake era convins ca urma
sa fie martorul celei mai puternice vraji.
O urmari prin ntuneric si si aminti cuvintele nvatatoarei, care l privise de parca ar fi
vrut sa-1 asigure ca stia foarte bine ce fel de lucruri face mama lui uneori.
Hristos este Mntuitorul si numai prin Hristos ne putem salva sufletele. Toate celelalte
cai duc spre iad.
Mergnd pe urmele mamei sale, Jake se ruga n gnd ca ea sa se ntoarca la cabana. Apoi,
dupa foarte multa vreme, iesira din padure, si Jake stia unde se aflau.
Casa uriasa - casa unde lucra mama lui n Secare zi, curatind podelele, spalnd rufele,
pregatind masa si facnd diverse alte lucruri - se ridica n fata lui, amenintatoare, si brusc
avu revelatia a ceea ce avea sa se ntmple. n timp ce el se ascunse bine n umbrele
adnci ale magaziei, mama lui pasi n razele de lumina aruncate de luna stralucitoare.
Umbla ncet, cu capul n jos, ca si cnd ar fi cautat ceva. Apoi, cu o incantatie usoara ce
parea sa iasa din adncurile sufletului ei, ncepu sa se nvrta, trasnd o spirala ce se
ngusta din ce n ce mai tare pn cnd, n cele din urma, se concentra asupra unui singur
loc.

si ncetini miscarile si se opri. Se aseza pe pamnt cu picioarele ncrucisate. Cu ochii

fixati pe una dintre ferestrele de la etajul al doilea, scoase rnd pe rnd obiectele adunate
pe drum.
Mai nti, papusa, pe care o aseza n fata ei, cu capul ndreptat spre casa.
Apoi un cutit, a carui lama lucea n lumina lunii.
Cteva oase, proaspat curatate de came, fura asezate ntr-un cerc.
Apoi venira pietrele si putin muschi. Niste frunze si un pumn de tarina.
Le mprastie pe toate n jurul ei, incantatiile sale capatnd atta forta, nct Jake era
convins ca puteau trezi si mortii din somnul lor de veci.
n casa se aprinse brusc o lumina la etajul al doilea, nvaluind silueta mamei lui ca o
musca prinsa n pnza unui paianjen. Cteva minute mai trziu se deschise usa si un
barbat iesi n prag.
-Eulalie, tu esti?
Jake i recunoscu vocea - George Conway. Stapnul casei.

Barbatul pentru care lucra mama lui.

Cnd vazu ca nu primeste nici un raspuns, George Conway parasi casa si se ndrepta spre
gradina. Acum statea aplecat chiar deasupra mamei lui, si baiatul observa furia ce se
aprinse pe chipul barbatului cnd vazu lucrurile care o nconjurau pe Eulalie Cumberland.
-Ia-ti prostiile cu tine si du-te acasa, Eulalie, i ordona George Conway.
Jake si tinu respiratia, asteptnd ca mama lui sa-si strnga lucrurile si sa fuga de-acolo ct
mai repede. Dar ea si ridica fata si se uita fix n ochii barbatului. Apoi, ntinse mina
dreapta si arata spre silueta masiva a casei care se profila pe cerul ntunecat.
-Diavolul, intona vocea ei. Diavolul e peste tot. Si n casa, si n tine! Ridica papusa si i-o
scutura n fata. Acum e nauntru. Diavolul e prins aici. Smulse cutitul si l apropie de
papusa. Curnd o sa-1 scot. O sa-1 alung de tot.
George Conway continua sa se uite la ea cu ochii stralucind.
-Tu sa nu ma ameninti pe mine, Eulalie Cumberland. Sa nu ndraznesti sa ma ameninti.
Jake vazu cum pieptul mamei sale se umfla cnd se mpotrivi furiei lui George Conway.
-Nu-i o amenintare, spuse ea, si, desi de-abia soptise cuvintele, vocea ei se auzi clar n
linistea noptii. E o promisiune. Pna cnd luna va rasari, diavolul o sa paraseasca locurile
astea!
Cnd vazu ca ea se ntoarce la incantatiile murmurate, George Conway pleca de linga ea
si se ndrepta nspre magazie.
Fusese vazut! Inima ncepu sa-i bata cu putere si cauta disperat mprejur o cale de iesire.
Dar padurea era prea departe si nu mai exista nici un alt adapost care sa-1 protejeze. Un
tipat de spaima i se ridica n gjt, dar, chiar nainte de a-i da drumul, domnul Conway
disparu printr-o usa n cladirea alaturata celei n care se ascundea el.
Era n siguranta! Nu fusese vazut deloc.
Totusi, si tinu mai departe respiratia; orice sunet l-ar fi putut da de gol. Dupa o vreme,
care paru o eternitate, George Conway reaparu n cadrul usii, ducnd ceva n mna
dreapta. Cnd barbatul porni spre mama lui, Jake respira oarecum usurat.
-ti spun pentru ultima data, Eulalie, l auzi el pe George. Du-te acasa!
Dar femeia nu se clinti, si cnd barbatul ridica obiectul cu ambele mini deasupra capului
ei, Jake fu convins ca avea s-o loveasca. Dar el i desfacu un dop si apa ncepu sa se
scurga pe capul mamei lui.
Mai trecu o secunda si izul ntepator i umplu narile.
Nu era apa.
Ci benzina.
-Ultima sansa, Eulalie, l auzi Jake pe George Conway. Eulalie l privi pe barbatul care
statea aplecat asupra ei.
-Nu mi-e frica de tine si nu mi-e frica nici de chestia aia care te poseda.
ncepu sa-si rosteasca incantatiile din nou si flacara unui chibrit lumina chipul stapnului
ei. Barbatul o mai privi o secunda, doua, apoi se dadu napoi un pas.
Cu chipul mpietrit, George Conway arunca chibritul n balta de benzina din jurul femeii. Se
auzi un sunet ciudat, ca un suierat, cnd benzina exploda si George mai facu doi pasi
napoi.
Jake holba ochii de groaza si si acoperi gura cu minile. Voia sa se repeada sa-si scoata
mama din foc, voia sa o salveze de flacarile care dansau n jurul ei, dar muschii nu-1 mai
ascultau.
n timp ce privea uluit spectacolul terifiant din fata lui, simti vag o umezeala fierbinte

ntre picioare. Dar chiar si cnd pierdu de tot controlul vezicii sale, tot nu reusi sa se
elibereze din paralizia ce-1 tintuia sau macar sa-si mute privirea de la focul n care ardea
mama lui.
Eulalie Cumberland nu scoase nici un sunet cnd hainele i luara foc, iar nacarile ncepura
sa-i mannce carnea. Nici nu ncerca sa se salveze. n schimb, si ndrepta minile nainte,
unind doua dintre obiectele aduse cu ea.
n nna stnga tinea papusa, cu un streang, pe care i-1 legase n jurul gtului.
n mna stinga tinea cutitul.
n timp ce Jake si George o priveau, ea nfipse cutitul adnc in corpul papusii, apoi o
spinteca pna jos. Dupa ce materialul de bumbac din care era confectionata se desfacu,
din stomacul ei ncepura sa curga intestinele broastei.
Flacarile, mai nalte acum, i cuprinsera capul, dar ea continua sa tina papusa ct mai sus.
Maruntaiele sngernde straluceau in lumina focului si, cnd George le arunca o privire
ngrozita, Eulalie Cumberland ncepu sa rda.

Era un sunet nefiresc, ce erupea din gtul ei, hohot dupa hohot, si chiar si dupa ce
flacarile o consumara definitiv, rsul ei parea sa mai staruie nca n noapte.
Jake, ncremenit din cauza ororii de a-si vedea mama arznd, tremura n ntuneric, n timp
ce flacarile mureau ncet.
Nici atunci cnd focul se stinse complet, nu se simti n stare sa faca vreo miscare. II vazu pe
George Conway cum scapa de ramasitele mamei lui, adunndu-le ntr-o patura groasa,
apoi intrnd cu ele n casa ntunecata.
Jake Cumberland si petrecu restul noptii lipit de zidul magaziei.
ncerca sa-si spuna ca tot ceea ce a vazut nu se ntmplase, de fapt, ca trebuia sa fie un
cosmar ngrozitor.
Foarte curnd avea sa se trezeasca acasa, n cabana, unde mama lui va sta lnga soba,
pregatindu-i turtele, pe care i le servea ntotdeauna la micul dejun.
Abia cnd soarele rasari la orizont, Jake pleca, n sfrsit, acasa. Ramase nchis n cabana
trei zile si trei nopti. Iar cnd calugarita de la scoala venise dupa el si l ntrebase unde
este mama lui, el nu-i spusese nimic din ceea ce vazuse n noaptea aceea.
Nu va spune nimanui niciodata.
Dar cnd auzi ca, n dupa-amiaza de dupa moartea mamei lui, l gasisera pe George
Conway spnzurat de o ramura a arborelui de magnolia, nca tinnd n mna cutitul cu care
si spintecase burta, Jake auzi ceva.
O auzi pe mama lui riznd.
Stiuse imediat de ce rdea. Pentru ca, desi George Conway o omorse, Eulalie nvinsese.
Dar ce nu avea sa nteleaga niciodata era ce voia ea sa spuna cu: o s-i simti prezenta".
Pna n noaptea cnd ogarii se speriasera. Si atunci, pentru prima data, stiuse exact la ce
se referea mama lui.
II simtise si el. Ceva nefast.
Ceva ce se ascundea n ntuneric, pndind dincolo de cercul de lumina galbena aruncat de
lanterna lui.
De obicei le-ar fi dat drumul clinilor, dar nu si noaptea trecuta. Ceva l retinuse, ceva i
soptise ca e mai bine s-i tina n cabana.
n dupa-amiaza asta nsa, cnd plecase la pescuit, i legase afara - nu-i putea tine
nauntru toata ziua. Dar, n timp ce-si pregatea undita, momeala si galeata n barca pe
care o mpinse pe apa, se ntrebase daca nu ar fi trebuit s-i bage n cabana.
Sau chiar sa-i ia cu el.
n cele din urma, si spuse ca, indiferent cine sau ce se furisase aseara n jurul casei,
plecase de mult. Si n lumina stralucitoare a soarelui de amiaza, fu convins ca i se
paruse. Probabil ca se simtea putin nervos dupa mica lui incursiune de la miezul noptii.
Nu ca ar fi facut ceva rau - de fapt, le facuse chiar o favoare. Daca i ducea capul ct de
ct, si-ar fi strns lucrurile si s-ar fi ntors de unde venisera. n plus, nici nu aveau cum sa
stie ca el era cel care le omorse pisica si le-o prinsese n cuie de zidul casei. Si, chiar
daca cineva l-ar fi suspectat, n-ar fi putut dovedi nimic.
Nu, era doar nervos.
Relaxndu-se, n sfrsit, pentru prima data dupa ce deschisese cufarul mamei lui, cu onoapte nainte,
Jake se ntinse pe fundul barcii, tinnd undita usor n mna dreapta, cupicioarele proptite de bancuta din

mijloc si capul sprijinit confortabil n curbura de laprova. si trase peste obraz palaria de paie si nchise
ochii.
Apoi auzi latratul cinilor.
Jake sari drept n picioare, recunoscndu-le imediat latratul. Erau cinii lui, nu ncapea nici
o ndoiala - le recunostea glasul chiar si de la doi, trei kilometri. Si nu latrau attati, de
parca ar fi adulmecat vreun raton sau vreun iepure. Nu, nu, faceau exact ca noaptea
trecuta, hamaiau nnebuniti.
Jake ndrepta barca si pomi sa vsleasc napoi catre mal. Plutise ceva vreme si cabana
parea destul de departe, desi latratul cinilor se auzea att de clar pe deasupra apelor,
nct aveai senzatia ca se afla la vreo doua sute de metri departare.
Nu trecu mult si cinii amutira brusc. Se opri din vslit, lsnd barca sa pluteasca singura,
si asculta timp de un minut.
Nimic, cu exceptia pleoscitului unui peste si a bzitului unui tntar chiar lnga urechea
lui. Apoi, exact atunci cnd si plesni obrazul ca sa scape de el, l auzi.
Jake stiu imediat ce se ntmplase cnd auzi sunetul pentru a doua oara. Un urlet ascutit
de durere, ce se stinse att de repede, nct Jake ghici exact ceea ce se ntmplase.
Unul din cinii lui murise.

Uitnd de tntar, Jake cobori vslele n apa si ncepu sa traga de ele ntr-un ritm sustinut
pentru ca barca sa alunece mai repede.
Se mai opri de doua ori, ca sa asculte, dar, de-abia cnd ajunse aproape de mal, l auzi n
sfrsit.
Un singur cine - putea sa jure ca e Lucky - mai scheuna.
Ajunse la mal si sari pe nisip, tragnd barca dupa el pna cnd jumatate din ea se nfipse n
noroiul moale de la tarm. Lasa totul balta si pomi n graba spre cabana.
La prima vedere, nimic nu parea schimbat. Dar apoi, cnd se duse n spatele casei, vazu
ca avusese dreptate. Prins n lant, Lucky scheuna si adulmeca pamntul din jurul celuilalt
lant gol.
Red nu mai era.
Jake se apropie si se lasa ntr-un genunchi.
-Ce s-a ntmplat, Lucky? ntreba el. Ce s-a ntmplat aici ct am fost eu plecat?
Clinele scheun agitat si dadu din coada cnd Jake l mngie, dupa care ncepu din nou sa
adulmece pmntul n locul unde statuse Red. Incruntndu-se, Jake ridica lantul si verifica
zaua cu care l prindea de zgarda.
Nu era nimic n neregula cu ea.
Si nici zgarda nu mai era acolo.
-Unde e Red, Lucky? ntreba el. Unde s-a dus? Scotnd lantul de la gtul cinelui, Jake se
ridica. Gaseste-1, baiete, spuse el blnd. Hai, arata-mi unde e!
Clinele o zbughi dupa cabana si, dupa un moment, Jake dadu peste el zgriind usa de la
intrare.
Urcnd pe prispa, Jake ezita. De ce sa fie Red n cabana? Daca nsa cineva l-ar fi omort...
Apoi si aminti. Nu cineva. Ceva. Un fior de gheata i strabatu trupul, dar traversa prispa
coscovita si deschise usa.
Red era acolo.
Cinele zacea pe masa, cu burta spintecata si cu maruntaiele atrnnd pna aproape de
podea.
Lucky ncepu sa scheaune ncetisor, lipindu-se strns de picioarele lui.
-Oh, Doamne, sopti Jake. Oh, Doamne, Isuse Hristoase, cine a facut asta?
Cu un nod n stomac, Jake se apropie, ntinse mna si mngie ncet blana cinelui, ca si
cnd ar fi vrut sa-1 linisteasca. Apoi ochii i cazura pe piciorul drept din fata.
Laba lipsea; fusese taiata frumos, lsnd n urma un ciot nsngerat.
, ,Prea trziu, gndi Jake.
E deja prea trziu."
19
Janet se uita agitata la ceas probabil pentru cel putin a zecea oara.
Sase fara un sfert.
nca cincisprezece minute.

i mai dadea lui Jared cincisprezece minute dupa care - dupa care ce?
O sa sun la politie? Sau la spital?"
-N-ai de ce sa-ti faci griji, o linistise Ted cu o ora n urma. Are aproape saisprezece ani.
Apoi, citind exact gndul care-i rasarise n minte, zmbi cu subnteles. Dar nu semana cu
sursul acela batjocoritor care-i aparea pe buze cnd venea de la vreunul dintre
chiolhanurile lui. De data asta era un surs prietenesc si, cnd vorbi, n vocea lui nu era
nici o urma de sarcasm.
-Hai, Jan, fii serioasa! Nu e ca mine - sa zaca pe undeva beat. Probabil ca e cu vreunul
dintre colegii lui.
O cuprinse si i ciufuli parul asa cum obisnuia sa faca, dar cu multi ani n urma.
Nici nu mai stiu de cnd. De cinci ani? De zece? A trecut atta vreme ca nici nu-mi mai
amintesc." Dar rasuflarea lui nu mai mirosea a alcool acum si, cnd i simti bratele n jurul
ei, mngindu-i parul, anii disparura si gestul i se paru familiar, de parca ultima data cnd
o mngiase fusese ieri.
-Hai sa nu cautam necazurile cu luminarea, da?
Se linistise brusc si se ntorsese la treburile ei, curtnd cartofii ce fierbeau acum pe
aragaz, n timp ce Ted se juca cu Molly, amndoi asezati pe podea, lovind mingea
preferata a fetitei.
Scout se ncolacise confortabil ntr-un colt, lnga frigider.
Kim era n dormitor, chinuindu-se cu temele.
Ca ntr-o familie normala, se gndi Janet. Aratam ca o familie normala." Dar, pe masura

ce minutele se scurgeau si Jared nu mai ajungea odata acasa, grijile ei ncepura sa ia dinnou amploare.
Obisnuinta. E doar obisnuinta, si spuse ea. M-am obisnuit s-mi fac grijidin cauza lui Ted, nct, daca
nu trebuie sa ma ngrijorez pentru el chiar si o singura zi,
gasesc pe altcineva pentru care s-mi fac griji." Dar nici macar nu trecuse o zi ntreagade cnd Ted
venise acasa. Mine sau poate chiar n noaptea asta, totul se putea schimba.
Era foarte probabil sa aiba ascunsa pe undeva o lada cu votca. Si totusi, ct fusese ziuade lunga, l
privise pe Ted muncind - si muncise mai mult dect o facuse vreodata - sivazuse schimbarea. Chiar si
atunci cnd nu stia ca este privit, cnd ea statea bine ascunsantr-una dintre camerele de sus, Ted
continua srguincios, cu pieptul lucind de sudoare sicu muschii ncordati. Iar cnd terminase, n cele din
urma, cu gradina din spate, nu-siluase o bere drept rasplata. n schimb, si turnase un pahar de ceai cu
gheata pe care lfacuse ea nainte de prinz, dupa care facu un dus si se ocupa de Molly.
Ca o familie normala.
-Daca nu ajunge acasa pna la sase, o sa mncam fara el, spuse Ted, citindu-i nca o data
gndurile. i facu cu ochiul. La urma urmei, n-ar fi prima data cnd familia asta ar avea cu
un membru mai putin la masa. Si ti promit, spuse el n continuare cnd vazu ca nu
reusise sa-i alunge teama din priviri, ca, daca nu se ntoarce pna la sapte, ma duc s-1
caut. Bine?
Ridicndu-se, se apuca sa aseze masa, cu Molly agatata de picioarele lui. Din nou,
obisnuinta si spusese cuvntul si Janet se apleca sa o ridice pe fetita nainte ca el sa o
dea la o parte. Dar iarasi sotul ei o surprinse.
-Las-o, draga! Vrea si ea sa ajute.
Ted o striga pe Kim fix la ora sase si toti patru se asezara la masa.
La sase si cinci minute Scout se ridica si scoase un mrit amenintator. Se oprira cu totii
din mncat, cu exceptia lui Molly, si privira cinele care se ndrepta spre usa de la
bucatarie. Auzira usa de la intrare deschizndu-se si nchizndu-se la loc.
-Jared? striga Janet. Sntem n bucatarie! Cina e gata.
Se ridica sa umple farfuria fiului sau, dar, cnd ncerca sa l dea ncet la o parte pe Scout
ca sa ajunga la aragaz, animalul nu se clinti din loc. Cinele statea teapan, fixnd usa
bucatariei, cu blana zbrlita. Cnd Jared aparu n prag, Scout scoase din nou un mormait
amenintator.
- Pentru Dumnezeu, Scout, e doar...
Cuvintele i nghetara pe buze cnd vazu ca Jared nu era singur, n spatele lui se afla
baiatul pe care si-1 aducea aminte din ziua nmormntrii, cnd se mutasera n casa.
Mark parca? Nu. Luke. Aha, da. Luke." Privirea i se muta din nou nspre fiul ei.
- Ar fi trebuit sa suni, i zise ea. Daca as fi stiut ca vii cu un prieten, as fi facut mai multa
mncare.
-Nu-i nimic, raspunse Jared. Am mncat niste pizza n oras. Noi ne ducem la mine n
camera sa ascultam niste muzica, da?
Fara sa mai astepte vreun raspuns, disparu mpreuna cu prietenul lui n sala de mese.
Dar Scout, n loc sa-1 urmeze asa cum facea ntotdeauna, ramase atent pna cnd sunetul
scos de pasii baietilor nu se mai auzi deloc. Apoi, cnd clinele se ntoarse la locul sau de
lnga frigider, se aseza, dar cu urechile ciulite.
-Vezi? zise Kim. Ti-am spus eu ca Jared s-a comportat aiurea toata ziua. Pna si Scout a
simtit asta.
-Nu crezi ca Scout ar fi putut sa reactioneze asa din cauza prietenului lui Jared? ntreba
tatal ei.
nainte sa apuce Kim sa raspunda ceva, casa se umplu de sunetul asurzitor al muzicii - o

melodie rap ale carei versuri, chiar daca nu ar fi fost nabusite de tavanul bucatariei, erau
acoperite de ritmul bubuitor al sintetizatorului. Molly, care se jucase fericita cu mncarea
pna mai adineauri, ncepu sa urle, iar Janet, reactionnd conform obisnuintei inoculate
de-a lungul anilor, se ridica de la masa, anticipnd deja furia sotului ei.
-O sa-1 pun s-o opreasca, ncepu ea, dar Ted era deja n picioare.
-Ai tu grija de Molly, i spuse el. Si-asa o sa fie suficient de ru cnd o s-i spun eu s o
dea mai ncet. Daca te duci tu, o sa-i fie tare rusine.
In timp ce Janet o ridica pe Molly din scaunelul ei pentru a o mai linisti, Ted se ndrepta
spre scari. Dupa cteva secunde luzica se domoli, iar urletele lui Molly se transformara
tncet-ncet ntr-o smiorcaial de copil rasfatat. Apoi fetita si freca ochii cu pumnii ei mici
si se zbatu n bratele mamei ei ca sa ajunga din nou la mncare. Janet o puse din nou n
scaun si Molly baga n gura o mn din piureul de cartofi pe care si-1 ntinse n mare

parte pe fata si pe bavetica.

Cnd Ted se ntoarse, Janet se astepta ca muzica sa nceapa din nou.
Dar era tot liniste.
-Vrei sa-mi spui si mie cum ai facut asta? ntreba ea.
-Simplu, raspunse Ted, asezndu-se la loc pe scaun. Am facut un trg.
-Un trg, repeta Janet. Ce fel de trg?
Ted i zmbi ironic, aruncndu-i o privire ghidusa.
-Poate n-ar trebui sa-ti spun, zise el. E o chestie ntre barbati. Dar pentru ca oricum o sa
afli, nu e nici o nenorocire daca-ti zic. I-am dat una dintre camerele de la subsol.
Janet si privi nedumerita sotul, apoi dadu din cap.
-mi pare rau, dar cred ca va trebui sa-mi explici. Nu m-am prins.
Ted dadu din umeri.
-Gndeste-te putin. Jared are aproape saisprezece ani, nu? Este exact vrsta la care
adolescentilor le place genul asta de muzica.
- Mie nu-mi place, interveni Kim.
Dar nainte ca vreunul din parintii ei sa o corecteze, si modifica rapid afirmatia:
-Sau cel putin nu-mi place sa fie data asa de tare nct sa-ti sparga timpanele.
-Dar este evident ca fratelui tau i place - sau prietenului lui, ceea ce e cam acelasi lucru.
Asa ca, daca avem noroc si n cteva luni locul asta o sa fie plin de oaspeti, Jared o sa se
mute la subsol. I-am spus ca poate sa-si aranjeze camera exact asa cum vrea el, atta
vreme ct o izoleaza perfect si nimeni n-o sa fie deranjat de ceea ce asculta el. El o sa
aiba propriul loc, iar noi ne captusim cu o camera n plus de nchiriat si cu uri adolescent
mai putin care sa stea cu orele n baie.
-Dar eu nu stau cu orele n baie, protesta Kim.
nainte ca mama ei sa poata obiecta, fata schimba subiectul:
-Dar daca vreau si eu o camera jos? Tatal ei o privi prietenos.
-Chiar vrei? o ntreba el, cu un glas ce nu trada nimic din ceea ce gndea.
Kim se gndi la ncaperile ntunecate de la subsol, slab luminate de cteva becuri amarite.
Dumnezeu stie ce putea fi acolo, ascunzndu-se prin ntuneric. Nu se putu abtine si se
scutura cu un fior, apoi dadu din cap.
-Nu!
-Ma gndeam eu, raspunse tatal ei, facndu-i cu ochiul lui Janet.
O jumatate de ora mai trziu, cnd Kim mersese n camera s-si continue lectiile, iar Jared
si Luke disparusera la subsol pentru a-si face planuri n legatura cu noua camera, Janet
statea la chiuveta, spalnd vasele.
Apa curgea linistitor, iar ea ncerca sa nteleaga ce se ntmplase n ziua aceea.
Cum fusese posibil ca ea sa se trezeasca de dimineata, hotarita sa puna capat casniciei
ei, iar acum dorea sa-si petreaca seara cu acelasi barbat pe care intentionase sa-1
paraseasca?
Numai ca el nu mai era acelasi barbat.
Indiferent de ce se ntmplase cu Ted - indiferent de ce adevar descoperise el prin aburii
betiei se schimbase, se schimbase cu adevarat. Iar cel care venise acasa azi de
dimineata nu era un Ted total schimbat - era acel Ted pe care l ntlnise cu multi ani n
urma, nainte sa se apuce de baut.

Era acel Ted pe care si-1 dorise dintotdeauna, nu Ted mpotriva caruia o avertizasera toti
prietenii.
In cele din urma, se dovedise ca ea avusese dreptate. Poate", auzi vocea mamei ei.
Janet ncerca sa scape de avertismentul tacut al mamei, dar nu reusi.
Ted mai facuse totusi promisiuni si nainte.
Si de fiecare data le ncalcase cu nerusinare.
Si de ce ar fi altfel de data asta? n linistea din bucatarie, se vazu obligata sa admita ca
poate nu era deloc altfel. Va trebui sa astepte pentru a se convinge.
Dar acum, pentru prima data dupa multi ani, se simtea casatorita din nou.
Indiferent ct va dura, ea se va bucura din plin de acest sentiment.
-Esti sigur ca e o idee buna? ntreba Luke Roberts n timp ce se uita cu atentie princamera.
Era o ncapere de vreo doisprezece metri patrati, cu peretii facuti din placaje de lemn destejar gros
prinse de stlpii imensi care sustineau mare parte din grinzile casei. Eraluminata de un singur bec ce
atrna de un fir ce fusese rasucit de-a lungul traverselor desub podea. Pe unul din ziduri, sus de tot, se
gaseau doua ferestre mici ce dadeau chiar

sub scara principala de la intrare. Erau suficiente pentru a arunca putina lumina, dar, cuexceptia unei
bucatele de cer, nu se mai vedea nimic altceva. Doar gndul de a se mutantr-un loc ca asta l facu pe
Luke sa se cutremure si realiza ca, daca ar fi pus n situatiade a alege ntre vagauna asta si camera de la
etajul al doilea - de doua ori mai mare -,
stia dinainte ce ar prefera. De fapt, ar fi ales chiar si o ncapere pe jumatate ct astanumai sa aiba o
fereastra mare pe care sa o poata deschide pentru a o putea aerisi nmod normal.
n plus, odaia mai avea si un miros ciudat. Parea sa vina dinspre podeaua facuta dintr-unsoi de beton
erodat, plin de gauri, de care Luke era sigur ca snt pline cu mucegai si totfelul de bacterii.
-Ce-i aici? ntreba el, artnd spre un gratar aflat n mijlocul camerei.
- Este un put colector, raspunse Jared. Daca ploua mult si se aduna multa apa, atunci se
scurge aici. Apoi, cnd se umple prea tare, se declanseaza o pompa, care trage toata apa
afara.
Camera, care era aproape de pozitia zero n lista preferintelor lui Luke, mai scoase la
iveala si prostia asta.
-Adig, vrei sa spui ca o sa dormi ntr-o camera care ar putea fi inundata?
Jared ridica din umeri.
-Chiar daca se inunda, nu poate fi asa rau.
Apoi rnji, cu ochii strlucindu-i n lumina slaba a becului.
-Si mai degraba as vrea sa fiu aici dect sus, unde lumea ar sti tot ce fac eu.
-Nici macar baie nu ai, mai zise Luke, posac.
-Ba am, l contrazise Jared. E chiar acolo n colt, lnga scari.
-Si ce-o sa faci daca se inunda chiar n miezul noptii? O sa fie o gramada de paianjeni si
alte chestii de-astea acolo, jos.
-Isuse, mormai Jared. N-ai auzit niciodata de curse pentru gndaci? Le pui acolo si nchizi
locul cteva ore, si gata.
-Tatalui tau o s-i placa ideea asta, observa Luke.
- De fapt, chiar a lui a fost ideea, replica Jared. Ai niste iarba?
Luke se uita la el banuitor.
-Si daca as avea? ntreba el cu un ton ce se voia natural. Jake si dadu ochii peste cap.
-Pai, daca ai, hai s-o fumam. Luke l privi fix.
-Cu ai tai sus?!
Jared dadu din umeri indiferent.
-De ce nu? De-aia mi place mie la subsol - nimeni n-o sa calce pe-aici, asa ca nici n-o sa
simta mirosul, chiar daca iese putin pe sub usa.
Luke se ncrunta.
-Pun pariu ca n-ai face-o, spuse el, suficient de provocator ct sa-i confirme lui Jared ca
are la el iarba.
-Ma duc sus sa iau ceva de haleala si niste Cola, spuse Jared. Apoi fumam si vedem ce
putem sa facem cu locul asta.
Reveni dupa cinci minute, aducnd cu el nu numai cteva sticle de Coca-Cola si niste
cipsuri, dar si aparatul de radio din camera lui, mpreuna cu vreo trei luminari. Baga
radioul n singura priza din camera, i dadu drumul, dar i lasa volumul ct mai mic, ca sa
nu vina nimeni dupa ei.
-Asadar, ce zici Luke? spuse el. mpartim tigara aia? Luke se ncrunta.
-Cum ai stiut ca am asa ceva?
Buzele lui Jared se strinsera ntr-un zmbet misterios.
-Stiu tot felul de chestii, spuse el.

Luke baga mna n buzunar si scoase o cutie rosie de metal, i deschise capacul si
ndeparta cu grija hrtia care acoperea de obicei guma de mestecat. Dedesubt nsa se
gaseau trei tigari atent rulate. Lua doua dintre ele si le aseza pe podea, apoi strecura
cutia la loc, n buzunarul pantalonilor.
ncet, Luke i dadu una din tigari lui Jared.
Baiatul scapara un chibrit, aprinse tigara si trase fumul adnc n plamni. Tinndu-si
respiratia ct putu de mult, i pasa tigara lui Luke.
-Vezi? zise el dupa ce trasesera trei fumuri fiecare. Ce mare filosofie!
Amndoi se asezasera pe jos, sprijiniti de peretele din stejar.
-Marfa buna, murmura Luke n timp ce trase nca un fum.
Jared se ridica si aprinse o luminare, trase de snur ca sa scape de lumina chioara a

becului si ntregul aspect al camerei paru sa se schimbe. Suprafetele aspre ale planselorce formau
peretii camerei se nmuiar, iar tavanul parea sa nu mai existe.
-Misto, rosti Luke.
-Sssss, l ntrerupse Jared. Lasa-ti mintea sa zboare!
Lua si a doua tigara de pe podea, o aprinse si i-o dadu lui Luke.
Lumina din camera ncepu sa creasca n intensitate si sa plpie parca.
Peretii, la rndul lor, ncepura sa se lumineze. Nu se mai vedea nici o urma de scndur.
Peretii devenira translucizi si pareau strabatuti acum de curcubee. Apoi zidurile, la fel ca
tavanul cu cteva minute n urma, ncepura sa se ndeparteze.
Luke avea senzatia ca se afla ntr-o ncapere uriasa, ca o catedrala, cu un tavan care se
boltea att de sus, ca abia l zarea. Peretii erau aurii, ornati cu vitralii care faceau ape,
ape n lumina ce venea de undeva, de dincolo de ele. Luke zari ceva ce semana cu un
altar, deasupra caruia - parnd ca pluteste prin aer - era o femeie.
O femeie att de frumoasa cum nu mai vazuse niciodata.
Se apropie de el, cu trena argintie fluturind n jurul ei, si, cnd picioarele i atinsera
pmntul, ea si ndrepta degetele spre el.
Ingenunche si l mngie blnd pe obraz.
-Atinge-ma, i spuse ea cu o voce care i se parea cea mai dulce muzica din lume. Atingema!
Luke ezita la nceput, apoi ntinse mna sa atinga femeia perfecta.
Trena cazu, descoperind un trup desavrsit, cu o piele aurie. Luke o atinse si tremura.
-Te vreau, Luke, sopti femeia incitant, asa cum ma vrei si tu pe mine...
Aparitia femeii sterse din mintea baiatului orice altceva si Luke Roberts se lasa coplesit
de un extaz pe care nu-1 mai simtise niciodata si stiu ca, atunci cnd totul avea s se
termine, el va fi schimbat pe vecie.
-Da, respira el greu. Oh, Doamne, da...
n timp ce Luke se abandona placerilor aduse de femeia perfecta, Jared Conway privea cu
atentie.
Privea si zmbea.
20
Sandy Engstrom privea nervoasa spre Kim Conway. n ultimele saptamni - chiar de cndKim o
ntrebase daca poate sa se aseze lnga ea la prnz -, cele doua fete deveniserabune prietene. Sandy
fusese surprinsa la nceput, pentru ca n prima zi Kim nu vorbise cunimeni n afara de fratele ei. Cu
superbul ei frate", se corecta Sandy, desi avusese grijaca Kim sa nu afle ca i picase cu tronc din prima
clipa n care-1 vazuse. De fapt, motivulreal pentru care fusese att de prietenoasa cu Kim era acela ca,
asa, ar fi putut sa-1ntlneasca. Pna la sfrsitul acelui prnz, si daduse seama ca i gasise o
nlocuitoareMelissei Parker, prietena ei cea mai buna, de cnd era la gradinita, dar care, din pacate,
se mutase la New Orleans cu putin nainte sa nceapa scoala. Ct despre Jared, pasiunealui Sandy pentru
fratele noii ei prietene se stinsese tot att de repede cum ncepuse.
Poate, daca nu s-ar fi ncurcat cu Luke Roberts..."
Dar se nhaitase cu Luke si, n ceea ce o privea pe Sandy, oricine era prieten cu Lukeiesea din discutie,
fie si numai pentru simplul motiv ca Luke i daduse papucii prieteneiei, Melissa Parker, cu un an n
urma. Nici macar nu avusese curajul sa-i spuna ca aterminat-o cu ea. n schimb, o invitase pe Dawn
LaFrenier la petrecerea data n cinstearentoarcerii acasa si, cnd aflase Melissa, era deja prea trziu sasi mai gaseasca altpartener. Sandy nu avea nici ea o pereche, asa ca s-au dus amndoua la un film,
hotarndsa-1 stearga de pe lista lor pe Luke - si pe toti prietenii lui. Iar acum, doar pentru caMelissa se
mutase, nu avea de gnd s schimbe ceva n aceasta privinta.
Din fericire pentru Kim, stigmatul pe care-1 purta Jared din cauza noului sau amic nu setransferase si

asupra ei. Fetele luau prnzul mpreuna de vreo sase saptamni si nvatauamndoua acasa la Sandy,
aproape n fiecare dup-amiaza. Pna acum, Kim nu o invitasenca n casa Conway si, desi Sandy era
curioasa, nu era foarte sigura c-si doreste spuna piciorul pe-acolo. De fapt, chiar ntrebase de vreo
cteva ori daca noua ei prietenanu se teme s locuiasca n casa aceea.
-De ce mi-ar fi frica? i raspunse Kim. Adica, nu e bntuit sau ceva de genul asta.
Expresia de pe fata lui Sandy o facuse sa geama. Doar nu crezi si tu toate povestile alea
despre matusa si unchiul tatalui meu, nu?
Cnd Sandy se nrosi, Kim ofta, exasperata.
-E doar o casa ca oricare alta! Si care a fost nelocuita multa vreme, si doar pentru ca

Luke Roberts crede ca e bntuit nu nseamna ca asa si este.

Numele lui Luke fu suficient pentru ca Sandy sa nu mai aduca vorba despre zvonurile acelea
vechi, desi era convinsa ca exista un smbure de adevar n ele. Pe Sandy o interesa mai
mult faptul ca Kim parea uneori dusa pe alta lume. Era convinsa ca fata i ascundea ceva.
- Kim? zise ea acum. Te simti bine?
Se furisasera n pauza de masa la pizzeria de lnga Sfntul Ignatiu, sarind nca o data
peste macaroanele cu brnza ale calugaritelor.
-Pari preocupata de ceva.
De fapt, Kim era, ntr-adevar, ngrijorata de ce s-ar putea ntmpla daca le-ar prinde
profesoarele. Dar, mai mult de att, era ngrijorata din cauza lui Jared. Stia nsa ce crede
prietena sa despre fratele ei, asa ca dadu din cap. n plus, chiar daca Sandy ar fi putut so
nteleaga, nu prea stia exact ce sa-i spuna. Relatia ei cu Jared se racea pe zi ce trecea,
iar n prezent era ca si cnd nici nu avea vreun frate, ca sa nu mai vorbim de unul
geaman.
-N-am nimic, raspunse ea, dar, vaznd ca Sandy nu o prea crede, nascoci un motiv care
ar fi putut sa o satisfaca. De fapt, ma ntrebam ce fel de scuza ai sa inventezi cnd o sa-ti
fac o invitatie.
Sandy si nclina capul.
-Sa ma inviti unde? ntreba ea. Si de ce as refuza?
-Sa dormim mpreuna vineri noapte, spuse Kim, nonsalant Tacu putin, dupa care
adauga: La mine acasa.
Asa cum se asteptase, chipul prietenei ei se ntuneca.
-Sper ca nu ti-e frica, nu? ntreba Kim cu o sinceritate exagerata.
-Aa, nnuu, raspunse Sandy, un pic prea repede. Eu doar...
-O sa nchidem niste filme horror si o sa pretindem ca e noaptea de Halloween, chiar
daca e cu doua nopti mai devreme. Putem sa...
si nghiti restul cuvintelor cnd vazu privirea lui Sandy, care era suficient de expresiva,
asa nct Kim s-si dea seama cine intrase n pizzerie chiar atunci. Vocea lui Luke Roberts
i confirma* banuiala.
-Buna, zise el, venind spre masa lor si asezndu-se pe bancheta lnga Kim, n timp ce
Jared se strecura lnga Sandy pe partea cealalta.
-Ce puneti la cale? rnji Jared spre sora lui. De ce nu ne-ati chemat si pe noi cnd ati
sters-o de la scoala?
Kim vazu privirea taioasa pe care i-o arunca Sandy lui Luke Roberts si realiza, cu groaza,
ca si ea se uita tot asa la fratele ei. l privi cu atentie de data asta, studiindu-i chipul.
Trasaturile -totul de fapt - erau neschimbate. Dar nu-1 mai simtea la fel. Toata viata ei
simtise legatura aceea speciala dintre gemeni -acea conexiune profunda cu fratele ei care
o asigura ntotdeauna ca, indiferent ce se ntmpla, el este alaturi de ea.
Acum nu mai era asa.
Nu-1 mai simtea. Kim ofta n sinea ei. Poate ca era un lucru pe care trebuia sa-1 uite.
Poate ca se maturizau amndoi.
Ceva o trezi brusc din reverie... dar ce?
Ceva i atingea piciorul! Apoi simti coapsa lui Luke Roberts lipita strns de a ei. Sentoarse nspre el si1 strafulgera cu privirea.

-N-ai putea sa te dai mai ncolo?

Luke se uita la ea batjocoritor, dar se retrase.
-Si tine-ti minile pe masa, i mai spuse Kim.
-Isuse, ofta adnc Luke. Ce te oftici asa? Kim i zmbi rece.
- Nu e treaba ta! spuse ea.
Asezata n fata lui Kim, Sandy Engstrom era tulburata de prezenta lui Jared alaturi de ea.
l vazuse imediat ce intrase si, cnd privirile li se ntlnira, se simtise coplesita de un sentiment
ciudat.
De parca i-ar fi citit gndurile.
Dar nu se multumise doar sa se uite. Parca i-ar fi atins si sufletul. Simtise cum se
nfierbnta brusc si cum i se face pielea de gaina. Imediat - chiar nainte sa porneasca
spre ele - stiuse ca avea sa se aseze lnga ea.
Acum, cnd corpul lui era lipit de al ei, se nfiorase din nou si simti iarasi caldura aceea
delicioasa.
Daca Jared mi cere o ntlnire? S ma duc?"
Sandy tremura doar gndindu-se la aceasta posibilitate.

Nu-mi vine sa cred!" exclama n sinea ei Kim n timp ce Luke si puse mna din nou pepiciorul ei.
Dndu-i lui Luke un brnci serios, nct aproape l dadu jos de pe bancheta, seridica, si iesi din micul
separeu.
-Hai, Sandy, sa plecam de-aici, i spuse ea prietenei ei. Mai avem doar zece minute sitrebuie sa mai mi
iau ceva din vestiar.
-Ce te grabesti asa, draga? protesta Luke. Haide, mai stati, ca noi de-abia am ajuns aici.
-Poate ca tie nu-ti pasa daca te prinde, dar mie, da, i-o reteza Kim. A fost oricum o ideeproasta sa venim
aici.
Se ndrepta spre usa, fara sa mai arunce vreo privire napoi.
Sandy o urma, dar, nainte sa iasa, se mai uita o data la Jared. Privirile li se mtlnira sifata avu iarasi
senzatia ciudata ca Jared o patrunde cu privirea, rspndindu-i n tot trupul
o caldura care o facu sa tremure de placere.
Ca si cnd ar face dragoste cu mine, se gndi ea. Ma simt de parca ar face dragoste cumine."
Chinuindu-se s-si controleze emotiile - si rugndu-se ca nimeni sa nu-i observembujorarea puternica -,
Sandy se grabi sa-si ajunga prietena.
Brusc, si dori din tot sufletul sa petreaca noaptea de vineri la Kim acasa.
Pizzeria se golise de vreo douazeci de minute, dar Jared nu dadea nici un semn ca ar vreas plece. Luke
Roberts ncepu s se agite. Deveni foarte nervos. De zece ani - chiar decnd intrase la scoala Sfntul
Ignatiu - traise cu frica fata de calugarite. Mai nti, nvatasesa se teama de pedepse cnd sora Katherine
l plesnise peste degete cu o rigla pentru cai daduse o bucatica de guma de mestecat unuia dintre
prietenii sai, care statea n bancadin spate. Mna i sngerase toata ziua, pentru ca sora Katherine nu-1
lasase sa-si punanici un plasture peste rani. Daca Isus nu a cerut plasturi cnd era pe Cruce, cred ca
potisuporta si tu niste zgrieturi la degete, nu-i asa Luke?" i spusese ea. Restul claseichicotise la auzul
vorbelor ei despre Isus pe Cruce, dar o singura privire de-a calugaritei ipotolise, iar Luke se nrosise de
rusine cnd ncepuse sa plnga din cauza durerii. DacaIsus nu a cerut plasturi, atunci nseamna ca nici
nu a plns. Dar el si nvatase lectia si nua mai ncercat niciodata sa fac vreo trasnaie.
Mai nvatase sa nu vorbeasca n timpul orelor si, de asemenea, ca trebuie sa se ridicecnd raspundea la
vreo ntrebare. Si mai nvatase sa nu ntrzie.
Facuse greseala asta n clasa a sasea, cnd sora Michael era profesoara lui. Sora Mike singura
calugarita care le permitea copiilor sa-i prescurteze numele - i daduse dreptpedeapsa sa rmna dupa
ore la scoala si sa scrie pe tabla:
mi pierd timpul cnd ntrzii.
Pierd timpul colegilor mei cnd ntrzii.
Pierd timpul sorei Mike atunci cnd ntrzii.
A scris cele trei propozitii de o suta de ori si, cnd a terminat, si-ajurat sa nu mai ntrzie
niciodata.
Si nu o mai facuse, pna astazi. Acum se tot uita la ceas, ncercnd sa nu-1 lase pe Jared
sa vada ce face. Dar Jared parea ca se pricepe foarte bine sa vada ce face el.
-Care-i problema? ntreba el. Ti-e teama ca sora Clarence o sa te puna sa rami dupa
ore?
-Nu, replica Luke, dndu-si seama ca i raspunsese putin prea precipitat.
Jared i arunca o privire batjocoritoare.
-mi pierd timpul cnd mtrzii. Pierd timpul colegilor nici cnd ntrzii. Pierd timpul sorei

Michael cnd ntrzii", ngna el de parca ar fi citit cuvintele scrise de el pe tabla.

Sau de parca mi-ar fi citit gndurile", rosti Luke n sinea lui.
Cum? Cum de stia?" Rememora ultimele saptamni, pe care le petrecuse aproape
integral cu Jared Conway. i spusese el lui Jared despre dupa-amiaza aceea cnd
ramasese dupa ore cu sora Mike?
Fara ndoiala!
Dar nu, nu-i pomenise nimic - era aproape sigur de asta. Cum de stiuse Jared?
-ti pot citi gndurile, i spusese acesta lui Luke a doua zi, dupa ce fumasera iarba n
subsolul casei lui Jared, cnd baiatul avusese halucinatiile acelea ciudate.
Halucinatii care erau nca la fel de vii, chiar si dupa ce trecuse atta vreme, nct se
ntreba daca erau cu adevarat halucinatii. Chiar noaptea trecuta, nainte sa doarma, si
imaginase ca simtea atingerea femeii care i aparuse atunci, mngindu-i obrazul si
lasndu-i degetele sa-1 atinga pe gt, pe piept, pe stomac, apoi mai jos, si mai jos, pn
cnd...
-Poate ai face mai bine sa te duci la toaleta, rostise Jared i;traganat, sprijinindu-se lejer

de spatarul banchetei si aruncn-du-i o privire sugestiva lui Luke.

Luke simti cum obrajii i iau foc si si alunga imaginea din minte. Apoi se uita la ceas din
nou. Sora Clarence o sa ne omoare, se gndi el. De data asta chiar o sa ne omoare."
Jared zmbi rautacios si i facu cu ochiul.
-Doar nu vrem ca sora Clarence sa ne omoare, nu? spuse el ti, rznd, se strecura de pe
bancheta si se ndrepta nspre usa.
In timp ce mergea chiar n urma lui Jared, Luke se tot ntreba daca este posibil ca acesta
sa-i citeasca gndurile cumva.
Sora Clarence se opri n mijlocul lectiei, atunci cnd cei doi baieti deschisera usa clasei si
Jared Conway intra primul. Simti n gt un nod de furie n momentul n care l vazu pe
elevul cel nou si -nu era pentru prima data - ncepu sa-i ceara imediat iertare
Mntuitorului pentru slabiciunile ei. Stiu ca ar trebui sa i iubesc pe toti copiii, se ruga ea
n tacere, dar nu-1 pot iubi pe Jared Conway."
Se gndise mult n ultimele sase sptmni la acest lucru. Trziu n noapte, cnd era
singura n chilia de la etajul al treilea al manastirii, se nvinovatea adesea pentru
schimbarea baiatului. Poate ca fusese prea aspra atunci, n prima zi, cnd baiatul i strecurase
biletul surorii lui, dar nvatase cu multi ani n urma ca nu era niciodata prea
devreme sa corecteze" cnd era vorba de copiii care veneau de la scolile publice. Nu
neaparat ca scolile publice erau mai proaste, dar aici, la Sfntul Ignatiu, lipsa de disciplina
-mintala, fizica sau morala - pur si simplu nu era tolerata, asa ca, atunci cnd i prinsese
pe gemenii Conway com-portndu-se neregulamentar chiar din prima zi, nu ezitase sa-i
disciplineze. Iar Kimberley se adaptase foarte bine. Fata se conformase ntru totul si se
mprietenise cu fata cea mai potrivita -Sandy Engstrom se numara printre favoritele sorei
Clarence.
Dar cu baiatul era alta poveste. La suprafata, Jared parea la fel. Era tot baiatul chipes
care intrase n clasa mpreuna cu sora lui, cu un zmbet prietenos si cu o suvita de pr
negru crliontat ce-i cadea sic pe frunte.
Dar ceva se schimbase, cu siguranta. Nu prea stia exact ce anume, si sora Clarence se
simtea tulburata din acest motiv. Ajunsese sa se teama cnd venea n clasa si se
pregatea sufleteste ori de cte ori avea ore cu el, dar, n ciuda eforturilor sale de a
exorciza demonul mniei, acesta nca mai staruia n ea. De fapt, devenea pe zi ce trece
mai puternic si, cnd observa efectul pe care l are Jared asupra lui Luke Roberts, forta
demonului capata dimensiuni nebanuite. Acum, cnd clasa astepta n tacere sa vada cum
va rezolva situatia cu Jared, ea se lupta din toate puterile cu demonul din interior.
Dorea sa fie corecta.
Dorea sa fie dreapta.
Stie ce gndesc. Stie si, chiar daca nu o arata, rde de mine!" Mnia o cuprinse, dar o
controla cu autoritate.
-Nu te mai obosi sa te asezi, Jared, spuse ea n timp ce el se ndrepta spre banca lui.
La auzul acestor cuvinte, baiatul se opri brusc, dar nu arata ca ar fi simtit ntepatura din
vorbele ei.
-E valabil si pentru tine, adauga ea, n timp ce Luke Roberts ncerca sa se strecoare la
locul lui.
Desi cuvintele le erau adresate celor doi baieti, ochii ei priveau fix chipul lui Jared.
Ca un soarece care se uita fix n ochii unei cobre."
Pentru prima data de cnd preda ea, sora Clarence facu eforturi supraomenesti sa-si

pastreze vocea calma.

-Amndoi va prezentati imediat n biroul parintelui Bernard. Astepta si timp de o secunda
ngrozitoare avu senzatia ca
Jared Conway si masura cumva puterile cu ea. Ca avea de gnd sa o sfideze. Apoi nsa
acesta se ntoarse si iesi mpreuna cu prietenul lui din clasa. Dar, nainte de a-si lua ochii
de la ea, sora Clarence i ntrezari un zmbet jucaus n coltul buzelor.
Furia rece din suflet i se transforma n ura.
Ura si nca ceva.
Ceva ce nu mai simtise niciodata, cel putin nu n prezenta elevilor sai. Simti... frica.
Dintr-un motiv pe care nu-1 putea ntelege, sora Clarence si dadu seama ca Jared
Conway o sperie de moarte.
Janet cobor de pe scara pentru a-si studia lucrarea. Atunci cnd va fi terminata, picturamurala va
acoperi o mare parte din peretele salii de mese.

Dorinta ei era ca peisajul pictat pe peretele din partea opusa usilor franceze s para oreprezentare fidela
a gradinii, asa cum aratase ea n trecut. Cnd i vorbise prima data luiTed despre ideea ei de a picta
tabloul n stilul trompe-1'oeil aproape ca renuntaseimediat. Si nu marimea peretelui o determinase sa
dea napoi.
-E vorba de o tehnica total diferita, i explicase ea. Trebuie sa stii totul despre
perspectiva, lumina si...
-Dar cel mai mult e vorba de talentul de a pune pe pnza ceea ce vezi, o ntrerupse Ted.
Erau n atelier si ea i aratase prima schita a gradinii imaginare din trecut.
-N-oi sti eu mare lucru despre arta, continua el, dar chiar si acum, cnd e doar n alb si
negru, am senzatia ca as putea s intru si s ma plimb prin gradina aceea.
Privi imaginea de pe pnza, ncercnd s fie obiectiva, si stiu ca el are dreptate - era buna.
Si totusi, ideea de a-1 mari astfel nct sa acopere peretele salii de mese parea
imposibila. Daca nu putea s-1 fac?
-Ce poti pierde? Sa strici un perete pe care oricum l putem zugravi din nou.
- Timp, i reamintise ea.
Chiar n dimineata aceea ncercase sa faca o lista cu tot ceea ce trebuia facut n casa,
dar renunta cnd ntelese cta munca trebuie si ct de putine sanse avea de a terminatotul n timp util.
Dar Ted avusese un raspuns si pentru asta.
-Timpul este singurul lucru pe care l avem din plin. Nu uita ca nu exista o data fixa
pentru deschiderea hotelului. Mi-ar placea sa fie gata pn n primavara, dar, daca nu
este posibil, nu e nici o nenorocire. Singura clauza a mostenirii spune ca trebuie sa
locuim aici. A fost ideeamea sa o transformam ntr-o afacere. Si avem suficienti bani n
cont ca sa angajam oameni daca e nevoie. Asa ca de ce sa nu ncerci?
O luase de mn - gest pe care nu-1 mai facuse de ani de zile - si o conduse prin casa
pn n sala de mese. Chiar cu o zi nainte curtase peretii de tapetul scorojit.
-Nu stiu daca are vreo legatura cu desenul facut de tine, dar eu vad o scena de noapte.
Ochii lui cercetara pe ndelete camera imensa, goala.
-Si mai vad camera asta zugravita n alb, cu flori proaspete pretutindeni - pe mese, pe
dulapuri, peste tot. Vreau sa fie foarte romantica si cu multe lumnri si mese pentru
doua persoane si numai cteva pentru patru.
Privirea i se muta din nou pe peretele gol.
-Si cnd oamenii se vor uita la peretele asta, vor vedea cum u fost aici acum o suta de
ani, se vor bucura de gradinile de atunci pe care nu si le mai permite nimeni n ziua de
azi. Poate chiar o piscina, care sa reflecte lumina lunii...
Se opri si o privi ngrijorat.
-Ma ntind mai mult dect mi-e plapuma? Janet dadu din cap.
-Daca as putea sa o fac asa cum trebuie si ar fi luminata adecvat, ar arata splendid
noaptea. Dar ce ne facem la micul dejun si la prnz?
-Construim o camera speciala, i spusese Ted si vreme de o jumatate de ora se
plimbasera din ncapere n ncapere, descri-indu-i planurile pe care le avea n minte.
Pe masura ce-1 asculta, Janet ntrezarea micul hotel elegant pe care dorea sa si-1
construiasca.
-Nu stiu daca voi reusi, recunoscu el cnd se ntorsesera n sala de mese. Dar banuiesc
ca o voi lua pas cu pas si, cnd o sa dau peste ceva cu care nu ma voi descurca, o sa
gasesc pe cineva sa ma ajute. Ce zici? Ce e ru daca ncerci sa faci ceva minunat din
peretele asta?

Janet se apuca de lucru chiar de a doua zi, completnd schita initiala. Lucrase chiar de
dimineata, iar Ted mai trecea din cnd n cnd sa se uite la ceea ce desenase. Dar
niciodata nu-si spusese parerea dect daca ea l ntrebase. Pe la prnz terminase de pictat
un tablou care era descrierea perfecta a ceea ce gndise el, o asigurase Ted.
Si Janet, dupa ce analiza desenul, trase concluzia ca, indiferent de parerea sotului ei,
sincera sau prefacuta, pictura era buna. Imediat dupa prnz, aranja materialele astfel
nct sa o transpuna pe peretele salii de mese.
n doar cteva zile - dupa ce lambriurile devenisera o balustrada de marmura falsa realiza
ca Ted avea dreptate. Putea s-o faca. ncet, imaginea capata contur si, pe masura
ce lucra, i veneau noi idei. Tabloul parea sa aiba o viata proprie.
Acum, desi fresca era departe de a fi terminata, iluzia ncepea sa se formeze. Se
ndeparta de scara pna lng usile duble de la intrarea n holul principal, ncercnd sa
cntareasca efectul pe ansamblu al frescei. II auzi pe Ted venind de la subsol, unde
mesterise mai toata ziua la instalatii. O clipa avu senzatia ca se ntoarce n trecut si se

ngrozi.
Astepta sa i se confirme parca banuiala ca iar si bause mintile.
Senzatia de greata pe care i-o provoca rasuflarea lui plina de alcool si atingerea luibrutala!
Nevoia de a masura gradul de furie care nu-1 parasea niciodata si care crestea odata cunumarul
paharelor baute.
Dar din dimineata aceea, cu sase sptamni n urma, cnd golise casa de orice urma debautura, totul se
schimbase. Pe parcurs, Janet si lasase garda jos. Acum, cnd l simtea nspatele ei, se trezi ca mai
degraba tnjeste dupa atingerea lui. Se lipi de pieptul sotului eisi ncepu s-i mngie prul crliontat de
pe brate, cnd Ted o mbratisa, srutnd-o delicatpe gt.
-Cred ca duhnesc ca un porc, i susura el n ureche.
-Mirosi senzational, murmura Janet, tot corpul ei reactio-iind la aroma de mosc emanatade pielea lui.
-UndeeMolly?
-Doarme dusa, raspunse Janet. Am pus-o n parut acum o jumatate de ora.
Ted i mngie usor snii.
-Ct timp o sa doarma?
-Cam o ora.
Janet se rasuci n bratele lui si si aseza minile n jurul g-tului lui.
-Crezi ca o sa fie suficient?
-Nici pe departe, sopti Ted.
Continua sa o sarute pe gt, pe ureche, apoi pe buze si o sirnse si mai tare la pieptul lui.
-Vrei sa mergem sus? ntreba el printre saruturi.
Janet se gndi la pensulele pe care le lasase sus, pe schela improvizata.
Se gndi la mizeria din bucatarie pe care nu apucase sa o curete.
Se gndi la sutele de alte lucruri pe care trebuia sa le faca.
-Nu ma pot gndi la altceva n momentul asta, spuse ea. Ted o ridica n brate si pomi
spre scari.
-Ce faci? striga Janet. Ted, pentru Dumnezeu, las-ma jos! O sa faci hernie!
-Gura, femeie! i comanda el.
ncepu sa urce treptele, iar Janet renunta sa se mai zbata pentru a scoate doar niste
chicoteli incitante.
-Daca ma scapi, am sa-ti arat eu...
Usa de la intrare se deschise si auzira vocea lui Kim:
-Mami? Tata? Ce s-a ntmplat? De ce o duci pe mama n brate?
- La naiba! njura Ted.
Janet ngheta, asteptnd explozia. Dar, cnd Ted vorbi din nou, vocea lui fu ca o soapta:
-Snt distrus. Dar sa vezi tu ce-o sa-ti fac cnd toti copiii vor merge la culcare...
Vocea lui seducatoare i picura miere n suflet. O saruta nca o data si i dadu usor drumul
din brate.
-Nu s-a ntmplat nimic, i spuse el lui Kim, cobornd scarile pn la primul etaj. Cum a fost
la scoala?
Kim se ntuneca la fata.
-Mmm, bine, zise ea, mintind prost.
-S-a ntmplat ceva? ntreba Janet, care ajunsese si ea n antreu.
Kim si muta privirea de la unul la altul, apoi se uita la Janet.
-Eeee, Jared si Luke... S-au comportat ca niste magari.
-Ceva mai special sau doar o chestie de adolescenti n crestere? ntreba Ted.

Kim se uita nesigura la tatal ei. Trecuse att de mult timp de cnd el nu mai vorbea cu ea
sau cu Jared, nct nu se prea obisnuise cu asta.
-Pai, si Sandy a spus tot asa, ca snt niste magari.
-Pare sa fie vorba doar de cine stie ce prostii de-ale baietilor, zise Ted.
Kim se nfurie.
-De ce i iei ntotdeauna apararea? i striga tatalui ei, privindu-1 aprig. Ce naiba se
ntmpl aici? Tot ceea ce vrea Jared sa faca tie ti se pare normal si chiar si atunci cnd se
comporta ca un...
-Hei, mi pare ru, spuse el fara urma de furie, ridicndu-si minile ntr-un gest deaparare. Probabil ca
batrinul tau tata nca mai poate fi un porc misogin uneori. Spune-mimai bine ce a fcut exact.

Kim ezita si Ted crezu ca stie la ce se gndea ea.

-Haideee, o mbuna el. Ca doar n-o s te mnnc. Si promit ca te voi asculta cu atentie.
Bine?
Kim se mai nmuie putin si i povesti ce se ntmplase la pizzerie si apoi ce urmase la ora
de matematica cu sora Clarence.
-Nu stiu ce naiba are, termina ea. Dar ceva nu e n regula. Parca nu e n apele lui. El...
- Creste, iubita mea, i zise Ted. La fel ca tine. Nici unul din voi nu mai snteti ca nainte.
Dar nu e nimic rau n asta. E doar...
Telefonul suna si Ted se opri cnd Janet ridica receptorul. Dupa un moment ea i sopti:
-Parintele Bernard. Conversatia fu scurta.
-Parintele Bernard vrea sa ne vada, spuse ea dupa ce nchise telefonul. Jared n-o sa vina
acasa deocamdata.
Ted si ridica sprncenele ntrebator.
- Dar unde e?
-Face curat n biserica, spuse Janet. Parintele Bernard a gasit de cuviinta ca, daca ei nu
vor sa fie la timp n clasa, atunci poate ca le place mai mult sa faca pe omul de serviciu.
Dupa cum a zis el, daca nu se ndreapta, atunci asta o sa faca tot restul vietii.
Ochii lui Ted tradara furia brusca, att de obisnuita n anii sai de betii. Privirea se calma
rapid, dar, cnd vorbi, vocea lui era dura.
-Ei bine, spuse el, presupun ca parintele stie ce e mai bine, nu?
Sa curatam biserica.
Sa curatam nenorocita asta de biserica!"
Ce tmpenie mai era si asta? se ntreba Jared, desi suficient de atent sa nu pronunte
cuvintele cu voce tare dect atunci cnd el si Luke iesira din cladirea scolii. Ce mare
filosofie facusera? Ca doar nu aveau de gnd sa lipseasca de la lectia cu secretul vietii,
pentru Dumnezeu! Ei, si ce daca au ratat putin din folosirea corecta a timpurilor verbului
sau ce rahat preda atunci sora Clarence? Cui i pasa? Dar lucrul care l scosese cel mai
tare din sarite pe Jared era faptul ca parintele Bernard i lasase sa astepte n fata biroului
sau toata dup-amiaza. Ca doar nu avea cine stie ce treburi importante de facut - Jared
era sigur ca n cea mai mare parte a timpului el statuse pur si simplu nchis acolo, n
schimb, ei trebuiser sa astepte si toata lumea se zgia la ei n timpul pauzelor.
Nimeni nu s-a deranjat sa stea de vorba cu ei, de parca ar fi avut cine stie ce boala
contagioasa.
O adunatura de lingai, asta snt cu totii."
Apoi, cnd, n sfrsit, fusesera chemati n biroul parintelui Bernard, preotul i pusese sa
stea drepti, de parca ar fi fost la armata! Evident ca le servise si replica aia de rahat cu:
Sa stiti ca si pe mine ma doare tot att de tare ct va doare pe voi", de parca i-ar fi pasat
cu adevarat de ce se ntmpla cu ei.
Dupa felul n care le vorbise preotul, Jared banui ca o sa fie exmatriculati, dar, n cele din
urma, batrnul preciza ca drept pedeapsa aveau de facut curat n biserica.
Poate ca, daca vedeti cum e sa dai cu matura, o sa apreciati orele de curs ceva mai
mult."
Mai degraba era vorba de munca pe gratis, trase concluzia Jared.
- Bag mna-n foc ca gaseste n fiecare saptamna un motiv sau altul pentru care un elev
trebuie sa o faca pe omul de serviciu, spuse el cnd iesira afara.
La un moment dat, vremea se schimbase si atmosfera ncarcata l determina pe Jared sasi
doreasca sa plece acasa si sa traga un pui de somn.

-Ce crezi c-o s faca daca i tragem clapa? ntreba el. Luke si trsia picioarele pe trotuar,
cu minile bagate pna
la coate n buzunarele blugilor.
-Tu poti sa faci ce vrei. Dar, daca nu ma duc, mama o sa afle si o s-o patesc.
Jared privi biserica ce se ridica mndra pe partea cealalta a strazii. Ultima data cndintrase acolo fusese
n ziua nmor-mntarii Corei. si aminti ca i se paruse destul defrumoasa, cu lumina care patrundea prin
ferestrele ei cu vitralii. Dar acum avea senzatiaunui loc interzis si, cnd ajunse n dreptul scarilor, Isi
dadu brusc seama ca nu vrea saintre acolo.
Dar de ce as vrea?" se ntreba el. Sa mearga nauntru nsemna ca n urmatoarele treiore va freca
podele, va lustrui cadrele de alama din fata altarului si va curata toatestatuile. Dar, pe masura ce bifa n
gnd sarcinile date de parintele Bernard, Jared simti can spatele ezitarii sale de a intra n biserica mai
era ceva.

Privi fix fatada nalta din calcar a bisericii Sfntul Ignatiu si o furie profunda l cuprinse.
-Haide, mormai el, mnios. Sa terminam odata si cu porcaria asta!
Pasira n vestibul si Luke si nmuie automat degetele n apa sfintita de la intrare si apoi
se lasa n genunchi.
Jared se ndrepta si el spre micul bazin cu apa, dupa care se opri. De ce sa fac asta? se
ntreba el. N-am venit aici ca sa ma rog. Ma aflu aici pentru ca am fost pedepsit."
-Unde tin astia materialele pentru curatat? ntreba el.
-Jos, i raspunse Luke. Stiu eu unde snt.
Pomi pe culoarul ce ducea spre altar, cu Jared dupa el. Pe la jumatatea drumului nsa, Jared
simti un soi de greata, ca atunci cnd ai gripa. Se opri. O sudoare rece i cuprinse tot corpul
si se nfiora.
-Hei, Luke, spuse el, unde e baia? Luke i raspunse fara se uite la el:
- Pai, fie te duci vizavi, n holul parohiei, fie mergi jos.
-Cum adica jos? Unde mergem?
-Vii odata sau nu? ntreba iritat Luke. Isuse, ce se ntmpla cu tine?
-Eu... a, nu ma simt prea bine, raspunse Jared. Luke se ntoarse nspre el, privindu-1
banuitor.
-Mie nu mi se pare ca te-ai simti ru, zise el. Tu vrei doar sa ma lasi pe mine sa fac toata
treaba, nu?
Jared i arunca si el o privire rece.
-Trebuie sa ma usurez. Atta tot.
II urma pe Luke, dar senzatia de greata se intensifica att de tare, nct se ruga sa nu
vomite sau s-1 apuce vreo diaree chiar acolo n mijlocul bisericii. Luke n-o sa-1 lase
niciodata sa uite asa o rusine. Cnd ajunse lnga sacristie, intestinele se rasculau n el si,
cnd vazu scarile din spatele odaitei, se repezi ntr-acolo. La capatul ei dadu peste trei
dulapuri si vazu toaleta.
-Apuc-te si cara lucrurile alea, spuse Jared. Vin si eu ntr-un minut.
Intra n baie, bjbi dupa ntrerupator, aprinse lumina, apoi trnti usa si o ncuie bine.
Stomacul continua sa i se agite, asa c si ddu jos pantalonii si se aseza pe closet.
ncepu sa vomite si, cnd se ntoarse ca sa verse restul de voma n closet, l lovi diareea.
Corpul i se mbiba de o sudoare rece si Jared crezu pentru o clipa c urma s lesine. Dar,
ceva mai trziu, ncepu sa se linisteasca. Privirea i se limpezi, durerea din stomac se mai
domoli, iar fiorul de gheata paru s se potoleasca. Asezndu-se ncet pe colacul de la
closet, si lasa capul ntre genunchi.
Luke ciocani la usa si ntreba:
-Hei, Jared, te simti bine?
-h, mormai Jared. Ies si eu imediat.
Se ridica. Senzatia de voma aproape ca disparuse si se simtea de parca nici nu i-ar fi fost
vreodata rau. Folosind aproape ntregul sul de hrtie igienica ce era agatat pe suportul
din perete, se curata, apoi si trase pantalonii. In timp ce si spala minile, se privi n
oglinda si cteva secunde nu-si recunoscu chipul.
Era alb la fata ca varul, iar ochii rosii pareau cufundati adnc n orbite.
Mort, se gndi el. Zici ca-s mort!"
Dar apoi ncepu sa-si recapete culoarea din obraji si ochii i se luminara.
Totusi, ceva nu era n regula. Nu-si dadea seama ce anume, dar arata cumva diferit.
Pe de alta parte, de ce sa nu arate asa? Era ct pe ce sa dea afara si matele din el. Era o

minune ca nca se mai putea tine pe picioare.

ndepartndu-se de oglinda, se apuca sa stearga mizeria de pe jos cu prosoapele de hrtie
pe care le gasise pe raftul de deasupra chiuvetei. Cnd termina, se uita din nou n
oglinda. Era nc palid, dar i se paru ca arata mult mai bine.
- Isuse, Jared, ce naiba ti-a luat att de mult? ntreba Luke atunci cnd urca zece minute
mai trziu.
-Crampe, spuse Jared. Nu mi s-a mai ntmplat niciodata asa ceva.
-Auzi, tu tot mai ncerci sa le tragi teapa? ntreba Luke suspicios.
Jared se uita urit la el.
-Hai sa terminam ce avem de facut si sa plecam naibii de aici, bine?
Privi interiorul bisericii si si simti din nou stomacul n gt:
-Am senzatia ca o sa urasc locul asta.
Muncira srguincios timp de doua ore, frecnd, lustruind si stergnd praful pna cnd totul
era luna. Alama si statuile straluceau. Luke dadu din cap:

-n viata mea nu mai vreau sa vad vreo cutie de detergent. Jared nu spuse nimic si, ntimp de Luke mai
verifica nca odata tot ce facusera, privirea i fu atrasa de o nisa din peretele bisericii. Era
sanctuarulunui sfnt, iar altarul pe care statea statuia era sculptat din marmura. n jurul statuii
erauasezate mai mult de zece cmci de diverse marimi.
-Ce hram poarta asta? ntreba Jared, nclinnd capul catre statuie.
Luke se uita si el.
-Habar n-am. Probabil ca a fost sfntul preferat al cuiva. Jared se apropie de statuie, careacum parea ca
se uita fix
la el.
C se uita la el si ca l acuza de ceva.
-Arata de parca el ar fi mai bun dect noi toti ceilalti, adauga Jared.
Cerceta cu atentie restul figurilor care mpodobeau biserica.
-Toti par la fel.
-Si? ntreba Luke. Snt sfinti. Si ei chiar au fost mai buni dect noi. Ai de gnd sa faci cevan privinta
asta?
Jared zmbi afectat.
-Ohhh, as avea niste idei.
Pasind peste altarul unde era asezata statuia, ntinse mna si desprinse una dintre cruci.
-Isuse Hristoase, rosti Luke speriat. Ce faci? Jared se uita n ochii amicului sau.
-Nu se vede ce fac? Iau una din astea. Snt oricum prea multe, asa ca n-o sa-i duca
nimeni dorul. Pun pariu c nici n-o sa observe ca lipseste vreuna.
-Dar ce-ai de gnd sa faci cu ea? ntreba Luke.
-Asteapta si-o sa vezi, raspunse Jared ncet.
Parintele Devlin se ridica n picioare cu miscari lente, din cauza ncheieturilor care-1
dureau din cauza orelor petrecute nemiscat nauntrul micului confesional. Desi trecusera
ani de zile de cnd nu mai spovedise pe nimeni, cu exceptia Corei Conway, apropierea
micii cabine mpartite n doua i oferea o liniste pe care n-o mai gasea n alta parte. Avnd
grija sa traga grilajul ce-1 despartea de vreun posibil pacatos care ar fi dorit sa se
confeseze, si petrecea acolo uneori ntreaga dupa-amiaza, lasndu-si mintea n voie,
stiind ca nimic nu-i putea alunga linistea.
Dar astazi linistea i fusese tulburata. n timp ce ncercase din toate puterile sa ignore
zgomotul facut de cei doi baieti care faceau curatenie, cuvintele lor profanatoare
zguduira starea lui de contemplatie. La un moment dat, simtise nevoia s-i alunge din
sanctuar, dar se abtinu - un sanctuar de unde erau alungate doua suflete evident
chinuite nu ar mai fi fost deloc un sanctuar, n mintea parintelui Devlin, biserica ar fi
trebuit sa i aiba n grija att pe profanatori, ct si pe credinciosi, asa ca pastra tacerea si
se ruga n liniste pentru mntuirea baiatului.
Rostindu-si rugaciunile, simti brusc imboldul de a frage cu ochiul prin grilajul
confesionalului, asa ca arunca o privire spre baietii care treceau pe lng locul sau retras.
Desi nu-1 mai vazuse pe baiat niciodata, l recunoscu imediat - avea trasaturile neamului
Conway; chiar daca fusese doar o privire fugara, chipul nepotului i aduse aminte de
figura unchiului sau.
A unchiului sau si a tuturor stramosilor Conway.
Dup ce Jared Conway trecu pe lnga el, parintelui Devlin i veni foarte greu sa se mai
concentreze asupra rugaciunilor sale, pentru c, orict de mult ncerca, cuvintele din

Biblia pe care i-o ncredintase Cora Conway continuau s-i macine gndurile, nghetndu-i
sufletul. Dup ce citise ultimele rinduri ale Loret-tei Villiers Conway, pusese Biblia
deoparte cu gndul de a nu o mai deschide vreodata, simtindu-se de parca ar fi violat
intimitatea femeii decedate cu multa vreme n urma. Dar astazi, dupa ce-1 zarise pe
stranepotul Corei Conway, ntelese c, de fapt, Cora si dorise ca el sa citeasca ceea ce
scrisesera naintasii sotului ei si sa nteleaga istoria familiei ei. Altfel de ce i-ar fi
ncredintat Biblia familiei tocmai lui?
Lasndu-i pe baieti n biserica, se ntoarse n casa parohiala si ncepu sa urce cu greutate
scarile pna n odaia sa de la ultimul etaj, deschise Biblia Corei si ncepu sa citeasca.
Urmatorul pasaj fusese scris de o mna ce tremurase att de tare, nct cuvintele erau
aproape ilizibile. Citea fiecare cuvnt n parte si dupa o ora ispravi. Frecndu-si ochii
urdurosi si ntinzndu-se ca sa mai domoleasca putin durerea din spate, batrnul preot
reciti mesajul inscriptionat, textul nefiind prea usor de descifrat nici a doua oara. O data,
aproape acoperita de o pata mare de cerneala, era scrijelita n susul paginii:

22 August, 1912
Donsoara Loretta mi-o dat Biblia asta n ziua n care o murit. Atuncea nu stiam s citesc
sau sa scriu, dar am nvatat putin anii astia caci aceasta este Biblia familiei si fetita mea,
Francy, i parte din familie acusi. Ce conteaza ce zice Conasu' Frank. Si fetita mea, Lucy,
o facut si ea parte din familie, dar si-a dat sufletelul cnd am nascuto. Orisicum, asa zice
Conasu' Frank, da' io nu-1 cred. Io asa zic ca a omorto. Si daca a facut asa atunci sa dea
Domnu' sa moara ca conita Loretta! Da' io nu i-am zis nimica ca asa mo nvatat conita
Loretta. Cred ca astea ce-s scrise pe-acilea snt doar pentru femeile din neam.
Bessie Delacourt privi fix rndurile pe care le scrisese n Biblie timp de cteva minute bune. Poate nu ar
fi
trebuit sa spuna ceea ce spusese despre conasu' Frank cum ca ar fi omort-o pe Lucy n
ziua n care s-a nascut, dar n inima ei stia ca asta era adevarul. Dar, daca conasu' Frank
avea sa descopere ce scrisese ea, putea sa le omoare si pe ea, si pe Francy.
In fiecare an de cnd se nascuse Francy, Bessie jura ca si va lua fetita si se va muta n
nord, dar nu-si tinuse niciodata promisiunea. Nu stia pe nimeni n afara orasului St.
Albans si, cnd venea vorba sa ia o hotarire, i era mai frica sa plece dect sa ramna. Dar,
desi speranta ntr-un viitor mai bun se stingea pe masura ce treceau anii, ea nca mai
exista - poate la anu', cnd Francy va mplini paisprezece ani si nu va mai trebui sa aiba
atta grija de ea...
n prezent, avea prea multe de facut ca sa piarda vremea cu ceva att de trecator ca speranta.
Acum, ca stpnu' Frank se casatorea mine, casa trebuia curatata si ospatul pregatit.
Etajele de sus erau deja invadate de canicula si Bessie nici nu voia sa se gndeasca la
cum era n bucatarie. Batrnul domn Melchior -care nu parea mai btrin dect conasu'
Frank, desi avea saptezeci si opt de ani - ordonase ca toate tacmurile de argint si toata
vesela de cristal sa fie lustruite pentru nunta, ceea ce nsemna ca ea si Francy vor face o
noapte alba. Dar chiar nainte de a se apuca de treaba, mai avea un lucru de facut.
nchise Biblia - pe care reusise, n sfrsit, sa o citeasca pagina cu pagina - si o nveli cu un
servet, apoi asculta atenta zgomotele din casa.
Tacere.
Iesi n coridorul strimt care ducea la scarile din spate, apoi merse de-a lungul
mezaninului pna la camera unde statea viitoarea mireasa a conasului Frank. Uitndu-se
nca o data n jur, pentru a se asigura ca nu este urmarita, Bessie deschise usa si se
strecura nauntru.
Femeia care ocupa camera statea ntinsa pe un sezlong lnga fereastra deschisa. Dormea
cu o carte deschisa pe piept. Bessie traversa ncaperea si se apleca deasupra ei.
-Donsoara Abigail? striga ea. Donsoara Abigail, snteti treaza?
Dezmeticindu-se din motaiala provocata de dupa-amiaza de vara, Abigail tresari speriata si se
ridica brusc n picioare, lasnd sa cada volumul de poezii pe care l citea. Imediat Bessie l
ridica si i-1 napoie.
-Cu grija, spuse reverentios menajera. Cartile snt valoroase.
-Nu snt dect niste versuri, zise Abigail, zmbindu-i. Bessie o privea serioasa.
-Toate cartile snt valoroase, spuse ea. Asta n mod special. Dezveli Biblia si o puse n
minile lui Abigail Smithers.
-Pastrez cartea asta de aproape pai'spe ani, mai zise ea. Acum e a dumneavoastra.
Total nedumerita, Abigail dadu sa o deschida, dar Bessie si aseza blnd mna deasupra
minii femeii, oprind-o.

-E pentru mai trziu, rosti Bessie ncet. Nu cred ca vreti s-o cititi acum, cu o zi naintea
nuntii.
Abigail o privi mirata pe servitoare.
-Atunci cnd ar trebui s-o citesc? ntreba ea. Bessie Delacourt si ndrepta spatele.
-Vei sti cnd va sosi clipa, raspunse. Vei sti cnd va trebui sa citesti ce este scris aici si
-vei sti si cnd va veni vremea sa scrii In ea. Dar ea apartine numai femeilor din aceasta
familie. In ea snt scrise toate secretele lor. Barbatii nu stiu de existenta ei si nici nu
trebuie s-o afle vreodata.
Dupa ce Bessie Delacourt parasi camera, Abigail Smithers privi nelinistita Biblia, mngind
pielea deja uzata a cartii. Sa o deschida?
Nu, nu - Bessie i spusese foarte clar ca nu trebuie sa o citeasca acum. Si aproape ca era
sigura si de ce. Fara ndoiala, paginile nregistrau toate tragediile care avusesera loc n
familia lui Frank de-a lungul anilor, precum si bucuriile mpartasite de membrii ei, iar
servitoarea nu dorea s-i umbreasca fericirea din 7,iua nuntii cu povestile acelea triste.
Se ndrepta spre cufarul pe care l adusese cu ea saptamna trecuta de la Baton Rouge si

ascunse Biblia adnc sub lenjeriile ce alcatuiau trusoul ei de domnisoara.

Servitoarea probabil avea dreptate - avea sa stie cnd sa citeasca nscrisurile din Biblie,
dar n nici un caz astazi. Si nici mine, poate.
Bessiw Delacourt lustrui si ultima pata de pe imensul candelabre care atma deasupra
mesei de mahon. Ceasul din biblioteca batu miezul noptii si fiecare muschi al corpului ei
protesta cnd cobor de pe scara.
Moarta de oboseala, asa se simtea.
Pur si simplu, moarta de oboseala.
Dar ispravise treaba - cel putin partea cea mai grea. Ea si cu Francy n-o sa se culce pna
cnd nu vor termina de lustruit argintaria, dar puteau sa faca asta si la masa din
bucatarie, unde cel putin nu va mai trebui sa-si ntinda att spatele si s-si suceasca gtul
ntr-o parte si-n alta, ca atunci cnd se chinuia sa vada mai bine fiecare fata a cristalelor
candelabrului.
Se apleca sa ridice galeata cu apa si amoniac pe care o folosise la curatat cnd auzi o
voce.
-Las-o acolo!
Cuvintele o ntepara pe Bessie ca acul unei viespi si se ndrepta imediat. ncadrat de usile
duble ce dadeau spre holul central al casei statea Francis Conway.
Conasu' Frank!
Tatal lui Francy.
-A sosit timpul, spuse el cnd ultimul dangat al pendulei se stinse. Vino cu mine!
Bessie simti cum i se face stomacul ghem de frica si si dori, mai mult dect orice pe
lume, s-i poata ntoarce spatele lui Frank Conway, sa paraseasca aceasta casa, sa o ia
pe Francy si sa plece cu ea nainte sa fie prea trziu.
Dar stia ca nu poate, pentru ca n momentul n care Frank Conway i vorbise, Bessie l privise drept
n ochi.
Nu intentionase sa faca asta.
Chiar si dori sa nu o fi facut.
Dar s-a ntmplat si acum, asa cum se ntmplase de attea ori lainte: ochii albastri ai lui
Frank Conway o tineau prizoniera. Era ca si cnd ar fi avut o putere aparte care-i paraliza
sufletul, determinnd-o sa faca lucruri pe care nu le-ar fi facut pentru nimic n lume daca
ar fi fost dupa ea.
Lucruri care nici macar nu i treceau prin minte, daramite sa le mai spuna si altcuiva.
Si acum, cu o noapte nainte de a se casatori cu donsoara Abigail din Baton Rouge, el
voia sa o faca din nou.
Si mai stia ca nu avea cum sa-1 opreasca, asa cum nu fusese In stare sa o faca attia si
attia ani.
II urma, iesind pe usa care dadea spre scarile care duceau la subsol. ,
Cobor treptele.
Ajunsera la usa care era ntotdeauna ncuiata si pe care numai conasu' Frank si domnu'
Melchior o puteau deschide. Pasi n ntunericul luminat slab de cteva luminari... Dar chiar

si n lumina luminarilor, Bessie Delacourt putea zari expresia de pe chipul monseniorului

Melchior.
Si mai vedea si raza de lumina reflectata de lama cutitului pe care-1 tinea n mini.
Instinctiv, Bessie stiu ce urma sa se ntmple cu ea. Acelasi lucru care i se ntmplase si
micutei Lucinda -scumpa ei Lucy, pe care de-abia reusise sa o vada putin nainte ca
stapnu' Frank sa i-o ia.
Cnd conasu' Frank o ridica si o aseza pe masa n spatele careia statea domnu' Melchior,
Bessie nu simti nici un fel de irica, nu simti nevoia sa tipe.
Dar stiu, n timp ce l privea pe btrn ridicnd cutitul asupra ci, ca anul care vine n-o sa
mai poata fugi mpreuna cu Francy. n schimb, dintr-o clipa-n alta, se va ntlni cu Lucy.
Cnd cutitul i patrunse n piept si n inima, Bessie Delacourt se simti inundata de o liniste
profunda.
Si ea, asemenea conitei Loretta nainte, scapase, n sfrsit, de familia Conway.
Parintele Devlin nchise nca o data Biblia. Era posibil ca Frank Conway sa-si fi omort
propriul copil asa cum zicea Bessie Delacourt? Desigur ca asa era - acum o suta de ani,
copilul unei servitoare din St. Albans valora mai putin dect un dine de vntoare.
Dar chiar si-asa...
Btrnul preot mai dadu cteva pagini n urma, cutnd vreun pasaj anterior celui scris de
Loretta Villiers, dar nu gasi nici unul. Apoi, n timp ce cerceta si mai atent vechea Biblie,

vazu ceva: jos de tot, ntre doua pagini, taiata att de aproape de cotor, nct era aproape
imposibil de observat, descoperi urma unei pagini care fusese rupta.
Sa o fi scos Cora nainte sa-i dea Biblia?
Sau cineva dinaintea ei?
Oftnd din tot sufletul, parintele Devlin lasa cartea deoparte. Mai trziu, cnd ochii aveausa i fie mai
odihniti, va continua sa citeasca si restul pasajelor scrise de-a lungul anilorde femeile care tinusera
acest jurnal ciudat. Dar acum se ntoarse la istoria proprieibiserici -parohia din St. Albans - cutnd
vreun indiciu care sa-i spuna cine putea fi acestmonsenior Melchior. Dupa titlul adaugat numelui, parea
sa fi fost preot la un momentdat.
Un preot care sa-si ncalce juramintele, sa renunte la chemarea sa si totusi sa-si pastrezetitiul?
De ce?
Privi abatut jurnalele groase, pline de nsemnarile tuturor preotilor care l precedasera nSt. Albans.
Mare parte din scrisul
lor nu era cu mult mai lizibil dect cel al servitoarei semianalfabete, Bessie Delacourt.
Daca avea de gnd cu adevarat sa gaseasca un raspuns legat de paginile rupte din Biblia
familiei Conway, va trebui sa ceara ajutor.
Parintele MacNeill.
Sigur ca da! Va discuta cu parintele MacNeill, care era mult mai tnar si mai istet dect el.
Simtindu-se de parca i s-ar fi luat o piatra de pe inima, parintele Devlin si nchise ochii
obositi si se cufunda imediat ntr-un somn profund.
22
Telefonul primit din partea parintelui Bernard nu o lu tocmai prin surprindere pe EllieRoberts. De
fapt, chiar l astepta, l astepta de mai multa vreme, de cnd vazuse ca Lukese nhaitase cu Jared
Conway. Ellie stia si ea totul despre familia Conway, desi se nascusela ctiva ani dupa ce George
Conway se spnzurase n curtea propriei case. si amintea siacum prima ei incursiune, mpreuna cu
prietenele ei, n casa de pe strada Pontchartrain.
Avea doar cinci ani si ramasese pe marginea drumului - nici una din ele nu ndraznise sapuna piciorul
pe proprietate - ascultnd cu ochii larg deschisi vorbele lui Rudy LaFrenier,
care era cu doi ani mai mare dect ea si care stia tot. Le povestise tot ce se ntmplaseacolo.
-Parintele Fitzpatrick zice ca aicea se facea voodoo, spusese Rudy si chiar si acum, dupa
treizeci de ani, Ellie si amintea groaza pe care o simtise atunci. Parintele Fitzpatrick zice
ca tot locul asta e plin de magie neagra si ca oricine paseste numai n curte se duce
direct n iad.
Povestea fusese de ajuns ca sa le tina pe Ellie si pe prietenele ei departe de casa Conway
si chiar cnd mai crescu suficient de mult ca sa si dea seama ca tot ceea ce i povestise
parintele Fitzpatrick - care se pensionase imediat dupa ce parintele Bernard venise n St.
Albans -lui Rudy LaFrenier nu era chiar ntru tulul adevarat, tot nu fusese n stare sa-si

alunge teama pe care o simtea att fata de casa, ct si fata de cei din familia Conway. La
urma urmei, chiar ignornd povestile alea cu voodoo, George Conway ar fi trebuit sa fi
fost nebun de-a binelea ca sa se spnzure de arborele de magnolia si, n plus, toata
lumea stia ce s-a ntmplat cu sotia lui atunci cnd l gasise. Desi Ellie nu credea n
existenta fantomelor, vechea casa Conway avea ceva straniu n ea. De aceea i ceruse lui
Luke sa nu cumva sa se ncurce cu Jared Conway.
-E ceva cu locul ala, spusese ea. Si cu familia Conway la fel. Ori de cte ori a aparut un
Conway n orasul asta, au urmat si problemele.
Xuke si dadu ochii este cap, dispretuitor.
-E doar o casa, mama, replica el, ncapatnat, lucru care i aducea aminte de tatal lui. Si,
n plus, mie mi place de Jared.
Pentru a nu stiu cta oara, Ellie si dori ca tatal lui Luke sa mai fie n viata ca sa se poata
ocupa de Luke. Fusese un barbat bun, care-si facuse treaba asa cum trebuie n calitate
de ajutor de serif si cnd motocicleta lui se rastumase n ziua aceea nenorocita, Ellie se
ntrebase cum avea sa se descurce fara el, ca sa nu-1 mai puna la socoteala si pe micul
Luke.
-Domnul are caile Lui necunoscute noua, i explicase parintele MacNeill, si Domnul va
avea grija si de tine, si de baiat.
Si, ntr-adevar, El avusese grija de ea. Gasise o slujba la casa parohiala. Nu era platita
prea bine, dar se descurca. n plus, Luke putea sa mearga la Scoala Sfntul Ignatiu.

Scoala nu costa nimic si n primii ani fusese ajutata si de Biroul Serifului. Ellie ncercasesa-1 creasca
bine pe Luke, dndu-si toata silinta sa i tina loc si de mama, si de tata. Nufusese usor, dar ntotdeauna
ncercase a-si imagineze ce i-ar fi spus sotul ei fiului sau si,
una peste alta, se gndi ea, Luke nu era un baiat rau.
Pna n clipa n care se ntovarasise cu Jared Conway.
Parintele MacNeill i sugerase sa-i interzica sa-si mai petreaca timpul cu Jared, dar ea stiaca nu va tine.
Se schimbasera vremurile, nu mai era ca odinioara, cnd tot ce ti spuneauparintii era lege si nici macar
nu se punea problema sa nu-i asculti. n ziua de astazi copiiifaceau cam ce voiau ei si, chiar daca
parintele MacNeill nu ntelegea, ea era perfectconstienta de acest lucru. La urma urmei, n St. Albans o
multime de copii erau crescutide un singur parinte si chiar daca i aveau pe ambii parinti, acestia erau la
serviciu. Nuputeai sa fii cu ochii pe ei tot timpul, ca pe vremuri. n plus, Luke nvata la Sfntul Ignatiusi
cel putin surorile nu nghiteau prostiile pe care le acceptau profesorii de la scolilepublice.
Iar Luke nu i facuse nici un fel de probleme.
Nu pna astazi.
Umilita. Asa se simtise cnd parintele Bernard o sunase s-i spuna desprecomportamentul urt al lui
Luke. Pur si simplu umilita. Se asezase la biroul ei, cu telefonullipit att de tare de ureche, ca o durea,
de parca ar fi ncercat ca nu cumva cuvinteleparintelui Bernard sa fie auzite si de altcineva. Dar asta nu
se putea ntmpla. Nu n St.
Albans si, cu siguranta, nu n interiorul parohiei Sfntul Ignatiu.
, JDac o sa-1 exmatriculeze pe Luke?
Daca mi pierd slujba din cauza lui?"
Cnd vazu ca nu are ncotro, se duse sa vorbeasca personal cu parintele Mack.
Cnd acesta si ridica ochii de la predica la care lucra pentru slujba de duminica, si daduseama imediat
ca vorbise deja cu parintele Bernard. Cel putin, scapase de umilinta de afi obligata sa mai repete si ea
pacatele lui Luke. Apoi, cnd parintele MacNeill ncepu sa-ivorbeasca, Ellie ntelese ca situatia nu era
asa de rea pe ct parea.
-Nimeni nu-1 nvinovateste pe Luke, o asigura el. Cu totii l cunoastem si stim ca este un
tnar cumsecade. Dar chiar si cei mai buni pot cadea...
Parintele Mack ezita si Ellie l vzu cum si cauta cuvintele cele mai potrivite:
-Haide sa zicem ca pot cadea sub influente gresite, nu? i zmbi si temerile ei ncepura sa
dispara. Nu Luke e problema aici. si strnse buzele si si apropie degetele de piept, de
parca ar fi vrut sa se roage. Tnarul Conway ma ngrijoreaza.
-Stiu, adauga Ellie repede.
Parintele MacNeill nu numai ca i oferise o slujba cnd avea mare nevoie de ea, dar
devenise si sfatuitorul ei n toate ;ispetele vietii.
-Si eu mi-am facut griji cnd am vazut c ncepe sa iasa cu baiatul asta. Dadu din cap. As
vrea sa plece de aici. Stiu c nu e frumos ceea ce spun, dar as vrea ca ntreaga familie sa
plece de aici.
Chipul parintelui MacNeill se mai mblnzi.
-Atunci poate vii la audierea care va avea loc n legatura cu hotelul pe care tatal lui Jared
planuieste s-1 deschida.
Ellie auzise de ideea acestuia de a transforma casa ntr-un liotei - toata lumea din oras
auzise. Dar nu-si imaginase c ar putea mpiedica acest lucru. Nu acordase niciodata
atentie politicii, si sotul ei i spusese ca e mai bine pentru ea sa nu se bage n asa ceva.
Nu faci altceva dect sa-ti atragi furia oamenilor, i explicase el. Asa ca e mai bine sa-ti tii
gura si sa-i lasi pe altii sa ia decizii." Dar acum, cnd parintele MacNeill i vorbi, ntelese
ca, daca voia sa-1 ndeparteze pe fiul ei de Jared Conway, atunci trebuia sa ia atitudine.

De cnd murise sotul ei, facuse o gramada de lucruri de care nu se crezuse n stare.
Putea s-o faca si pe-asta.
Cnd ntr-un sfrsit Luke ajunse acasa, Ellie l astepta. Statea asezata n scaunul preferat
al sotului ei, care nca mai domina sufrageria micutei case de pe strada Court si n care
nu statea dect atunci cnd urma s-i tina vreo predica lui Luke.
-Vreau sa discutam, i spuse ea cnd el dadu sa mearga spre camera lui.
-Am teme de facut, raspunse Luke. Am mai ramas dupa scoala...
-Stiu de ce ai mai ramas dupa ore, l ntrerupse Ellie. Parintele Bernard m-a sunat. Cnd
eram la munca, adauga ea, arun-cndu-i o privire acuzatoare. Cum ai putut sa faci asa
ceva? Dupa tot ce am facut pentru tine, dupa attea sacrificii...
-Isuse Hristoase, mama, mormai Luke. Eu si Jared am ntrziat doar putin la ora de dupa

pauza de prinz, asta-i tot.

-Nu lua numele Domnului n desert, spuse Ellie repede, fa-cndu-si cruce. Tatal tau...
Ochii lui Luke straluceau de furie.
-Hai, mama, ma lasi? Tata e mort sau ai uitat? A murit cnd eu eram doar un bebelus! Si
pun pariu ca si el njura.
-Nu-i adevarat! sari ea ca arsa. Niciodata!
Sau, cel putin, nu cu mine de fata", recunoscu n sinea ei. Cnd repara masina, sotul ei
folosea niste cuvinte cu care ea nu era de acord. Dar niciodata n prezenta ei.
-Dar nu despre asta vreau s-ti vorbesc. Luke o privi banuitor.
-Atunci ce e? Daca e vorba despre ntrzierea mea...
- E mai mult de atL
Ellie ezita, apoi se hotar sa ia tarul de coame.
-E vorba de Jared Conway. Nu vreau sa te mai ntlnesti cu el.
- De ce? ntreba Luke. Ce-are Jared?
Ellie se ridica din scaun, ncercnd sa i spuna acelasi lucru pe care l-ar fi spus si tatal lui:
. - Are o influenta proasta asupra ta si nu snt de acord cu prietenia dintre voi. Asa ca n-osa te mai vezi
cu el. S-a nteles? Luke si nclesta falcile si ochii i scaparau de furie.
-Da, da, spuse el n cele din urma. Am nteles! E o prostie, dar am nteles.
-Si-ai sa ma asculti? l presa ea.
Fiul ei i nfrunta privirea si pentru prima data n viata ei Ellie se trezi ca este speriata de
felul n care Luke se uita la ea. Era ca si cnd si-ar fi masurat fortele cu ea.
-Poate ca da, spuse Luke, poate ca nu.
23
Se apropia de ora sase cnd usa din spate se deschise si Jared si facu intrarea nbucatarie. Janet si
ridica privirea din salata pe care tocmai o facea, ntrebndu-se cumavea s-si motiveze ntrzierea. Pna
mai deunazi nu si-ar fi facut astfel de probleme-Jared i-ar fi spus singur. Dar, n ultima vreme, n
special de cnd se mutase la subsol,
Jared disparea acolo imediat ce venea de la scoala si acolo rmnea pna la ora cinei.
Dupa aceea, ori se ntorcea n camera lui, ori pleca pe-afar cu Luke.
-Ce face el acolo, jos? l ntrebase ea pe Ted cteva zile n urma.
-Nimic special, stai linistita, Janet. Are si el nevoie de putin spatiu, i spusese Ted. Sematurizeaza. Si,
chiar daca nu e corect, baietii si fetele nu snt la fel. Nu te poti asteptaca Jared sa se comporte ca tine. O
luminita malitioasa i se aprinse n ochi: Dar binentelesca nici nu vrem sa fie ca mine, nu-i asa?
-Oh, Doamne, nu, raspunse Janet fara sa se gndeasca, apoi i paru ru si astepta ca elsa-i aplice o
replica usturatoare ca pe vremuri.
In schimb, Ted i zmbi.
-In fiecare zi i multumesc stelei mele norocoase ca m-ai suportat atta timp. Si nu te mai
ngrijora att - indiferent ce face
Jared acolo jos, te asigur ca nu bea. Crede-m, am suficienta experienta si mi-as da
seama imediat. L-as citi mai repede dect ai face-o tu daca eu as calca pe bec.
-Dar de ce are nevoie de cheie la usa? insista ea. Kim nu pare sa aiba nevoie de asa
ceva.

-Chestie de teritoriu, raspunse Ted. E ca un animal care-si marcheaza granitele spatiului

de vnatoare.
Janet ofta.
-Pai, atunci o cheie la usa pare o idee destul de buna. Dar cuvintele lui Ted nu ajutasera
la nimic: ntre Jared si
restul familiei aparuse o prapastie care se adncea cu fiecare zi.
Acum, cnd Jared trecu prin bucatarie, ndreptndu-se spre sala de mese, nu-i spuse nimic,
nici macar n-o saluta, ce sa mai zicem de o explicatie pentru faptul ca venise att de
trziu acasa. -Jared?
Cnd fiul ei nici macar nu ncetini pasul, Janet l striga pe un ton mai dur: -Jared!
Baiatul se opri, dar nu se ntoarse spre ea.
-Uit-te la mine, te rog, spuse Janet, cu o voce blnda, dar suficient de ferma ca sa stie
ca nu era n toanele ei cele mai bune.
si ntoarse fata spre ea.
-Azi dup-masa m-a sunat parintele Bernard, zise ea. Jared ridica din umeri. -Si?
-Si? l ngna mama lui. Asta-i tot ce poti sa-mi spui?
-Ce ai vrea sa-ti mai spun? ntreba Jared. Sora Clarence -a suparat pe mine si parintele

Bernard la fel, asa ca am petre-ut toata dup-amiaza facnd curat n biserica. E problema
a, nu a ta.
Janet si ngusta privirea.
-Problemele tale snt si problemele mele. Snt mama ta, pna una-alta.
Ochii lui Jared scaparau brusc de mnie.
-Isuse, mama! Nu mai snt un bebelus! Am aproape saisprezece ani.
-Si pna acum tu nu ai mai avut probleme la scoala.
-Cred ca ar trebui sa fii mndr de asta, n loc sa ma bati atta la cap, i-o taie Jared,
ntorcndu-i spatele. Ma duc n camera mea.
-Jared! exclama Janet. Cnd vorbesc cu tine, eu... Aruncndu-i o privire lui Molly, vazu
cum ochii acesteia se
fac mari la auzul furiei din vocea ei, asa ca se apleca si o ridica n brate.
-Nu s-a ntmplat nimic, dulceata lu' mama, o linisti ea. Mama nu e suparata pe tine si
nici Jared. Nimeni nu e suparat pe tine.
O lua pe fetita de mn si intra cu ea n biblioteca, unde Ted si facuse un soi de birou
temporar, si i-o puse pe fetita n brate.
-Vrei sa ai tu grija putin de Molly? Vreau sa discut putin cu Jared.
Ted se ridica de la birou.
-Poate ar fi mai bine sa ma ocup eu, ncepu el, dar Janet dadu din cap n semn ca nu.
-E ntre mine si el. n plus, vreau sa arunc si eu o privire prin camera lui.
-Bine, ofta Ted, lund-o pe Molly n brate. Dar te avertizez -camera unor adolescenti
poate fi destul de ciudata.
-Indiferent ce am sa gasesc, snt sigura ca pot face fata, i raspunse Janet.
Nedorind sa redeschida nici una dintre ranile care se vindecau ncet, se abtinu s-i
readuca aminte ca doar ea se ocupase de
Jared nca din ziua n care se nascuse. Lasndu-i pe Molly si pe Ted n biblioteca, se
ndrepta spre subsol.
Se opri n capul scarilor, privind umbrele ce pareau sa se adnceasca n lumina singurului
bec asezat chiar la mijlocul dramului. De ce ar vrea cineva sa stea acolo jos?" se ntreba
ea, cobornd treptele care scrtiau. ncerca s-si imagineze cum trebuie sa fie la miezul
noptii si se nfiora la ghidul paianjenilor care, cu siguranta, misunau pe-acolo. Se opri n
fata usii lui Jared, privind alama stralucitoare a yalei pe care o observase doar cu cteva
zile nainte. Dar cel putin nu dadu peste nici un afis cu NU INTRATI!", cum era cel pe
care si-1 pusese pe usa camerei lui cnd avea numai sase ani. Dadu sa puna direct mna
pe clanta, dar se rzgndi si bta usor.
Dupa o secunda, auzi din spatele usii vocea lui Jared:
-Cee?
-Pot sa intru? ntreba ea. Tacere. Apoi:
- E deschis.
Rasucind clanta, mpinse usa si facu un pas nauntru, dupa care se opri brusc. Indiferentla ce se
asteptase ea - si nici macar nu era sigura ca se astepta la ceva anume -, nusemana deloc cu ce-si
imagina ca urma sa gaseasca.
Timp de o secunda se simti complet dezorientata si avu senzatia ca a pasit n gol. Ocuprinse un soi de
vertij, asa ca ntinse mna instinctiv ca sa se reechilibreze. Apoi, cndprivirea i reveni din nou, iar

creierul ncepu sa nregistreze semnalele primite, ametealai trecu.

Camera era zugravita n negru.
Nu un negru-strlucitor, care ar fi putut da nastere unor modele de lumina interesante, ciun negru fad si
mat ce absorbea, practic, orice raza de lumina aruncata de becul dintavan. Grinzile pe care le vazuse n
prima zi cnd coborse aici disparusera: Jared - saumai degraba Ted - umpluse spatiile dintre ele cu
material de izolare fonica, sustinut deplacaje de furnir vopsite n acelasi negm-mat. Becul, suspendat
nainte de firul ce atrnape jos, fusese montat acum pe tavan ntr-o dulie si acoperit cu ceva, care se
dovedi a fiun abajur de hrtie rosie, al carui scop era sa arunce peste camera o stralucire stacojie.
- Chestia aia de-acolo de sus e sigura? se auzi Janet ntre-bnd si imediat si dori sa nu fispus nimic.
Prea trziu!
-Stai linistita ca n-o sa drme casa, spuse Jared ursuz. L-am verificat cu tata.
De parca el s-ar pricepe", se gndi Janet, apoi se simti vinovata pentru gndul rautacios.
De fapt, Ted nvatase multe lucruri despre renovare de cnd se mutasera n St. Albans,

mult mai multe dect si imaginase ea vreodata ca este posibil. Parea sa nu existe nici ontrebare legata
de instalatia electrica, de tevi, ncalzire sau orice avea legatura cu casapentru care el sa nu aiba vreun
raspuns. Si pn acum, toate raspunsurile lui se dovediraa fi corecte.
Janet cerceta si restul camerei. ntr-un colt era asezat un pat - sau, ma rog, o parte dintrun
pat, pentru ca Jared nu se deranjase sa puna si cadrul de lemn pe care stateasalteaua si arcurile metalice
carate de la etajul doi. Mai erau si cteva alte saltele aparent
recuperate din pod sau din subsolul imens pe care ea nca nu apucase sa-1exploreze - care fusesera
ndoite si lipite de perete pentru a forma un fel de canapelerudimentare.
Vazu si o masa mare si un banc de lucru, construit de Jared de-a lungul peretelui opusferestrelor.
Pe celalalt perete se gasea un sifonier pe care Janet si aminti ca l vazuse ntr-unui dintredormitoarele
de sus si un dulap cu cteva sertare pe care nu credea ca l mai observasenainte.
Ferestrele fusesera acoperite cu hrtie neagra.
Cum poate s suporte? se ntreba ea. Fara aer, fara lumina, cu mirosul asta statut." Darse abtinu sa faca
vreo remarca, amintindu-si scopul real pentru care venise.
Se mai uita o data prin camera, ncercnd sa gaseasca ceva -orice - de care ar putea sase lege, oprindu-si
n cele din urma privirea asupra veiozei de pe masa si a celei de lng
patul improvizat al lui Jared.
-Cel putin ai suficienta lumina ca sa citesti, spuse ea ct putu de cald.
Jared, ntins pe pat cu minile ncrucisate pe piept, o privea fix.
-Mie mi place asa, bine? spuse el. Si tata zis ca pot s-o iranjez cum vreau eu, atta vreme
ct nu se aude muzica sus.
-Dar snt sigura ca nu voia sa spuna ca...
- Se aude ceva? o ntrerupse el. Te deranjez?
- Nu, dar...
-Atunci ce nu-ti convine? mai ntreba el.
In afara faptului ca nu vad, ca nu pot sa respir si ca ma simt de parca peretii astia ar
pica pe mine, ntr-adevar nu vad nimic care sa nu-mi convina", si spuse Janet n sinea ei.
Apoi si iniinti de atentionarea lui Ted nainte de a cobor: Camerele adolescentilor pot fi
foarte ciudate". Fusese avertizata.
-Nu pot s spun ca e ceva anume ce nu-mi convine, raspunse ea n cele din urma.
Dadu sa faca un pas spre el.
-Facem pace? Snt doar ngrijorata pentru tine, atta tot. Mi ne pare ca de cnd am venit
aici, tu...
si cauta cuvintele, dar nu-i veni nimic mai bun n minte dect ceea ce avea de gnd sa-i
spuna.
-Mi se pare doar ca te-ai schimbat, asta e. Si, sincer, snt ngrijorata.
Jared tacu cteva secunde. Cnd n sfrsit se uita la ea, Janet vazu n ochii lui aceeasi mnie
pe care i-o zarise sus.
-Lasa-ma n pace, spuse el. Bine, mama? Lasa-m n pace!
Janet fu lovita de o amintire dureroasa. Tatal lui, se gndi ea. Ai zice ca snt cuvintele
tatalui lui!" Dar era ceva mai mult dect vorbele rostite de Jared, pe care le auzise de o
mie de ori -de zeci de mii de ori -de la Ted. Era ceva ce venea de dincolo de privirea
ntunecata. Era aura care l nconjura: acelasi tip de val impenetrabil care l nvaluia pe
Ted atunci cnd era baut, nl-turind orice fel de apropiere. Facu instinctiv un pas catre
Jared, dar se opri imediat, aducndu-si aminte de rabufnirile lui Ted de-a lungul anilor.
E posibil ca Jared sa se fi apucat de baut?" ncerca sa ndeparteze gndul si cerceta
camera nca o data, de data asta cutnd o sticla sau un pahar.

Droguri?"
Adulmeca aerul, n cautarea aromei dulci de marijuana. Dar nu se simtea dect un miros
nchis, de mucegai. Dar Jared nu ar lua droguri.
Nu-i asa?"
Acum cteva sptmni nu s-ar fi gndit la asa ceva; de fapt, daca cineva i-ar fi sugerat
asa ceva, n-ar fi acceptat nici n ruptul capului o astfel de idee. Jared supravietuise
betiilor tatalui sau si... si copiii alcoolicilor erau mai putin expusi la posibilitatea nefasta
de a cadea n aceeasi patima.
Nu Jared, se ruga ea n gnd. Oh, Doamne, Te implor, p-zeste-1 pe Jared de asa ceva!"

Dorea att de mult sa se apropie de fiul ei, s-1 mbratiseze si s-i spuna ca puteaurezolva mpreuna
orice problema l fra-mnta, dar vazu din nou furia din ochii lui si chipulcare parca i se transformase.
Acum chiar ca n-avea nici un rost sa ncerce sa discute cuel. n acest moment nu era dect fiul tatalui
sau.
-Bine, zise ea. Te strig cnd e gata cina. Iesi din camera, nchise usa si pomi pe scari.
Urcase cam jumatate din trepte, cnd auzi sunetul ncuietorii.
Ma da afara, se gndi ea amrt. Ma d afara din viata lui."
Cina din seara aceea se dovedi a fi un ecou straniu al tuturor cinelor luate de familia
Conway de cnd Ted cazuse n patima betiei. Desi nu era ceva foarte clar - ci doar un fel
de ntelegere tacita care sustinea ca, daca nu vor aminti despre acest aspect, atunci ei
nu vor fi obligati sa-i recunoasca existenta -, Janet, Jared si Kim simteau cu totii un soi de
usurare, daca nu chiar o eliberare, atunci cnd Ted nu lua masa de seara cu ei, pentru ca,
tn caz contrar, tensiunea care plutea era uneori att de accentuata, nct aveau senzatia
ca o sa explodeze dintr-o clipa n alta. Pna si Molly ajunsese sa o simta ntotdeauna si,
orict de mult ar fi ncercat Jared si Kim sa-i distrag atentia surioarei lor, aceasta sfirsea
prin a se agita sau a face un tambalu asa de mare, ca Ted le poruncea sa o ia de acolo.
n ultima vreme nsa locul preferat al lui Molly devenise cel din dreapta tatalui sau, care
parea s dispuna de o rabdare inepuizabila, nemaivazuta de copiii lui pna atunci si
despre care Janet credea ca disparuse complet cu multi ani n urma.
Dar acum, vechea tensiune revenise, numai ca de data asta ea se instalase ca o perdea
groasa ntre Kim si Jared. nca de pe vremea cnd gemenii rostisera primele cuvinte,
masa de seara devenise locul lor favorit n care povesteau ce li se ntmplase peste zi,
fiecare din ei terminnd propozitia nceputa de celalalt, fiecare citind gndurile celuilalt.
Acum nsa o tacere adnca se Instalase ntre ei. Nu era pauza aceea confortabila din
conversatie care obisnuia sa apara atunci cnd ispraveau de discutat un nubiect. Era, mai
degraba, linistea nefireasca de pe un cmp de lupta, noaptea.
Janet se simtea de parca ea si Kim ar fi fost ascunse ntr-o vizuina de vulpe, atente sa
surprinda semnele apropierii unui dusman pe care nici una din ele nu-1 putea vedea, dar
pe care amndoua l simteau acolo. Din cnd n cnd, mai schimbau cte o privire
nelinistita, si Janet vazu ngrijorarea din ochii fiicei ei.
Jared fusese ultimul care sosise la masa si abia daca ngaima doua cuvinte, ignornd salutul
zgomotos al lui Molly. In schimb, se aseza pe scaun si ncepu sa mannce, ducnd apatic
mncarea la gura.
Molly, sesiznd parca atmosfera din jurul ei, ncepu sa se foiasca imediat. Dupa o vreme,
lua un pumn de piure de cartofi si-1 arunca n fratele ei.
Janet si Kim se uitara una la alta: nghetasera.
Pentru o clipa, Jared paru sa nu observe cocolosul de cartofi si sosul de la friptura care i
se prelingea pe barbie, dar apoi se uita direct n ochii surioarei lui. Molly, ncntata ca n
sfrsit i-a cstigat atentia fratelui ei, zmbi fericita, asteptnd reactia lui. Dar, asa cum
observara si Kim, si Janet, Jared continua sa o priveasca fix pna cnd zmbetul lui Molly
pali si fetita ncepu sa tipe.
Era un geamat ascutit, exact ca vaietul scos de un animal ncoltit, chiar nainte ca
pradatorul sa se napusteasca asupra lui si sa-1 sfsie n bucati.
Janet se ridica de pe scaun pentru a lua copilul n brate. Dar nainte sa apuce ea sa
ajunga la Molly, Ted o luase deja pe micuta din scaunul ei si o lipise de piept, legannd-o.
Fetita i nconjurase gtul cu minile si si ngropase fata n umarul lui, n timp ce trupul ei
micut tremura de atta suspinat.

-Gata, iubire, gata, i soptea Ted. Gata, Molly. Tati e aici si nimeni n-o sa-ti faca nimic
rau.
Dupa ce Molly se potoli, Janet se ntoarse furioasa spre Jared.
07.409
-Ce i-ai facut? ntreba ea. Ce i-ai fcut de a nceput sa tipe Intr-un asemenea hal?
-Eu? replica Jared. Nu i-am fcut nimic! Ea e cea care a aruncat cu mncare. De ce nu te superi pe
ea?
Ridicndu-se, si sterse si ultima picatura de sos de pe obraz, mototoli servetelul si larunca pe masa.
Cnd iesi din bucatarie, Scout, care statea ncolacit pe patura sa din colt,
se ncorda si ncepu s-1 mrie.
-Gura, striga el spre cine. Sa nu ndraznesti!
Scout se ghemui linga perete, de parca ar fi fost lovit, si mritul i se transforma ntr-un
scheunat.

Dupa ce Jared pleca din bucatarie, Janet se ntoarse spre r"i care era palida la fata si cuochii mariti de
spaima.
-Ce-a fost asta? ntreba Janet. Ai vazut ce s-a ntmplat?
-Eu... nu stiu, sopti Kim cu vocea tremurnd. A fost... nu stiu. Poate felul n care s-a uitat
la Molly.
Privirea ei o ntlni pe cea a mamei si Janet citi frica din ochii lui Kim.
-Mama, a fost ngrozitor. A fost... Se opri cautnd cuvintele potrivite, dar dadu din cap
descurajata. S-a uitat la ea de parca ar fi vrut s-o omoare, mam.
Lacrimile ncepura sa-i curga pe obraji. mpinse scaunul si fugi din camera.
Janet se ntoarse spre sotul ei. Ted, legannd-o n continuare pe Molly si soptindu-i ncet la
ureche, parea sa nu fi observat ca ceilalti doi copii nu mai erau n ncapere. Brusc, grija ei
pentru comportamentul ursuz al lui Jared se transforma n furie. Cum de putea Ted sa
ignore scena care tocmai avusese loc?"
-nca mai crezi c totul e n regula cu Jared? ntreba ea. Sau toti anii aia de bautura te-au
fcut sa uiti cum se comporta o familie normala?
Regretnd imediat cele spuse, Janet se pregati sa faca fata mniei sotului ei. Dar, nca o
data, nimic din vechiul Ted nu iesi la iveala. n schimb, el i zmbi ntelegator si i vorbi cu
acelasi ton blnd cu care o linistise pe Molly.
-Linisteste-te, iubito! A fost doar o mica ciondaneala.
-O mica ciondaneala? repeta bulversata Janet. Tu numesti asta o mica ciondaneala?
Molly s-a speriat de moarte!
-Iar Jared a fost acoperit cu piure si sos, i reaminti Ted.
-N-a fost deloc acoperit, obiecta Janet. Avea doar cteva firimituri...
- Bine, bine, cteva frimituri, conveni Ted.
O aseza pe Molly la loc n scaunelul ei, ignorind petele de mncare de pe camasa pe carei le facuse
Molly atunci cnd o tinuse n brate. Apoi ncepu sa mannce.
-Jared n-a facut nimic altceva dect sa se uite la ea, mai zise Janet.
Lui Ted ncepu s-i mijeasca un zmbet jucaus n coltul buzelor.
-Bucura-te ca s-a multumit doar cu att! Imagineaza-ti cum ar fi fost sa arunce cu niste
boabe de fasole n ea sau cu niste piure de cartofi. Am fi avut parte de o bataie cu
mncare pe cinste.
-Pentru Dumnezeu, Ted, rosti Janet. A speriat-o ngrozitor pe Molly! L-a speriat pna si pe
Scout! Si i-ai vazut camera? Ce naiba face el acolo jos? Arata ca... oh, Doamne, nici nu
stiu cu ce s-o compar.
Bratele lui Ted o nconjurara si el ncepu sa o alinte asa cum facuse cu fetita, mai
devreme. Haide, iubito, linisteste-te, spuse el. i dadu capul pe spate ca sa se poata uita
n ochii ei. Nu s-a ntmplat nimic ngrozitor. A fost doar o mica cearta, dar acum totul s-a
terminat
O privea n continuare, si Janet simti cum temerile ei legate de Jared dispar ncet, ncet.
-Te asigur ca Jared nu are nimic, zise Ted din nou. Se comporta ca un adolescent normal.
Daca stam si judecam mai bine, Intern foarte norocosi ca este att de normal.
O mngie pe obraz, si ea simti cum un fior de placere i Ntrabate tot corpul.
-Cnd ma gndesc la toate problemele pe care le-am fi putut nvea cu el...
Nu-si termina fraza, ci se apleca sa o sarute, dar chiar atunci uuzira o bataie puternica n
usa din spate.
-Sa nu te misti, sopti Ted. Pastreaz-mi locul si o sa ma ntorc imediat.

Ted deschise usa si l vazu pe Luke Roberts stnd nervos pe veranda.

-Jared e acasa? ntreba baiatul.
- E n camera lui.
Ted deschise usa larg ca sa-1 lase pe Luke sa intre. Baiatul se Itpezi prin bucatarie,
salutnd-o n fuga pe Janet, si disparu prin i .miara cea mare care ducea la scarile de lasubsol. Cnd
baiatul nu se mai vazu, Ted si lua din nou sotia n brate.
-Ti-am zis ca ma ntorc imediat, murmura el. Janet l privi ngrijorata.
-Dupa toate problemele pe care le-au avut la scoala, nu crezi ca ar trebui sa-1 trimitem
pe Luke acasa? Macar n seara asia?
Ted o privi iarasi adnc si o mbratisa.
-Daca am proceda asa, Jared ar pleca de acasa n mai putin Ic o ora, i spuse el. Nu-i
mai bine sa i stim aici, ce zici?
-Dar... ncepu Janet, nsa Ted n-o lasa sa termine.
-Nici un dar, spuse el. Hai s facem curat n bucatarie si sa o ducem pe Molly la culcare.

Si poate, zise el afisnd un zmbet larg, poate o s mergem si noi la culcare...

Cnd ea si Ted se apucara de treaba, toate grijile, toate temerile lui Janet disparura dupa
cteva minute. Dupa o jumatate de ora, n timp ce urcau scarile, singurul lucru la care se
mai gndea era modul n care o privise sotul ei si felul n care o atinsese -doar cu un deget,
mngindu-i obrazul.
Erau toate uitate cu desvrsire.
Luke Roberts nu era prea sigur de ceea ce se ntmpla, dar, pe de alta parte, nici nu-i
prea pasa. Cel putin o tulise de acasa -departe de glasul mamei. Oare ea stia ca plecase?
Probabil ca nu. ncuiase usa camerei sale, apoi iesise pe fereastra, furisndu-se prin
spatele curtii. Poate ca mama lui batuse la usa, dar, cnd vazuse ca nu i rspunde, si-o fi
nchipuit ca doarme sau ca e suparat pe ea - ceea ce era adevarat - si probabil ca l va
suna pe parintele MacNeill. Dar cel putin nu avea sa iasa afara si sa icerce sa se uite pe
fereastra sa vada daca e acolo. - Ai treisprezece ani acum, i spusese ea de ziua lui, cu
doi ani n urma. Parintele MacNeill spune ca esti deja baiat mare si ai nevoie si tu de
putina intimitate. .Parintele MacNeill!"
De cnd si putea el aduce aminte, mama lui se comportase de parca preotul era
adevaratul lui tata - de fapt, cnd era foarte mic, el chiar a crezut ca parintele MacNeill
este tatal lui, pn cnd cineva i spusese ca preotul nu era tatal nimanui. Uneori, tlrziu n
noapte, Luke ncercase s-si imagineze cum arata tatal lui real, dar, orict de mult se
straduia, singura imagine care-i venea n minte era cea a parintelui MacNeill. Era de
nteles, de altfel, de vreme ce mama lui si ncepea invariabil toate propozitiile cu:, J?
rintele spune..." Chiar si n momentul n care ea i oferise darul intimitatii", cum l
numea el - cnd de fapt Luke si dorea o nenorocita de bicicleta -, nu se putuse abtine sa
nu dea cu bta n balta, adaugind: parintele spune ca nu trebuie sa abuzezi de acest
privilegiu". Dupa ce trase adnc aer n piept si fata i se nrosi de rusine, ea reusi s-i
transmita si restul mesajului din partea parintelui MacNeill: Si nu trebuie sa te folosesti
de acest privilegiu pentru a abuza de tine. Ar fi un pacat de moarte". El se prefacu atunci
ca nu ntelege despre ce vorbeste mama lui, doar ca s vad cum avea de gnd sa-i
explice, dar renunta, pentru ca, n cazul n care va intra n camera peste el si-1 va prinde,
sa poata pretinde ca nu a stiut ca pacatuieste. Evident ca dupa aia va trebui sa se
confeseze parintelui MacNeill, de vreme ce mama lui se simtea obligata s-i spuna tot
ceea ce facea baiatul. Dar cel putin ea se tinuse de promisiunea sa nu intre n camera lui
fara ca el sa i dea voie. Probabil ca parintele Mack i spusese ca, daca si ncalca
promisiunea, se va duce direct n iad. Asa ca dupa cearta din seara asta, se ho-trse sa
iasa pe fereastra si sa se duca la Jared. Era posibil ca mama lui sa fi vorbit cu preotul la
telefon cel putin o ora, asa ca, pn va ajunge el acasa, ea fie se va fi dus deja la culcare,
fie va fi adormit n fata televizorului. In ambele situatii nu va avea cum s afle c el
plecase de acasa.
Cnd Luke sosi, Jared tocmai scotea un manunchi de luminari din dulapul cel mare de
lemn pe care l caraser din pod sptmna trecuta, ca sa le aseze pe masa de lucru.
Luke se arunca pe una din saltele, cauta n buzunarele pantalonilor niste iarba, dar nu
gasi dect o singura tigara de marijuana. Traser fiecare cte un fum, doua, n timp ce
Luke i povesti lui Jared despre cearta avuta cu maic-sa. La sfrsit aruncara mucul prin
grilajul de pe podea. Dupa aceea Jared aprinse luminarile si niste betisoare parfumate ca

s acopere mirosul de iarba, asa, pentru orice eventualitate. Ddu drumul la muzica, se
juca putin cu luminarile, puse n functiune orga de lumini si Luke ncepu s zareasca niste
modele ciudate ce pareau sa iasa din peretii ntunecati.
-Marfa, omule, murmura el. Cum ai facut asta?
-Ce anume? ntreba Jared.
-Chestia asta de pe pereti. Jared se uita la el.
-Despre ce vorbesti? Ce chestie?
Luke se ncrunta, putin confuz. si batea Jared joc de el sau ncepuse sa aiba vedenii?
- Spune-mi ce vezi, zise Jared.
Desi vocea lui de-abia reusea sa acopere muzica, cuvintele sunara n mintea lui Luke caun ordin.
-Spune-mi ce vezi, repeta Jared. Si spune-mi ce vrei. Luke se concentra asupra figurilorciudate ce
pluteau n
vidul din fata peretelui negru. .Pictura fluorescenta", se gndi el. Se uita n jur pentru adepista sursa de
lumina neagra care facea ca desenele sa straluceasca, dar Jared

probabil ca o ascunsese bine, pentru ca nu descoperi nimic. Ce misto!"

Figurile ncepura s se miste, culorile lor - roz-aprins si verde-stralucitor - transformnduse
n fata ochilor lui ntr-un curcubeu cu mii de nuante. Parfumul betigaselor aromate i
umplu narile si Luke inspira adnc, imaginndu-si c trage din nou un fum.
Luminarile plpira si mai puternic, iar figurile plutitoare ncepura s straluceasca orbitor.
-Bai, ce naiba se ntmpl? ntreba el. Isuse, aproape c nu mai vad nimic.
-Uita-te! i porunci Jared. Priveste-le si gndeste ce vrei! Orice vrei tu. Nu conteaza.
Modelele ncepura sa pulseze, umplnd camera cu lumina lor spiralata, ce parea acum ca
vine de peste tot. Deasupra mesei de lucru aparu o cruce aurie. La nceput imaginea ei fu
ncetosata, dar, pe masura ce Luke o privi cu maxima atentie, observa ca aceasta se
rotea.
Se nvrtea, de sus n jos.
Si mai era ceva pe ea - ceva ce el nu si dadea seama exact ce e. si dori ca aceasta sa senvrta mai
ncet, ca sa vada mai bine.
Chiar n clipa cnd gndul i veni n minte, rotirea ei ncepu sa se domoleasca...
Asa cum facuse aproape n fiecare noapte de cnd Ted Con-way se mutase mpreuna cufamilia n casa
n care murise mama lui, Jake Cumberland se strecura n umbra
protectoare a magaziei, amestecndu-se att de bine cu noaptea, nct nimeni nu l-ar fivazut nici daca ar
fi trecut doar la ctiva pasi de el.
Vraja pe care o ncercase cu pisica - vraja pe care o nvatase privind-o pe mama lui daduse
gres. Familia Conway mai era si-acum acolo si n fiecare noapte simtea rul pecare l rs-pndea - exact
ca iedera care se ntindea att de repede pe pa-mnt, nctdimineata cnd te trezeai si vedeai cum
nghitise pna si copacii, stiai ca e prea trziu casa mai faci ceva.
Iar daca cei din neamul Conway ramneau...
Dar nu aveau sa mai stea mult, pentru ca el venea acolo n fiecare noapte, cu vrajilenvatate de la
maica-sa.
Simtind ca se apropie miezul noptii, si ntinse amuletele si ierburile si ncepu sa murmureincantatiile
pe care le rostise mama lui nainte sa moara...
Ciudat, se gndi Jared. De unde o veni toata chestia asta?"
Nu era numai iarba -trasese doar cteva fumuri si nu att de adnc precum ar fi trebuit.
De fapt, lui nici nu-i prea placeau asa de mult drogurile, pentru ca de fiecare data iprovocau greata. Nu
vomase niciodata, dar fusese obligat sa-si controleze cu atentiecontractiile stomacului timp de cteva
ore bune. Se ntrebase la un moment dat daca sirestul sistemelor sale autonome -respiratia, bataile
inimii si toate celelalte - puteau fi siele controlate direct. si indusese apoi timp de un minut un atac de
panica si aproape casimtise cum i se opreste respiratia. Odata ce si putea controla panica, totul era n
regula.
Dar nu mai fusese tentat s mai ncerce si a doua oara.
.Atunci daca nu era din cauza ierbii, care era cauza?"
Lumina.
Sunetele.
Vocile.
Nici una dintre ele nu era reala - n-avea cum sa fie. Nu exista nici un loc n camera de
unde sa vina lumina, de vreme ce singurul bec atrnat n tavan nu era aprins. Si n nici uncaz luminarile
nu aveau cum s fac ncaperea sa arate asa cum arata. Totusi, dupa ce lescosese din sifonier si le

aranjase pe masa, Jared continua sa le tot mute de colo-colo.

Parca o voce din mintea lui i spunea cum sa le aseze, asa ca le tot ajusta, mutndu-le perind, pn cnd
stiu - stiu cumva - ca asa era corect. Apoi le aprinse si se aseza pe una dinsaltele. Totul ncepuse n acel
moment.
Muzica din boxe suna putin diferit si auzi lucruri pe care nu si le imaginase niciodata niste
vaiete care semanau cu vocile umane, dar stia ca nu poate fi adevarat. Si, desiflacarile luminarilor nu
pareau s se fi schimbat, niste modele ciudate ncepusera sa iasadin peretii ntunecati si o lumina
stranie care nu semana cu nimic din ce vazuse elvreodata pomi sa inunde camera. La nceput vazu doar
o geana de lumina ce plutea nmijlocul ncaperii - chiar deasupra putului -, care se extinse pe parcurs,
invadnd spatiuldin ce n ce mai mult, pna cnd peretii disparura, si se trezi ntr-un soi de catedrala.
Atunci ncepu sa auda si vocile.
Doar un susur la nceput, pentru ca mai apoi sa recunoasca foarte clar cteva dintre ele. Vocea
lui Kim.
l striga, dar parea att de departe, ca de-abia o auzea.

Vocea lui Luke era mult mai aproape si, cnd se concentra asupra ei, Jared si ddu seamaca o putea
auzi att de clar, de parca i-ar fi vorbit la ureche. Dar apoi, asculta mai departesi si dadu seama ca nu
era vorba de vocea lui Luke.
Era chiar mintea lui.
Din motive pe care nu le ntelegea, avea acces la gndurile lui Luke Roberts.
Dup aceea, concentrndu-se si mai tare, ncepu sa vada lucrurile pe care le vedea Luke.
Simti emotiile lui Luke.
Baiatul era furios.
Jared era constient, efectiv, de mnia prietenului sau - o vedea chiar. Arata ca o bula de
lava topita, de un rosu-aprins, ce tulbura subconstientul lui Luke.
Dar de ce era asa de furios?
Jared zari fulgerator o imagine.
O femeie.
Mama lui Luke!
Dar el n-o vazuse niciodata pe mama lui Luke. De unde stia ca ea era femeia pe care o
zarise? Stia. Cumva, stia.
Si cnd vazu ceea ce vedea Luke si cnd simti ceea ce simtea Luke, furia acestuia deveni
a lui...
Jared? l striga Kim, dar chiar si ei i se paru ca vocea sa de-abia se aude.
Striga din nou, de data asta mai tare:
-Jared!
Unde era?
Kim ddu sa faca un pas, asteptnd vreun semn de la el, dar ceata ntunecata care o
nvaluia strins o mpiedica sa vada mare lucm.
Ceata!
Sigur! Asta era. Din cauza cetii groase, vocea ei parea asa de nabusita.
-Jared, striga ea din nou. Unde esti?
Asculta, dar nu auzi nimic. Dar cum se ntmplase? Era sigura ca fusesera mpreunaadineauri. Unde sar fi putut duce? Se scutura, desi nu i era frig deloc. Ce sa faca? Sarmna pe loc pna se ntoarce? Sa
porneasca n cautarea lui?
Ceata ntunecata se ngrosa si mai mult, nconjurnd-o att de tare cu mireasma eidiafana, nct
nelinistea ce o cuprinsese tn clipa n care ntelesese ca Jared nu i mai estealaturi se transforma brusc n
frica.
-Nu, sopti ea Nu vreau sa fiu singura, Jared. Nu ma parasi! Te rog!
Unde s-a dus oare?"
Fusese lng ea cu un minut n urma - era sigura de asta. Scotocisera prin vechea casa explornd
unele dintre camerele Jn care nu mai pusesera piciorul pna atunci, cnd el

disparuse brusc. O festa!

Asta era - i juca o festa!
Senzatia de frica se mai domoli putin - suficient ct s-o determine pe Kim s-o ia din loc,
dar, ndata ce facu primul pas, si dadu seama ca se ratacise. Era singura, ntr-un loc pe
care nu-1 recunostea. Cazuse ntr-un fel de vid si parea ca tot ce stia ea disparuse.
Inima ncepu s-i bata cu putere, fiind coplesita de groaza.
Misca-te!"
Trebuia sa se miste.
Daca nu o facea, atunci s-ar putea sa nu mai scape niciodata din acel loc teribil n care
nu vedea nimic - nu auzea nimic - nu simtea nimic!
n cele din umi, si lua inima-n dinti si pomi nainte prin pcla ntunecata, cu minile
ntinse de parca ar fi vrut sa simta pe unde merge.
Ceva i atinse usor degetele, iar ea facu speriata un pas napoi.
ngheta, se chinui sa prinda vreun zgomot ce ar fi putut da de gol identitatea lucrului
care o atinsese, dar nu auzi nimic n afara inimii sale care batea s-i sparga pieptul.
Apoi simti din nou atingerea, numai ca de data asta n zona picioarelor.
si nabusi un strigat si se ndeparta de senzatia ciudata.
De ce nu vedea nimic? Desi nu era multa lumina, ar fi trebuit totusi sa poata vedea si
altceva n afara de ceata aceea care plutea n jurul ei.
Suspina gndindu-se doar la ce ascunde viziunea, si apoi auzi ceva.
Apoi, de undeva din departare, auzi un fel de bubuit si un moment crezu ca e vorba de
bataile inimii. Dar, pe masura ce sunetul se ntetea, ntelese ca nu vine din interiorul sau.
Totusi, orict de mult se apropia de el, sunetul rmnea nabusit.

Apoi ceva se lipi de picioarele ei.

Tremurind de frica, se apleca instinctiv sa dea la o parte ceea ce se lipise de ea,
indiferent ce ar fi fost.
O secunda mai trziu, degetele ei se cufundara n... Blana! Blana aurie, groasa si fina a lui
Scout! Scout era cel care o atinsese, pe el l simtise atingnd-o. Se aseza n genunchi, si
puse bratele n jurul cinelui si-1 strnse tare, ascunzndu-si fata n parul lui moale.
-Unde-i Jared? i sopti ea cinelui. Unde este, Scout? Gseste-1!
Animalul adulmeca aerul, se smulse din bratele ei si disparu n negura misterioasa.
Dupa el!" Trebuia sa-1 urmeze, ori va ramne pe veci ratacita n acest loc.
-Scout? striga ea. Scout, unde esti?
ncepu sa se miste din nou, fortndu-si picioarele sa paseasca si cu minile ntinse nainte.
Un moment mai trziu, simti ceva si ncepu sa-1 pipaie cu degetele.
O usa!
Gasi clanta si apasa pe ea. Usa ducea ntr-un coridor.
Ceata se subtie si Kim ncepu, n sfrsit, sa vada.
Nu se afla nicicum ntr-un coridor, ci n mezaninul lat ce nconjura imensul hol de la
intrarea n casa.
Scarile! Erau acolo, chiar n dreapta ei.
Si muzica se auzea mai tare acum, venind de undeva de sub ea.
Jos!" Acolo se dusese Scout. Kim se grabi ntr-acolo si ncepu sa coboare treptele,
ajungnd rapid pe palierul de unde putea sa vada antreul. Cobor din nou, dar scarile
pareau sa se continue la nesfrsit. Grabi pasul, sarind cte doua trepte odata, si ajunse n
sfrsit la capatul lor.
Acum muzica i bubuia n urechi. Parea sa vina de peste tot si de nicaieri; nainta totusi
pn n capul scarilor care duceau la subsol.
Privi n jos, n abisul ntunecat, dar acolo nu era dect ntunericul.
Doar bezna si o singura raza de lumina ce parea sa dispara si ea cu ct o privea mai
atent. Acolo se dusese Jared. Stia. Simtea asta.
Si daca voia sa-1 gaseasca, atunci trebuia sa mearga dupa el.
Lundu-si inima n dinti, Kim pomi prin ntuneric.
Muzica sporea n intensitate cu fiecare pas pe care l facea, pn cnd avu senzatia ca o s-i
plesneasca urechile. Dar mergea n continuare, pentru ca ncepea sa mai simta si
altceva.
Jared.
Era acolo, foarte aproape.
Se afunda si mai tare n bezna. Raza de lumina de-abia mai plpia. Si totusi, o atrageaasa cum lumina
felinarului atrage un fluture.
-Jared, sopti ea, cu o voce care se pierdea n muzica asurzitoare. Jared, unde esti?
Ajunse n sfrsit la o usa. O usa nchisa. Se opri, o parte din ea dorind sa intre, n timp ce
o alta parte i spunea sa se ntoarca, sa urce scarile si sa intre din nou n valul cenusiu ncare se trezise

la nceput. n cele din urma, ntinse mna si o puse pe clanta.

Si deschise larg usa.
Muzica o izbi brusc n fata si o clipa crezu ca o s-i explodeze capul, iar luminastralucitoare o orbi pe
loc. Dar vederea i se limpezi dupa cteva momente si privi spatiulcare se deschisese n fata ei.
Tavanul, care parea att de sus ca o lua ameteala, era sprijinit de coloane negre, imense,
att de mari ca amenintau sa o copleseasca sub greutatea lor. ntr-adevar, toata cameraparea sa apese pe
pieptul ei si, n ciuda spatiului vast, avu senzatia ca peretii o s-ostriveasca n curnd. Peste tot, atrnau
niste panouri gravate ciudat si ochii lui Kim, clipindn stralucirea orbitoare, se oprira rapid cnd asupra
unuia, cnd asupra altuia, ncercnd sacerceteze siluetele care se formau. Recunostea ceva familiar tn
ele, dar, cu ct se
concentra mai tare asupra lor, constientul o mpingea mai adnc n senzatia aceea decunoscut. De-abia
cnd observa ce se gasea n capatul ndepartat al camerei, Kimntelese despre ce este vorba: era un soi
de catedrala. Dar era una total diferita de celen care intrase ea vreodata, pentru ca, n loc sa-i dea
senzatia de pace si de liniste,
aceasta o coplesi cu un val de disperare oribila ce parea s-si faca loc la suprafata chiardin miezul
fiintei ei.
Apoi, n partea ndepartata a catedralei, deasupra unui imens altar, vazu crucea.
Atma invers, si acolo unde ar fi trebuit sa fie trupul lui Isus, Kim vazu silueta unei femei,
asezata cu capul n jos, iar chipul ti era cuprins de agonie.

Pe altar se mai gasea o persoana, ce statea ntinsa pe spate, privind fix, tavanul arcuit.
Iar n fata altarului vazu si cea de-a treia persoana. O silueta nalta, cu bratele ridicatentr-un gest larg
de invocare.
Sau de binecuvntare.
Chiar daca statea cu spatele la ea, Kim l recunoscu imediat. Jared!
Facu un pas nspre el, strigndu-1 pe nume. Jared se ntoarse.
Privirile li se ntlnir si Kim si dadu seama c nu era deloc Jared.
Chipul era al fratelui ei.
Prul.
Ochii.
Zmbetul.
Dar nu era Jared, pentru ca din chipul cunoscut al fratelui ei radia o aura foarte puternica
pe care Kim o resimti ca o forta fizica.
Era Raul.
Un Ru att de pur si nealterat, nct pentru o clipa Kim nu avu alta reactie dect sa
ramn paralizata n fata lui. ntelese imediat ca el era sursa a tot ceea ce vazuse, simtise
sau auzise.
Ceata cenusie si sufocanta.
Forta care o nsotise pe scari si o condusese n catedrala.
Muzica asurzitoare.
Totul era Rul, pur si simplu.
Iar n mijlocul lui se afla Jared.
n acel moment el se ndrepta nspre ea. l putea simti cum se apropie, ntinzndu-si
tentaculele dupa ea. Tentacule - carora daca le-ar fi permis sa o atinga - nu i-ar mai fi dat
drumul niciodata din strnsoarea lor diavoleasca.
si auzi numele soptit n lumina sclipitoare: ,JKiiiiiim..."
O parte din ea si dori sa raspunda chemarii, sa se lase absorbita de lumina orbitoare.
-Kiiiirnrnm....
Soapta se auzi din nou. Raul se apropia si mai mult.
Si totul se schimba n fata ei. Lumina capata nuante plumburii si reci, iar acum vazu castlpii imensi ce
sustineau tavanul erau facuti din oase. Imaginile ferestrelor stralucitoareerau reprezentari ale mortii. Pe
Kim o cuprinse o cumplita raceala paralizanta. Fara sa-sidea seama, mna ei dreapta se agata de
cruciulita de aur daruita de matusa Cora naintede a muri. Brusc, raceala se prelinse din jurul ei, iar fata
se ntoarse si iesi n goana dintemplul mortii, aruncndu-se n ntunericul scarilor.
Cu inima batndu-i puternic si gfind disperata dupa aer, Kim alerga prin casa pna latreptele din holul
principal. Ceataurie o nconjurase din nou, nvaluind-o cu bratele ei sul o ante si dintr-odata nici nu

maivazu, nici nu mai auzi. Cu o ultima rasuflare, mai reusi sa scoata un tipat slab. Apoi selasa nghitita
de ntuneric.
O merita.
O merita cu adevarat."
Luke Roberts repeta ntruna cuvintele, n timp ce privea ipul femeii atrnate cu capul njos de crucea
rasturnata, ce lutea deasupra altarului stralucitor. Chipul mamei lui.
Se uitase fascinat cum crucea se oprise din rasucirea ei si, nici atunci cnd reusi sa vadaclar chipul
femeii, nu o recunoscu Imediat. Observa doar durerea din ochii ei -agonia.
Gura i era deschisa larg, dar nu scotea nici un tipat; ochii se holbau ngroziti, dar nucurgea nici o
lacrima din ei. Trasaturile i erau schimonosite, dar ncet - att de ncet nctLuke nici nu era constient
de asta - ncepu s-si recunoasca mama.
Cnd figura ei i aparu n fata ochilor, atunci l coplesira si amintirile, si furia - amintiridespre care, pna
n acel moment, nu stia ca existau n mintea lui.
Era vina ei!
Totul era din vina ei!
Ea era vinovata ca nu avusesera niciodata vreun ban. Ea era vinovata ca, orice facea el,
parintele MacNeill afla totdeauna.
Probabil ca tot ea era de vina si pentru moartea tatalui lui. Dar acum, n sfrsit, primea
ceea ce merita. Privirile li se ntlnira si simti acuzatiile ei tacute. De ce-mi faci asta?"
Toata furia aceea pe care o simtise seara cnd venise acasa (lupa ce facuse curat n
biserica l rascoli cu si mai multa putere.
De ce i pusese n crc toate chestiile alea? El nu facuse nimic. Ei si, ntrziase cteva

minute la ora. Mare chestie! Cui i mai pasa, n afara de ea si de calugarite? Pe masura cemnia lui se
ntetea, continua sa priveasca suferintele mamei lui si sngele care ncepusesa i picure din toti porii
fetei.
Nu-ti place, nu-i asa? o tortura el. Ei bine, acum stii cum ma simt eu de fiecare data cndte iei de
mine!"
Mnia crestea ncontinuu n el, se ridica n picioare si se ndrepta spre altar. Apropiindu-sede cruce,
ntinse mna si o tintui cu un deget tremurator:
-Mori! striga el. Mori! Sa te ia dracu'! Mori odata! Vocea i pieri si cazu n genunchi. Mori!
mai adauga el, gfind.
Furia lui se consumase. si puse capul n piept si nchise ochii.
Trupul i tremura din toate ncheieturile. Apoi se scutura si, cnd se linisti complet,
deschise ochii din nou. \
Luminarile pe care Jared le aranjase pe masa de-abia mai licareau, iar una dintre ele se
stinsese deja.
Viziunea pe care o avusese - halucinatiile catedralei marete -disparuse, lasnd n urma ei
doar realitatea camerei negre de la subsol. Inima i bubuia n piept, ntregul trup i era
acoperit de o sudoare lipicioasa si gfia. De-abia se mai putea tine pe picioare si cu greu
reusi sa se trasc pn la una din saltele, unde se lasa pe spate, sprijinindu-se de perete,
n timp ce pulsul si respiratia ncepeau sa-i revina la normal.
Se simtea epuizat, dar extrem de binedispus, asa ca se lasa n voia sunetelor discordante
ale muzicii ce venea din boxele lui Jared. Cnd ultimele acorduri ncetara, vorbi si el, ntrun
sfrsit:
-Doamne, sopti el, ntorcndu-se sa-1 priveasca pe Jared care de-abia se mai zarea n
lumina slaba a luminarilor care abia mai plpiau. De unde au venit toate astea?
-De unde sa vina ce? ntreba Jared. Luke se ncrunta nedumerit.
-Pai, tu... tu n-ai vazut nimic? bolborosi el. Era ca si cnd, nu stiu... aici era ceva de genul
unei catedrale imense. Si mai era si o cruce.
Sovaind, ncerca sa-i descrie ceea ce vazuse, ce simtise, dar, n timp ce vorbea, detaliile
pareau sa dispara din mintea lui, pna cnd nu-i mai ramase dect senzatia de bine.
Si furia.
Apoi se uita la ceas. Unu noaptea.
Era imposibil! Venise la Jared cu putin timp n urma - nu avea cum sa fi trecut mai mult
de o ora. I Oare?"
Se uita din nou - cifrele de pe cadranul ceasului nu se schimbasera. Si se simti frnt. l
dureau toti muschii - si oasele pareau sa-1 doara.
Biserica! Fara ndoiala acestea erau efectele orelor petrecute la facut curatenie n
biserica.
-Ar fi mai bine sa plec, murmura el, ridicndu-se. O sa ma omoare mama daca...
Cuvintele i nghetasera pe buze cnd o amintire i strapunse subconstientul, dar disparu
att de repede, ca nici macar nu fu sigur ca si amintise ceva.
Ceva despre mama lui si...
... Si ce?
Nimic. Orice a fost, disparuse acum.
-Tre' s plec acu', murmura el.
Jared astepta pna ce Luke parasi camera, apoi reaprinse luminarile de pe masa. Fiecare
detaliu din viziunea lui Luke ii staruia viu n minte, fiecare cuvnt pe care Luke l rostise
atunci cnd o acuzase pe mama lui.

Luke poate ca nu-si mai amintea ce zisese, dar Jared stia precis.
Mori, sa te ia dracu'! Mori odata!"
Apoi surprinse o alta voce - o voce att de slaba, ca de-abia ntelegea ce spune.
Nu, auzi glasul soptit al lui Kim. Nu, Jared, nu face..."
Jared ezita tinnd chibritul aprins n mn, deasupra singurei luminari stinse.
Nu", i mai sopti vocea lui Kim nca o data, dar att de ncet, nct i era foarte usor sa o
ignore. Nu face asta, Jared. Te rog, nu face asta..."
Jared apropie chibritul de fitil.
Flacara se subtie, aproape stingndu-se.
Dar apoi, fitilul se aprinse, lund foc.
Amintirea cuvintelor soptite de Kim se pierdu n lumina orbitoare ce umplu camera.
-Nu, Jared! Nu!
Strigatul o trezi pe Kim si fata sari drept n picioare. Era coplesita de groaza -o groaza

att de puternica, asa cum nu mai simtise niciodata. Si care, brusc, disparu ntr-o clipita.
Un vis! Totul nu fusese dect un vis!
Ceata n care se ratacise, bezna n care coborise, catedrala imensa pe care o vazuse toate
fusesera doar un vis.
Iar silueta pe care o ntlnise, figura diavoleasca n care l recunoscuse pe Jared - nu erau
altceva dect un cosmar.
Se aseza linistita n ntuneric. Desi noaptea era calda si extrem de umeda pentru
perioada aceea, iar fata i era plina de broboane de sudoare, Kim tremura, de parca ar fi
avut friguri. Se dadu jos din pat, si puse halatul pe ea si intra n baie.
Aprinse lumina, dadu drumul la robinet, apoi se spala pe fata cu apa rece, ndepartndu-si
transpiratia sarata de pe piele. n cele din urma se uita n oglinda.
Parea epuizata, de parca n-ar fi dormit deloc. Dar ceasul de pe noptiera arata ca era
trecut de unu, asa ca trebuie sa fi dormit. Avea tenul palid, iar prul i cadea n suvite
lungi pe lng obraji. Cnd ntinse mna dupa pieptene, oglinda reflecta o miscare chiar
din spatele ei. Se ntoarse brusc, cercetnd camera.
Nimic!
Cu siguranta fusese doar imagina... Apoi l zari.
Un sobolan - cel mai mare sobolan pe care-1 vazuse ea vreodata - iesea din toaleta, cu
blana leoarca de apa. Cnd Kim tipa, sobolanul si arata coltii. Apoi din bazinul toaletei
mai iesi un sobolan, si nca unul, si nca unul.
Kim urla ngrozita si se repezi la usa. Dar aceasta se blocase.
Era prinsa n capcana.
Din toaleta ieseau din ce n ce mai multi sobolani, si Kim crezu ca o s-i stea inima n loc.
Veneau spre ea, ndreptndu-se spre picioarele ei goale.
-NUUUUU!
n timp ce mai tipa nca o data ngrozita, ncerca usa pentru ultima oara si o deschise
larg. Izbucnind n hohote de plns, se repezi pe hol exact cnd parintii ei ieseau din
camera lor de la capatul mezaninului.
- Kim? striga Janet. Kim, iubito, ce este? Se arunca n bratele mamei ei, tremurnd toata,
incapabila sa scoata vreun sunet. Arata nspre usa de la baie, pe care o trntise n urma.
Tatal ei pomi ntr-acolo, dar ea se ntinse si-1 apuca de mna.
-Nu, ngima ea. Nuuu! Nu te duce acolo! Ted se uita la ea.
-Sa nu ma duc acolo? De ce?
Kim ncerca sa vorbeasca. nca mai vedea sobolanii revarsndu-se parca din toaleta, cu
dintii lor - sute de colti ascutiti - rnjiti, scuipnd-o furiosi, n timp ce se ndreptau spre ea.
-S-sobolani, reusi ea s rosteasca cu vocea strangulata, tremurnd din tot corpul.
ncepu din nou sa plng n hohote.
-Ieseau din toaleta, tati!
Janet si cuprinse strns fiica n brate.
-Cheama pe cineva, Ted, spuse ea, cu vocea nesigura. Dar Ted se ndrepta din nou spre

baie.
-Nu! suspina cnd tatal ei apasa clanta usii de la baie. Oh, Doamne, tata...
Dar era prea trziu. Se auzi clicul yalei si usa se deschise larg nauntru. Cu respiratia
taiata, Kim se strnse si mai puternic la pieptul mamei ei, ca s scape de teroarea care i
se parea ca vine dinspre baie.
Tacerea se adnci si mai tare cnd Ted pasi nauntru.
Apoi, acesta se ntoarse si se uita ngrijorat la fiica lui mai mare.
- Draga mea, dar nu e nimic acolo, rosti el blnd. Kim se lipi si mai mult de mama ei.
-Nu, spuse ea. I-am vazut. Stiu ca i-am vzut. Ted si desfcu minile, descurajat.
-Vino si arunca si tu o privire, mai spuse el, facnd un pas mai departe de usa.
Cnd vazu ca fata nu se misca, veni si o lua de mna.
- Totul e n regula, Kim. Doar arunci o privire. Eu snt aici, lng tine.
Cu inima btndu-i puternic, Kim se desprinse de Janet si se ndrepta spre baie. Cnd
ajunse n prag, ncerca sa se traga napoi, amintirea celor vazute fiind nca vie pentru ea.
Si totusi, acum, cnd privi nauntru, nu mai vazu nimic, nu mai auzi nimic.
Tulburata, strnse si mai tare mna tatalui sau si se mai apropie putin.
n spatele usii! Asta era - se ascundeau n spatele usii si, imediat ce o sa intre, o sa sara
pe ea."
Tatal ei paru sa-i citeasca gndurile. Cu mna cealalta mpinse usa pn cnd aceasta se
trinti de perete.

-Vezi? spuse el, pasind nauntru si trgnd-o ncet pe Kim dupa el. Nimic.
Privi n jur.
Tatal ei avea dreptate.
Apa din toaleta parea neclintita si nu se vedea nici un semn ca acolo ar fi misunat
sobolani doar cu cteva momente n urma.
-Un cosmar, i spuse tatal ei. Probabil ca ai visat.
Fara sa mai zica nimic, Kim si lasa parintii sa o duca n pat si sa o nveleasca asa cum
faceau atunci cnd era mica. Dar cnd mama ei o saruta urndu-i noapte buna si voi sa
stinga lumina, Kim o opri.
-Las-o aprinsa, sopti ea. Te rog, las-o aprinsa! Janet ezita, dupa care i zmbi linistitor.
-Bine, spuse ea. Dar nu uita, draga mea, a fost doar un cosmar. Un cosmar. Nimeni nu-ti
poate face ru aici.
O saruta pe Kim nca o data, apoi se strecura afara din camera, nchiznd usa.
-O sa fie bine, i zise ea lui Ted n timp ce se ntorceau n camera lor. O sa tina lumina
aprinsa doar cteva minute.
Dar nu rmase aprinsa doar cteva minute.
Ci tot restul noptii.
Si chiar si asa, Kim nca mai vedea sobolanii, care o scuipau si si aratau coltii, asteptnd
ntunericul pentru a o devora.
Kim cazu ntr-un somn adnc de-abia cnd rasari soarele, care-i sterse orice imagine din
minte.
25
Sandy Engstrom simti c se pierde cu firea cnd se apropie de casa Conway. ntreagasaptamna, nc de
cnd Kim o invitase s rrnn peste noapte acasa la ea, toatepovestile pe care le auzise n copilarie
ncepusera s-i bntuie gndurile. N-o ajuta delocnici faptul ca toti ceilalti copii o credeau nebuna
pentru ca avea de gnd s-si petreaca onoapte acolo. Jolene Simmons nici macar nu se deranjase s-o
faca pe politicoasa.
-O sa ai mare noroc daca scapi cu viata, spuse ea. Toata lumea stie c astia din familia
Conway snt nebuni! De aceea parintele Mack face tot posibilul ca ei s nu deschida
hotelul. De fapt, am auzit ca vrea chiar s-i determine sa paraseasca orasul.
-Si cum o sa faca asta? ntreba Sandy.
si luase o atitudine de bravada, dar stia ca vocea ei era mai degraba nelinistita, dect
ironica.
-Pai, daca nu ai petrece atta timp cu Kim aia, ai sti si tu, nu-i asa? Jolene se uita n jur s
vad daca nu o aude cineva si rosti cu o voce joasa. O s fie o ntrunire smbta noaptea
si parintele Mack o s-si dea toata silinta ca ei sa nu obtina autorizatia de functionare. O
s fie toata lumea din parohie si toti o s-i ceara tatalui tau s nu-i dea domnului Conway
autorizatia.
-Dar nu tata hotaraste, spuse Sandy, ci consiliul. Jolene izbucni n ris.
-Bine, cum zici tu. N-are nici o importanta cine hotaraste, pentru ca oricum tot orasul va
fi mpotriva lui Conway. Pentru ca toata lumea stie ce s-a ntmplat n casa aia.
-Nimeni nu stie nimic, protesta Sandy, sesiznd nesiguranta din propria voce.
Dupa discutia cu Jolene, o anuntase pe mama ei ca se rz-gndise n privinta petrecerii

noptii acasa la Kim, dar aceasta dadu din cap dezaprobator.

-Daca nu te duci vineri seara la Kim, toata lumea o sa spuna ca noi dam crezare bufelor.
Iar asta nu e bine pentru tatal tau, mai ales ca vine si ntlnirea de smbta. El are de gnd
s-1 ajute pe Ted Conway sa obtina autorizatia.
Si cu asta se ncheiase povestea. Parintii ei ar fi facut front comun daca ea s-ar fi opus si
nu ar fi tinut cont de parerile ei. Sandy fusese pe punctul de a ntreba de ce era asa
important sa se duca, dar stia de pe acum raspunsul. Toata viata ei se conduse dupa o
singura regula: tot ceea ce facea ea se reflecta asupra tatalui sau, de aceea era
recomandabil sa nu-1 stnjeneasca sau sa-1 contrazica n public. Asadar, asta nsemna ca
orict ar fi fost ea de nspimntat de casa Conway, nu exista nici o modalitate de a
anula acest lucru.
n plus, mai era si casa lui Jared. Sandy fusese foarte, foarte atenta sa nu mentioneze
nimanui despre pasiunea ei subita pentru Jared, dar toata saptmna amintirea ochilor lui
albastri, imensi, i provocase niste fiori usori, dar deliciosi, ce-i strabateau tot corpul.
Acum, cnd intra pe strada Pontchartrain, toate temerile o coplesira din nou. Ma simt asa
pentru ca se apropie Halloweenul", si spuse ea, dar, cnd privi lanternele facute din
dovleci scobiti, care licareau straniu pe fiecare veranda, nu se simti deloc n siguranta.

si ncetini pasii. Casa se vedea chiar de la capatul strazii, profilndu-se pe cerul nstelat siaruncnd o
umbra imensa n lumina lunii. Simti un fior rece. La etajul al doilea erantuneric aproape peste tot si
chiar si la primul nu erau aprinse dect cteva lumini slabe.
Felinarele de la veranda erau aprinse, cte unul de fiecare parte a coloanelor ce flancauusa, dar si asa
parea ca nsasi casa le nghite. Era prea trziu sa se mai ntoarca acasa.
Sovaind, urca pe veranda si apasa pe sonerie. n timp ce astepta ca usa sa se deschida,
simti niste ochi - ochi nevazuti -care o urmareau.
Ce prostie!" Nu era nimic! Doar dovlecii de pe veranda si povestile alea tmpite care imacinaser
gndurile toata sptamna. Si totusi, senzatia ca cineva o priveste nu disparu.
Precauta, se uita n jurul ei, cautnd sa zareasca ceva n ntunericul adnc.
Acolo, lng magazie! Se misca ceva?
Sandy si miji ochii, privind atenta umbrele ce nconjurau cladirea, dar nu vazu nimic.
In spatele fiecarei umbre parea ca se ascunde o amenintare. Bmsc, nu si mai doreaaltceva dect sa intre
n casa. Apoi, cnd ntinse mna sa mai sune o data, Kim deschiseusa. Rasuflnd usurata, Sandy pasi
repede nauntru.
Jake Cumberland astepta n ntuneric pn cnd usa se nchise n spatele lui SandyEngstrom. Apoi si
ncepu ritualul de fiecare noapte...
Prima surpriza pe care o avu Sandy aparu n momentul n care pasi n holul urias de laintrare. Un
candelabru imens, cu brate de alama atrna agatat de tavan, mprastiindsuficienta lumina ca sa
ndeparteze orice urma de umbra. Podeaua, facuta din mai multetipuri de lemn, parea sa fi fost montata
doar cu cteva zile nainte si nu acum o suta deani. ncaperea era zugravita ntr-un alb-stralucitor si privi
uimita scara imensa de lacapatul celalalt al holului.
-Ce frumoasa e, sopti ea admirativ, uitndu-se uimita n jurul ei. Toata casa arata asa?
Kim dadu din cap.
- De-abia am nceput renovarea. Unele camere de sus snt de-a dreptul sinistre.
Luminita fericita din ochii lui Sandy pali putin. Arunca o privire nelinistita n jur.
-Unde-i Jared? ntreba ea.
-Nu-i aici, raspunse Kim. Tata i-a dat mai multi bani, asa ca s-a dus la film mpreuna cu
Luke si i-a spus sa nu vina acasa pna la unsprezece. Vrei sa vezi livingul?
Ascuzndu-si dezamagirea cnd auzi ca Jared nu era acasa, Sandy pomi n urma lui Kim
spre usile care dadeau n sufrageria cea mare. n timp ce traversau holul de la intrare,
parintii lui Kim coborra scarile.
-Fetelor, noi ne ntlnim cu parintii lui Sandy, dar ne ntoarcem acasa pe la zece jumate.
Molly doarme dusa si nu cred ca se va trezi. Dar daca se trezeste...
-O s-i dau o sticla cu suc, adauga Kim. Se uita nelinistita la tatal ei. Sper ca i-ai spus lui
Jared ca n-are voie s-i aduca pe Luke acasa n seara asta, da?
-I-am spus ca nu poate veni cu Luke atta timp ct nu sn-tem noi acasa, raspunse tatal
ei. Dar n-am avut cum sa-i interzic sa nu-si aduca prietenul deloc.
Kim dadu din umeri artnd o consimtire tacita.
-Presupun ca n-ai avut cum.
-Bine, atunci. Daca aveti nevoie de ceva, ne sunati acasa la Sandy.
Un minut mai trziu, iesira pe usa si, odata cu plecarea lor, Sandy si dadu toata silinta s nu
dea friu liber temerilor care o amenintasera toata ziua. Cnd Kim vorbi, nervozitatea ei
deveni si mai accentuata.
-Hai s mergem sus sa-ti mai arat cteva camere!
Kim o conduse pe Sandy pe scari, dar, nainte de a-i arata vreuna din ncaperile pe care

tatal ei nu le renovase nc, o duse In camera ei, care suferise mari modificari fata de
ceea ce fusese cu doar cteva saptmni n urma. Kim i povesti cum tatal ei ndepartase
tapetul scorojit si, dupa ce reparase tencuiala, i lipise unul nou cu flori deschise la
culoare care se asortau cu perdelele si cu patura de pe pat. Pe jos fusese pus un covor
gros, iar de mijlocul tavanului atrna un candelabru ce lucea vesel.
- E foarte drgut aici la tine.
In lumina puternica din camera lui Kim, teama lui Sandy se mai domoli.
-Toate camerele arata asa?
-Tata are de gnd sa le aranjeze n mod diferit, spuse Kim. Pomir amndou pe hol, dar
nici nu facu bine ctiva pasi,
i ind Sandy se opri brusc.
Ceva - o imagine destul de neclara - aparuse pentru o clipa In fata unei usi. si frecabratele ca si cnd iar fi fost frig.

-Nu vreau sa merg acolo, spuse ea.

Kim se uita curios la ea, nclinndu-si capul. I - E doar o camera.
Dar Sandy clatina din cap.
-Ceva nu e n regula, insista ea.
-Cum adica?
Acum, cnd si aminti clipele de teroare prin care trecuse cu doar cteva nopti nainte,
simti ca inima ncepe sa-i bata cu
putere. Dar frica ei nu fusese cauzata de altceva dect de un simplu cosmar.
-Cum te simti? o ntreba Kim pe prietena ei.
Sandy ezita. Fiorul trecuse la fel de repede cum aparuse. Usa era la fel cu celelalte usi de
la mezanin.
-Aa... nu stiu, se blbi ea. Am avut senzatia... Se opri stnjenit: Nu, nimic, mai zise ea.
Kim deschise usa si pasira amndoua ntr-o camera luminata doar de luna care intra pe
fereastra. Chiar si-asa, Sandy si dadu seama ca nainte acolo fusese un dormitor pentru
copii. Lng geam se gasea un carucior vechi de cnd lumea si, desi tapetul era decolorat,
nca se mai zareau siluetele unor ursuleti ce dansau. Totusi, n camera se simtea ceva
ciudat.
Parca nu ar fi stat nimeni acolo, niciodata.
si aminti povestea pe care o auzise de attea ori n copilarie despre bebelusul pe care-1
nascuse Cora Conway, dar care nu fusese niciodata gasit.
Apoi Sandy si dadu seama.
Aceasta era camera pentru cel mic.
Sandy auzi un sunet, dar fusese att de slab, nct pentru o clipa crezu ca i se paruse.
-Asculta! spuse ea n soapta. Ce-a fost asta?
- Ce anume? ntreba Kim.
-Sssss! o ntrerupse Sandy. Am auzit ceva! Asculta si tu! Fetele tacura, apoi Sandy l auzidin nou.
Plnsetul unui
copil.
-Fii atenta! exclama ea. N-ai auzit? Kim dadu din cap n semn ca nu.
- Era un copil. Am auzit un copil care plngea!
- Poate era Molly. sugera Kim.
Lui Sandy i se nmuiar genunchii. Binenteles ca era Molly! Ct de proasta putea sa fie?
Daca nu ar fi fost att de papa-lapte, ar fi stiut imediat ca sora mai mica a lui Kim plnge.
si urma prietena n camaruta fetitei, lipita de dormitorul cel mare, unde era aprinsa o
veioza mica, asezata chiar lnga patatul lui Molly. Amndoua fetele se aplecara si o privira
pe micuta care dormea. Sandy ncepu sa vorbeasca, dar Kim i facu semn sa taca.
-Daca se trezeste, nu se mai culca la loc, sopti ea.
Iesira n vrful picioarelor, si Kim nchise ncet usa dupa ea.
-Ei bine, asta nseamna ca ceea ce ai auzit tu nu era Molly. Sandy se simti cuprinsa de
panica, dar era hotrt sa i
reziste eroic.
-N-a fost nimic. Hai sa mergem jos si sa ne uitam la filmele pe care le-ai nchiriat! Mcar
sa am un motiv serios ca sa ma sperii.
Cnd ncepura sa coboare treptele, Sandy se mai uita o data la usa nchisa a vechii

camere a copilului. Orice-ar spune Kim, ea auzise ceva.

Auzise un copil, iar acesta plngea.
Chiar n camera aceea.
Sandy si dori n acel moment sa nu fi venit deloc n aceasta casa.
Janet Conway se simtea de parca alunecase cumva ntr-o alta lume. O lume paralela,
care arata, suna si i se parea att de familiara, nct i venea greu sa creada ca nu esteaceeasi lume n
care traise si ea n cele doua ore petrecute acasa la familia Engstrom,
fusese coplesita de senzatia incredibila ca intrase n Zona Crepusculara, atunci cndMarge i facu un
rezumat al zvonurilor Care circulasera prin oras n ultimele ctevasaptamni - povesti despre copii
omorti si o servitoare sedusa si asasinata Nu ca nu armai fi auzit brfele si nainte; de cnd venisera
pentru prima data n vizita la sotiiEngstrom, avusese parte de ele aproape n fiecare zi. Dar n seara
asta, punnd cap lacap toate firele povestii, aceasta capatase un aspect supranatural. Lui Janet i venea
greusa nghita faptul ca oamenii repeta astfel de lucruri si, mai ales, ca le si cred adevarate.
Se soptea chiar de venerarea Diavolului.
Venerarea Diavolului?

In familia ei?
-De unde, Doamne, iarta-m, au aparut asemenea povesti? dorise ea sa stie, cu vocea
tremurnd de indignare.
Cauta n mintea ei ceva care sa explice toate aceste bazaconii teribile, dar nu gasi nimic.
Nimic din ceea ce facusera ei. Fusese doar problema lui Jared de la scoala, dar scoala
rezolvase foarte bine incidentul. Apoi si aminti de un moment de la nmormn-tarea
matusii Cora, cnd Ted rostise: Eu nu prea am de-a face cu religia", n ciuda dorintei
tacute a lui Janet ca el sa-si pastreze opinia pentru sine. Dar Ted nu o auzise si
continuase: Niciodata nu am avut de-a face cu ea. Nu ma deranjeaza sa mearga la
scoala dumneavoastra cei mici, dar nu va asteptati sa aparem duminica la biserica".
Parintele MacNeill? Dar oare acea scurta conversatie a fost suficienta s-1 determine pe
preot s-i goneasca din oras?
-Se poate, mormai Phil Engstrom cnd ea i relata incidentul. Parintele Mack nu prea i
nghite pe cei care nu i respecta religia. Chiar deloc, as putea adauga.
Se uita cnd la Janet, cnd la Ted, dupa care ochii lui se oprira asupra lui Janet.
-S-a mai ntmplat ceva n ziua aia? Daca avem de gnd sa combatem mine opozitia, ar
trebui sa stiu exact ce pun la cale.
Janet era pe punctul sa nege, dar se opri cnd o alta amintire i se insinua n gnduri.
-Jake Cumberland, spuse ea. Si el era acolo. Statea dincolo de gard, privindu-ne fix.
Barbatul acela avea ceva ciudat, aproape straniu, si pe Janet o strabatu un fior rece cnd
si aduse aminte de privirea lui muta, mnioas. Apoi se nfurie si mai tare cnd vazu ca
speranta unei vieti noi era amenintata de ceva att de trivial ca zvonurile rspndite de un
preot nversunat si de antipatia unui negru nu prea ntreg la minte, care, aparent, l facea
pe Ted responsabil de nu stiu ce se ntmplase cu mama lui acum patruzeci de ani.
-Trebuie sa putem face ceva, spuse ea, nca mai cautnd o solutie cnd vizita se apropie
de sfrsit. Nu stiu, sa-1 dam n judecata pe parintele MacNeill sau...
-Nu dam n judecata pe nimeni, o ntrerupse Ted. Janet ofta.
- Dar nu pare corect deloc...
-Nu este corect, fu si Ted de acord. Dar o sa ne descurcam. Mergem mine la ntrunire si
i convingem pe toti ca, n ciuda a tot ce se povesteste, lucrurile astea nu au nici o
legatura cu noi. Trebuie doar sa fie toti la un loc si mai vedem.
n drum spre casa, Janet privi curioasa cladirile pe lnga care treceau. Pe verande,
felinarele improvizate din dovleci nca mai plpiau, ca si cnd i-ar fi facut batjocoritor cu
ochiul. Oare nu citise ea undeva despre o miscare care ncercase sa impuna interzicerea
sarbatorii de Halloween pe motiv ca ar avea legaturi cu satanismul? Cu o luna sau doua
n urma, o asemenea stire i s-ar fi parut absolut ridicola. Acum, cnd privea imensele
capete portocalii, se ntreba cti din oamenii aceia plecasera urechea la zvonurile legate
de familia lui Ted, cti le crezusera si le trans-misesera mai departe.
Ipocritii! se gndi ea cu amaraciune. Nu snt dect o adunatura de ipocriti."
-Orasul pare asa de linistit, ca nu ti-ai putea imagina ce se petrece de fapt, nu-i asa?
ntreba Ted, citindu-i parca gndurile.
Ea se apleca si-1 lua ncet de mn.
-Crezi ca o sa reusim sa-i convingem?
-Sigur ca da.
Puse frna si opri masina
- Poate, cnd oamenii vor afla mine ca lui Sandy nu i s-a ntmplat nimic rau dupa ce a
petrecut o noapte cu noi, lucrurile se vor mai linisti.

Rnji.
-Adica, daca noi am fi niste monstri odiosi - sau casa ar fi bntuita cu adevarat -, atunci
lui Sandy ar trebui sa i se ntmple ceva ngrozitor, nu?
-Nu pomeni despre asa ceva, protesta Janet, nfiorindu-se. Nici macar sa nu-ti treaca prin
gnd.
Dar cuvintele fusesera rostite si pluteau n aer. Cnd baga cheia n usa, Janet avu o
premonitie teribila despre ceea ce ar putea gasi n casa.
mpinse usa si pasi nauntru, cu Ted dupa ea.
Luminile din holul de la intrare erau stinse.
Tacere.
Apoi auzi ceva. O usa care scrtia.
Pulsul i-o lua razna si simti un fior strabtndu-i sira spinarii. Apoi, cnd usa nevazuta
scrti nca o data, linistea din casa fu sfsiata de un tipat.

-Kim? o striga Janet, aprinznd candelabrul de pe hol. K1M! Urma o tacere - o tacere att
de ngrozitoare, nct i ngheta
sngele n vene -, dupa care auzi vocea fiicei ei.
-Snt n biblioteca! striga Kim. Ne uitam la un film.
Janet l auzi pe Ted chicotind n spatele ei si se ntoarse spre el.
-Sa nu cumva sa-i spui, auzi? l avertiza ea. Nici macar un cuvnt.
-Te rog?! o implora Ted. Pareai asa de speriata...
-Si tu nu erai, vrei sa spui? replica Janet. Ted ezita, apoi dadu din cap.
-Sa zicem ca doar foarte putin, facu el un compromis. Haide sa facem o verificare sa ne
asiguram ca snt cti ar trebui sa fie, da?
Intrara amndoi n biblioteca, unde cele doua fete stateau ntinse pe podea, uitndu-se la
televizor. Pe ecran, un individ tinea n mna unul dintre cele mai urite cutite pe care le
vazuse Janet vreodata, pregatit sa l nfiga n victima ngrozita.
-Cum puteti sa va uitati la asa ceva? ntreba ea. Eu m-as speria de moarte.
- E amuzant, spuse Kim.
-ti da fiori, adauga Sandy.
Kim si dadu ochii peste cap cnd si dadu seama ct de nervoasa era prietena ei.
-E doar un film. Putem s-1 oprim cnd vrem noi. Janet se uita sugestiv la ceas.
-Atunci, va rog sa nu stati mai mult de douasprezece, da? Dupa zece minute, Janet si
Ted intrara n camera lor, Molly
dormea dusa, iar Jared nu parea sa se fi ntors nca acasa.
-Vezi? Ti-am spus eu ca nu ai de ce sa-ti faci griji, zise Ted, strecurndu-se n pat. Acum,
ce-ar fi sa vii lng mine?
-Ted, Kim si Sandy snt jos.
-N-o sa auda nimic, o asigura Ted. Hai, vino aici!
Cnd Ted o lua n brate si ncepu sa o acopere cu saruturi, Janet simti cum toata
tensiunea din seara aceea se risipeste.
26
Atingerea de pe pielea ei era blnd ca o adiere de vara, att usoara, ca Sandy abia o simti. Nu
eraconstienta dect de orul dulce care i strabatu trupul, disparnd la fel de repede peaparuse. Si totusi
ceva se ntmplase. O senzatie din care mai oia sa guste. Se ntinselasciv, dar nu deschise ochii, de frica
sa piarda si ultimele urme ale placerii himerice.
Atingerea veni nou, la fel de moale si de linistitoare ca blana unei pisici, dar data astapercepu si un
zgomot. Un sunet straniu, nici voce, ci muzica. Sunetul se adnci n ea,
rezonndu-i n fiecare col-"~r al trupului. Atingerea era si mai puternica acum, de parca'ste degete fine
ar fi mngiat-o. Se ntinse iarasi, dorind parca descopere sursa mngierii.
Sunetul - un fel de melodie ciudata - se transforma ntr-o apta, care-i rostea fiecare silabaa numelui,
nsotita de un t de dorinta:
- Saann... diii... Apoi din nou: Saann... diii...
-Da, raspunse Sandy, tot soptit. Oh, da...
Asa cum zacea ntinsa n ntuneric, mngiata de sunetele stitoare, simti sarutul unor buze
moi, iar atingerea deveni mai drazneata. Minile i se strecurar pe sub bluza si sfrcurile i
se tarir, n timp ce ntregul trup i se molesi placut. Nu mai voia
dect s ramna asa, nconjurata de ntunericul protector, excitata de atingere, calmata
de sunetele pasnice. Se nfiora de placere. Imediat ce corpul ei raspunse, senzatia
disparu. Sandy ofta din greu, cuprinsa de un teribil sentiment de dezamagire. De
pierdere.

-Nuuuu, seinei ea ncetisor. Nuuuu...

ntinse mna, cautnd n ntuneric sursa extazului, implo-rnd-o n tacere sa se ntoarca.
Si brusc simti ceva. Degetele ei nsfcara o mn puternica si o secunda mai trziu se trezi
n picioare.
- Vino, i porunci vocea. Vino cu mine...
Sandy se lasa condusa prin ntuneric, fiindu-i frica sa deschida ochii ca sa nu fie parasitade faptura
magica si de vocea efemera.
Habar n-avea ncotro se ndrepta, unde o purta placerea, dar oricum nu conta. Nu-sidorea altceva dect
sa o urmeze.
ncet, bezna din jurul ei ncepea sa aiba alte nuante. si simti ntreaga fiinta scaldata nlumina din ce n
ce mai puternica, iar minile care o ghidasera pna atunci se asezaseraacum pe o suprafata moale si
pufoasa ca un nor. Gemnd de nentare, se scufunda nmoliciunea aceea att de atragatoare.

Lumina se transforma ntr-un curcubeu de straluciri aurii si auzi din nou sunetele ciudate
-nici voci, nici muzica - pulsn-du-i n cap, nvaluindu-i corpul n ritmuri vibrante. Apoi, de
undeva din subconstient, se ivi o soapta.
-Deschide ochii, Sandy! Nu te multumi doar sa ma auzi si sa ma simti. Uita-te la mine...
Se supuse si deschise ochii ncet. Lumina aurie si culorile stralucitoare o orbira, dar
imaginea din fata ei ncepu sa prinda contur.
Un chip - cel mai frumos pe care l vazuse vreodata - era aplecat deasupra ei la doar
ctiva centimetri. Ochii de culoarea safirului se cufundau n ai ei; buzele carnoase se
apropiau de ale ei, zmbind. Avea un maxilar puternic si o gropita n barbie. Fruntea
nalta si pometii erau ncadrati de valuri de par castaniu.
Era exact chipul din fanteziile ei atunci cnd visa cu ochii deschisi, cum un barbat aparea din
neant si o lua n brate, ducnd-o departe.
Rspunznd tuturor dorintelor ei, chipul veni si mai aproape de ea. Buzele se atinsera
usor de ale ei. ncerca s-si ridice bratele, pentru a se apropia si mai tare de barbatul
viselor ei, dar muschii refuzara sa o asculte.
Fara sa opuna nici un fel de rezistenta, se lasa subjugata de viziune, tnjind dupa atingeri
si gemnd ncet.
Vrful limbii lui i patrunse ncet printre buzele ntredeschise, si deschise gura pentru a-1
primi mai bine. Apoi, simti din nou cum degetele i exploreaza corpul.
Mai nti i desfacu nasturii bluzei, iar blugii i alunecara pe coapse.
Degetele erau acum peste tot - cu sutele, parca -, desennd modele elaborate, trecnd
peste sni si peste solduri, mngin-du-i coapsele.
si desfacu picioarele si ncepu sa gfie cnd viziunea o patrunse si valurile de placere o
electrocutara cu arsurile ei.
Ritmurile muzicii se intensificara; bubuitul devenise acum aproape insuportabil.
Sandy se zvrcoli, ncercnd s rup legaturile invizibile care o tineau nemiscata, fiecare
nerv rspunznd la atingerea magica. Corpul ei se acoperi de sudoare. Atunci simti limba
-nu, mii de limbi - lingnd-o peste tot. Gemetele ei se amestecara cu ritmurile sustinute si
avu senzatia ca o sa lesine de atta placere. - Asa... sopti ea nca o data. Oh, Doamne,
da...
n clipa n care se abandona complet senzatiilor traite, un alt sunet se ridica deasupra
acestei muzicii nepmntesti.
Era un hohot de ris - un hohot de rs batjocoritor la adresa ei.
ncerca sa se retraga, sa se rupa din vrtejul dorintei n care se scufunda, dar era deja
prea trziu.
Gemnd pentru ultima oara, se arunca n bratele placerii. Si risetul se auzi si mai tare.
Nu! Nu din nou! Sa nu se mai mtmple din nou!
Dar n loc sa treaca imediat, lasnd-o cu sentimentul straniu ca retraise o experienta,
senzatia de dj vu se accentua si mai tare pentru Kim.
Se ntmpla din nou.
Iarasi se ratacise undeva prin casa, alergnd prin labirintul de coridoare care se tot
intersectau, oblignd-o sa faca o alegere la fiecare rascruce.
Amenintarea nevazuta se apropia din ce n ce mai mult, exact ca atunci, jucndu-se cu
ea, niciodata vizibila, dar venind din ce n ce mai aproape.
Cnd ajunse n capatul scarilor luminate de singurul bec chior de la subsol, dori sa se
ntoarca, stiind ce va gasi daca va cobor si va intra acolo.

Jared!
Dar nu adevaratul Jared, de fapt.
Altcineva, care semana cu Jared, dar nu era el.
Se ntoarse cu spatele la scari, dar auzi muzica; ritmurile bubuitoare, desi nabusite seinsinuara n
interiorul ei ca niste tentacule care-i sugrumau fiecare nerv, lipsind-o deorice control. Se vazu nevoita
sa paseasca pe prima treapta care ducea n abis.
Inima ncepu sa-i bata cu putere, n timp ce cobora scara infinita. Cnd atinse n sfrsitpodeaua, simti c
toata energia i se scursese si orice urma de rezistenta fusese nvinsa.
Muzica se auzea din ce n ce mai tare. Punctul de lumina strapungea ntunericul ca unfar, si, cu toate c
si simtea picioarele de plumb, se ndrepta spre el. Dupa un momentcare paru ct o vesnicie, ajunse n
fata usii.
Nu, si spuse ea. Nu intra pe usa aia!"
Dar far sa se poata abtine, Kim atinse clanta, apasa pe ea si mpinse usa Balamalelescrtira, miscnd-o
att de usor, ca parea sa pluteasca fara nici o greutate n aer. Dincolo

de ea aparu catedrala ciudata, al carei acoperis nalt se pierdea undeva, n neant.

Milioane de luminari plpiau peste tot, umplnd camera cu o stralucire mata si cu oaroma att de dulce,
nct pe Kim o lua ameteala Chiar n fata ei se ridica altarul nvaluitn fum, iar la capatul crucii
rasturnate zacea ceva -o forma cunoscutaCnd usile se nchisera cu putere n urma ei, flacara
luminarilor aproape ca se stinse, iarntunericul acesta de nepatruns o facu pe Kim sa se cutremure de
groaza, gndindu-se lace puteau ascunde umbrele terifiante.
Dadu sa fuga pe unde venise, dar vointa ei era prizoniera altcuiva. ncet, fara scapare,
porni pe culoarul din mijloc.
Ca o mireasa" Gndul ciudat nu parea sa vina de undeva. Si daca eu snt mireasa, undeeste mirele?"
Si atunci l vazu.
O silueta nalta, nvesmntata ntr-o roba larga, stacojie -singura pata de culoare dinaceasta scena
supranaturala - se ivi n fata altarului, cu fata spre ea si cu o mn ntinsa.
n timp ce se apropia si mai tare de el pe culoarul bisericii, si concentra privirea asuprachipului sau.
Avea trasaturi puternice si bine conturate; ochii aratau o mare stapnire desine si o atrageau ca un
magnet.
Apoi l recunoscu. Chipul era al lui Jared.
Jared? se gndi ea. N-are cum sa fie Jared - nu te poti marita cu propriul frate."
Silueta se apropia si mai tare.
Nu, nu Jared. Nu putea sa fie Jared! Probabil ca e cineva care seamana perfect cu Jared.
Asta trebuia sa fie!"
Muzica, o cacofonie de sunete ascutite, i tortura auzul. Silueta n roba se apleca spre ea,
si Kim observa neajutorata cum propria mna se ntinde sa i-o apuce pe a lui. Exact cnd
degetele lor mai aveau putin si se atingeau, chipul din fata ei se schimba.
Tenul, cu o secunda n urma fin si de un alb-lptos, se nnegri.
Din obrajii supti erupsera pustule.
Privirea clara fu acoperita de un mucus cenusiu, iar gura se deschise pentru a permite
unei limbi lungi si ascutite sa se unduiasc nspre ea. Era crestata pe mijloc si cele doua
bucati se transformasera n doi serpi din ale caror guri larg deschise atrnau doua limbi
dezgustatoare nconjurate de colti veninosi.
ngrozita, Kim si retrase mna, ca fripta, si prinse cu degetele crucea de aur ce-i atrna pe
piept.
Chipul din fata ei se schimonosi de furie si silueta sari ntr-o parte, urlnd minios, scuipnd
o cu un jet de flegma si de venin.
ngretosat si ametita, Kim se clatina. Se ntoarse ca sa fuga, dar n spatele ei l vazu peLuke Roberts.
Gol pusca, baiatul zacea n capatul celalalt al altarului peste Sandy Engstrom, ale careipicioare si brate
i ncolaceau pieptul stralucind de sudoare. Fata gemea n extaz subLuke. ncremenind ca o stana de
piatra, Kim privi cum prietenul fratelui sau si prietena eise zvrcoleau pe jos n fata altarului. Apoi, ca si
cnd ar fi simtit ca ea i urmareste, Lukesi ridica privirea si se uita fix n ochii ei.
Zmbea.
nca o data Kim vazu fata demonului - ochii plini de mucus, pielea cu solzi ca de reptila,
pe care siroia puroiul. Cei doi serpi se repezira spre ea, nsotiti de un rs teribil de ascutitcare o lovi pe
Kim cu forta unui cutit.
Simtind ca mai are putin si vomita, Kim si ntoarse privirea de la scena grotesca de pepodea. Demonul

se apleca asupra ei, zmbind rautacios, cu ambele mini ntinse.

Degetele i se transformasera ntre timp n gheare ncovoiate din care se prelingea snge.
Chiar nainte sa apuce sa-i sfsie carnea, Kim se rasuci pentru ultima data si o mpse lafuga pe culoarul
din mijlocul catedralei. Desi alerga ct o tineau picioarele, culoarul pareasa se lungeasca la nesfrsit.
Rsul batjocoritor al lui Luke se contopea cu alte voci sparte.
Hohotele o loveau n spate ca vrfurile usturatoare ale unui bici, aducnd-o n praguldisperarii.
n cele din urma, iesi din ncapere si trnti usile, puternic. Era din nou nvaluita dentuneric, dar nimic
nu mai conta acum dect sa ajunga sus. Se repezi nainte, dar sempiedica n capul scarilor.
ncepu sa tipe, ncercnd sa se agate cu minile de ceva si s-si mpiedice cderea...
Kim se trezi, speriata de propriul urlet. l nabusi imediat, pentru a nu perturba linisteanoptii, apoi
ramase nemiscata, cu inima batndu-i navalnic. ncet-ncet, ultimele

fragmente ale cosmarului disparura undeva, n subconstientul ei.

Deveni constienta, si totusi ntunericul din jur era strabatut de o luminita ce ardea ca un
far, iar de undeva se auzeau sunetele ritmice ale unei melodii.
Oh, Doamne, nca mai visez?"
Dar nu - era imposibil. Daca ar fi fost prinsa n mrejele cosmarului, si-ar mai fi pus
asemenea ntrebari? Sigur era treaza!
ncerca sa-si domoleasca bataile mimii si, cnd pulsul ncepu sa i revina la normal,
teroarea care o prinsese n paienjenisul ei disparu si ea. Dezorientata, se uita prin
camera.
Biblioteca! Era n biblioteca! Iar lumina care se zarea era doar ledul de stand-by al
televizorului.
Se aseza.
-S... Sandy? ngaima ea.
Tacere, cu exceptia ritmurilor ndepartate.
Muzica din visul meu, oare?"
Se ridica si aprinse veioza de lnga canapeaua pe care se ntinsese Sandy Engstrom n
timp ce se uitau la film.
Canapeaua era goala; Sandy nu mai era acolo.
Detaliile visului i revenira n minte si Kim scnci ncet cnd revazu imaginea prietenei ei,
cu corpul stralucind n lumina luminarilor si cu soldurile lipite de cele ale lui...
>vNu!"
Nu se ntmplase asa ceva! Ea nu vazuse nimic din toate astea! Fusese doar un cosmar.
Atunci unde era Sandy?
Kim iesi din biblioteca, avnd ntrebarea nca n minte, trecu prin living si ajunse n holul
de la intrare. Casa parea sa aiba dimensiuni marite; camerele erau mai mari dect n
amintirea ei. Traversa holul, strbtu antreul, apoi sala de mese.
Nimic.
Trecu pe linga usa care ducea la subsol si se opri. Muzica -pe care o crezuse doar o alta
amintire din visul sau - se auzea mai tare acum.
Se simti din nou cuprinsa de groaza si, desi si dori sa plece de acolo, un imbold
inexplicabil o facu pe Kim sa deschida usa. Muzica exploda.
Pasi nauntru si astepta cteva secunde pe palierul din capul scarilor, privind n ntuneric.
Bezna si o raza slaba de lumina care se strecura prin gaura cheii de la camera lui Jared.
Exact ca n visul ei.
Nu intra, si spuse ea. Nu intra acolo!"
Se opri, ascultnd cu atentie.
Nu se auzea dect muzica.

Soapte si chicote slabe, batjocoritoare.

Si gemete.
Gemete de placere.
,JE n camera lui Jared. Sandy e n camera lui Jared!"
Kim ntinse mna spre clanta, dar ezita cnd imaginea pag-nei catedrale din vis catedrala
care se transformase ntr-un spatiu al ororilor - i coplesi gndurile. Dar daca
nu fusese un vis? Dar daca ceea ce vazuse ea era cumva real? Daca Sandy se..."
Nefiind n stare s-si duca la bun sfrsit gndurile, Kim se ntoarse din fata usii si urca
grabita scarile, apoi nchise usa de sus, lipindu-se cu spatele de ea.
Ce sa fac?
Sa-mi trezesc parintii?
Sandy nu mi-ar ierta-o niciodata!
Dar daca e cu Jared si cu Luke..."
Kim se simti prinsa ntr-un alt cosmar, dar de data asta stia C nu mai era un vis. De data
asta era real. De jos, muzica patrundea prin usa si aproape c-i simtea tentaculele care o
mbiau, Hsa cum facusera n cosmar, si o trageau napoi.
Exact ca n vis, apuca strns cu degetele cruciulita de aur si In momentul cnd o simti n
palma, paru mai stapna pe ea. Pleca de acolo si se ndrepta spre holul de la intrare.
ncepu sa urce treptele de pe scara principala care ducea spre cel de-al doilea etaj si
valurile de muzica de ndepartau cu fiecare pas.
Ezita cnd ajunse n dreptul camerei parintilor ei.
Indiferent de ce se ntmpla n camera lui Jared, nu era treaba ei.
Nimeni nu o obligase pe Sandy sa se duca acolo.

Si, daca o va da de gol, Sandy nu-i va mai vorbi n veci.

ncet, Kim o lua prin mezanin si ajunse n camera ei, deschise usa doar ct sa se strecoare
nauntru, rugndu-se sa nu scrtie. Chiar atunci cnd se pregatea sa o nchida, si dadu
seama ca n camera ei mai era cineva.
Kim ngheta, ascultnd.
O respiratie!" Auzea respiratia cuiva.
Pulsul i se accelera din nou, dar si teama i crestea, si misca mna ncet spre
ntrerupatorul din perete. Cnd n sfirsit l atinse, trase adnc aer n piept si apasa pe el.
Candelabrul din mijlocul tavanului se aprinse n lumini stralucitoare si nlatura ntunericul
din camera.
Sandy Engstrom sari din pat drept n picioare, nfasurata pna la gt n cearsaf. Cele doua
fete se privira speriate, apoi Sandy se arunca din nou pe perna, chicotind.
-Ce faci? ntreba ea, rasuflnd usurata. M-ai speriat de moarte.
-Nici nu stiam ca esti aici, ncepu Kim. Credeam ca... Era ct pe ce sa-i spuna adevarul,
dar se abtinu. M-am trezit si tu nu mai erai acolo si am crezut ca ai plecat acasa sau... De
ce nu m-ai sculat?
Sandy si dadu ochii peste cap, exact asa cum facuse Kim atunci cnd o vazuse ct i era
de frica sa se uite la Scream.
- Am ncercat, spuse ea. Cnd s-a terminat filmul, am ncercat sa te trezesc, dar, cnd am
vazut ca n-am nici o sansa, am venit sa ma culc aici.
Se uita la ceas. Era trecut de trei dimineata.
-ntotdeauna dormi asa de profund? Kim dadu din cap ca nu.
- Am crezut... Ezita, apoi ridica din umeri. Nu stiu exact ce-mi trece prin cap, continua ea.
Se dezbraca si se strecura n pat lng prietena ei. S-i spun lui Sandy despre cosmar?
Nu. Nici macar nu mai vreau sa-mi amintesc." Dar Kim ramase treaza mult timp dupa ce
Sandy adormi din nou, fragmente din cosmar bntuind-o toata noaptea.
Revedea ntruna scena nerusinata de pe altarul nsngerat si chipul demonului care o
urmarea. ncerca sa-si alunge viziunile, dar nu reusi.
De-abia cnd soarele rasari si goni ntunericul, demonii i dadura dramul din strnsoare si
Kim reusi sa adoarma.
In sufletul ei nsa nca mai rasunau ritmurile ngrozitoare de la subsol, ritmuri care
ncercasera sa o prinda ca ntr-un cleste. Adormi, dar nu se odihni deloc.
27
A fost un vis.
Trebuie sa fi fost doar un vis! Dar, chiar si acum, cnd soarele de dimineata patrundeaprin geam, Kim
nca si mai amintea fiecare detaliu. Zacea n pat privind tavanul, n timpce imaginile oribile - imagini
imposibile - pe care le vazuse azi-noapte se derulau mereun mintea ei, relund mereu aceeasi secventa.
Lnga ea, Sandy Engstrom se trezi si se ridica n sezut, fre-cndu-se la ochi. Vaznd ca siKim se sculase,
si trase genunchii la piept, se nconjura cu bratele, apoi o privi pe Kim cuprudenta.
-Dac-ti povestesc un vis pe care l-am avut, mi promiti ca nu mai spui la nimeni? ntrebaea pe un ton
conspirativ. Vreau sa zic, sa nu mai sufli o vorba!
Kim avu o presimtire neplacuta, dar clatina din cap. Ochii lui Sandy licarira si,
n,ncaperea ncalzita de razele soarelui, fata se trezi frematnd de placere la amintireavisului.

- Era despre Jared.

Kim simti cum i se face stomacul ghem, speriata de presentimentul ngrozitor ca o sa aflede la Sandy o
poveste, pe care nu dorea deloc sa o auda. Dar se trezi spunnd.
-Snt tacuta ca un mormnt.
Sandy si lipise si mai tare picioarele de piept, oftnd.
-A fost foarte ciudat, ncepu ea. Eu dormeam dusa si apoi m-am trezit din somn.
Simteam cum ma atinge cineva, dar nu mi-era frica deloc. Ma simteam super, pe bune!
Apoi m-ani trezit de tot si el m-a dus undeva. In cel mai minunat loc pe care l-am vazut n
viata mea. Oh, Doamne, Kim, ar fi trebuit sa-l
ezi! Arata ca o biserica, dar mult mai frumoasa dect orice biserica n care am intrat eu
vreodata. Nu, se gndi Kim, nu este posibil!" Ascultnd-o pe Sandy, Kim si reaminti
fragmente din pro-riul vis, n care ea se uitase la Luke cum face dragoste cu prietena ei.
Era, oare, posibil sa nu fi visat deloc?" Mintea ei ncerca nelinistita sa accepte
posibilitatea ca totul se petrecuse aievea. Dar nici asa n-avea sens. Casa era uriasa, dar

nici una dintre camere nu parea sa fie nici pe aproape de mare pe ct o descria Sandy.
Cea pe care o vazuse si ea n visul ei.
Era somnambula? Traise cine stie ce stare hipnotica? Daca nu era un vis, atunci ce era?
-Kim? ntreba Sandy. Kim, s-a ntmplat ceva? Esi alba la fata ca varul. Te simti bine?
Kim tresari si dadu ncet din cap. S-i spun lui Sandy ca am avut amndou acelasi vis exact
acelasi vis?
n nici un caz! Sandy m-ar crede nebuna. n plus, e imposibil sa visam acelasi lucru, deci
trebuia sa existe o explicatie diferita.
Ceva care sa aiba sens."
-Nu... n-am nimic, bolborosi ea ntr-un sfrsit. Nu am dormit prea bine, asta-i tot.
Sandy si nclina capul si pentru o secunda Kim avu senzatia stranie ca Sandy se uita
chiar n sufletul ei. Apoi Sandy si pierdu culoarea din obraji si se dadu jos din pat,
grbindu-se catre usa.
- Sandy? Ce e?
-Mi-e rau, rosti Sandy cu greu, acoperindu-si brusc gura cu amndoua minile cnd iesi n
hol.
Cteva secunde mai trziu, Kim auzi sunetele nabusite scoase de Sandy, care vomita n
baie.
Sari din pat si se duse dupa ea la toaleta, unde-si gasi prietena stnd n genunchi. Un nou
atac chinuitor puse stapnire pe Sandy si se apleca n fata, aruncnd n bazinul alb un jet
negricios de voma.
Kim dadu dramul la apa rece de la chiuveta, nmuie un prosop si l puse pe fruntea
prietenei ei, dar Sandy icni si voma din nou un fel de spuma.
Cnd se mai potoli, Sandy lua prosopul jilav din mna lui Kim si se ndeparta usor de
toaleta. Nefiind sigura ca poate sta n picioare, se sprijini de perete si se sterse pe fata.
-O chem pe mama, spuse Kim, tragnd apa si deschiznd geamul de la baie pentru a lasa
mirosul acra sa iasa afara.
- Nu, zise Sandy, dezlipindu-se de perete si sprijinindu-se de chiuveta. Eu... nu... n-am
nimic. Acum ma simt bine si nu vreau sa afle mama.
-Dar daca ti este ru... ncepu Kim, nsa Sandy nu o lasa sa termine.
-Ei si, mi-a fost ru si gata! ti aduci aminte ce am mncat azi-noapte?
Gemu numai cnd se gndi la pizza, la chipsurile si la nghetata mncate si la sticlele de
Cola baute.
-Serios, ma simt bine, mai adauga ea. O s-mi fac un dus si gata, totul o s fie bine.
Dar Kim nu era convinsa. Si eu am mncat la fel de mult ca Sandy. Daca era de vina
mncarea, de ce nu-mi e si mie ru?"
Kim statea n capul scarilor care duceau n pivnita, privind sa nchisa de la camera lui
Jared. Jared plecase cu o jumatate de ora n urma, asa ca nu era nimeni acolo.
Oare sa arunc o privire? Dar cum naiba sa gasesc acolo ceea ce am visat eu si Sandy
Engstrom?"
Dar chiar n timp ce se ntreba, ncepu deja sa coboare treptele.
Opreste-te! si zise ea cu mna pe clanta. E camera lui! Indiferent ce se afla acolo, nu te
priveste." Totusi, apasa clanta si deschise usa. nauntru nu vazu dect patru pereti
zugraviti n negru, masa e lucru, patul lui Jared si saltelele care serveau drept mobila.
Nici un altar. Nici ferestre cu vitralii. Nimic.
Un vis", si repeta Kim urcnd scarile. , A fost doar un vis." Insa Kim nu credea. Ceva se

ntmplase noaptea trecuta. Ceva ngrozitor.

28
Ellie Roberts si privi ngrijorata chipul. Oglinda din spatele usii era att de veche, nctstratul de argint
de-abia se mai vedea, n ciuda aspectului usor neclar al reflexiei ei, stia:
ceva nu e n regula. Poate nu ar trebui s se duca. Poate ar fi mai bine s-si dea josrochia - rochia ei cea
mai buna pe care o purta doar la slujbele sarbatorilor importante si
sa ramn acasa. Dar i promisese parintelui MacNeill, si promisiunea era promisiune,
mai ales fata de un om caruia i datora att de mult. Cnd acesta i vorbise desprentlnirea cu
reprezentantii primariei, nu i se paruse asa o mare filosofic Ellie cunosteaaproape pe toata lumea din
oras, mai ales pe cei de religie catolica. Crescuse alaturi deei - i stia de o viata. Dar n seara n care
parintele MacNeill o rugase sa participe lantrunire, avusese un vis ngrozitor din care se trezise uda
leoarca si speriata. Ellie eraconstienta de ce avea cosmaruri.
Pentru ca trebuia sa ia cuvntul la ntrunire.

n dimineata urmatoare fusese pe punctul de a se duce la preot ca s-i comunice ca se

rzgndise, ca nu se simtea n stare sa vorbeasca n fata ntregului oras. Dar tot amnase
momentul, si a doua zi la fel, si tot asa. Prin urmare, n fiecare noapte se trezea
transpirata din cap pna n picioare, cu pielea de gaina si speriata de moarte.
Acum venise din nou seara si nu mai exista cale de ntoarcere.
si muta privirea de pe chipul ei reflectat n oglinda si se uita n sifonierul saracacios.
Exact cnd se hotrise ca rochia ei cea mai buna era mult prea pretentioasa pentru
aceasta ocazie si ntinsese mna dupa costumul negru pe care-1 purta de obicei
duminicile, auzi soneria.
Luke o striga.
-Mama, a venit parintele MacNeill!
Fiind prea trziu ca sa se mai schimbe, Ellie nchise usile sifonierului, si aranja nervoasa
parul, si mai verifica o data imaginea n oglinda, apoi se duse n ntmpinarea preotului.
-Ellie, arati minunat, i spuse parintele MacNeill, cuprin-zndu-i mna n palmele sale. Jur
ca, daca n-as fi fost preot, mi-ai fi sucit deja mintile.
Ellie simti cum se mbujoreaza, dar placerea ei se transforma n stnjeneala la auzul
vorbelor fiului ei.
-Ce se ntmpl? ntreba Luke. De ce snteti asa pusi la patru ace?
nainte sa apuce sa raspunda, parintele MacNeill se ntoarse spre Luke.
-Mergem la ntlnire. Poate vrei sa vii si tu cu noi. Luke l privi banuitor.
- Ce ntlnire?
-O sa protestam mpotriva deciziei consiliului de a da autorizatie de functionare pentru
hotelul deschis n vechea casa Conway.
Privirea lui Luke se ntuneca si se uita acuzator la mama lui.
-Dar asta-i cea mai mare tmpenie pe care-am auzit-o vreodata!
Privirea socata a lui Ellie cauta ochii parintelui MacNeill.
-Luke! Cum ndraznesti sa vorbesti asa n fata...
-Spun ce vreau eu, declara Luke, ridicnd tonul, n timp ce ochii lui sclipeau de furie.
Doar pentru ca nu-1 placi pe Jared, asta nu e un motiv sa...
-N-are nici o legatura cu Jared Conway, l ntrerupse parintele MacNeill.
Luke se ntoarse spre el.
-Rahat! spuse el. Si dumneata ai ceva mpotriva lui Jared, exact ca mama. Ce dracu' sentmpla aici?
-Gura, Luke!
Obrajii lui Ellie ardeau de rusine.
-Nu ti-e rusine s-i vorbesti asa parintelui?
Se rasuci spre preot, jucndu-se agitata cu nasturii de la rochie.
-mi cer iertare, parinte. De cnd s-a nhaitat cu Jared asta...
-Care Jared asta? i-o taie brusc Luke, cu vocea tremurnd de furie. Nici macar nu-1
cunosti!
- Nici nu e nevoie sa-1 cunosc, i spuse Ellie, dndu-si toata silinta sa-si controleze vocea.
Stiu ca are o influenta proasta asupra ta si, de cnd a aparut el n oras, tu nu mai esti
baiatul pe care l-am crescut.
-Dar poate ca nu vreau sa fiu asa cum m-ai crescut, replica Luke, imitnd batjocoritor

intonatia mamei sale. Poate vreau sa fiu asa cum snt eu! Te-ai gndit vreodata la asta?
-Eu nu vreau dect sa fii ct poti tu de bun si...
-Nu, nu vrei asta! tipa Luke. Tu vrei sa fiu asa cum crede de cuviinta parintele MacNeill
ca ar trebui sa fiu. Tu crezi ca eu n-am vazut cum ne conduce? Toata ziua nu aud dect:
parintele n sus, parintele n jos! Iar acum o sa te duci sa te faci de rs n fata tuturor doar
pentru ca parintele Mack ti-a spus ca asa trebuie, nu? Isuse!
-Cum ndraznesti? mai ngaima Ellie.
Iesindu-si din fire, se apropie de Luke si-1 plesni peste oh a/..
Sunetul palmei tulbura linistea din camera cu puterea unei mpuscaturi si pentru o clipa
nu se auzi nici musca. Ellie ngheta de frica si de durere si cauta privirea preotului.
Ochii lui Luke se transformara n doua lame si baiatul si duse mna la obrazul care nc
mai avea urmele degetelor mamei sale.
Parintele MacNeill facu instinctiv un pas napoi, de parca ar fi vrut sa se ndeparteze de
incidentul anterior.
-Bine, mama, sopti Luke nversunat. Loveste-ma! Loves-te-ma si dupa aia uita-te repede
n ochii parintelui Mack sa vezi daca aproba ce ai facut. i arunca preotului o privire plina

de otrava: Iar tu, parinte, ce zici? ntreba el cu un glas plin de venin. A procedat bine? Afacut ce voiai tu
sa faca?
-In mod cert nu snt de acord cu violenta n nici o m-preju... ncepu preotul, dar Luke nu1
lasa sa termine.
-Mai scuteste-m cu textele astea! Crezi ca eu nu-mi dau seama ce se petrece aici? E
vorba de Jared. Nici tu, nici mama nu-1 nghititi, sora Clarence nu-1 place nici ea, ct
despre parintele Bernard, asta l uraste de-a dreptul. Crezi ca nu stiu asta? Crezi ca Jared
nu stie? Ei bine, ghici ce, parinte!? Jared n-are de gnd sa plece nicaieri.
-Dar nu are nici o legatura cu Jared, raspunse preotul. Neutralitatea pe care ncerca
ntotdeauna sa o mentina cnd
vorbea cu vreunul dintre enoriasii sai ncepuse sa se clatine sub atacul violent al lui Luke,
iar vocea i se raci putin.
-Desi este evident ca influenta lui asupra ta n-a fost deloc una pozitiva. Si sa stii ca nu
vom fi singurii care vom obiecta mpotriva emiterii autorizatiei de functionare. Multi
oameni sustin punctul nostru de vedere.
-Nu al nostru", scuipa Luke cuvintele. Al tau. Si presupun ca fiecare persoana care este
de acord cu tine vine si la biserica Sfntul Ignoramus, nu?
-Luke! tipa Ellie, apropiindu-se din nou de fiul ei cu mna ridicata.
-Sa nu faci asta! urla Luke. Tremura de furie si avea o privire de nebun. Sa nu
ndraznesti sa ma mai lovesti! Si nu te duci la nici o mtlnire! Ai auzit ce-am spus?
-Auzi, tinere, mama ta e libera sa mearga unde doreste, l admonesta parintele MacNeill.
Si nu tolerez s-i vorbesti mamei tale n halul asta. Cinsteste-ti tatal si mama atta ct
vei trai!"
-Eu nu am tata! striga Luke mnios. Tata e mort sau ai uitat? Tu nu esti tatal meu!
Se rasuci spre mama lui nca o data.
-Daca te duci la ntlnirea asta, sa dea Domnul sa te calce un camion!
Imediat ce rosti blestemul, se repezi si iesi afara.
Tacerea care umplu camera dupa ce Luke trinti usa n urma lui dura mult mai mult dect
cea care urmase dupa ce-si pl-muise baiatul.
-N-a vrut sa spuna asta, sopti Ellie n cele din urma. Snt sigura ca n-a vrut sa zica asta.
Parintele MacNeill nu era att de sigur nsa. Din contra, putea sa jure ca Luke credea n
fiecare cuvnt rostit. Si ca si dorea sa se ntmple asa.
-Mamiiii! Vleau sa vad!
Janet o ridica pe Molly din caruciorul ei si o tinu deasupra capului ca sa vada lumea care
se aduna n fata Primariei.De ce oare se lasase convinsa de Ted sa o ia pe Molly cu ea?
Ce putea sa o intereseze pe micuta de un an si jumatate la o ntlnire n cadrul careia
urma sa se discute acordarea unei autorizatii de functionare? Si totusi, ce avea de ales?"
Sunase cinci potentiali babysitter, dar, cnd ajunsese la a patra, si daduse seama ca
ncercarile ei erau zadarnice. Doua dintre fete i nchiseser telefonul n nas cnd le
spusese cine este, iar celelalte doua ngaimasera niste scuze cusute cu ata alba. Doar
ultima fusese suficient de onesta si recunoscu faptul ca, nici daca i s-ar fi dat toti banii
din lume, nu ar fi petrecut singura, doar cu un copil mic, cteva ore n casa aceea veche
si nspaimntatoare".
-Poate sa aiba grija de ea Jared, sugerase Ted, dar Janet clatina din cap, uimita si ea ct
de repede refuzase propunerea.
Ramase ferma pe pozitie, n ciuda argumentelor lui Ted, desi nu putu sa rosteasca
nencrederea din ce n ce mai mare pe care i-o inspira propriul fiu.

Nencredere.
Cum era posibil ca doar n cteva saptamni, de cnd se mutasera n St. Albans,
ncrederea deplina pe care o avusese ntotdeauna n Jared -siguranta ca se poate baza norice clipa pe el,
chiar si n perioadele cele mai rele ale lui Ted - sa dispara complet? Sitotusi, asta era adevarul. Lucruri
mici, nesemnificative, acumulate, precum picaturile deapa caree formeaza ncet-ncet un ru puternic.
Luate n parte nu era nici unul foarteserios si puteau fi usor lamurite. Cel putin Ted i le explicase pendelete, reamintindu-i caJared are acum aproape saisprezece ani si ca ncepe s-si ntinda aripile".
Era normal sa nu-si mai petreaca att de mult timp cu sora lui ca nainte. i respectaintimitatea camerei
de la subsol. Toti baietii de vrsta lui si masoara puterile cuautoritatea scolara si cu cea de acasa. Janet
asculta toate aceste argumente, incapabilasa le contrazica, de vreme ce se parea ca Ted are dreptate.
nsa nimic din ceea ce ispusese, nici una dintre asigurarile oferite nu reusisera sa modifice efectul
cumulativ al

taturor acelor mici schimbari din personalitatea lui Jared.

Nu mai avea de mult ncredere n el. Dragostea calda cu care l totmpina cnd venea
acasa nainte se transformase acum n nervozitate si n agitatie.
Aceleasi sentimente pe care i le inspirase si Ted n ultimii
ani.
Se opri si-si dadu seama ca reusise, n sfrsit, sa nteleaga exact ce simte. Era ca si cndtoate defectele
pe care le detestase la Ted -si care disparusera odata cu mutarea lor aici
-fusesera preluate de Jared.
-Iubito? spuse Ted. Te simti bine? Vrei sa o tin eu pe Molly?
Trezita din visare, Janet l lasa pe Ted sa o ia pe Molly n brate si, cnd fetita se agata degtul lui, Janet
ncerca sa-si alunge gndurile negre. Si totusi, n timp ce Molly se cocoloseasi mai bine la pieptul
tatalui sau, ngropndu-si fata n umarul lui, exact cum facea cuJared, ideea se nradacina si mai tare n
mintea ei.
-Poate ar fi mai bine sa astept afara cu Molly, sugera Kim. Lipsita de caldura corpuluifiicei ei mai mici,
Janet fu
strabatuta de un fior. Era sfrsitul lunii octombrie doar. si ncheie puloverul.
-Nu, nu cred, raspunse ea. Dar daca tu nu vrei sa intri...
-Eu am sperat ca toata familia sa-mi fie alaturi, spuse Ted.
-Si-atunci cum de nu l-ai luat si pe Jared? ntreba Kim ofensata.
Ted zmbi linistitor catre fiica lui.
-Stiu ca nu pare corect, dar as aprecia foarte tare daca ne-ai nsoti si tu. Daca o sa vadatoata familia,
cum o s poata sa ne refuze?
- Asta n cazul n care zarurile nu snt deja aruncate, se agita Janet.
-Snt sigur ca pentru unii asa e, fu de acord Ted. Dar, asa cum ne-a spus si Phil
Engstrom, avem sanse juma'-juma'. Doar l-ai auzit si tu - daca ajung sa ne cunoasca, nu
crede ca o sa nc mai refuze.
Atunci poate e o idee buna ca Jared nu e aici", se gndi Kim. n timpul cinei, ncercase sa
ignore discutia dintre tatal ei si Jared, dar, nca de la nceputul ei, stomacul i se facuse
ghem si de-abia daca nghitise ceva. Ceea ce o nelinistea cel mai tare - aproape ca o
speria - pe Kim era faptul ca nu reusise sa perceapa nimic din sentimentele lui Jared.
nainte, era suficienta o singura privire, pentru a ntelege ce se ntmpla cu el si ce
simtea.
Dar nu si acum.
n seara asta, desi l auzise cum se nfurie din ce n ce mai tare, nu mai simtise nimic.
Initial, se ntrebase daca el este furios cu adevarat sau doar se preface. Dar, pe masura
ce discutia continua, furia din vocea lui i confirmase. Putea sa-i vada furia, dar nu mai
reusea s-o simta. Si cnd Jared, ridicndu-se grabit de la masa, pleca n cele din urma,
exact cum obisnuia sa faca tatal lor, fata rasufla usurata.
Usurare!
Oare acelasi lucru simtise si mama ei n toti anii aceia n care tatal ei se comportase att
de urt? Usurare cnd pleca si groaza cnd se ntorcea acasa?
Doar la gndul unei astfel de posibilitati, Kim se cutremura.
Cineva o striga. Sandy Engstrom i facea cu mina de pe partea cealalta a strazii. Arata
perfect sanatoasa, de parca de dimineata nici nu-i fusese rau.

-Kim! striga Sandy. Tata spune ca trebuie sa stati lng noi. Departe de a se rzgndi,
Kim se pregati sa traverseze strada
spre mica multime din fata Primariei, dar sunetul unui claxon o
facu sa tresara. n timp ce tatal ei o apuca de brat sa o traga napoi, si ridica privirea si
ngheta de groaza.
Ceea ce urma se petrecu att de repede, nct nu mai avu cum sa intervina. Nici ea, nici
nimeni altcineva.
Masina se ivi de dupa colt si femeia se afla deja n fata ei n momentul n care si ceilalti
observara. n timp ce privea nspaimntata scena care se derula n fata ei, Kim traia
senzatia ca timpul s-a oprit n loc. Femeia ramasese ca o stana de piatra, cu capul ntors
spre masina, cu geanta tinuta strns la subrat, cu mna stinga ridicata de parca ar fi vmt
sa se fereasca de lovitura vehiculului.
Apoi se ntoarse.
n clipa aceea, Kim avea sentimentul c se uita printr-un telescop. Desi femeia se afla
destul de departe de ea, i putea vedea foarte clar chipul.
Avea ochii mariti de groaza.

Gura era larg deschisa, dar nu scotea nici un sunet.

Si Kim o recunsocu.
Era femeia pe care o vazuse n cosmarul din noaptea n care si imaginase ca din toaleta
ies sobolani.
Femeia care fusese atrnata cu capul jos pe crucea din catedrala ciudata.
Dar cum se putea asa ceva?"
Kim habar n-avea cine este n realitate, desi se uita ngrozita la ea.
Apoi scena terifianta prinse viata. Masina claxona din nou. Femeia tipa. Dar tipatul fu
oprit de sunetul unei bufnituri teribile. Corpul fu aruncat n aer si o secunda mai trziu
cazu pe capota masinii, cu fata spre parbriz, dupa care aluneca pe sosea.
Urmara scrsnete de frne, pierdute nsa n tipetele multimii, care nconjura ntr-o clipa
trupul femeii accidentate. Kim auzi pe cineva care striga dupa un doctor.
Apoi vazu un preot - parintele MacNeill - ngenunchind lng trupul femeii si spunnd o
rugaciune.
Parintii lui Kim pornira si ei spre locul ntmplarii. Facu si ea ctiva pasi, dar ceva, o forta
nevazuta, o determina sa se opreasca. Jared! Pot s-1 simt! l simt din nou! Dar unde
e?"
Kim cerceta zona, dar nu vazu nimic, cu exceptia multimii care se agita n jurul femeii
ranite, care acum gemea si striga dupa ajutor. Apoi l zari.
Fratele ei statea n piata, cam la vreo zece metri distanta. Nu se uita la ea, ci la femeia
care tocmai fusese lovita de masina. O privea si zmbea.
Kim dadu s-1 strige. Dar, nainte ca buzele ei sa apuce s-i rosteasca numele, el se
ntoarse spre ea si o privi de parca chiar l strigase.
Zmbetul - o grimasa ciudata ce i aparuse pe chip la vederea victimei accidentului disparuse.
In schimb, fata l vazu cum o priveste. Aproape furios, de parca ar fi fost...
Kim renunta s-si mai continue propozitia. Dar cnd l privi pe Jared, stiu ca fata lui
exprima exact lucrul la care se gndise ea.
Arata vinovat.
Arata de parca ar fi facut ceva rau si era constient de asta. Arata de parca fusese prins
cu mta-n sac.
I
29
Phil Engstrom lovi cu ciocanelul de lemn pentru a face ordine n sala unde avea locntlnirea. Batu de
mai multe ori, dar murmurul refuza sa nceteze, pentru ca participantiinca mai discutau ntre ei despre
accident.
Ambulanta sosise n mai putin de un minut dupa ce Ellie fusese lovita si o transportaseimediat la spital.
Phil nsusi vazuse accidental de la cap la coada si, dupa parerea lui,
totul se petrecuse foarte simplu: Ellie iesise dintre doua masini parcate, vrind satraverseze strada exact
n clipa n care Clarie Van Waters aparase de dupa colt. PentruPhil, accidentul fusese o ncrucisare
nefericita ntre neatentia lui Ellie si insistenta btrnei
de optzeci de ani de a-si conduce vechiul DeSoto, desi permisul ar fi trebuit s-i fie retrasde multa
vreme.
Totusi, zvonurile ncepura sa circule chiar nainte ca Ellie sa fie dusa la spital. Brfanumarul unu sugera
ca, avnd n vedere ca Ellie urma sa protesteze mpotriva cererii deautorizare depusa de Ted Conway,
atunci Conway senior sigur fusese implicat cumva nproducerea accidentului. Faptul ca Ted nu se

aflase aproape de Ellie sau de masina, deciresponsabilitatea care i se arunca n crca era stupida, nu
conta nsa pentru cei dinoras. .Problema e, se gndi Phil, ca accidentul si zvonurile care veniradupa
aceea au fost suficiente pentru a schimba cursul mtlnirii." n urma cu o ora orasulera mpartit n doua si
balanta se putea dezechilibra oricnd n favoarea lui, nsa acumgrupul de sustinatori ai parintelui
NacNeill se marea vaznd cu ochii. Cochetase putin cuideea de a amna mtruriirea, dar renunta imediat,
stiind ca o astfel de atitudine va fi
interpretata - n mod corect -drept un pretext nu tocmai convingator. Asa ca, n timp cebatea cu
ciocanelul de lemn pentru a reinstaura ordinea, Phil Engstrom se ntreba cumaveau sa reuseasca el si
Ted sa schimbe opinia oamenilor.
-Liniste, oameni buni! spuse el. Daca nu vrem sa ramnem aici toata noaptea, ar fi binesa ncepem.
Rosti cu voce monotona regulile si aspectele legale ale procedurii, apoi i dadu cuvntulparintelui
MacNeill. Astfel, Ted avea posibilitatea sa vada cu cine are de-a face si-si va

alege tactica n functie de obiectiile preotului.

Parintele MacNeill se ndrepta spre podium ncet, cu capul plecat, de parca acum s-ar figndit la ceea ce
urma sa spuna. Chiar si cnd ajunse n fata multimii, nu rosti nimic sicontinua s-si tina minile
mpreunate chiar sub barbie, de parca ar fi fost cazut pegnduri sau ar fi asteptat sfaturile Cerului. Dar
cnd vorbi, n cele din urma, nu mentionanici Biserica, nici numele Domnului. Catolicii din sala, pe
care Phil Engstrom i cunosteafoarte bine, erau aproape convinsi. n schimb, parintele MacNeill vorbi
despre istoriaorasului, despre stabilitatea si despre continuitatea sa. Phil Engstrom nici nu trebuia
savada miscarile aprobatoare ale celor din sala ca sa nteleaga din ce parte bate vntul.
-Aici, n St. Albans, spuse preotul, continundu-si expunerea, a existat ntotdeauna un locpentru orice
lucru si orice lucru a avut mereu locul sau. Desigur ca nimeni nu are nimicdc obiectat mpotriva
construirii unui nou hotel n orasul nostru. I iu as fi primul care sasprijine o astfel de actiune. Dar casa
Con-way se afla ntr-o zona rezidentiala - un spatiual familiei - si invitarea unor straini chiar n inima
comunitatii noastre mi se pare onebunie. si plimba privirea pe chipul fiecarui participant. Un loc
pentru straini - indiferentde placerile pe care acestia le-ar cauta - nu trebuie plasat ntr-o zona n care
copiii nostrise joaca.
Un murmur de aprobare invada camera si Phil Engstrom stia ca totul luase sfrsit.
Invocarea posibilitatii molestarii copiilor -chiar daca nu fusese rostita clar - si atinsese
scopul.
n timp ce parintele MacNeill se ndrepta spre locul sau, oprindu-se din cnd n cnd pentrua primi
laudele enoriasilor sai, Phil se ntoarse catre Ted Conway.
-Mult noroc, sopti el acoperit de murmurul invitatilor care se asezau din nou pe banciletari, desi nu prea
vedea cum Ted ar putea sa mai ntoarca situatia n favoarea sa.
n clipa aceea nu credea ca Ted Conway o sa obtina mai mult de zece voturi.
Ted se ridica n picioare pe podium, privind atent marea de chipuri care umpleau sala. ntimpul
discursului tinut de preot, simtise cum atmosfera se ncarca si cum sprijinul precarpe care se bizuia la
nceputul ntlnirii disparea putin cte putin, coplesit de sirul decuvinte bine ticluite ale parintelui
MacNeill.
Dar Ted mai observase si ca, ori de cte ori preotul privea publicul, adresndu-se parcafiecarei persoane
n parte, nu se uitase niciodata la el.
Niciodata!
Acum, Ted cauta el privirea antevorbitorului sau, care statea lnga parintele Bernard, cucapul plecat si
cu degetele mnuind rozariul. Ted si dorea ca preotul sa-si ridice privireadin pmnt si sa se uite la el.
Desi parintele MacNeill continua sa se roage, Ted era sigur ca acesta si nclestasemaxilarul.
Ma simte, se gndi Ted. Stie ca vreau sa se uite la mine si refuza sa faca asta." Prinurmare, mai cerceta
nca o data ntreaga sala.
Cu o luna n urma ar fi simtit nevoia stringenta a unui pahar cu bautura - sigur n-ar fivenit la mtlnire
fara sa dea pe gt cteva portii de scotch ca sa prinda curaj. Dar nu nseara asta. Nu simtea nici un
imbold sa bea acum, cnd se confrunta cu zeci de perechide ochi ostili.
Nu i era teama deloc ca ar putea da gres.
Ted alese sa se concentreze asupra unui barbat din al patrulea rnd, ai carui ochi aruncaudeja fulgere de
mnie, desi el nu rostise nca nici un cuvnt.
-Familia mea a trait n St. Albans chiar de la ntemeierea orasului, spuse el. Eu stiu acestlucru. Si voi
stiti. Se uita si mai insistent la barbatul cu privire furioasa. Cu totii am auzitpovesti si n-am venit aici ca
sa le neg existenta. Barbatul se ncrunta, nemaiparnd attde sigur. Si nici nu vreau sa va vorbesc despre
vechile povesti. n schimb, o sa vavorbesc despre mine, despre sotia mea, despre cei trei copii ai nostri
si despre visul pecare-1 am.

Publicul se agita nca o data, si Ted vazu ca nu numai barbatul din rndul al patruleaparea mai nesigur
pe el; ostilitatea se transforma ncet-ncet n curiozitate. Cnd ncepudin nou sa vorbeasca, pastra acelasi
ton calm ca al parintelui MacNeill, dar reusi saatraga atentia tuturor. Mutndu-si privirea de la un chip
la altul foarte lent, el le povesticum si adusese familia n St. Albans.
Nu e posibil", se gndi Janet. Desi nu vedea ce se ntmpla, pentru ca statea chiar nprimul rnd, simtea
totusi ca atmosfera se schimbase n sala. Pna si Molly, care se foisetot timpul ct vorbise parintele
MacNeill, statea nemiscata, de parca vocea tatalui ei era

suficienta pentru a o calma. Unde a nvatat sa faca asa ceva?" se ntreba Janet n timpce-1 privea pe
Ted adre-sndu-se auditoriului. La un moment dat, privirile li se ntlnir.
Chiar atunci el vorbea despre cum fusese viata lor pna acum cteva saptmni si se simtiatt de legata
de el - un fel de certitudine ca el i cunostea exact sentimentele si ca eraperfect constient ca nu avea
cum sa se mai revanseze fata de ea - nct ochii i se umplurade lacrimi. Ted si muta privirea, eliberindo de valul de emotii exact cnd Janet era pepunctul de a izbucni n plns.
-O sa fie bine, mama, o auzi pe Kim soptind. Tata o sa faca n asa fel nct totul sa fie
bine.
Janet nu putu dect sa clatine din cap, nefiind n stare sa vorbeasca.
E un tip de treaba", se gndi Beau Simmons, care statea undeva, n rndul al patrulea.
Poate ca parintele MacNeill nu-1 cunostea prea bine. Iar Biserica nu accepta niciodata
nici un fel de schimbare. Isuse, daca el si Sue l-ar fi ascultat, s-ar fi pricopsit pna acum
cu zece copii. Si daca i ignorase sfaturile legate de contraceptie, de ce l-ar asculta pe
parintele MacNeill acum, cnd era vorba de Ted Conway? Ostilitatea pe care o simtise
initial fata de Ted Conway se topise, asa ca Beau Simmons se aseza si mai bine n scaun
si l asculta pe vorbitor n continuare, cu atentie.
, Preasfinta Marie, Maica lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi, pacatosii, acum si n ceasul
mortii noastre! Amin."
Degetele parintelui MacNeill strnsera si mai tare margelele. Spusese rozariul de doua ori,
concentrndu-se doar asupra cuvintelor naltate catre Dumnezeu, ncercnd sa le ignore
pe cele rostite de Ted Conway localnicilor din sala. Dar, oricl de tare se concentra,
simtea si el schimbarea din jurul lui.
Dispozitia multimii - pe care o crease chiar el cu atta grija n ultimele saptamni -se
modifica rapid.
Sa-1 ia dracu'!" njura preotul n gnd, apoi si ceru imediat iertare pentru blasfemia sa.
Dar ce putea sa faca? Sa se ridice nca o data n picioare, dupa ce Conway termina si sa
ncerce sa repare stricaciunile?
Nu!
Barbatul din fata lui nu ar avea nevoie dect de o secunda ca I sa arunce asupra lor
aceeasi plasa matasoasa cu care i nconjura acum.
Mai bine sa ignore si sa caute un sfat de la o sursa mai nalta, nca o data, mpotrivinduse
vocii lui Ted Conway, parintele MacNeill se ntoarse la rugaciunile sale.
-Pentru ca, de cnd exista orasul St. Albans, familia mea a fost si ea aici, ncheie Ted
Conway o ora mai trziu.
Vocea lui, fara vreo urma de oboseala, desi fusese solicitata att de mult timp, nvalui
ntreaga sala, atingnd sufletul tuturor.
-Nu va cer altceva dect sa ne permiteti mie si familiei mele sa ne integram n aceasta
comunitate. Va promit ca n-o sa regretati.
n timp ce oamenii l priveau n tacere, Ted parasi podiumul, li strinse mna lui Phil
Engstrom si se ntoarse la locul sau.
- Atunci, zise primarul, sesiznd schimbarea de atmosfera la fel de bine ca toti ceilalti, putem
trece deja la vot.
Mai citi nca o data documentul de autorizare, apoi privi spre multime.
- Cine este pentru?

O clipa nimeni nu facu nici o miscare si Phil se ntreba daca nu cumva se nselase asupraefectului pe
care l avusese discursul lui Ted Conway. Dar ceva se misca n rndul alpatrulea si Beau Simmons
ridica mina. Ceva mai trziu se mai ridicara vreo trei minisovaielnice, apoi alte zece si curnd Phil Engstrom fu coplesit de o mare de mini ridicate.
-Cine este mpotriva? ntreba el, fara a-si mai ascunde zmbetul de ncntare cnd simti
gustul victoriei.
Parintele MacNeill, parintele Bernard, sora Clarence si alte doua calugarite si ridicara
minile.
- Ei bine, asta a fost tot, anunta primarul. Felicitari, Ted! Ai primit autorizatia.
Ropotul de aplauze fu ntrerupt cnd o silueta din fundul salii se ridica n picioare.
-Lucratura Diavolului! striga Jake Cumberland, aratnd cu degetul spre Ted Conway. Va
zic io, asta-i lucratura Diavolului!
Localnicii se ntoarsera sa vada cine ndraznise asa ceva.
-Oh, pentru Dumnezeu, rosti Beau Simmons, cnd l recunoscu pe Jake. Cine ti-a dat voie
nauntru, mai?

Cei din sala izbucnira n hohote de rs si i nconjurara imediat pe Ted si pe Janet, pentrua-i felicita.
Molly ncepu sa plnga din cauza presiunii multimii, si Kim o lua din bratelemamei ei si se strecura
afara.
Asteptnd pe trepte, n racoarea si n linistea noptii, Kim i vazu pe parintele MacNeill si peparintele
Bernard, nsotiti de cele trei calugarite, ndreptndu-se spre piata. Si l mai zari sipe Jake Cumberland.
Statea sprijinit de un stlp, uitndu-se la ea. Pentru o secundaprivirile li se ntlnira. Apoi negrul pleca,
dnd descurajat din cap. Dar, chiar daca sendeparta, Kim l auzi cum vorbeste de unul singur si
cuvintele lui o facura sa o stringa si
mai tare pe Molly n brate.
-Lucratura Diavolului, mai spuse el o data. Totul e lucraturi Diavolului.
-A ramas asa, n starea asta, de cnd a fost adusa la noi. Sue Ellen Simpson si rasuci
nervoasa unul dintre nasturii
bluzei uniformei ei de asistenta, n timp ce privea chipul lui EUie Roberts. Avea tenul
cenusiu, iar ochii pareau sa fi ramas concentrati asupra unui lucru din departare, de
parca privirea ei ar fi strapuns peretele gol din fata patului de spital. Mina dreapta i
fusese pusa n ghips si mai avea si cteva julituri pe fata, dar n urma analizelor reiesise
ca acestea erau singurele urme lasate de accident.
-Pur si simplu nu nteleg, se agita Sue Ellen. Era normal sa fie n stare de soc cnd a
venit, cine n-ar fi? Si vorbea - se interesa de Luke, voia sa stie unde se afla. Dar cnd am
ntrebat-o ce se ntmplase - adica ce-si mai amintea - a facut fata asta si de atunci nu a
mai scos nici un cuvnt. Nici macar unul.
-Ce spune doctorul? se interesa parintele MacNeill.
-Cnd au adus-o, eram sigura ca n mai putin de o jumatate de ora o sa fie acasa,
raspunse Sue Ellen. Dar doctorul a zis s o mai tinem si peste noapte.
Intlnirea de la Primarie se terminase cu o jumatate de ora n urm. Parintele MacNeill
nici macar nu avusese timp sa mai treaca pe la casa parohiala nainte de a veni la spital
sa o vada pe Ellie si, cnd o anunta pe Sue Ellen ca sotul ei votase pentru Ted Conway,
femeia si musca limba.
-Ceva se petrece, spuse ea. Beau mi-a zis ca nici n ruptul capului nu o sa voteze pentru
autorizatia aia de functionare. Spunea ca toata lumea stie ca Ted Conway este un
alcoolic si Beau nu uraste rrnic mai tare pe lumea asta ca betivii. Dadu din cap cu
tristete. Stiti, tatal lui obisnuia s-1 bata.
-As vrea sa vorbesc singur cu ea, mai zise parintele MacNeill. Daca nu te superi,
desigur...
-Cred ca i-ar prinde foarte bine, adauga Sue Ellen. Daca aveti nevoie de ceva, o sa fiu pe
hol.
Astepta pn cnd asistenta iesi din salon, apoi si trase un scaun lnga patul lui Ellie. i lua
mna stinga si o mngie usor.
-Ellie? Ellie, eu snt... parintele MacNeill. Ma auzi? Timp de aproape un minut Ellie nu
reactiona. Dar chiar cnd
se pregatea sa-i vorbeasca din nou, preotul simti o usoara strin-gere pe mina si zari un
licar scurt de recunoastere n ochii femeii. Apoi i auzi si vocea, att de stinsa ca de-abia
putea ntelege:
-Iart-m, parinte, rosti ea, de-abia miscndu-si buzele, ca am pacatuit...
Apoi tacu. Parintele MacNeill astepta. Cnd vazu ca Ellie nu mai spune nimic, se apleca si
o mngie usor pe frunte.
-Nu cred asa ceva, Ellie, zise el. Indiferent ce s-a ntmplat, a fost un accident. Nu ai

pacatuit si nu ai fost pedepsita.

Tacerea cazu din nou peste camera. Ellie parea sa nu fi reactionat la cuvintele lui, dar
MacNeill simtea ca ea l auzise. Astepta.
Dupa aproximativ cinci minute, Ellie si ntoarse capul spre el. Cnd privirile li se ntlnira,
parintele MacNeill stiu ca n adn-cul fiintei ei se schimbase ceva.
-Ce este? ntreba el. Ce s-a ntmplat, Ellie?
Degetele ei i strinsera mna ca ntr-o menghina. Cnd n cele din urma vorbi, vocea i
tremura, iar ochii erau plini de groaza.
-Diavolul, sopti ea. Am vazut chipul Diavolului, parinte! Preotul simti un fior rece pe sira
spinarii, dar si dadu toata
silinta sa alunge senzatia.
-A fost doar un accident, o linisti el. Ellie scutura din cap.
Nu!

Vocea ei capatase o nota aspra, n timp ce l strngea si mu tare de mina.

-Nu, nu ntelegi, parinte. Nu a fost un accident! Parintele MacNeill simti cum mantia degheata a unei
prcmonitii
l nconjoara.
-Spune-mi tot, sopti el, cu voce tremuratoare. Spune-mi exact ce s-a ntmplat.
Ellie Roberts se ncorda. Nu voia s-i spuna preotului ce vazuse, nu voia s-si maiaminteasca. Si totusi,
de cnd Sue Ellen Simmons o ntrebase acelasi lucru, imaginea,
care i aparuse n fata ochilor exact nainte ca Clarie Van Waters sa dea peste ea, iramasese mereu n
minte.
Nu era nimic n neregula. Nimic. Astepta sa traverseze strada si, indiferent de ce ar fi zisoricine, nu
fusese neatenta. Se uitase n ambele directii, asa cum facea ntotdeauna, si
vazuse masina lui Clarie, aparnd de dupa colt. Si-o amintea perfect; si amintea chiar sicuvintele pe
care le rostise atunci n gnd: Ohoo, iat-o si pe Clarie -mai bine traversezdupa ce trece ea".
Dar din nu stiu ce motiv, pe care nici macar ea nu-1 ntelesese, se trezi fcnd un pasnainte, iesind
dintre doua masini parcate n fata Primariei.
O vazuse pe Clarie cum se ndreapta spre ea. Acum retraia ntregul accident ca pe unfilm care se derula
cu ncetinitorul. Masina lui Clarie facuse curba si venea fix spre ea.
Daca nu se oprea, daca nu statea protejata ntre Taunusul rosu si dubita alba, Clarie nuavea cum s-o
ocoleasca.
Dar ea nu se oprise.
Nu s-a putut opri.
Era ca si cnd un fel de forta - o putere nevazuta - preluase controlul asupra ei si o
mpinsese dintre cele doua masini, oblignd-o, practic, sa se arunce n fata vechiului
DeSoto, de parca nici nu l-ar fi vazut.
n ultima secunda, ncercase sa se rupa de forta care pusese stpnire pe corpul ei.
Rasucindu-se, ochii ei cautaser disperati sursa puterii care o conducea si atunci l
vazuse.
Jared Conway!
Acesta statea la doar ctiva metri de ea, privind-o fix.
Dar cum de stia ca e vorba de el? Nu-1 mai vazuse niciodata nainte -era sigura de asta.
Si totusi, cnd ochii ei i ntlnir pe-ai lui, ea stiu cine e.
Apoi, cnd masina lui Clarie o lovi, el zmbi.
Dar nu era un zmbet. Mai degraba o schimonosire cruda a buzelor, de parca ar fi stiut ce urma
sa se ntmple, de parca s-ar fi bucurat de durerea pe care avea s-o simta ea.
Apoi, ntr-o clipa, chipul lui se schimba.
Buzele se strimbar si se subtiar si vazu cum din gingiile lui sngernde ies niste colti
ascutiti, imensi. Din gura i curgea saliva si, cnd si scoase limba, aproape ca simti
ntepatura vrfului taiat n doua, chiar daca era la distanta.
Atunci toata fiinta lui se transforma. Urechile i crescura brusc, iar pielea i se nrosi si se
acoperi de solzi. Trupul se umfla, iar hainele cazura de pe el, scotnd la iveala o piele
facuta dintr-un tesut ce supura, acoperit cu niste basici baloase ce mprastiau un iz de
putreziciune. Ochii se subtiara pn cnd nu mai ramasera dect doua fante stralucitoare,
iar degetele se lungira, trans-formndu-se n ghearele rului care se ntindeau dupa ea.
Singurul tipat pe care-1 scosese, ntrerupt brusc de impactul cu masina lui Clarie, avea

mai putin de-a face cu lovitura, ci era mai degraba provocat de socul si de teroarea
viziunii avute. Pentru ca n clipa n care fusese aruncata n aer si cazuse pe capota
automobilului, ea recunoscuse chipul Diavolului.
-Necuratul, sopti ea agatndu-se si mai tare de mna parintelui MacNeill, care transpirase
de spaima, la auzul acestor cuvinte. Asta am vazut, parinte. Diavolul nsusi. Dar apoi iu
ochii lui Ellie Roberts aparu un licar de triumf.
-Nu m-a prins, totusi. A ncercat, dar eu snt nca aici. Iar mMe-dimineata o s fiu, ca de
obicei, la biserica.
-Nu trebuie s faci asta, Ellie, i spuse parintele MacNeill, dar ea clatina din cap.
-Ba da, sopti ea. M-am uitat la Diavol si acum simt nevoia sa ma uit la Dumnezeu. O sa
fiu acolo.
n timp ce Ellie Roberts se lasa pe perna, epuizata de rememorarea celor vazute,
parintele MacNeill ncepu sa-si aminteasca si el o serie de imagini.
Beau Simmons, a carui ncaptnare nnascuta se evaporase n fata discursului magic al
lui Ted Conway. Opinia lui, de obicei att de ferma, nct nimic de pe lumea asta nu-1

putea determina sa se razgndeasca, se nclinase n fata lui Ted Conway, ca o trestie n

vnt.
Jake Cumberland, care se ridicase din spatele salii, acuzn-du-i pe toti, cu o voce care
semana att de bine cu vocea lui Ellie de acum: Lucratura Diavolului! Va zic io, asta-i
lucratura Diavolului!"
Aseza ncet pe pat mna lui Ellie si se ridica de pe scaunul tare, ndreptndu-se spre
fereastra. Luna, aproape plina, era sus pe cer, acoperind orasul cu o lumina argintie.
,JE posibil?
Trebuie sa fie altceva la mijloc."
Jake era o persoana superstitioasa, a carei mama i umpluse mintea cu tot felul de
povesti nca din copilarie.
Beau Simmons, pentru prima data n viata lui, se razgndise si el, n sfrsit. Pna si el,
dupa cum si amintea, si mai domolise revolta, dupa ce ascultase discursul vrajitoresc al
lui Ted Conway. Si daca el nsusi a fost nmuiat, atunci ce pretentie mai avea de la
ceilalti?
Si Ellie Roberts? Cine stie ce aberatii pot aparea n mintea unui om n urma unui astfel de
accident? Poate lesinase, pentru cteva secunde, si revazuse, probabil, niste fragmente
dintr-un cosmar din copilarie. Dar sa vada Diavolul n corpul unui copil de cincisprezece
ani? Era de-a dreptul imposibil.
Si totusi, n adncul lui, parintele MacNeill stia ca se minte singur.
n strafundul fiintei sale, acolo unde slsluiau religia si credinta, credea fiecare cuvnt pe
care l auzise. Ellie l vazuse pe Diavol. Era acolo, n St. Albans.
Ca ntotdeauna. '
Trecuse de mult de miezul noptii - multa vreme dupa ora la care parintele Devlin si rostea
ultimele rugaciuni ale serii nainte de a-si odihni oasele artritice. nsa n noaptea asta
ignorase att durerea, ct si somnul, att de tare se cufundase n ultimele pagini din Biblia
pe care Cora Conway i-o ncredintase. Un sfert de secol dupa nsemnarile scrijelite de
Bessie Delacourt, nu mai scrisese nimeni nimic, pna cnd Abigail Smithers Conway luase
un stilou si continuase povestea familiei Conway. Mna lui Abigail era mult mai sigura
dect cea a lui Bessie, dar povestea pe care o asternuse pe hrtie era att de dureroasa,
nct preotul nu se simtise n stare sa o citeasca pe toata odata.
n noaptea asta nsa continuase si o citise de la cap la coada....
15 mai 1937
Astazi am deschis Biblia pentru prima data. Scopul meu a fost doar sa nregistrezmoartea sotului meu,
Francis Conway, de acum trei zile. Nu mi-am dorit niciodata scitesc aceste pagini, pentru ca mi-e
teama ca mai tot timpul am fost ca un strut care-sibaga capul n nisip - prefer s nu vad lucrurile asa
cum snt ele de fapt. Dar Frank s-adus, iar acum trebuie sa nfrunt adevarul ultimilor douazeci si cinci
de ani.
Desi n-am ndraznit nici macar s ma gndesc, cred ca am stiut ntotdeauna ca BessieDelacourt nu a
parasit casa sotului meu n noaptea dinaintea casatoriei noastre pentru apleca la Atlanta, asa cum mi
spusese el mereu. n ziua aceea nsa am ales s-1 cred si,

procednd astfel, m-am condamnat singura s accept orice mi-a spus el de-a lungulmariajului nostru. Se
pare ca o minciuna trebuie sa se transforme n adevar ca sa traiestitoata viata sub povara ei.
Faptul ca l-am crezut pe Frank nu nseamna ca n-am auzit soaptele care se nvrteau njurul meu de-a
lungul anilor h care am trait aici, precum frunzele moarte din curtea caseinoastre, si, desi am ncercat
sa nu le ascult, ntotdeauna auzeam vocea lui Bessie, caremi spunea ca o s stiu cnd va veni timpul sa citesc aceste pagini.
Frank a omort-o pe Bessie.
Cred asta, asa cum cred si ca a omort-o pe sora Fran-cescai - propria fiica!
Am crezut - am sperat - ca toate acele lucruri teribile pe care le visasem de-a lungul
anilor nu erau dect simple cosmaruri, pline de demoni si de ritualuri, din care ma
trezeam ntotdeauna tipnd.
Dupa fiecare cosmar, diverse zvonuri mi ajungeau la urechi, dar nimeni nu-mi spunea
nimic n fata.
Att de multi bebelusi - numai fetite mici - disparnd n noapte fara urma!
Mi-am zis ntotdeauna ca ceilalti copii nu se jucau niciodata cu Phillip si cu George din
alte cauze, dar, dupa ce am citit aceste pagini, am aflat adevarul.
Fiii mei nu aveau nici un prieten pentru ca celorlalti parinti le era frica de ei.
Se pare ca aveau dreptate. Presupun ca si Phillip a stiut, pentru ca la vrsta de

cincisprezece ani a plecat de acasa si de atunci nu l-am mai vazut.

Nu stiu ce m-asteapta n viitor, desi snt sigura ca, la fel ca si Francesca si fetita ei,
Eulalie, nu voi fi n stare sa scap de aici. Nu stiu ce va face sotul Francesci. Abraham
Lincoln Cumberland pare sa fie un om bun, dar, cu siguranta, ne uraste pe noi toti.
1 noiembrie 1937
Abe Cumberland a fost spnzurat azi-noapte. n mijlocul noptii au aparut niste barbati,
nfasurati n cearsafuri si purtnd torte n mini ce umpleau aerul cu fumul lor. A fost ca si
cum unul dintre cosmarurile mele prinsese viata, iar cnd George le-a indicat una dintre
camerele de deasupra grajdului unde traiau Abe si Francy si micuta lor Eulalie, eu am
tipat si am tipat, spernd sa ma trezesc.
Dar nu m-am trezit.
n schimb, am fost condamnata sa o privesc pe Eulalie -care are doar cinci ani - si pe
propriul fiu cum i ajuta pe tlhari s-1 linseze pe Abe.
Au spus ca Abe furase un copil si ca l omorse.
Eu nu cred asa ceva, pentru ca am vazut acel sugar murind ntr-unui dintre visele mele si
l-am vazut pe fiul meu cum tinea un cutit deasupra pieptului micut. Dar nici acum nu ma
simt n stare sa spun toate astea.
22 ianuarie 1950
Copilul lui Eulalie Cumberland se va naste n curnd. Daca este fata, mi-e teama de ce i-ar
putea face fiul meu... Eu...
Cnd durerea o lovi n piept, stiloul din mna lui Abigail Conway zgrie pagina, lasnd o linie ntrerupta
ce avea sa fie ultimul semn lasat de ea n lume. Tipa cnd cel de-al doilea atac de durere
i sfsie mna stinga pna n vrful degetelor.
O clipa, agonia paru sa se reduca si usa se deschise. Nora ci strepezi la ea.
-Mama Conway? ntreba Cora, nelinistita. Ce s-a ntmplat? Te simti bine?
Abigail se lupta sub povara durerii si dadu din cap ca nu. Cu minile tremurnde, nchise
Biblia care era asezata pe biroul din fata ei si i repeta Corei aceleasi cuvinte pe care i le
spusese Bessie Delacourt cu treizeci si opt de ani n urma.
-Vei sti cnd trebuie sa citesti, sopti ea strabatuta din nou de o durere acuta. Vei sti.
Dupa ce Cora Conway o scapa de povara Bibliei, Abigail se prabusi n scaun. ntunericul o
nconjura si o elibera de agonia infarctului si de teroarea care i marcase viata. Se lasa
dusa n bratele mortii; indiferent ce i pregatise eternitatea, nu putea sa fie la fel de
ngrozitor ca anii petrecuti n casa Conway.
-Atta rau! murmura parintele Devlin cnd termina de citit si ultima nsemnare, care
fusese scrisa de Cora Conway cu cteva zile nainte ca sotul ei sa se spnzure, si copilul ei
-mpreuna cu Eulalie Cumberland - sa dispara. Cora nsasi adaugase cteva cuvinte
criptice la sfrsit:
Poate ca magia lui Eulalie o sa puna capat raului din neamul Conway. Ma ndoiesc totusi
ca va fi posibil, pentru ca ma ntreb daca nu cumva casa n sine este plina de ru.
Iar acesta era sfrsitul. Cu exceptia paginilor lipsa, ntunecata istorie a familiei era
completa.

Dupa ce nchise Biblia, parintele Devlin simti pe cineva n spatele lui si, cnd se ntoarse,
dadu peste parintele MacNeill.
-Asadar, Jake este unul dintre ei, spuse ncet preotul mai tnr. Nu e de mirare ca i
uraste asa de tare, nu?
Parintele Devlin aproba tacut din cap.
-Si nici nu-1 putem nvinui, nu? Fara sa mai astepte un raspuns, continua. Dar tot nu
stim cum si de unde a nceput totul.
Parintele MacNeill tacu un moment dupa care spuse cu un glas aspru:
-Lucratura Diavolului. Asa a spus Jake la ntlnirea din seara asta. Lucratura Diavolului."
Poate ca are dreptate.
Parintele Devlin ofta, dorindu-si sa-1 poata contrazice pe parintele MacNeill. Dar n-avea
cum, pentru ca fiecare cuvnt rostit de barbatul mai tnar era adevarat.
Sarbatoarea de Halloween
Parintele MacNeill abia daca reusise sa doarma cteva ore. nd prima raza a soareluipatrunse prin
fereastra camerei sale de la etajul al doilea al casei parohiale, nu-si dorialtceva dect sa-si traga patura
cea subtire peste cap si sa se ascunda tot restul zilei. Darrezista tentatiei, n ciuda certitudinii ca
dimineata stralucitoare nu va schimba cu nimic
bezna si groaza noptii care In sfrsit trecuse, nici ultimele nsemnari din Biblia pe care

Cora Conway i-o ncredintase confesomlui ei.

Biblia reprezenta ea nsasi o marturie a pacatelor celor din familia Conway.
Dar mai era ceva n afara cronicilor acelor fapte rele din trecut care l tinuse treaz. nprimele ore cnd
somnul refuzase sa vina, traise senzatia stranie ca undeva, dincolo dezidurile casei parohiale, diavolul
era la pnd. ncercase s-si spuna ca este o simplareactie la ororile despre care citise, dar sentimentul
r-mnea. De mai multe ori sedaduse jos din pat ca sa priveasca afara, n ntuneric, cautnd sursa
insomniei sale.
Dar nu descoperise nimic.
Nimic cel putin din ceea ce putea vedea sau auzi. Doar cteva felinare din bostani aprinsepe verande
sau n fata ferestrelor ntunecate si tipatul trist al unei bufnite care vna n
noapte.
Si totusi, simtea c undeva, ascuns n ntuneric, ceva diavolesc se ascundea. De fiecare
data cnd pleca de lnga fereastra, cadea n genunchi, rugndu-se, dar rugaciunile nu-iadusera linistea
mult dorita. Orele se nlantuiau ntr-un ciclu nesfrsit de cercetari, de
rugaciuni si de foiala agitata pe salteaua lui subtire de paie.
Acum, se ridica, si ntinse putin bratele pentru a mai reduce tensiunea la ncheieturi, sembraca si pomi
spre bucatarie. si puse o cana cu cafea si deschise usa de la intrare,
pentru a lua ziarul de duminica. n timp ce se apleca dupa el, ceva ce intrase n raza luivizuala i atrase
atentia. l coplesi senzatia aceea tulburatoare din ultimele ore siparintele MacNeill se ndrepta repede
de spate, cercetnd gradina din jurul casei, curteabisericii si cimitirul. Nimic nu parea sa fie nelalocul
lui. Dar cnd se mai uita o data sprecimitir, l vazu.
Unul dintre cavouri - unul a carui prezenta l deranjase ntotdeauna -avea cevamodificat.
De unde statea parintele, pe veranda, se vedea cum usa de la cripta era usorntredeschisa. Umbra
aruncata de usa fusese cea care i atrasese atentia cnd se
aplecase dupa ziar.
Se ntoarse n casa si suna la politie, simtindu-se usurat cnd i raspunse unul dintreenoriasii lui. n timp
ce astepta sosirea lui Ray Beckwith - care si petrecuse ntreagacariera n cadrul micii unitati de politie
a orasului -, murmura ncet rugaciunile pe rozariu.
Buzele lui se miscau usor, rostind ntruna rugaciuni. Soneria zbrni scurt si n spatele usiidescoperi
privirea curioasa, dar si preocupata a serifului Beckwith.
-Va simtiti bine, parinte Mack? ntreba ofiterul. Aratati de parca ati fi vazut o stafie.
-Nu prea am dormit bine azi-noapte, se confesa preotul. Cred ca am avut un fel de, hai
sa-i zicem, o premonitie. Si mi-e teama c s-a adeverit.
Beckwith si ncrunta sprncenele a ngrijorare.
- Ce s-a ntmplat?
-Nu snt foarte sigur, spuse parintele MacNeill. Dar s-a ntmplat ceva n cimitir noaptea
trecuta si de aceea te-am chemat imediat. N-am vrut sa-mi asum riscul de a deranja
ceva.
-Sa deranjati ceva? Va referiti la unul dintre morminte?
-Da, e vorba despre una din cripte, i spuse MacNeill. Haideti sa va arat!
Cei doi barbati pornira pe aleile cimitirului pn ajunsera la cavoul cu pricina. Acum se
vedea clar ca usa nu fusese doar deschisa.
Ci si profanata: deasupra ei, ptnd marmura alba, gasira o pentagrama desenata n
rosu-aprins.
-Oh, Doamne, spuse Ray ncet. Cine ar face asa ceva? Preotul privi pentagrama n

tacere, apoi inscriptia de deasupra usii.

GEORGE CONWAY NASCUT LA 29 IULIE 1916 DECEDAT LA 4 IUNIE 1959
-Mi-e teama ca nu prea pot sa ma gndesc la multi oameni care ar vrea sa faca asa ceva,
rosti preotul cu o voce sumbra. Dadu din cap. Tot nu nteleg cum de i-au lasat sa-1
ngroape aici. A murit n pacat.
Beckwith si strnse buzele.
-De aceea au anatemizat aceasta parte a cimitirului. De-aia s-a ridicat si gardul din jurul
cavoului.
Parintele clatina din cap.
-Da, dar se gaseste tot pe pamntul cimitimlui, insista el agitat. N-ar fi trebuit sa se
ntmple asa ceva niciodata.
Beckwith ofta pentru ca n-avea chef sa se certe cu preotul.
-Acum nu se mai poate schimba nimic. Vreti sa arunc o privire nauntru?

-Dar n-ar trebui sa iei amprente sau ceva de genul asta mai nti?
Beckwith nega.
-Totul este aici att de putrezit si de distrus, ca n-ar pastra nici o urma. Arunca o privirespre aleile goale.
Dar, daca vreti sa ma uit la sicriu, mai bine as face-o acum, ct nu estenimeni prin preajma. Altfel tot
orasul o sa vorbeasca. O sa avem grija sa nu ne atingemde nimic, pe ct va fi posibil.
Cei doi scoasera sicriul putin n afara si vazura ca ncuieto-rile fusesera sparte. n timp ceBeckwith
sustinea cea mai mare parte a greutatii, parintele MacNeill deschise capacul siarunca o privire catre
chipul putrezit al lui George Conway.
Ochii barbatului intrasera att de adnc n orbite, nct disparusera aproape de tot, iarpielea, care fusese
mbalsamata n prealabil, se uscase de-a lungul anilor, nct nu mairamasese acum dect o pelicula
transparenta care acoperea craniul. Dintii se vedeau clar,
iar carnea de la gt, desi mai pastra nca urmele lasate de streangul care-1 omorse, setopise asa de tare,
ca aveai senzatia ca hainele negre cu care fusese ngropat George Conway
atrnau pe un simplu schelet.
Preotul se apropie mai mult. Cnd ochii i cazura pe mumie care fusesera ncrucisate pe
pieptul barbatului, rmase cu gura deschisa.
Mna dreapta lipsea, fiind taiata chiar de la ncheietura.
Cnd Beckwith vazu reactia preotului, ncerca sa priveasca si el pe dupa capacul
ntredeschis si, cnd ajunse, n sfrsit, la celalalt capat, avu imaginea completa.
-Isuse Hristoase, sopti el. Ce naiba se ntmpl?
Apoi, amintindu-si cu cine sta de vorba, si ceru repede iertare. Tinndu-si respiratia, ca sanu inhaleze
mirosul infect ce iesea din sicriul deschis, Beckwith se apleca sa examinezecadavrul. Taietura parea
recenta, iar la capatul unuia dintre oasele de la mina se vedea ocrestatura.
- Azi-noapte s-a petrecut totul, spuse preotul ncet. Snt sigur de asta.
-Bine, adauga Beckwith. Haideti s-1 nchidem pentru moment. Dupa-amiaza o sa vin cu
o echipa sa examinam zona mai ndeaproape. ntre timp sa mai aruncam o privire prin cimitir,
sa vedem daca nu au mai facut si altceva.
Strecurind cosciugul napoi n cripta, nchisera usa cu grija, apoi merser prin cimitir,
cutnd vreo alta urma de vandalism.
Cimitirul parea netulburat, pna cnd ajunsera la mormntul Corei Conway.
Pe copacul din imediata apropiere, fixata cu ajutorul vrfului ascutit al unui crucifix,
vazura pielea unei pisici moarte, fara cap.
Dar nu imaginea macabra a lesului pisicii l bulversa pe parintele MacNeill, ci crucifixul
profanat.
l recunoscu imediat.
Era din biserica lui!
Se ntoarse cu fata catre politist.
-Trebuie s-1 gasim pe cel care a facut asta, rosti el cu voce nesigura. Trebuie s-1gasim neaparat, ori
ma tem ca sufletele noastre, ale tuturor, vor arde n iad. Pe vecie.

-Dar ce va spune parintele MacNeill?

Marge Engstrom astepta ca vorbele sale sa-si faca efectul asupra fiicei ei. Dar cnd Sandy
o anunta ca o doare n cot de ceea ce spune parintele MacNeill -se simtea mult prea
obosita sa mearga la biserica n dimineata aceea -, Marge si ncrunta sprincenele,
enervata.
-Nu nteleg ce te-a apucat, Sandra Anne, rosti ea sec, folosind numele ntreg al fiicei ei,
aratndu-i astfel ca este serios deranjata de ceea ce aude. Stii foarte bine ca dupa
noaptea trecuta...
-Dupa noaptea trecuta ce mai conteaz daca nu ne ducem nici unul? protesta Sandy.
Parintele MacNeill oricum e furios pe noi, nu? Nu vad cum s-ar putea schimba asta daca
merg si eu!
-Nu e furios pe noi, i explica Marge cu un soi de rabdare exagerata care o facu pe Sandy
sa devina si mai ndaratnica. Nu tatal tau a condus ntrunirea de azi-noapte, ci Ted
Conway. Dar, daca nu mergem la biserica n dimineata asta, parintele MacNeill o sa
presupuna ca si noi ne-am ntors contra lui.
-Si nu asta e adevarul? striga Sandy. Marge si tuguie buzele.
; -In calitate de primar, tatal tau nu a votat aseara si, dosi poate ca nu ai observat, nici
eu. Tatal tau vrea sa ne pasinini o pozitie neutra, pentru binele ntregii comunitati.
-Vrei sa spui ca si doreste sa fie reales, spuse Sandy, si fata vazu din privirea mamei ca
avea dreptate.
Dar Marge Engstrom reveni imediat pe pozitii.
-Tatal tau este un primar foarte bun printre altele si pen-ca reuseste sa mentina legatura
ntre diversele parti ale
comunitatii noastre. Daca iei n consideratie voturile de acum doi ani...
Sandy si dadu ochii peste cap.
-Am citit brosura de campanie a tatei, mai, mama! Si, n ca ai uitat, ti reamintesc ca o
parte din ea a fost scrisa de
mine. Dar la biserica tot nu merg.
Marge o privi pe Sandy cu atentie, ntrebndu-se daca nu ar fi fost mai bine sa nu o fi lasat sa
petreaca noaptea trecuta n casa Conway.
Era un gnd care aparuse cnd Sandy venise acasa palida ca moartea. Avea niste
cearcane att de mari, nct Marge o banuise c nu dormise mai deloc. Ce naiba facuse ea
toata noaptea cu Kim Conway?
-Nimic, insistase Sandy. Ne-am uitat la niste filme de groaza si dupa aia ne-am dus la
culcare.
-Atunci nu-i de mirare ca arati asa de rau, i replicase Marge. N-am nteles niciodata cum
de-i lasa sa faca astfel de filme ngrozitoare. Numai snge si violenta! Dar de ce nu puteti
Sa va uitati si voi la ceva mai frumos? Pun pariu c n-ai nchis un ochi toata noaptea!
Ieri dup-amiaza, dupa ce trasese un pui de somn zdravan. Sandy parea c se simte
bine. Dar dimineata era din nou palid!
Se certasera pe tema mersului la biserica vreo jumatate de ora. Dar acum, cu
cincisprezece minute nainte de nceperea slujbei de duminica, Marge se dadu batuta.
-Presupun ca n-am cum sa te oblig, i zise ea lui Sandy, fcnd un ultim efort. Dar va
trebui sa stai de vorba cu tatal tau. Te asigur ca va fi tare dezamagit Pentru el e foarte
important s aiba familia alaturi duminica dimineata.
Este important ca noi sa fim vazuti mpreuna", o corecta Sandy n gnd, convinsa ca
mama ei stia la fel de bine ca ea ca, daca el ar fi tinut cu tot dinadinsul s fie mpreuna,
nu s-ar fi dus n fiecare duminica dimineata mai nti s joace golf si nu s-ar fi ntlnit

direct la biserica. Oare are senzatia c pacaleste pe toata lumea?"

-Poate o s vin si eu mai trziu, promise Sandy asa, de forma.
Din clipa n care se trezise, stia ca nu va fi n stare sa suporte slujba de astazi a parintelui
Mack. Numai gndindu-se la ea si i venea sa vomite exact ca atunci, acasa la Kim. Dar
acum, c scapase de corvoada mersului la biserica, ncepea s si revina. Poate c, dup
ce va pleca mama ei, o s mai doarma vreo ora, doua.
Cnd Marge Engstrom pasi n lumina stralucitoare a diminetii de toamna, ajunse la
concluzia ca, daca Sandy nu voia s mearga la biserica, atunci o s fie numai si numai
pierderea ei. n plus, Sandy nici nu arata prea grozav si poate c de data asta era chiar
mai bine sa ramn acasa sa se odihneasca. Spera doar ca Phil - si Dumnezeu, desigur

sa o ierte macar o data.

Marge pomi grabita spre biserica parohiei, salutndu-i pe toti cei care-i iesira n cale.
Pasarile ciripeau si nu era nici un nor pe cer, iar cnd ajunse n dreptul bisericii, orice
urma de grija legata de Sandy disparuse. Apoi vazu foiala din cimitir si M Opfi nelinistita.
Surise cineva?
Nu, n nici un caz - pna acum as fi aflat!" Iuti pasul.
-Ce s-a ntmplat? o ntreba ea pe Corinne Beckwith, care statea chiar la poartacimitirului, vorbind n
soapta cu sora Clarence.
- E ngrozitor! rosti Corinne, uitndu-se atenta n jur pentru a se asigura ca nu aude nimeni, desiMarge
banuia ca, indiferent de ceea ce avea sa-i dezvaluie Corinne, fusese deja spus -ncel mai strict secret tuturor celor cu care se ntlnise. Ray mi-a zis, dar m-a pus sa jur canu suflu o vorba nimanui. Absolut
nimanui! Apoi, fara sa mai astepte promisiuneapastrarii confidentialitatii, i povesti totul pe nerasuflate.
Cineva a desfacut sicriul luiGeorge Conway azi-noapte si i-a taiat o mn. Poti sa-ti imaginezi asa
ceva? I-a taiat-opur si simplu! Ce fel de om e n stare sa faca o asemenea grozavie? Binenteles ca e
vinacelor din familia Conway. Totul a fost n regula pna au venit ei aici. Acum biserica a
fostvandalizat, iar animalele de casa snt macelarite, ca sa nu mai vorbim de...
Dar Marge n-o mai asculta atunci cnd privirea i se opri asupra pisicii care fusese tintuitade copac cu
ajutorul unui crucifix rupt, fara s-si poata explica de ce ncepura sa-i rasunen cap cuvintele rostite de
Jake Cumberland la ntlnirea de ieri seara: LucraturaDiavolului! Va zic io, asta-i lucratura
Diavolului!"
Pentru prima data dupa ani de zile, Marge Engstrom nu-l astepta pe Phil sa soseasca siintra n biserica.
Tulburata de tO&tB povestile alea pe care le auzise nca de cnd eramica si de zvonurile lucrurilor
necurate care se petreceau n casa Conway. femeia sinmuie degetele n apa sfintita, ngenunche pioasa
siapoi se aseza la locul ei obisnuit Cnd sotul ei i se alatura cteva minute mai trziu, Margesi strecura
mna pe sub mna lui.
-O sa avem probleme, sopti ea. Presimt eu asta.
Apoi ncepu sa se roage. Dar n dimineata aceasta rugaciunile ei nu se rezumara doar lasotul si la fiica
ei.
n dimineata asta se rugase pentru toate sufletele din St. Albans.
Parintele MacNeill se mbraca pentru liturghie pierdut n gnduri. si lua mai nti stiharulfin din ln calcat perfect, far nici o dunga, de menajera lui, sora Margaret Michael -,
apoi si fixa brul n jurul taliei si pe deasupra trase patrafirul. Se privi n oglinda. Dincolode usa nchisa
a vestiarului se auzea murmurul multimii care se aduna n sanctuar, dar n
loc sa perceapa ritmurile line, aproape cntate ale rugaciunii, n dimineata asta nu auzeaaltceva dect
zumzetul agitat al bufelor.
Din pacate singurul vinovat era el - n-ar fi trebuit sa cheme niciodata politia sau poatedoar dupa ce ar fi
investigat el singur actele de vandalism din cimitir. Ar fi fost mai binesi daca ar fi venit altcineva n
locul lui Ray Beckwith; trebuia s-si dea seama ca Ray nuse va putea abtina sa nu-i spuna tot lui
Corinne si doar toata lumea stia ca, daca vrei saraspndesti o stire de ultima ora ct mai repde, i
povesteai totul lui Corinne Beckwith, nunainte de a o pune sa promita c va tine secretul si c ziarele
nu vor afla nimic.
Aproape c stia cine va fi gasit tap ispasitor; dupa spectacolul oferit noaptea trecuta, TedConway
cstigase simpatia multora din oras - chiar si a celor din parohia lui. De aceea eraputin probabil ca vina
sa cada pe capul celui pe care parintele MacNeill l banuia capabilde un asemenea sacrilegiu.

Dimpotriva, furia lor se va ndrepta spre Jake Cumberland.

Sarmanul
ake, care se ridicase la sfrsitul ntlnirii numindu-l pg * I '<- 1 unealta Diavolului!
Si de ce nu s-ar fi gndit la el, la urma urmei? Dupa acuzatia facuta, n-ar fi logic sapresupuna ca el
fusese cel care profanul cadavrul barbatului, responsabil de moarteamamei lui?
Cel mai bine ar fi ca astia din neamu' Conway sa nu mai calce p-aici vrodata", i spuseseJake cu cteva
sptamni in urma, cnd Cora Conway de-abia murise. Daca le prindpicioarele pe-aici, o sa aiba de-a
face cu mine. Iar io stiu ce am de facut. Sa nu crezi canu stiu!" Parintele MacNeill era convins ca se
referea la practicile voodoo pe care lenvatase de la mama lui cu multi ani n urma. Nu se deranjase sa
discute cu el - preotulntelesese ntotdeauna ca, ceea ce este credinta pentru unii pentru altii
reprezintasuperstitii si ca a ncerca sa distruga credinta lui Jake n religia mamei lui ar fi la fel de

fara folos, ca si cnd ar ncerca sa distruga credinta lui n Hristos.

Cnd ceasul bisericii batu ora liturghiei, parintele MacNeill si mai aranja o datavesmintele, si ridica
breviarul, deschise usa vestiarului si pasi n sanctuar. Pentru o clipamurmurul continua nentrerupt, dar,
cnd oamenii observara ca preotul se afla n fata lor,
zgomotul pierdu n intensitate, pna cnd nu se mai auzi nimic.
Parintele MacNeill si privi enoriasii. Biserica era plina n dimineata asta, desi banuia camotivul real al
numarului att de mare de participanti era vestea profanarii din cimitir, sin nici un caz talentul lui de
predicator.
Pna si Corinne Beckwith, de care era sigur ca l nsotea pe Ray doar ca sa-1 stie fericit, iacorda acum
ntreaga ei atentie. Parintele MacNeill se ntreba daca nu cumva femeia sipregaiisr deja reportofonul
sau se multumise doar cu o bucata de hrtie si Un stilou. Darla fel ca toti ceilalti din biserica, ea astepta
< ;i parintele sa zica ceva, sa le explice ce sentmplase noaplca trecuta. Cum putea totusi sa aduca
acuzatii daca nu era complet sigurde identitatea vinovatului?
n timp ce ncerca sa se hotarasca cum si ce sa le spuna, daca era cazul sa faca ceva, usabisericii se
deschise si vazu trei siluete care se profilau n lumina stralucitoare a diminetii.
Pasira nauntru, nchisera usa n urma lor si pentru o secunda se pierdura n umbravestibulului.
Apoi, Janet Conway, tinndu-si de mn fetita cea mica, Molly, nainta, si nmuie degetelen apa sfintita
si ngenunche repede. Dupa ce se ndrepta, cauta din priviri niste locurilibere.
Dupa un moment, Kim repeta si ea ritualul facut de mama ei. Apoi veni rindul lui TedConway sa faca
un pas nainte, n-conjurindu-si protector sotia si fiica mai mare.
Parintele MacNeill aproape ca si tinu rasuflarea s vada daca apare si Jared. Secundelese triau cu o
lentoare nefireasca si oamenii ntoarsera capetele pentru a vedea la cinese uita preotul. Cnd si dadu
seama ca Jared nu e cu ei, parintele MacNeill rasufla usuratsi astepta s vad ce vor face ceilalti
Conway.
Phil Engstrom se ridica din primul rind de banci, de parca ar fi vrut s plece. Sotia lui eraasezata lnga
el, dar preotul nu o zari pe Sandy. Primarul l privi pe preot, si parinteleMacNeill observa ca barbatul se
alaturase din nou celor credinciosi, aban-donnd sprijinuloferit lui Ted Conway. Apoi Phil se rasuci si se
uita direct la Ted Conway si, cnd privirilecelor doi se ntlnir, preotul observa o schimbare brusca. Un
moment, Phil Engstromdadu senzatia de nesiguranta, apoi chipul lui se lumina si i zmbi lui Ted.
-Snt destule locuri aici, Ted, rosti el. Vino si aseaza-te lnga noi!
Uimit de schimbarea de atitudine a primarului, parintele Mack i privi pe cei patru
Conway facndu-si drum pn n fata, urmariti cu atentie de toti oamenii din biserica.
Nimeni nu ICOUI o vorba pna cnd acestia nu ajunsera la sirul de banci din lat.i
-Daca este suficient loc pentru ei n biserica, atunci locul meu nu e aici, rosti raspicat
Ellie Roberts. Se ridica n picioare si iesi schiopatnd din biserica.
Parintele MacNeill astepta. Nu mai pleca nimeni.
n cele din urma, se ntoarse cu spatele la enoriasii sai si si ncepu liturghia n vechea
traditie: cu fata la altar si intonnd cuvintele n limba antica a bisericii. Frazele latinesti se
rostogoleau n ritmuri cadentate si, cnd se ntoarse din nou cu fata spre ei, toata lumea
nchise ochii pentru binecuvntarea finala.
Toata lumea, cu exceptia unei singure persoane.
Ochii lui Ted Conway erau larg deschisi.
Si priveau cu o ura nedeghizata.
Janet se uita la ceasul de pe peretele Receptiei din holul parohiei. Limbile lui pareau sa fi
ramas pe loc de ultima oara cnd l privise. Slujba se terminase de o ora, dar Ted
insistase sa rmn si la Ora Ospitalitatii. Fiecare minut parea o ora alaturi de Marge
Engstrom, prefcndu-se ca nu observa grupul de enoriasi ostili care se apropiasera de

ele si care susoteau ntre ei, de parca ei nici nu s-ar fi aflat acolo. Cei mai insuportabili
erau oamenii care veneau sa discute cu Marge, dar o ignorau pe Janet si pe membrii
familiei ei cu desvrsire. Si oriunde se uita, o vedea pe Ellie Roberts, care trecea de la un
grup la altul. Toata bunavointa pe care o simtise dupa ntlnirea cu reprezentantii orasului
disparuse brusc; daca ntrunirea ar fi avut loc n seara asta, fara ndoiala ca n-ar mai fi
primit nici un vot.
-E ca si cnd ei ar crede ca noi sntem vinovati de ce B I Intmplat azi-noapte, spuse Janet
cnd Ted si Phil veniri lnga ele.

Imediat dupa slujba, Ted si Janet aflasera si ei de profanarea mormntului unchiului lor side obiectul
hidos prins de copac. Desi Kim refuzase sa se uite la lesul pisicii, Janet si Ted
o recunoscura pe Muffin. Kim izbucnise n lacrimi cnd afla de soarta pe care o avusese
animalul ei preferat, dar se potoli imediat, refuznd sa-si arate durerea n fata unui oras
ostil.
Ted dadu din cap.
-Nici nu ma mira, de vreme ce Ellie Roberts le spune tuturor ca Jared a determinat-o sa
sara n fata acelei masini.
-Dar e o prostie! izbucni Kim, uitnd de durere si sarind sa-si apere fratele. L-am vazut si
eu pe Jared, si nu era deloc lng doamna Roberts!
Pentru ca toti ceilalti se ntoarsera spre ea, zgindu-se cu nesimtire, fata se nrosi de
rusine.
-Nu putem sa plecam acasa, tata? l implora ea. Te rog!
O clipa Janet crezu ca Ted o s-o certe pe Kim, dar el se multumi doar sa clatine din cap.
-Sigur ca da. Nu cred ca avem vreo sansa sa adunam ceva oameni n jurul nostru acum.
si luara bun-rmas de la sotii Engstrom si pasira n lumina calda a soarelui.
Cnd ajunse n fata parohiei - departe de ostilitatea pe care o aratau cu totii -, Janet ncepu
sa se relaxeze. Dar cnd Ray Beckwith i opri chiar nainte de a ajunge pe trotuar, pe Janet
o cuprinse din nou nelinistea.
-Domnule Conway, puteti sa-mi spuneti unde a fost fiul dumneavoastra azi-noapte?
ntreba Beckwith.
Ted l privi furios pe ofiter.
-A fost acasa. De ce?
-Hei, nu va ambalati, spuse Beckwith ncet. Eu am o ndatorire si nu ncerc altceva sa fac
dect sa...
-Ceea ce ncercati sa faceti este sa dati vina pe fiul meu pentru profanarea cavoului
unchiului meu, nu? De ce nu m as ambala", ca sa va citez limbajul pestrit?
-Nu spun ca el a facut-o... ncepu Beckwith din nou, dar Ted i-o taie scurt.
-Mi se pare normal sa nu sustineti o asemenea tmpenie! lai daca ndrazniti s faceti asta,
va trntesc un proces de-o sa va sune apa-n cap.
Ray Beckwith se nrosi.
-Auzi, Conway, ncearca s te abtii...
-Abtine-te tu, i striga Ted.
Vocea lui capata o nota de amenintare.
-Snt satul pna-n gt de ce se ntmpl n orasul asta. Din clipa n care am venit, se pare
ca o gramada de oameni au ncercat s ne determine sa plecam. Primul a fost Jake
Cumberland, nu? Unde a fost el azi-noapte? Ultima oara cnd l-am vazut a fost la
ntlnirea de la Primarie, cnd m-a amenintat si a ndrugat balivernele alea cu Diavolul!
Asa ca, nainte de a te lua de fiul meu, n-ar fi mai bine s-1 verifici pe Cumberland? si
ntoarse privirea spre biserica: Si daca tot veni vorba de Diavol, de ce sa nu vorbim si
despre biserica? Parintele MacNeill a fost mpotriva mea la ntlnire, nu? De fapt, n
ultimele saptamni si-a petrecut tot timpul discutnd cu oamenii, n ncercarea de a-i face
sa voteze mpotriva mea, n privinta hotelului pe care vreau sa l deschid. Iar acum are
loc un act de vandalism n cimitirul de lnga biserica, dar cripta profanata este a unchiului
meu. Asa ca, daca as fi n locul tau, domnule serif, eu n-as vorbi cu mine despre asta. Mias
misca naibii fundul, as intra acolo si i-as interoga pe parintele MacNeill si toti cei care
susotesc nca de azi-dimineata despre chestia asta.

Ray Beckwith pali la auzul acestor cuvinte si se dadu nu pas napoi.

-Da, domnule Conway, spuse el cu o voce din care disparuse orice urma de furie. Va
nteleg sentimentele. Si, cu siguranta, voi analiza toate posibilitatile.
Ted continua sa-1 fixeze pe politist.
-Pai, asa sa faci! Se ntoarse nspre Janet: Hai sa mergem acasa!
Parintele MacNeill aproape ca tremura de mnie.
-Chiar el a sugerat sa ma interoghezi pe mine? Si tu l-ai luat n serios?
Ray Beckwith se facu mic la auzul accesului de furie al preotului, ntrebndu-se cu ce
gresise ca sa merite asa un ghinion cnd preluase apelul acela de dimineata. Stateau n
micul birou al preotului, cnd parintele Bernard li se alatura, n timp ce Beckwith ncerca
sa puna cap la cap evenimentele. Pn la urma, se dovedise ca crucea folosita pentru
tintuirea lesului pisicii de copac provenea din capela interioara a bisericii Sfntul Ignatiu.

Dar biserica fusese nchisa peste noapte - parintele MacNeill nsusi o deschisesedimineata nainte de
liturghie. Mai erau ctiva oameni care aveau cheia, dar nici unuldintre ei nu i-ar fi dat-o lui Jared
Conway sau lui Jake Cumberland.
Beckwith descoperise nsa ca Jared avusese acces n biserica nesupravegheat. Nu isupraveghease
parintele Bernard pe baieti atunci cnd facusera curatenie n biserica?
Cum de nu observase imediat ca lipsea o cruce?
Parintelui Bernard ncepu s i se zbata o vena n momentul n care admise ca nuverificase ceea ce
fcuser baietii n ziua aceea. Beckwith se ntoarse spre parinteleMacNeill.
-Nu stiu ce sa zic, dar macar unul din dumneavoastra ar fi trebuit s observe disparitia
crucii.
Parintele MacNeill se nfurie brusc.
-Intru si ies din biserica de o suta de ori pe sapinmuui Mi-este imposibil sa vad tot ce
este n neregula.
-Dar totusi ati observat cavoul deschis al lui Georgc Con way, i reaminti Beckwith. Usa
nu era deschisa dect ctiva cen timetri si totusi ati observat-o.
Atunci chipul parintelui MacNeill capata o expresie furioasa.
-Sugerezi ca as fi vandalizat chiar eu cimitirul? zise el pe un ton prin care s-1 determine
pe Ray sa renunte la punctul lui de vedere.
Dar Ray ramase ferm pe pozitii.
-Eu nu mi fac dect datoria. Am discutat si cu domnul Conway, asa cum mi-ati spus, iar
acum discut cu dumneavoastra, exact asa cum mi-a...
Dar era prea trziu. Preotul i sari imediat la gt.
-Deci? ntreba parintele MacNeill poruncitor. Ti-a spus Ted Conway sa ma interoghezi sau
nu? Este o ntrebare simpla.
- V-am mai zis, parinte. Eu am o datorie, si anume sa inves-tighez ce s-a ntmplat azinoapte.
Mai nti ma intereseaza faptele, si dupa aia vedem noi si cine este vinovat.
Parintele MacNeil l privi sever pe politist. Ce naiba l putea face pe Ray Beckwith, care
pn azi dup-amiaza l tratase ntotdeauna cu respectul cuvenit pozitiei sale, s-i
vorbeasca deodata ca unui criminal de rind?
Atunci si aminti ca se uitase pe fereastra parohiei imediat dupa ce Ted Conway plecase
nsotit de familia lui. l vazuse pe Ray discutnd cu Conway, sau mai degraba l vazuse pe
Ted Conway vorbindu-i lui Ray. Oare i vorbise la fel ca ntregului oras n cadrul ntlnirii?
Desigur! Si Ray, evident, cazuse victima farmecului sau la fel de usor ca toti cei care
participasera la ntrunire.
Cred ca a venit vremea sa stau eu nsumi de vorba cu acest barbat", se hotar parintele
MacNeill.
-Foarte bine, spuse preotul cu voce tare. Nu vreau sa intervin n desfasurarea activitatii
tale de politist, Raymond. Si snt sigur ca, atunci cnd vei termina, vei descoperi adevarul.
Dar ti spun de pe acum - daca tu crezi ca cineva de aici a avut de-a face cu actul acela
criminal, te nseli. Faci un pacat de moarte.
Lasnd ca amenintarea pedepsei divine asupra lui Ray Beck-with sa-si faca efectul,
parintele MacNeill i ntoarse spatele si parasi camera.
-Poate ca ar fi mai bine sa asteptam pna mine-dimineata, rosti nelinistit parintele
Bernard.
Se ncalzise afara, dar nu suficient de tare pentru a justifica transpiratia palmelor si cea
care i se scurgea pe spate. Nu, sudoarea nu era cauzata de caldura fierbinte, ci de nervii
lui ncordati. Si cu ce scop? Mine-dimineata i va chema pe Jared Conway si pe Luke

Roberts n biroul lui de la scoala si va afla imediat adevarul de la ei. Parintele Bernard se
simtea perfect stapn pe situatie n biroul lui. Dar, n afara lui, lucrurile se schimbau
complet. Din prima zi n care sosise la Sfntul Igna-tiu, fusese liderul scolii; n parohie nsa
personalitatea parintelui MacNeill era mult prea puternica pentru a-i face fata. De aceea
si mergea acum alaturi de el pe strada Pontchartrain pe lnga casa Conway, cu
broboanele acelea de transpiratie care i patau mnecile de la sutana.
-N-avem nici un motiv sa asteptam pna mine, raspunse parintele MacNeill. Daca Ray
Beckwith nu are de gnd sa-si faca datoria, atunci o s-o facem noi n locul lui.
Se opri un moment, fixnd cu privirea casa Conway. n dup-amiaza asta, cu tencuiala
nou-nouta stralucind n lumina soarelui, casa si pierduse aspectul sau de epava. Placile
de ardezie care Lipseau de pe acoperis fusesera nlocuite; Ted Cot) way reusise cumva sa

gaseasca ornamente noi care sa inlo-cuiasca ornamentele fatadei ce putrezisera si sesfrmasera de a

lungul anilor n care casa fusese nelocuita. Ultimele ramasite dinburuienile care invadasera curtea
disparusera si ele, lsnd in urma lor doar cteva fire deiedera moarta, ce nca mai erau agatate de
magnolia de care se spnzurase cu ani nurma Georgc Conway. ntr-adevar, casa darapanata care avea
aspectul acela rauprevestitor nu mai exista deloc, astfel nct parintele MacNeill se ntreba daca nu
cumvaera posibil ca tot ceea ce se zvonea despre cladire - tot ceea ce i aratase parinteleDevlin n Biblia
acestei familii - sa nu fie dect o minciuna.
Dar cnd traversa strada un moment mai trziu, simti o forta nefasta care venea chiar
dinspre casa. ncerca sa o ignore, dar, cnd se apropie de usa, o simti din nou.
Un fior.
Si nca ceva.
Era ca si cum ceva nevazut si aproape imperceptibil l pndea.
Pregatindu-se sa-1 atace.
Mai facu vreo ctiva pasi si aproape fiecare nerv din corpul sau ncepu sa se tensioneze si
l cuprinse un val de panica. Se forta totusi sa se linisteasca si porni mai departe cu
parintele Bernard dupa el, urca scarile si apasa pe sonerie. De undeva din casa rasuna un
soi de melodie si un cine ncepu sa latre.
Preotul se pregatea sa sune pentru a doua oara atunci cnd Janet Conway le deschise
usa. Statea aplecata, tinnd de zgarda cinele care latra n continuare si dadea furios din
coada, ncercnd parca sa scape din strinsoare.
-mi cer scuze, balmaji Janet. Mi-e teama ca... Nu reusi sa-si termine fraza atunci cnd l
recunoscu pe parintele
MacNeill. Se ndrepta brusc de spate si se ncrunta. Mi-e teama ca Scout nu este un cine
foarte disciplinat, adauga ea.
Strngnd cu putere zgarda lui Scout, deschise usa si mai larg.
Un curent de aer rece i lovi. Parintele MacNeill se dadu brusc un pas napoi.
-Cu ce pot sa va ajut? ntreba Janet, ncercnd din toate puterile sa pastreze un ton calm.
-As vrea sa stam putin de vorba, ncepu parintele MacNeill. Si cu fiul dumneavoastra, de
asemenea.
n timp ce rosti aceste cuvinte, preotul se simti strabatut de un val de emotie pura, un
gen de emotie pe care-1 recunoscu imediat
Ura.
Ceva - sau cineva - din casa l ura cu o intensitate nemai-ntlnit de el pna atunci. O ura
att de puternica, nct mai facu un pas napoi. Transpira brusc si panica pe care de-abia
reusise sa o tina sub control cu doar cteva momente n urma ameninta sa puna din nou
stapnire pe el.
Janet se ncrunta si mai tare cnd l vazu pe preot ca da napoi.
-Va simtiti bine? ntreba ea agitata, deschiznd usa si mai mult. Vreti sa intrati putin?
Parintele MacNeill ncerca sa-si vina n fire. Vru sa paseasca nainte, dar nu putu. Era ca si
cum un zid - un zid fizic - aparuse n calea lui. Vorbi cu o voce strinsa, de parca ar fi fost
strns de gt cu un lat.
-Am... Doream sa discut putin cu... Respiratia i se opri o secunda, apoi cu greutate
termina ce avea de spus: Cu Jared, articula el.
ncerca nca o data sa mai faca un pas spre usa deschisa, dar n zadar.

Nu putea sa intre n casa, asa cum nu se simtea n slaiv nu i macar sa stea n pragul usii.
-Cu Jared? repeta Janet.
si plimba privirea de la parintele MacNeill la parintele Bernard. Ambii preoti transpirau
din abundenta, iar chipurile lor erau palide. nainte sa mai apuce sa zica ceva, Ted aparu
n spatele ei.
-Va putem ajuta cu ceva? ntreba el rece, cu ochii atintiti asupra parintelui MacNeill.
Din nou preotul mai facu un pas napoi.
-Cu Jared am dori sa discutam putin, repeta el. Ted Conway l fixa cu privirea din nou pe
preot.
-Despre ce anume? se interesa el.
-E aici? i ignora preotul ntrebarea, cu vocea tremurinda, n ciuda eforturilor sale de a o
controla.
Janet, care nca mai ncerca s-1 potoleasca pe Scout, se uita ntrebatoare la sotul ei.
- S-1 chem?

Molly aparu si ea n deschizatura usii. i privi pe cei doi preoti, apoi ncepu brusc sa plnga
si se lipi de tatal ei. Ted o lua pe fetita n brate.
-Poate ar fi mai bine s chemam politia, spuse Ted, legannd-o pe Molly, care se potoli.
Janet se uita cnd la sotul ei, cnd la preoti, dupa care spuse ncet.
-Ma duc sa-1 chem pe Jared.
Trebuia s faca ceva s aplaneze tensiunea dintre Ted si cei doi preoti, altfel ntr-adevar
vor ajunge cu totii la politie!
-N-a avut nimic de-a face cu ce s-a ntmplat azi-noapte, asa ca nu se mtmpl nimic
daca o s stea putin de vorba.
Fara s mai astepte parerea lui Ted, se repezi catre sala da mese si deschise usa de la
subsol.
-Jared? striga ea. Jared!
Pentru ca nu primi nici un raspuns, cobori sirul de trepte nalte si ciocani usor la usa
camerei lui. Putin mai trziu, aceasta se deschise si Janet simti izul statut ce razbatea n
mod constant din putul colector aflat n mijlocul camerei.
-Parintele MacNeill si parintele Bernard snt aici. Vor sa stea de vorba cu tine. Sa-ti puna
niste ntrebari.
Privirea lui Jared se ntuneca.
- Despre ce?
-Azi-noapte s-a ntmplat ceva la cimitir si, dintr-un motiv sau altul, parintele MacNeillcrede ca ai fi si
tu implicat n asta. Tot ce trebuie sa faci este sa-i spui ca nu ai nici olegatura cu treaba asta si gata, am
ncheiat toata povestea.
Dar Jared nu zise nimic, si Janet simti cum i se face stomacul ghem. Daca Jared refuza savorbeasca cu
preotul, MacNeill avea sa-si imagineze ce e mai rau. Dar apoi Jared dadudin umeri.
- Sigur, spuse el. Vin sus ntr-un minut.
Cnd Janet se ntoarse la usa de la intrare, Kim statea si ea n capul scarilor.
-Ce vor? ntreba ea, uitndu-se nervoasa la cei doi preoti care asteptau pe veranda.
-Nu s-a ntmplat nimic, o asigura Janet. Vor doar sa discute cu Jared. O sa plece imediat.
La vederea lui Jared, parintele MacNeill nu se putu gndi la altceva dect la un singur
lucru. Moartea.
Apoi, pentru o fractiune de secunda, vazu o schimbare pe chipul lui Jared Conway.
Ochii baiatului se subtiara ca doua lame, iar narile i se largira. Era mai mult dect o
expresie de furie; fizionomia lui parea sa se transforme n ceva inuman.
Dar viziunea disparu ct ai clipi. Aparuse att de bruiO, tril tl peste cteva secunde preotul se
ntreba daca nu cumva a avui <> halucinatie.
n schimb, nu-1 mai putea privi n ochi pe Jared.
Se cutremura, ncercnd sa ndeparteze fiorul acela oribil care l cuprinsese, apoi si luainima n dinti si
si dadu toata silinta sa se uite drept n ochii baiatului. i vorbi pe un toncalm.
-Ai luat o cruce din biserica, spuse el. Ai profanat mormn-tul unchiului tau si ai tintuit de
copac pielea unei pisici moarte cu aceasta cruce.
-Nu! urla Kim, cu vocea gtuita de furie. Sa nu ndrazniti sa spuneti asa ceva! Jared nu iar
face niciodata rau...
nainte sa apuce Kim sa-si termine fraza, Jared vorbi.

- Du-te dracului, spuse el ncet.

Continua sa-1 priveasca pe preot, si parintele MacNeill simtea un puternic val de uravenind dinspre
baiat. I se taie respiratia si inima ncepu sa-i bata cu putere.
-Nu stii nimic despre ce am facut eu azi-noapte, mai spuse Jared. Pleaca si sa nu mai pui
piciorul pe aici, ca altfel s-ar putea sa te trezesti si tu cu o cruce din aia nfipta n...
-Jared! l ntrerupse indignata Janet. Cum ndraznesti s-i vorbesti asa parintelui
MacNeill?
-i vorbesc cum am chef, i replica Jared.
Molly ncepu sa tipe, si Janet o lua repede din bratele lui Ted.
-mi pare rau, blbi ea niste scuze. Nu-mi pot imagina... -Nu ti cere scuze! izbucni Jared.
Ai spus ca vrea sa-mi
puna niste ntrebari. Ai auzit tu vreuna? Ti se pare ca stii tot ce se ntmpl aici? Ei, bine,
te nseli! N-ai nici cea mai vaga idee.
Facu un pas nainte, aratnd cu degetul spre preot, iar parintele MacNeill se dadu napoi,

mpiedicndu-se, dar reusi sa se prinda cu mna de una dintre coloanele ce sustineauacoperisul.

-Pleaca de aici! urla Jared. Pleaca din casa mea!
Brusc, degetul se transforma ntr-o gheara, iar preotul se feri cnd aceasta se repezi sa-1
nhate. Vazu iarasi demonul ntrezarit cu ceva timp n urma, numai ca acum l privea
lacom, artn-du-si coltii. Limba lui se ndrepta nspre el, ssind, iar ochii i straluceau cu
o furie diavoleasca. Lua cu mna crucifixul care-i atrna parintelui MacNeill pna la briu si,
n timp ce l ridica, din gtlejul bestiei iesi o voce ragusita:
-Data viitoare, o sa te strapung drept n inima cu aia, mi, popa!
Parintele MacNeill si simti narile umplndu-se de duhoarea acra a vomei si icni. Atunci,
viziunea disparu n hohote de rs batjocoritoare.
-Hai, carati-va din casa noastra! spuse Jared din nou. Baiatul se ntoarse si disparu
nauntru.
-mi... mi pare rau, ngaim Janet. Nu stiu ce 1-a facut sa spuna asa ceva. Jared nu se
comporta asa. El... el este...
Dadu din cap abatuta si o linisti pe Molly, care ncepuse din nou sa plng.
Parintele MacNeill abia daca o auzi.
Socul care-1 mpietrise se mai diminuase, iar pulsul i revenise la normal. si trase sufletul
si nghiti napoi pe gt tot ceea i venise. n cele din urma, se uita nspre Ted.
-Cred ca am descoperit ceea ce voiam sa aflam, rosti el ncet.
Ted continua sa-1 priveasca netulburat.
-N-ai venit aici ca sa afli ceva anume. Ai senzatia ca stiai deja. Dar te nseli, parinte. Nu
stii nimic.
O lua pe Janet de brat si o trase usor n casa, nchiznd usa. Parintele MacNeill continua sa
priveasca usa nchisa, dar, n loc de placa imensa de stejar, nu vedea dect chipul
demonului.
-L-ai vazut? l ntreba pe parintele Bernard. L-ai simtit? Parintele Bernard se uita la el
ntrebator.
-Nu snt sigur ca eu...
-Diavolul, sopti parintele McNeill. Poti s-l vezi. I'oti .1 I simti.
Cobor din veranda, simtind cum i se mpleticesc picioarele, si pasi pe alee. De-abia cnd
traversa strada si se departa ceva mai mult, se ntoarse sa priveasca din nou casa.
-Diavolul, sopti el.
Apoi, urmat de parintele Bernard, porni spre casa parohiala.
Ray Beckwith trase masina politiei n fata cabanei lui Jake, aflate chiar lng lac. Barca si
vslele se aflau trase undeva, lnga malul noroios, iar dinele lui Jake era legat cu lantul.
Cnd ncepu sa latre, Jake deschise usa si iesi pe prispa.
-Ce faci, Jake? striga Ray, n timp ce cobora din masina. Jake l saluta dnd din cap, dar
nu zise nimic.
-Cum o mai duci? Frumoasa dupa-amiaza, nu? Chipul lui Jake parea o masca
impenetrabila.
-Nu cred c-ai batut drumul pna aci ca sa vorbim despre vreme. Ce vrei?
-Vreau sa-ti pun cteva ntrebari, asta-i tot, raspunse Ray. Privi nervos dinele, care se
agita de mama focului: Crezi ca pot sa urc pe prispa?
Jake ridica din umeri.
- Cum vrei.
Pentru ca nu facu nici un gest ca sa-si potoleasca animalul, Ray l ocoli cu grija, ferinduse
de falcile lui amenintatoare.

-Ma ntrebam ce ai facut azi-noapte, Jake, spuse el cnd pasi pe prispa.

-M-am gndit eu ca despre asta-i vorba, raspunse Jake. Vrei sa stii daca am vreo legatura
cu ce s-a ntmplat n cimitir.
-A, deci ai auzit si tu. Jake ridica iarasi din umeri.
-Stii pe cineva care nu a auzit deja?
-Asadar, unde ai fost azi-noapte? ntreba Ray.
-Am fost dus sa mai verific niste capcane. Io si Lucky am plecat pe la zece. Si nu m-am
ntors pna n zori.
Ray dadu din cap de parca nu l-ar fi ascultat, dar, cnd i vorbi iar, urmari cu atentie
reactia lui Jake la urmatoarea ntrebare.
-Te superi daca-ti arat ceva?

-Nu, deloc, raspunse Jake.

Daca era cumva ngrijorat, atunci si ascundea bine sentimentele.
Ray se ntoarse la masina si aparu dupa un moment, carnd ceva nfasurat ntr-un plastic
negru. Cinele continua sa se agite n lant si Ray privi spre usa deschisa a cabanei.
-N-ar fi mai bine sa intram?
Jake facu un semn de indiferenta si l lasa pe Ray sa intre n micuta ncapere. Ofiterul
puse pachetul pe masa si-1 desfacu. Sub plastic se vedea lesul pisicii care fusese tintuit
de copacul aflat lng mormntul Corei Conway. Dupa ce l dezveli complet, Ray se uita n
ochii lui Jake Cumberland.
Barbatul tresari.
-Ai mai vazut-o si nainte, nu-i asa? ntreba Ray. Mintea negrului se golise la vederea
pieii de pisica. nca si
mai amintea noaptea n care prinsese animalul familiei Conway si l jupuise chiar pe
masa asta, pentru a-1 duce apoi ndarat n curtea casei blestemate. Ultima oara vazuse
pisica atunci cnd o prinsese n cuie pe zidul grajdului, n semn de avertisment pentru noii
locatari nedoriti.
Nu-i luasera n seama avertismentul, dar nici nu l raportasera la politie. Daca ar fi fcuto,
Ray Beckwith ar fi trecut de mult pe la el. Ce sa fac, Mama? ntreba el n gnd. Ce sa
spun?"
Si, ca si cnd aceasta ar fi fost chiar lng el, Jake o auzi roitifld Nu stie o iota, Jake. Nu
stie nimica".
-Nu-mi amintesc sa o fi vazut nainte, spuse Jake, tiiiin du-se n ochii politistului.
Niciodata n viata mea.
Cei doi barbati se privira, tensiunea dintre ei sporind din 06 n ce mai mult.
-Atunci n-o sa te deranjeze daca arunc o privire n jur, nu? spuse Ray ncet.
Acelasi gest indiferent.
-De ce sa ma deranjeze? Uit-te, daca vrei!
Ray Beckwifh ncepu sa cerceteze cabana. Verifica mai nti gunoiul, scormonind printre
resturi de mncare si maruntaiele unui animal prins de Jake n noaptea trecuta.
Nimic!
Mai deschise cteva sertare si dulapul de lnga chiuveta lui Jake. n cele din urma, ochii ipicara pe
cufar.
-Ala e nchis? ntreba el. Jake dadu din cap.
-Nu-i mare lucru acolo, numa' neste lucruri de-a lu' mama.
-Chestii voodoo? ntreba Ray.
Jake strnse din dinti, dar nu zise nimic, si cnd Ray se aseza n genunchi lng lada, nufacu nimic ca sa1 opreasca. Ridicnd capacul, Ray privi curios colectia de ciudatenii careumplea compartimentele
sertarului de deasupra. l scoase si l aseza pe podea. Dedesubtvzu un fel de fata de masa mpaturita,
iar sub ea - niste gramajoare de haine. Chiar cndera pe punctul de a aseza sertarul la loc, se razgndi si
pipai materialul cu ambele mini.
Degetele lui atinsera ceva.
Ceva pufos.
Prinse obiectul si-1 scoase la lumina.
Ridicndu-se, Ray se ntoarse cu fata la Jake Cumberland. Acesta privea capul de pisica
de parca ar fi vazut o fantoma.

-Nu stiu cum a ajuns aia acolo, zise el, ridicnd tonul. Ma jur pe ce-am mai sfnt ca nu
stiu.
Ray aseza capul de pisica lnga lesul de pe masa, fara sa scoata un cuvnt. Culoarea se
potrivea perfect, la fel si taietura dintre gt si restul corpului. Se uita din nou la Jake.
-Dar de asta ce zici? ntreaba politistul.
Dar fata lui Jake era la fel de impasibila ca atunci cnd aparuse pe veranda prima data.
-N-am nimic de zis, raspunse el. Am pus capcane toata noaptea. S-ar fi putut strecura
oricine aici si s puna asta n cufarul Iu' mama.
Ray si tuguie buzele, dnd din cap.
-Oi avea dreptate, spuse el. Dar si tu ai fi putut s-o pui acolo, nu? Fara sa i mai astepte
raspunsul, continua: Trebuie sa vii cu mine Jake. Lumea e destul de suparata din pricina
celor petrecute azi-noapte.
Totusi, Beckwith era putin nedumerit. Daca Jake tintuise lesul pisicii de copac, de ce a
ramas att de surprins cnd 1-a vazut? La ce altceva s-ar fi putut astepta?"

-Stiai ce este n pachetul pe care l-am adus din masina, nu-i asa, Jake? Nu credeai ca era
vorba de pielea de la cimitir?
Jake ncuviinta din cap.
-Ba cred ca da.
- Atunci de ce ai fost asa surprins cnd ai vzut-o? l presa Ray. Stiu ca nu te-ai prefacut ai
recunoscut-o, dar nu te asteptai s-o vezi.
Ray trase adnc aer n piept.
-Ce se ntmpla Jake? Ai uitat sa-mi spui ceva? Jake dadu din cap.
-Nu cred, raspunse el ncet. In plus, cine stie? Daca oamenii s asa de suparati pe ct zici,
atunci poate ca-i mai bine St ml bagi la prnaie.
II urma pe Beckwith la masina. Apoi, cnd Ray se pregatea sa porneasca, Jake se mai
ntoarse o data pentru a arunca o ultima privire cinelui si cabanei.
Lucky l privi si el nedumerit parca si se aseza cu bolul pe labe.
- La revedere, sopti Jake.
Cnd masina ajunse la capatul drumului plin de noroi, se rasuci din nou pentru a-i mai
arunca o ultima privire cinelui. Jake stia ca n-avea sa-si mai vada niciodata odorul.
32
Janet facu un pas napoi si studie cu un ochi critic fresca. Poate n-ar fi trebuit sa lucrezen noaptea asta,
dar, la fel ca nainte, cnd Ted era un mpatimit al bauturii, pictura era unrefugiu n fata realitatii dure. n
seara asta nsa, magia nu functionase si lipsa ei deconcentrare se vedea clar n rezultatele de pe peretele
salii de mese. Era aproape gata,
ntr-adevar, si poate ca ar fi terminat-o pna acum daca nu i-ar fi stat mintea numai laJared.
-Nu-ti face griji pentru el, o sfatuise Ted cnd ea l cautase dupa plecarea preotului sidescoperise ca nu
era n casa.
-E furios si, sincer sa fiu, nici nu-1 pot condamna. Daca parintele MacNeill m-ar fi acuzatpe mine, eu
cred ca i-as fi pocnit mutra nenorocitului aluia fatarnic.
-Ted!
-Hai, lasa-m! Nu-mi spune ca tu crezi ca parintele MacNeill are vreun drept sa vina aici
si sa se comporte ca un...
-Ce gndesc eu despre parintele MacNeill nu conteaza... Nu snt mama lui. Dar snt mama
lui Jared si nu ma intereseaza ct de furios era. Nu-i permit sa vorbeasca asa nimanui. Si
nici nu-i permit sa vina si sa plece de-acas cnd are el chef. Mai ales n seara asta. Nu
vreau sa stea pe-afar n noaptea de Halloween.
Daca se ntmpl ceva - indiferent ce -, toata lumea o sa dea vina pe el. Snt convinsa.
-Dar n-are ce sa se ntmple, i replica Ted.
Pna acum avusese dreptate. Se lasase seara si Janet pregati un bol cu bomboane pentru
copiii care urmau sa bata pe la usi, dar chiar atunci cnd l aseza pe o masa lng intrarea
principala, se ntreba cti din copiii din oras vor trece si pe la casa lor.
Si cti vor arunca cu ou sau vor lasa pe veranda pungi in flacari, umplute cu excremente
de cine?
Cnd vazu ca trecuse de opt si jumatate si nu se auzise nici un ciocnit, ntelese ca nu va
veni nimeni, dar continua sa se uite pe fereastra, n ntuneric, cu nervii ntinsi la
maximum.
n tot acel du-te-vino, mai ncercase din cnd n cnd sa se concentreze asupra frescei, dar

nu reusise. Iar acum, n timp ce privea pictura murala, stia ca nu ar fi trebuit sa puna
mna pe pensula, pentru ca scena care se ntrezarea dincolo de usile franceze false nu
mai parea la fel de reala ca azi-dimineata. Totusi, nu putea sa-si dea seama exact ce
anume era n neregula -unghiul parea potrivit si la fel si lumina reflectata de luna
acoperita putin de nori., joate ceva n zonele umbrite din partea ndepartata a gradinii?"
Ceasul din sufragerie batu ora unsprezece si, dndu-si seama ct este de trziu, Janet
abandona lucrul si trecu n biblioteca. Ted lucra la biroul lui, studiind ofertele de
constructie pentru Receptia din foaier. si ridica privirea cnd sotia lui intra n camera, dar
zmbetul i pieri de pe buze cnd observa ngrijorarea din ochii ei.
-E unsprezece, spuse ea. Si Jared tot n-a venit.
Ted se ridica de pe scaun, se apropie de ea si o lua n bra(e.
-Ce-ar fi sa ies sa fac un tur, poate reusesc sa dau de el? Janet l privi nelinistita.
-Faci tu asta? Ma tot gndesc ca poate ar trebui sa sun la politie sau la spital.
-Nu nca, o sfatui Ted. E Halloween si pun pariu ca, indiferent de ce face, nu

intentioneaza sa vina acasa mai devreme de miezul noptii.

-De-aia si vreau sa fe acasa pn la ora aia, spuse Janet. Tocmai acum si-a gsit, cnd...
-Uite ce zic eu, o ntrerupse Ted. Dau o fuga n oras si trec pe la pizzerie si, eventual, la
ntoarcere, pe la Luke Roberts. Daca nu-1 gasesc, sunam la spital. De fapt, o sa ma
opresc pe acolo nainte sa vin acasa. Dar snt sigur ca e bine. Hai, ncearca sa te calmezi,
mcar pna ma ntorc, da?
Janet i nconjura gtul cu bratele si se lipi strns de el, dar nici macar forta trupului lui nu
i alina nervii surescitati.
-O sa ncerc, spuse ea. Nu cred ca o sa pot, dar o sa ncerc. Dupa ce Ted pleca, Janet se
ntoarse n sala de mese, mai
privi o data fresca, apoi si clati pensulele, puse deoparte sevaletul si porni n sus pe
scari. Cnd ajunse pe palier, acolo unde scara se despartea n doua, Janet avu o
premonitie.
Ceva nu era n regula.
Se opri, ascultnd.
Tacere.
Si totusi, simtea ceva... ce?
Termina! si porunci ea. Nervii tai snt pusi la ncercare pentru ca este noaptea deHalloween si Jared
nca nu a ajuns acasa si totul pare sa-ti mearga prost, din nou." naintesa nceapa din nou sa urce scarile,
se ntoarse sa priveasca spatiul imens din fata holuluide la intrare. Stinsese aproape toate luminile, dar
acum, cnd se uita n ntunericul dededesubt, si dori sa nu fi fost asa de econoama. Camera imensa
parea parca si maimare, iar colturile ei disparusera n umbrele ntunecate.
Busc, amintirea noptii n care Kim se jurase ca vazuse sobolani n baie i reveni n mintesi Janet se
cutremura la gndul lucrurilor care se puteau ascunde prin nenumaratelecotioane ale casei. Nu e nimic,
repeta ea n tacere. Nimic." Dar urca trepttll grabita.
Cnd ajunse la usa lui Molly, o simti.
I se parea ca o mna rece a prins-o de spate, paralizud o. Fiorul se intensifica,
nconjurind-o cu un sal de gheata.
Nu ncapea ndoiala ca era vorba doar de un curent de aer. Dar usa era nchisa bine sichiar si crapatura
de dedesubl nu era suficient de mare ca sa permita trecerea unui
asemenea curent rece.
Janet ntinse mna si se apropie de clanta usii de la dormitorul copiilor. Avea senzatia catine n palma un
turture de gheata.
Apasa clanta si mpinse usa, care scrti ncet, si o auzi pe Molly cum se foieste n pat.
Pasi n ncapere, iar fiorul paru sa dispara. Repezindu-se la patutul ei, se apleca si-siverifica fetita care
dormea. Ochii lui Molly se ntredeschiser putin, stralucind n luminablnda a lunii ce umplea camera,
apoi adormi din nou. O nveli si mai bine si se apleca sa
o sarute usor pe frunte.
Molly ofta satisfacuta, apoi se ntoarse pe-o parte, bgn-du-si degetul mare n gura.
Multumita ca fetita ei mai mica doarme linistita, Janet iesi n vrful picioarelor din camera.
Fiorul disparuse la fel de repede cum aparuse.
Ajunsa n dormitorul ei, Janet se dezbraca, si puse camasa de noapte si un halat si se
baga n pat. Aprinse veioza de pe noptiera si lua o revista. Poate ca cititul o s-o mai faca
sa uite de griji, macar pn cnd se ntoarce Ted acasa.
Apoi l auzi.

Sunetul unui hohot de plns, nabusit si nu foarte clar. La nceput crezu c-si imaginase,
dar l auzi din nou. Molly?
Dadu la o parte cuvertura subtire cu care se nvelise, se dadu jos din pat si se ndrepta spre usa
care dadea spre dormitorul lui Molly. Asculta, dar pentru ca nu mai auzi nimic, crapa
putin usa
Tacere.
0 nchise si se ndrepta spre cealalta usa - cea care dadea spre mezanin - si asculta.
Sunetul se auzi din nou, dar de data asta mai tare. Inima ncepu sa-i bata cu putere, dar
rasufla adnc si deschise usa.
Hohotul se auzea din ce n ce mai tare, transformat acum ntr-un geamat.
1 se facu frica, dar si strnse si mai tare halatul pe lnga ea, se lega cu cordonul si pasi n
mezanin.
Atunci auzi un strigat: Nu!"

Cuvntul se topi ca o himera, dar chiar n clipa aceea Janet recunoscu vocea lui Kim.
Alergnd spre celalalt capat al holului, rasuci minerul de alama de la usa fiicei ei, odeschise larg si
aprinse luminile. O secunda, lumina stralucitoare a becurilor o orbira,
apoi o vazu pe Kim plngnd n hohote. si mbratisa cu putere fiica.
-Gata, Kimmie, sopti ea, folosind numele de alint pe care Kim l repudiase cu cinci ani de
zile n urma, cnd mplinise vrsta de zece ani. A fost doar un vis urt. Mama e aici cu tine.
-Jared a fost, tipa Kim. Mama, e ngrozitor! El... el 1-a omort pe Scout!
-Nu, o linisti Janet. A fost doar un vis, Kim. Nu s-a ntm-plat nimic n realitate.
-De ce, mama? suspina Kim. De ce am cosmarurile astea oribile cu Jared?
-Ce cosmaruri? ntreba Janet.
Se aseza pe pat lnga Kim, care si puse capul n poalele ei.
- Draga mea, ce ai visat?
Kim ezita, amintindu-si imaginile din cosmarurile ei. Apoi, ncet, ncepu sa vorbeasca,
povestindu-i mamei ei lucrurile ciudate pe care le vazuse n vis, faptele teribile la carefusese martora.
-Dar nu erau deloc ca visele obisnuite, mama, termina ea. Pareau att de reale, ca
aveam senzatia ca se ntmplau aievea! Dar nu era nimic adevarat, nu?
-Nu, binenteles ca nu, o linisti Janet, mngind-o. Stiu ca visele pot da senzatia ca snt
foarte reale, dar nu snt. Si nu trebuie sa le lasi sa te nspimnte.
Suflndu-si nasul, Kim se ridica si-si sterse lacrimile cu mneca de la camasa de noapte.
-Problema e ca si Jared s-a schimbat, spuse ea. Nu mai e deloc ca nainte. Se uita
mohort la mama ei: Iti aduci aminte cum eu stiam aproape tot ce gndea el? Ce simtea
el?
Janet zmbi.
-Legatura dintre gemeni. Kim dadu din cap.
-La fel a fost si n noaptea asta. Era ca si cnd as fi stiut exact ce face. Vedeam totul clar,
de parca as fi stat lnga el. Jared... el avea un cutit si Scout era ntins pe o masa si...
Izbucni din nou n plns.
-Dar n-a fost adevarat, o linisti Janet nca o data. Se ridica n picioare si o trase usor pe
Kim dupa ea: Hai, vino cu mine. O sa-ti arat. Mergem la bucatarie si-1 luam pe Scout,
care poate sa doarma cu tine n seara asta, bine?
Kim ncuviinta si cobori mpreuna cu mama ei n bucatarie.
-Scout? striga Janet ncet.
Dar nu auzi miscarea de bun venit pe care-o facea cinele de obicei, dnd din coada si
lovind peretele lng care statea. Doar liniste.
Janet aprinse lumina.
Patul lui Scout era gol.
Se ncrunta, ncercnd sa-si aduca aminte cnd a vazut dinele ultima oara.
Nu era sigura.
-Trebuie sa fie pe-aici, pe undeva. Vino!
Dar, un sfert de ora mai trziu, Janet si Kim stiau amndoua ca Scout nu mai era n casa.
Si nici afara, pentru ca, atunci cnd l-au strigat, n-a aparut.
-Asta nu nseamna nimic, insista Janet, n timp ce urcau scarile spre etajul al doilea.

Poate ca 1-a luat Jared cu el dupa-amiaz cnd a plecat.

-Nu-1 mai place pe Jared, spuse Kim, cu vocea tremurnd. De-aia doarme n bucatarie
acum.
-Atunci poate ca a plecat cu tatal tau, spuse Janet. Dar l vazuse pe Ted cnd plecase si
Scout nu era cu el. Dar s-ar mai fi putut ntmpla ceva, ceva care i se mai
ntmplase deja lui Kim: daca Scout disparuse n padure la fel ca Muffin n noaptea n carese mutasera
n casa, aveau sa-1 gaseasca tot mort?
Numai gndul la o asemenea grozavie o facu pe Janet sa se cutremure si, parca printr-unconsimtamnt
reciproc, nici ea, nici Kim nu mentionara aceasta posibilitate.
Cabana era nvaluita n ntuneric si, n tacerea stralucirii argintii a lunii, dulaul lui JakeCumberland
statea perfect nemiscat, lipit de pamnt, dedesubtul cabanei. Nu se mai miscase
si nu mai scosese nici un sunet de cnd adulmecase cele doua siluete care se furisau
prin noapte, ndreptndu-se catre casa. Daca n-ar fi fost n lant, probabil ca ar fi luat-o lagoana de mult,
n loc sa stea ascuns n micul adapost oferit de cabana stpnului sau.
Pradatorii de noapte tacusera si ei; nici bufnitele, nici lilia U nu mai plecasera n cautareavnatului, de
parca toate crentUlill ar fi disparut n vizuinele de sub pamnt sau n

scorburii! copacilor.
Nici un peste nu mai sarea n lac, nici o broasca nu mai oracaia pe mal; pna si insectelepe care ele le
cautau parcau s-si fi ncetat triitul n noapte.
Tacerea mortii cuprinsese ntreaga padure. Un nor negru acoperi luna, mpiedicnd-o sadevina martora
ceremoniei ce avea loc ntre zidurile cabanei, unde cinci luminari aprinsepe masa ncercau sa se
mpotriveasca ntunericului de nepatruns.
Luke Roberts statea lnga Jared Conway, privind fix fiinta care zacea pe masa, n centrulpentagramei
formate de luminari.
In mina dreapta Jared tinea un cutit - a carui lama o ascutise la polizorul lui JakeCumberland. Unealta
cu mner de piele parea sa-i vorbeasca, soptindu-i despre animalelepe care le spintecase, despre lesurile
pe care le cioprtise. Jared ndrepta cutitul spreofranda de pe masa, dar, chiar nainte de a nfige lama n
pieptul animalului, se uitapentru ultima oara n ochii ei.
- Nu, auzi el vocea surorii lui n gnd. Oh, Doamne, Jared, nu face asta!
Jared ezita la auzul vocii lui Kim, soapta aceea venita de departe ncercnd s-1
nduplece, s-1 opreasca. Parca statea pe marginea unui abis ntunecat si fara fiind,
simtindu-se inexorabil atras de el. Fiecare particica din corpul lui l mpingea sa paseasca
dincolo de margine, sa se arunce n bezna de dedesubt, sa se afunde n locul acela
nesfrsit.
Si numai vocea lui Kim reusise sa-1 opreasca.
-Nu, sopti ea din nou. Te rog, Jared! Nu! Privirea lui Jared se opri la capului cinelui.
Scout zacea ntins pe spate, cu picioarele larg desfacute, ott rindu-si resemnat pnteceleunei alte creaturi
mult mai putOmlM dect el. Capul i era lasat ntr-o parte. Avea guralarg deschisa si limba scoasa.
Unul din ochi - ochii lui caprui, blnzi si plini de ncredere -parea sa se uite la Jared,
implorindu-1, la fel cum facea si Kim.
Dar deja era prea trziu. nfipse cutitul n inima cinelui si Scout si dadu ultima suflare cuun spasm
tacut.
Acum nu-i mai ramnea dect sa duca la bun sfrsit ceremonia, sa ofere jertfa noului saustpn.
Scoase cutitul din cadavrul cinelui si l potrivi ceva mai jos n dreptul pntecelui.
nca ezitnd, se mai uita o data la ochii lui Scout. l strafulgera un sentiment de ndoiala,
aproape insesizabil, ca si cum ceva din interiorul lui i spunea sa se dea napoi - sa sendeparteze de
marginea abisului.
Prea trziu. Vocea lui Kim care-1 implora disparu si Jared simti cum aluneca n ntuneric.
n timp ce Luke privea, Jared nfipse vrful cutitului n lesul lui Scout si l taie de la burta sipn la gt.
Mai facu patru taieturi pe fiecare picior, apoi ncepu sa jupoaie pielea de pecarnea de dedesubt. Lucra
rapid, lama parind s-i ghideze rninile, ca si cum cutitul ar fifacut de attea ori munca asta, nct nu mai
avea nevoie de el.
Taie cu dexteritate muschii abdominali, apoi scoase maruntaiele animalului. Sfsiecavitatea toracica si
deschise pieptul fapturii, scotnd la iveala inima si plamnii.
Ridicnd cutitul n aer, Jared murmura o incantatie legata de ofranda de snge pe careurma s-o
daruiasca, apoi nfipse cutitul adnc n inima. si afunda ambele n mini nsngele care mustea din
inima perforata. Cu degetele nrosite unse fruntea lui Luke.
si introduse nca o data minile n interiorul cinelui macelarit, apoi pleca de lnga masa sincepu sa
picteze pe peretele cabanei niste desene complexe ce pareau sa vina deundeva, din adncurile
subconstientului sau. n tot acest timp buzele lui murmuraublesteme - blesteme ininteligibile adresate
bai hain lui care si traise ntreaga viata laadapostul acestei cabane.

Jake Cumberland deschise ochii n ntunericul celulei. Sc simti dezorientat pentru unmoment, dar ncet
mintea i se lim-pezi si-si aminti unde e. Si de ce.
N-avea sa mai iasa din nchisoare - stia foarte bine asta. Mama lui i explicase asta cndera foarte mic:
Sa nu faci niciodata nimic care sa le permita sa te bage la prnaie, ispusese ea. Pen'ca odata ce te baga
acolo, n-o sa te mai lase sa pleci. Nu pe-aicea, prinzona. Singura cale ca sa iesi este cu o frnghie n
jurul gtului. Asa i-au facut si lu' tata,
Jake, cnd eram ca tine. Au venit dupa el ntr-o noapte si l-au pus la pamnt, i-au legat ofrnghie n jurul
gtului si dupa aia n-am mai avut tata. Asa ca sa ai grija ce faci, m-auzi?"
Acum, n miezul noptii de Halloween, mai auzi o alta voce n minte. O voce, care-i soptealucruri
necurate.

Hai, Jake, fa-o tu, spuse vocea. Nu mai astepta, Jake! Nu mai astepta rasaritul soarelui.
F-o acum!"
La nceput ncerca s-o ignore, dar vocea nu voia sa taca si cu fiecare secunda, cu fiecare
minut, devenea tot mai puternica.
,Fa-o, Jake. Stiu ca vrei s-o faci. Haide, Jake! Acum, Jake! Acum!"
Vocea capata un ritm ametitor. Fara sa se mai gndeasca, Jake se ridica de pe patul
saracacios si-si dadu jos pantalonii, ncepu sa rupa materialul fsii, fsii.
Stii ce ai de facut, Jake, i soptea vocea. Fa-o. F-o acum!"
Jake ncepu sa nnoade bucatile de material, degetele lui lucrnd cu usurinta cu care
facea laturile pentru capcane. Cu-rnd termina.
Acum, Jake, i sopti vocea. Fa-o acum!"
Jake si lega unul din capetele frnghiei mpletite n jurul gtului, apoi se urca n pat si
arunca celalalt capat pe deasupra conductei care traversa celula.
i facu nod si i ncerca rezistenta. Era solid; va tine.
Mori! i ordona vocea. Mori chiar acum!"
Fara sa se mai gndeasca la nimic, Jake Cumberland sari de pe marginea patului. Pica n
gol cam vreo zece centimetri, apoi fringhia improvizata se ntinse.
Nu-i rupse gtul, dar latul ncepu sa intre adnc n carne, oprindu-i rasuflarea.
Corpul barbatului zvcni, iar picioarele i se balabanira haotic. Apoi, din ntuneric, aparu
chipul mamei sale. Era la capatul unui tunel si tinea mna ntinsa nspre el. In timp ce
Jake se grabi sa o prinda din urma pe Eulalie, vocea pieri.
Jake Cumberland era mort.
Ispravise cu incantatiile, iar inscriptiile de pe pereti erau complete. Jared Conway
desprinse capul cinelui de restul corpului si l ndesa n cufar, acolo unde cu o noapte
nainte ascunsese capul pisicii.
Curata pielea de ultimele ramasite de came, o fcu sul si o strecura ntr-un sac de plastic.
n timp ce Luke cara carnea, oasele si maruntaiele afara, Jared sufla pe rnd n luminari.
Dupa ce si ultima flacara se stinse, cabana se adnci ntr-o bezna totala.
Lund cu el pielea cinelui macelarit, Jared parasi cabana si, cnd el si Luke disparura n
ntuneric, viata de noapte si relua cursul obisnuit.
Un pastrav sari la suprafata lacului, n urmarirea unui gndac de apa.
O bufnita si lua zborul printre copaci, tinnd n gheare un soarece, care se aventurase cu
doar cteva momente nainte afara din vizuina lui.
Liliecii si ntinsera aripile sub cerul nstelat, hrnindu H < U fntarii care se ridicau n aer,
iesind din adaposturile lor asi!UAH printre frunze.
Iar dulaul lui Jake Cumberland se tri pe sub cabana, adul mecnd gramada de maruntaie
lasate chiar n capul scarilor si ncepu sa devoreze festinul neasteptat.
Ted Conway si lua minile de pe volan si se rezema comod pe scaunul din fata al masinii,
asteptnd n ntuneric. Dupa ce plecase de acasa, facuse exact ceea ce i promisese lui
Janet -trecuse pe la casa familiei Roberts. Nu se zarea nici o lumina si era liniste.
Facu un tur al pietei, ncetinind masina cnd ajunse n dreptul pizzeriei, dar arunca numai

o privire scurta prin ferestre, fiind sigur ca baietii nu snt acolo.

Apoi se ntoarse, dar parca masina destul de departe de casa si astepta. Auzi cumnoaptea nu mai e
strabatuta de nici un sunet, vazu norul care acoperi luna. Mai asteptaputin, stiind ca n curnd veghea sa
se va termina.
n cele din urma, cerul se limpezi si zgomotele noptii prinsera viata din nou. Se ndrepta despate, cu
simturile ascutite, si cerceta atent liziera padurii. Secundele treceau,
transformn-du-se n minute. n cele din urma, rabdarea i fu rasplatita cnd la margineaumbrelor
ntunecate sesiza o miscare. Dintre copaci se ivira doua siluete care traversaran tacere, ca doua
fantome, drumul ce ducea spre casa. Pornind motorul masinii Toyota,
Ted baga n viteza si aprinse farurile. Trase masina aproape de magazie, opri motorul, sedadu jos si
trnti portiera. Intra n casa pe usa din spate si se opri o clipa lnga scarile ceduceau la subsol, ascultnd.
Sunetele muzicii discordante se rostogoleau n sus pe trepte, trecnd prin usadespartitoare.
Multumit, urca la etaj si se ndrepta spre dormitorul cel mare, unde l asteptau sotia sifiica lui.
-L-am gasit, spuse el zmbind la vederea usurarii de pe chipul lui Janet. Era la pizzeriempreuna cu
Luke. L-am lasat pe Luke acasa si pe drum am avut o discutie serioasa cu

Jared.
-Cred ca ar fi bine sa ma duc sa vorbesc si eu cu el, spuse Janet, ncercnd sa se dea jos
din pat.
-Iar eu cred ca ar fi bine sa rami unde esti, spuse Ted, m-pingnd-o blnd la loc. Credema,
are destule remuscari dupa tot ce i-am zis eu. Tot ce vrei sa-i spui tu poate sa
astepte pn mine-dimineata.
si ntoarse privirea spre Kim.
-Iar mine e zi de scoala. Si tu ar trebui sa fii n pat, nu?
-Si Scout? ntreba Kim. Era cu Jared? Ted se ncrunta.
-Nu cred. Nu-i aici? Kim dadu din cap ca nu.
- Atunci, daca nu se ntoarce pn mine, ma duc s-1 caut. Dar probabil c e pe undeva,
pe-afara.
-Dar dupa ce i s-a ntmplat lui Muffin, ncepu Kim, dar tatl ei o opri.
-Nu-i acelasi lucru, o asigura el. Scout se va ntoarce, ti garantez eu. Hai, acum, treci la
culcare!
Sarutnd-o de noapte buna, Ted o urmari cum traverseaza palierul si intra n camera ei.
Cnd usa se nchise, se ntoarse n dormitor, se dezbraca si se baga n pat lng Janet.
-Te simti mai bine acum? sopti el, lund-o n brate si mus-cnd-o usor de ureche.
Janet se retrase. Sa-i spuna de fiorul rece pe care l simtise cnd trecuse prin fata camerei
lui Molly? O sa rd de ea, acu-znd-o ca d crezare povestilor acelora idioate cu stafii pe
care le ndrugau oamenii despre casa? Si cum ramnea cu cosmai in ile lui Kim?
Simtind ncordarea din trupul ei, Ted se ridica, sprijinin du-se n coate.
-Ceva nu e n regula, spuse el. Hai, povesteste-mi! Totusi, Janet ezita, nefiind prea sigura
de unde sa nceapa.
-Spune-mi, i sopti el. Ce s-a ntmplat?
-Totul a nceput cnd urcam scarile...
De fapt, acum, ca Ted se ntorsese si o mngia usor pe obraz, i se parea ca nimic
neobisnuit nu se ntmplase.
Simtise un curent de aer rece, pe care pur si simplu l exagerase n mintea ei, din cauza
casei imense si a orei trzii. Dar, chiar cnd era pe punctul de a-i descrie fiorul care-o
ngrozise, si dadu seama ct de prosteste suna.
Kim avusese un cosmar.
Iar Scout, la fel ca orice cine normal, plecase si el putin sa-si faca de cap.
Lucrul cel mai important era ca Jared si Ted ajunsesera acasa n siguranta. Se ntoarse cu
fata spre el, cuibrindu-se n bratele lui.
- Nu-i nimic, murmura ea. Nu s-a ntmplat nimic.
Apoi, cnd degetele lui Ted ncepura sa-i mngie pielea pe sub camasa, ultimele temeri
disparura n noapte.
Se apropia miezul noptii, dar nici parintele Devlin, nici parintele MacNeill nu erau
pregatiti sa renunte la privegherea lor.
-Este Halloween, spusese parintele MacNeill mai devreme n timpul cinei. Ceva se va
ntmpla. O simt.
-Poate te nseli, adauga precaut preotul mai btrn. Poate ca ne nselam amndoi.
Aseza o mn, mai mult piele si os, pe Biblia ncredintata de Cora Conway n ziua n care murise.

-Poate c tot ce e scris aici nu nseamna nimic. Poate ca nu snt altceva dect niste vorbe
fr sir ale unor femei nefericite.
-Stii bine ca nu-i asa, replica parintele MacNeill. Si nici macar n-am citit tot. Daca am
putea gasi paginile lipsa...
-Snt pierdute, ofta Devlin. Am examinat deja toata Biblia, pagina cu pagina. Pur si
simplu au disparut.
Dupa rugaciunile de seara, cei doi preoti se retrasera n camaruta parintelui Devlin, unde
parintele MacNeill mai cerceta nca o data Biblia cu atentie, rasfoind pagina cu pagina.
Era att de sigur ca le va gasi n cele din urma, nct de-abia dupa ce ntoarse si ultima
foaie si verifica grijuliu si cotorul, trebui sa admita c nu erau acolo. Oftnd din greu,
mpinse Biblia deoparte, ca si cnd ar fi vrut sa se ndeparteze de cauza dezamagirii sale.
Cartea aluneca pe masa si caseta din spatele ei cazu pe podea. Cu o privire plina de
regret, se apleca si ridica delicata cutie muzicala.
-mi pare ru, spuse el. Nu stiu cum am putut sa fiu att de nendemnatic.
-Nu-i nimic, l asigura parintele Devlin. Oricum nu mai merge.

ncruntndu-se, parintele MacNeill deschise capacul cutiei. Se auzi un clic fin, darmecanismul era
stricat si nu porni sa cnte nici o melodie.
-Cnd am cumparat-o, continea o interpretare groaznica a cntecului Ave Mara, chicoti
Devlin. Am senzatia ca ea... Cora a stricat-o dinadins.
-Cora? repeta parintele MacNeill. Cora Conway?
Cnd Devlin ncuviinta din cap, parintele MacNeill ntoarse cutia si-i cerceta fundul. Dadupeste o cheit
ce iesea printr-o plcuta de alama, prinsa n patru suruburi mititele. Cuinima batndu-i de emotie,
preotul se repezi pe scri, ntorcindu sr dupa numai ctevaminute cu o trusa metalica de scule. Cama
nerabdator prin dezordinea dinauntru siscoase, n cele din urma. o surubelnita mica.
Un minut mai trziu, desprinse usor placuta metalica. Gasi acolo, mpaturite cu grija, paginilelipsa. Cu
minile tremurnd, le desfacu, le ntinse pe masa si ncepu sa citeasca rindurilecaligrafiate perfect ale
Lorettei Villiers Conway.
31 Octombrie 1875 Este ziua nuntii mele.
Nu m-am asteptat niciodata sa ma marit, asa de bolnava am fost, si chiar si astazi mntreb daca nu
cumva ar fi fost mai bine sa fi murit. Dar stiu c trebuie sa ma marit cu
Monsenior Melchior Conway, daca nu vreau sa sufar pe veci chinurile iadului, pentru caasa mi-au spus
tatal meu si Monseniorul.
Monseniorul a venit din Philadelphia acum trei luni. Preotul nostru 1-a rugat sa vina, aftde convins era
c snt posedata de diavol. Nu-mi amintesc sosirea Monseniorului, pentruc asta s-a ntmplat n
perioada n care cazusem la pat si nu-mi mai amintesc marelucru. Dar ceea mi aduc aminte o sa trec pe
aceasta foaie.
Ma aflam n pivnita micii noastre case, cnd am observat un fel de abur care se ridicadintr-o gaura din
podea. Cnd am inspirat aburul, camera s-a schimbat. Totul a devenitauriu si h fata ochilor mei au
aparut niste imagini superbe. Atunci am vazut si o fiintacare m-a atins ntr-un mod pe care nu ar fi
trebuit sa-1 permit.
A doua zi m-am mbolnavit si nu pot sa descriu aici lucrurile pe care zic ei c le-am facut.
Cica m-am comportat ca o destrabalata si ca am comis pacate de moarte si c de aceeaa venit
Monsenior Devlin din Philadelphia.
La prima noastra ntlnire -pe care nu mi-o amintesc foarte clar - l-am dus pe Monsenioracolo unde a
nceput boala mea. Nu stiu ct timp ne-am rugat n pivnita n noapteaaceea, dar se pare ca n-a fost
suficient, pentru ca Monseniorul m-a obligat sa merg sinoaptea urmatoare, si apoi nca o noapte.
Boala mea s-a mai ameliorat ca raspuns la rugaciunile Monseniorului, dar acum mi sespune ca
sanatatea mea depinde de el. Va renunta la vocatia lui religioasa ca sa secasatoreasca cu mine si tatal
meu spune c trebuie sa accept, desi mie a ma marita cuun preot mi se pare una dintre cele mai grave
blasfemii.
Urma un spatiu gol n care nu fusese scris nimic, apoi recunoscu scrisul de mn LoretteiVilliers
Conway.
S-a facut!
Snt maritata cu Monseniorul prin decizia lui, pentru ca nici el, nici tatal meu nu au reusits-1 convinga
pe preotul nostru sa celebreze el ceremonia Sora Mary Anthony a venit lanoi dupa cina si, desi nu a
intrat deloc n casa, mi-a dat n dar doua cruciulite de aur,
care, dupa spusele ei, m vor proteja pe mine si pe unul dintre copiii mei. Apoi 1-aimplorat pe
Dumnezeu s ma ierte pentru pacatele mele.
Banuiesc ca nu se va ntmpla asa.
Si nu-1 va ierta nici pe Monsenior Melchior, pentru ca acum cred c stiu adevarul desprece se ascunde
n pivnita noastra. Este chiar diavolul care locuieste n groapa aceeaadnca si mi-e teama c
Monseniorul a devenit servitorul lui.

Astazi m-am maritat cu mna dreapta a diavolului.

Monseniorul s-a daruit pe el nsusi - si pe toti ntii nascuti ai tuturor generatiilor ce o svina diavolului care se ascunde n subsolul casei, si stiu ca vom prospera pe acestpamnt, dtl mai stiu si c
sntem condamnati - condamnati pe vecie.
Se lasase o tacere profunda n odaita de la etajul al doilea al parohiei cnd printeleMacNeill termina de
citit paginile pe caic Cora Conway le taiase din Biblie si le ascunsesen cutia muzicala. Dar de ce
aceste pagini? De ce nu taiase Cora din Biblie paginile carecuprindeau detaliile despre pacatele familiei
Conway?" Dar exact n clipa n care si pusentrebarea, raspunsul ii veni imediat n minte: din punctul
de vedere al Corei, acesta erasecretul care trebuia pastrat; toate celelalte puteau fi atribuite nebuniei,
dar aceste

prime nsemnari dovedeau damnarea pe veci a sufletelor tuturor celor din familia
Conway.
Printele Devlin vorbi primul. Vocea i tremura att de tare, de parca toata povara anilor sai
devenise brusc mai grea.
-Cu un exorcism, sopti el. Asa a nceput totul - cu un exorcism.
-Cu un exorcism ratat, l corecta parintele MacNeill. A venit s-1 alunge pe Satana, dar aterminat prin
a-si vinde sufletul lui.
Prin fereastra deschisa, se auzira clopotele bisericii Sfntul Ignatiu care anuntau miezulnoptii. Amndoi
preotii se cutremurara. Un demon fusese eliberat n St. Albans deHalloween, chiar cu un secol n urma.
Acum, n noaptea aceasta, si ntindea el oare dinnou lucratura asupra orasului?
- Kirnmie? Klmrnie, vino!
Recunoscu vocea lui Jared, dar la nceput nu-1 vazu. Apoi il observa la vreo cincizeci demetri departare
de ea, fcndu-i cu mna. Se aflau ntr-o poiana, iar el alerga spre un lacsi n cteva secunde urmau sa
plonjeze amndoi n apa rece, aprnd o secunda mai trziula suprafata, riznd si stropindu-se. O lua Iu
fuga, facnd tot posibilul sa-1 prinda din urma,
dar Jared era mai rapid dect ea si atunci cnd Kim ajunse la mal, el deja sarise n apa. Seopri la
marginea lacului, uitndu-se sa vada de unde o sa apara, miscndu-si ochii dintr-oparte n alta. Dar nici
urma de el.
-Jared! striga ea. Apoi din nou: Jared?
Cnd vazu ca fratele ei tot nu apare, alerga ctiva metri de-a lungul tarmului, mai nti ntro
directie, apoi n cealalta.
-Mami! tipa ea. Mami, ajutor! Jared a disparut!
Dar, cnd privi n jur, descoperi ca mama ei nu era acolo. Apoi l auzi pe Jared strignd-o
din nou, de data asta att de aproape, nct avu senzatia c i-a spart timpanul.
-Ajuta-m, Kimmie! Ajuta-m!
Fara sa stea prea mult pe gnduri, Kim se arunca n lac, scu-fundndu-se ct putu ea de
adnc n cautarea fratelui ei. La nceput nu vazu dect lumina soarelui filtrata de apa
limpede ca cristalul; dar, pe masura ce cobora si mai adnc si lumina scadea n
intensitate, l zari.
Era aproape de fund si-si ntindea mna catre ea. ncerca sa noate si mai repede, dnd cu
putere din picioare, dar, n ciuda eforturilor depuse, Jared era ntotdeauna prea departe
ca sa-1 atinga. Apa parea acum sa se transforme ntr-un fel de lichid gelatinos si se zbatu
ct putu ea de tare sa ajunga la el nainte sa-1 piarda definitiv. Apoi, timp de o secunda,
vrfurile degetelor lor se ntlnira. ncerca sa-1 prinda de mna, dar el cazu n bezna,
disparind.
Kim se opri din notat si se lasa dusa de ntuneric. Un vid imens - la fel de ntunecat ca
apa din jur -si facu loc n interiorul ei si, pe masura ce se lasa cuprinsa de el, durerea de
a nu-si fi putut salva fratele ncepu sa se domoleasca.
ntunericul se adnci si mai tare.
Apoi, de undeva, din neant, aparu o raza de lumina. Pe masura ce o privea, stralucirea
acesteia sporea. La nceput crezu c pluteste ncet napoi spre suprafata lacului. Dar,
cnd deschJN n sfrsit ochii larg, apa disparuse.
Se afla din nou n ncaperea ca o catedrala, care ntre timp crescuse si mai mult. Acum
nsa nu mai zari nici o urina dl lumina orbitoare ca la nceput; n noaptea asta era
pierduta complet printre umbrele ntunecate ce umpleau spatiul imens. n departare se

vedea crucea rasturnata, sustinuta n aer de o forta nevazuta. Hipnotizata, Kim se

ndrepta ntr-acolo. Luminarile din jurul altarului ncepura sa arda. Cnd lumina deveni tot
mai puternica, Kim observa cadavrul eviscerat al unui animal din care sngele picura ntrun
pocal argintiu si care avea un pumnal nfipt n inima.
In partea cealalta a altarului descoperi doua siluete nfasurate n robe. La nceput se
apropiata si, pentru un moment, imaginea altarului si a crucii disparu din raza vizuala a
lui Kim. Apoi, cele doua siluete se aplecara putin si pe fata o cuprinse o frica cumplita.
ncerca sa se retrag, dar o forta invizibila o tintui locului.
Cnd cele doua persoane se dadura ntr-o parte, Kim vazu crucea din nou.
Un corp micut, cu fata ravasita de durere, era fixat de ea.
ncheieturile minilor era strapunse cu doua tepuse de argint.
A treia trecea prin picioarele copilului.
Sngele se prelingea dintr-o rana care se ntindea dinspre piept pna la baza gtului.

Molly!"
Kim tipa ct o tinu gura si, ntr-o clipa, cele doua siluete se ntoarsera spre ea.
Tatal si fratele ei o priveau cu chipurile pline de ura. Tipa din nou si se trezi speriata.
Pentru o clipa mintea ei se lupta cu ramasitele nca vii ale cosmarului care se stingea.
Inima i batea att de tare, incit avea senzatia ca o sa-i sparga pieptul, iar pielea i era
lipicioasa din pricina sudorii.
Un cosmar! si spuse ea. A fost doar un cosmar!"
Se lasa ncet napoi pe perna si ncerca sa-si stearga din minte si ultimele fragmente ale
cosmarului, dar chipurile tatalui si al fratelui ei continuau sa apara din ntuneric, rinjin-dui
zeflemitor.
Se ntoarse pe-o parte, dar visul o nsoti si acum, numai ca de data asta prin fata ochilor
i trecu imaginea surioarei ei mai mici, care statea atrnata cu capul n jos, tmtuita de
crucea rasturnata. Viata parea sa se scurga ncet din trupul ei micut.
Apoi veni rndul cosmarului anterior sa o bntuie, acela n care l vazuse pe Jared
ucigndu-1 pe Scout.
ncercase sa se convinga ca si acela fusese doar un vis. Dar cnd se dusese sa-1 ia pe
Scout sus, constatase ca acesta disparuse de acasa.
Cnd primele raze de lumina anuntara rasaritul zorilor, Kim se dadu jos din pat si iesi n
vrful picioarelor pe palier. Casa era cuprinsa de liniste si, cnd se strecura pn n camera
lui Molly, avu senzatia stranie ca o pereche de ochi nevazuti o urmaresc.
Se opri n fata usii, tremurind din toate ncheieturile din cauza unui fior aparut ca din
senin.
In cele din urma, ntinse mna spre minerul metalic, l rasuci si mpinse ncet usa.
Fiorul de gheata o nvalui si mai tare n ghearele lui, atin-gndu-i sufletul.
Intra n camera, chinuindu-se sa o zareasca pe fetita n lumina difuza a diminetii, dar nu
reusi sa vada dect niste lenjerie mototolita.
-Molly? sopti ea, apropiindu-se si mai mult de patutul fetitei. Molly? Esti bine?
n patut nu se observa nici o miscare. Kim se apleca ll priveasca mai bine mormanul de
paturi si cearsafuri. Te rog, nc ruga ea n gnd. Da, Doamne, sa fie bine!"
Se ntinse si apuca marginea paturilor, trgndu-le nlr o parte.
Molly dormea profund cu degetul mare bagat n gura. nabusindu-si un oftat de usurare,
Kim se apleca si mai laic, sarutnd usor copilul adormit, apoi o nveli ct putu ea de bine.
33
Cabana lui Jake Cumberland parea suficient de linistita cnd Corinne Beckwith parca
masina n micul luminis de lng lac. Cinele lui Jake statea tolanit n praf, dar se ridica n
patru labe cnd femeia se dadu jos din masina, mclinndu-si capul, de parca ar fi ncercat
sa se hotarasca daca sa latre sau nu.
-Nu-i nimic, catel, spuse ea cu voce blnda, apropiindu-sc cu o mna ntinsa.
Dulaul se ndrepta spre ea, ct i permitea lantul, iar Corinne se asigura ca se opreste
suficient de departe de coltii animalului. Lucky i adulmeca degetele, dupa care senci
usor si-si scoase limba sa o linga.
-Asa, bun baiat! spuse ea apleendu-se, ca sa-1 scarpinc dupa urechi, n timp ce privea
casa. Pariez ca ti-e foame, nu-i asa? Pai, de-aia am si venit aici. Mai nti o sa gasim ceva

de mncare si dupa aia o sa ne gndim unde o sa stai de acuin ncolo.

Desi Corinne era convinsa c Lucky nu avea cum s-o nteleaga, ceva din tonul ei l fcu
pe cine sa simta c st&ptnul lui nu se mai ntorcea. Scheuna stins si se aseza din nou cu
bolul pe labe, iar Corinne se lasa si ea pe vine lng el.
-Stiu, baiete, spuse ea, trecndu-i mna prin blana de pe spate. O sa-ti fie dor de el, asa-i?
l mai mngie o data, dupa care se ridica si se ntoarse spre cabana. Parea de-a dreptul
parasita n dimineata asta, de parca ar fi stiut ca singurul ei locatar o abandonase pe
veci. Corinne facu un pas nainte, dar cinele sari n patru labe si ncepu s latre.
-Ma lasi sa arunc si eu o privire nauntru sau o s ncerci sa-mi sfsii grul? ntreba
Corinne.
Cnd ntinse mna din nou spre el, cinele se lipi de picioarele ei si se uita la ea cu ochii
nrositi.
-Din cte vad o sa-mi lasi gtul n pace, nu?
Corinne se ndrepta de spate si continua s mearga spre cabana, cu Lucky pe urmele ei.
Cnd urca prima treapta a prispei, Lucky chelali, iar cnd puse mna pe clanta, ncepu sa
latre tare.

Corinne privi ntrebator cinele, nefiind foarte sigura daca latratul era unul de avertizaresau animalul
era, pur si simplu, nerabdator s intre. Pentru ca nu avea nici un chef sriste s trezeasca instinctul de
paznic al cinelui, femeia se duse la fereastra si se uitanauntru. Dupa ce ochii i se obisnuira cu
ntunericul, vazu desenele ciudate care fuseseramzgalite pe ntregul perete al cabanei cu un soi de
vopsea rosiatica.
Vopsea... sau snge?"
Simtindu-se tulburata, Corinne se retrase de la fereastra. Mna ei se aseza pe capulcinelui.
-Cine a fost? ntreba ea. Cine a fost aici?
Cobor de pe prispa, si cauta n geanta telefonul mobil si un moment mai trziu vorbea cu
sotul ei.
-Ai face mai bine sa vii imediat aici, Ray, i spuse ea. Ceva ngrozitor a avut loc aseara n
cabana lui Jake si, dupa cele ntmplate la nchisoare noaptea trecuta, nimeni nu va mai
puici da vina pe el pentru o asemenea grozavie.
Douazeci de minute mai trziu, Ray Beckwith statea tmplt una cu sotia sa n mijlocul
cabanei lui Jake. Privirea lui se nun neca din ce n ce mai tare, pe masura ce studia
ciudatele simboluri nsngerate care patau peretii.
-Am senzatia c azi-noapte a fost cineva aici si a fcut niste ritualuri voodoo, din alea deale lui Jake.
Corinne ncuviinta din cap. Primul gnd care-i venise n minte cnd Ray i spusese despre
moartea negrului fusese ca cineva ntorsese magia lui Jake mpotriva lui. Desi Corinne nu
credea n voodoo mai mult dect n orice alta religie, stia totusi c o persoana asupra
careia se aruncase o vraja voodoo avea toate sansele sa se mbolnaveasca si chiar sa
moara.
Puterea sugestiei: daca totusi credeai ca poti sa fii omort de vraji, atunci chiar puteai sa
mori.
Si daca cineva i sugerase lui Jake ce fel de ritual urma sa faca mpotriva lui, atunci...
Corinne aproape c-1 vedea pe Jake, asteptndu-si ceasul n celula, simtind cum l
nvaluie puterea magiei negre. Propria credinta era suficienta pentru a-1 detemiina sa se
spnzure. Dar, n timp ce cerceta pentagramele si simbolurile de pe perete, privirea ei
parea sa tot fie atrasa de o cruce a carei latura orizontala era mult mai jos dect ar fi
trebuit.
O cruce crestina, rasturnata?
-Dac-or fi fost satanisti? ntreba ea. Ray Beckwith suspina dezaprobator.
-Acum ncepi sa semeni cu parintele MacNeill. Mai urmeaza sa dai vina pe familia
Conway, asa cum a facut el ieri la cimitir.
Se ndrepta spre usa.
- Unde pleci? Nici macar n-ai cercetat cabana cum trebuie.
-Sa iau cinele, raspunse Beckwith. Poate el ne va duce exact la cei care au fost azinoapte
aici.
Dulaul nu obiecta cnd Beckwith i nlocui lantul cu o lesa puternica de piele pe care o
tinea ntotdeauna n portbagajul masinii. Dar, cnd ncerca s-1 bage n cabana, cinele se
mpotrivi, trgnd de lesa ct putea el de tare, n timp ce Ray se chinuia sa-1 mpinga pe
usa din fata. Cnd vzu ca ofiterul continua sa-1 forteze, Lucky mri si se repezi sa-1
muste.
-Isuse! Ray si retrase brusc mna tocmai la timp si privi spre cine. Ce naiba are? ntreba

el. Doar a mai intrat aici de un milion de ori.

-Ei bine, e clar ca acum nu are de gnd sa intre si nici pe mine n-a vrut sa ma lase ceva
mai devreme, i spuse Corinne. ntrebarea e ce vrea sa nsemne asta!?
Beckwith se uita la ea, mnios.
-nseamna ca Jake a avut un cine tmpit si nabadaios, care nu-i bun de nimic, asta
nseamna.
-Sau ca, indiferent de ce s-a ntmplat aici azi-noapte, chestia 1-a speriat att de tare, ca
nici macar nu vrea sa se mai apropie de cabana, zise Corinne.
Pusera cinele la loc n lant si se ntoarsera n cabana. In timp ce Corinne l supraveghea,
sotul ei repeta investigatia pe care o mai facuse cu o dup-amiaza n urma.
Peste doua minute, scoase la lumina capul taiat al lui Scout.
-Oh, Doamne, sopti el. Uit-te la asta!
Desi stomacul ameninta sa o lase, Corinne se forta sa priveasca obiectul nfiorator din

minile sotului ei.

-Stiu al cui este cinele, adauga ea ncet. i apartine lui Jared Conway.
34
Dimineata nu reusi sa risipeasca teroarea pe care Kim o simtise noaptea trecuta. Cndcobor scarile, un
fior de panica nca i mai strabatea corpul. Desi imensul hol de la intrarearai a exact ca ieri, acum i
dadea un sentiment de rau augur, chiar si asa, luminat derazele diminetii. Se opri n capul scarilor,
tremu-rnd, de parca valul de gheata simtit ncamera lui Molly, ceva mai devreme, se rspndise acum
n toata casa. Cnd trecu prinsala de mese pentru a ajunge la bucatarie, se opri sa arunce o privire spre
fresca pe caremama ei o picta pe peretele opus ferestrei. Usile franceze, perfect executate, terasafalsa,
chiar si balustrada, aratau exact ca ieri, dar acum, cnd soarele invada camera cu
stralucirea lui, prea ca mama ei mai desenase ceva n gradina din spatele terasei. Kimstudie pictura
cteva minute bune nainte sa-si dea seama ce se modificase.
Gradina parea sa moara.
Florile care pn mai ieri erau proaspete si pline de viata ara tau ofilite n dimineata asta,
iar verdele copacilor nu mai era atu de viu, de parca frunzisul ncepuse cumva sarugineasca. Dar de ce
ar fi facut mama asa ceva?" Kim se apropie de perete, sa vadadaca nu fusese aplicata pe deasupra o
vopsea, ilar fiecare frunza capatase ntr-un fel saualtul o tenta usor bolnavicioasa
398
John Saul
Fresca, aceeasi care cu o zi n urma daduse ncaperii un aer vesel si stralucitor,
transmitea acum un sentiment sumbra. Kim se ntoarse.
Cnd mpinse usa de la bucatarie, se pregati instinctiv pentru saltul entuziast cu care oobisnuise Scout
n fiecare dimineata. Dar, ntr-o fractiune de secunda si aminti ca Scout
nu mai era acasa, iar senzatia ciudata si neobisnuita care o cuprinsese pe scari seintensifica. Se ndrepta
spre aragaz si puse la fiert un ibric cu apa, dupa care iesi pe usadin spate si ncepu sa-1 strige pe Scout.
Asteptnd raspunsul cinelui, trase adnc n pieptaerul diminetii si simti cum o parte din ncordarea ei se
mai diminueaza, l mai striga peScout de trei ori, dar, cnd vazu ca nu apare, intra napoi n casa.
n bucatarie i gasi pe tatal ei si pe Jared, stnd n picioare lnga bufet, cu spatele ntors laea. Imaginea
celor doua siluete nfasurate n robe i reveni n minte, iar cnd tatal ei serasuci nspre ea, o alta amintire
o coplesi. Expresia pe care o vazuse n ochii lor - urateribila.
Halucinatia ngrozitoare disparu ntr-o clipita, cnd si dadu seama ca robele cu glugi" dincosmarul ei
nu erau altceva dect halatele de baie purtate de cei doi zilnic.
- Unde-i mama? ntreba ea.
-I-am spus ca poate sa mai doarma n dimineata asta, spuse tatal ei.
Schimbase oare tatal ei o privire cu Jared? Nu era sigura. si lasa capul ntr-o parte,
ncruntndu-se nedumerita:
-S-a ntmplat ceva? Ceva ce eu nu stiu?
De data asta era convinsa ca Jared si privise complice tatal. Apoi i zmbi. Dar nu era
zmbetul prietenos de pe vremea cnd erau apropiati. n dimineata asta Jared i zmbise
rautacios.
-Acum esti si tu paranoica? ntreba el. Kim simti cum se nroseste.
MNA DREAPTA A DIAVOLULUI |Ofl
-Nu snt paranoica deloc, raspunse ea, putin precipitat! Eu... nu stiu. Ceva nsa nu e n

regula.
-Mie mi se pare ca asta-i paranoia, nu-i asa, tata?
Kim se mfurie la culme., JDe cnd Jared si tata au devenii asa de buni prieteni? Mai ales
c se presupune ca aseara Jared I ncasat o portie zdravana de chelfaneal!"
-Mai bine ma duc sus s-o iau pe Molly, spuse ea, dorin du-si brusc sa plece din bucatarie.
-Si ea doarme, spuse Ted ncet, pe un ton care o opri brusc pe Kim.
Se ntoarse ca sa se uite la el. Privirile li se ntlnira.
-Mai bine te-ai pregati pentru scoala, Kim, zise el calm. Daca nu te grabesti, o sa ntrzii.
Continua sa o priveasca lung, dupa care i zmbi. Bine?
Kim dadu din cap fara sa scoata o vorba, apoi parasi bucataria, n timp ce urca scarile ca
sa se mbrace, trai senzatia vaga ca trebuia sa mai faca ceva nainte de a ntelege ca
este prea trziu si ca, daca nu se grabeste, va ntrzia la prima ora. Se mbraca, ncercnd

totusi s-si aminteasca ce mai avea de facut, dar, dupa ce se pieptana si-si aranja
ghiozdanul, ajunse la concluzia c, probabil, nu era ceva foarte important si c putea sa
mai astepte.
De-abia cnd ajunsese la o strada distanta de casa si aminti de Molly si de cosmarul pe
care-1 avusese noaptea trecuta. Se ntreba daca nu ar trebui sa se ntoarca acasa.
Doar ca sa ma asigur.
Dar, daca va proceda asa, va ntrzia la prima ora.
Si, n plus, cosmarul de azi-noapte a fost doar un cosmar.
Nu-i asa?"
Cele doua masini traser n fata casei familiei Conway a ambii soferi coborra. Dar cnd
Corinne Beckwith se lua dupa
Ray, care se ndrepta deja spre veranda, sotul ei ridica o mna n sus, de parca ar fi dirijat
circulatia.
-Sa stii ca asta nu e vreun comitet din care trebuie sa faci si tu parte, i reaminti el lui
Corinne. Cred ca o sa ma descurc si singur de data asta, bine?
Femeia se uita la Ray.
-Daca nu m-as fi dus acasa la Jake n dimineata asta sa am grija de cinele lui, atunci...
ncepu ea.
Dar se opri brusc, pentru ca n aer plutea ceva ciudat. Casa i transmitea un sentiment
ciudat, care o determina sa nu-si mai doreasca sa intre acolo, la urma urmei. E din
cauza luminii care cade ciudat", se gndi ea, aruncnd o privire spre umbrele care
ntunecau veranda. Dar nu, nu era lumina; ntreaga cladire parea nvaluita ntr-o mantie
ntunecata; de parca ar fi ascuns, cu mare greutate, primejdii necunoscute pe care nu le
mai putea cuprinde.
De ce naiba ar vrea cineva sa locuiasca aici?" se ntreba Corinne n timp ce-si lasa sotul
s-si continue singur drumul, fara sa se mai certe cu el. Dintr-un motiv sau altul, casa
Conway i dadea fiori astazi.
Ray Beckwith apasa pe sonerie si de dincolo de usa grea razbatu sunetul nabusit al
melodiei. Se lasa cnd pe un picior, cnd pe altul, asteptnd sa-i deschida cineva. Pentru
ca nervozitatea care-1 stapnea nca de cnd coborise din masina se accentua, si spuse
pentru a nu stiu cta oara ca se afla aici n calitate oficiala; n-avea nici un sens sa se
simta agitat.
Si totusi, n mod inexplicabil, asa se simtea.
Pn acum nu avusese nici o experienta proasta cu Ted Conway. Sigur, tipul si cam iesise
putin din fire ieri, dar avea toate motivele sa se comporte astfel, dupa ce parintele
MacNeill i acuzase, practic, fiul de profanarea mormntului unchiului sau.
Iar dupa ce trecuse pe la Jake Cumberland, i se paruse i luai fireasca atitudinea lui, desi
nca mai avea unele dubii. Anim Jake era mort, iar daca sotia lui avea dreptate si capul
gatii M dovedea c-i apartine cinelui lui Jared...
Gndurile i fura ntrerupte cnd usa de la intrare se deschill si Ted Conway aparu n prag.
O secunda Ray avu senzatia ol Ted Conway nu-1 recunoaste, dar apoi barbatul zmbi.
Un zmbet care-i lumina chipul si care reusi sa alunge teama lui Beckwith.
- Salut, Ray, ce s-a ntmplat? ntreba el. Apoi o vazu pe Corinne care astepta pe trotuar.
-Sa presupun ca prezenta presei indica faptul ca nu e doar o vizita de curtoazie? Nu-mi
spune ca parintele MacNeill v-a convins si pe voi ca Jared a facut nu stiu ce!
i servi un zmbet si mai stralucitor, dupa care i facu cu ochiul, ca si cnd ei doi ar fi

mpartit un secret.
-Sau e vorba de mine? Te rog, nu-mi spune ca deja cineva a ntocmit o lista cu legile pe
care le-am ncalcat. Sa stii ca n-tun deschis nca hotelul! De-abia peste cteva luni.
-Cred ca e ceva mai serios dect asta. Azi-noapte s-a ntmplat ceva la Jake Cumberland
acasa.
i povesti lui Ted toata tarasenia si ce gasisera el si Corinne n cufarul lui Jake.
-Iar cnd Corinne mi-a spus ca aveti un cine exact la fel, m-am gndit sa trec pe aici sa
discut cu tine.
Ted Conway l privi grav pe ofiter.
-Vasazica, tu crezi ca Jared si-a luat cinele, 1-a dus la cabana lui Jake si 1-a omort. Dadu
din cap cu tristete. Esti sigur ca n-ai stat de vorba cu parintele MacNeill? Este exact genul
de baliverne pe care le-ar scorni el. Vocea i se aspri. Dar n-are sens, nu-iasa? Se ncrunta
si mai tare. Asta, exceptnd faptul ca SCOUI lipseste. Jared i-a dat drumul pe-afara cnd s

a ntors acasa, dai pna acum nu s-a ntors. Ridica din umeri neajutorat. Noi am presupus
ca pe-aici pe undeva trebuie sa fie vreo catea n calduri si stii si tu cum snt cinii. Imediat
ce i adulmeca mirosul, nu-i chip sa-i opresti, nu?
Ray Beckwith dadu din cap:
-n nici un caz, ncuviinta si Ray. Uneori snt mai rai dect motanii. Scoase o mica agenda
din buzunarul de la geaca. Asadar, zici ca Jared i-a dat drumul afara?
-Asa e, raspunse Ted. De fapt, am fost si eu cu el. Eram amndoi n bucatarie. n clipa n
care Jared a deschis usa din spate, Scout a zbughit-o ca din pusca.
-Si baiatul tau? A mai iesit dupa aceea pe-afara? Ted dadu din cap ca nu.
-Era deja destul de trziu si astazi trebuia sa se duca la scoala. n plus, nici nu se simtea
prea bine - s-a dus direct n pat dupa ce am ncercat sa aducem cinele napoi. n
dimineata asta s-a trezit putin racit, asa ca am decis sa-1 tinem acasa. Dar uite ce-ti
propun eu... ce-ar fi sa-ti dea un telefon imediat ce se simte mai ntremat? Apoi poti sa vii
si sa-i pui ce ntrebari doresti.
Ray Beckwith nchise agenda si o baga la loc n buzunar.
-Nu cred ca va fi necesar, spuse el. Mi se pare ca mi-ai zis tot ce aveam nevoie sa stiu.
Probabil ca cineva a dat peste cine si 1-a dus acasa la Jake. L-a folosit ntr-un soi de
ritual voodoo. Cred ca cineva are ce are cu Jake...
-Sau cu noi, interveni Ted. E posibil ca acela care a facut asta sa fi avut un plan precis.
l privi fix pe Ray Beckwith. Seriful se ncrunta, n timp ce rumega cuvintele lui Ted
Conway. Apoi ntelese brusc la ce se referea celalalt.
-Vrei s spui ca parintele MacNeill...? ntreba el. Ted Conway ridica din nou din umeri.
- Tu singur ai spus asta, Ray, rosti el ncet. Nu eu.
n timp ce Ted Conway continua s-1 priveasca iix, Ka\ < ntreba de ce o lasase pe
Corinne sa-1 convingsa vina au i I .1 att de evident ca nimeni din familia Conway nu
era implic.11 n actul de vandalism, ca avu senzatia ca si pierduse timpul degeaba.
-Asa e, domnule Conway, mai zise el. Fiti sigur ca n-o sa mai pennit sa se mtmple astfel
de lucruri.
Dadu mna cu Ted si porni sa coboare treptele verandei.
-Ei, bine? ntreba Corinne, curioasa. Era cinele lor? Ray dadu din cap.
-Dar nici unul n-are nimic de-a face cu asta, draga mea. Cinele a fugit azi-noapte, iar
baiatul era n pat, bolnav. nca mai este.
Corinne si strnse buzele, banuitoare:
-L-ai vazut ta?
-N-a fost nevoie sa-1 vad, se rasti el. Esti maritata cu mine de suficienta vreme ca sa stii
ca mi dau seama cnd cineva ma minte. Iar Ted Conway nu mintea.
Corinne se mai uita nca o data spre casa. Ted Conway nca mai statea pe veranda si,
cnd privirile li se ntlnira, Corinne simti cum o copleseste un val de ura.
Dintr-odata, femeia nu-si mai dori dect sa plece de acolo.
Ct mai departe.
35
La prima ora de curs, Kim fu prezenta mai mult fizic, pentru ca de-abia auzea ce spune soraClarence.
Se uita ntruna pe fereastra, spernd sa-1 vada pe Jared traversnd piata sprescoala, dar, cnd lectia
trecuse de jumatate, si dadu seama ca n-avea sa mai vina. Niciatunci nu reusi s se concentreze. Din
clipa n care o vazuse pe Sandy Engstrom, simtiseca este ceva n neregula. Sandy sosise la scoala exact
cnd suna clopotelul si, cnd trecupe lnga ea fara s-o bage n seama, Kim crezu ca Sandy ncearca s

mai ajunga la vestiarn scurtul timp care-i mai ramasese.

Apoi, cnd prietena ei intra n clasa, dupa ce ntrziase doua minute, nu se mai aseza lngaea, asa cum
obisnuia, ci se strecura ntr-una dintre bancile goale aflate n spatele salii.
Sora Clarence nu spusese rumie atunci cnd Sandy intrase n ncapere si Kim se astepta ca fata safie
trimisa direct la parintele Bernard. Dar dupa ce o privi sever cteva secunde, chipulsorei Clarence se
umbri de ngrijorare.
-Sandra? Te simti bine?
Toti elevii se ntoarsera s o priveasca. Era fardata foarte strident, dar machiajulneobisnuit pentru ea nu
reusea s-i ascunda paloarea tenului.
-N-am nimic, sora Clarence, anunta ea pe un lori pn ivi >< I tor, care o facu pe Kim sanchida ochii
lagndul ca acum Safld) va fi trimisa n biroul directorului.
ntreaga clasa aproape ca-si tinea rasuflarea, n asteptam verdictului. Dar pentru prima

data de cnd o stiau ei, sora Cin rence batu n retragere.

-Foarte bine, arunci, spuse ea. Dar sa stii ca nu o sa-ti mai tolerez si alta ntrziere.
Tot restul orei, Kim se uita pe furis la prietena ei, dar aceasta nu o privi deloc. Cndclopotelul suna,
Sandy iesise deja afara din clasa, nainte ca Kim sa apuce sa-si bagecartile n ghiozdan. Alerga dupa ea,
facndu-si loc prin nghesuiala de pe coridor, spredulapuri, acolo unde altadata obisnuiau sa se
ntlneasca n pauze.
Dar Sandy nu era acolo.
Sandy nu fusese nici la biserica ieri.
Sandy nici macar nu o sunase.
Iar n dimineata asta, nu-i vorbise deloc.
Kim se pregatea sa se ntoarca la vestiarul ei, cnd o zari pe Sandy prin usa de sticla de la
intrarea principala. Se uita la imensul ceas de pe peretele de deasupra usii si vazu ca mai
are cinci minute la dispozitie, pnala urmatoarea ora. Trecnd printre elevii care se
nghesuiau de colo-colo, iesi afara si cobor pe troluar.
Sandy discuta aprins cu Luke Roberts. Cnd Kim se apropie de ei, cei doi adolescenti
tacura.
-Sandy? ntreba ea sovaielnic. Ce s-a ntmplat?
Sandy se ntoarse si o privi fix. Cnd Kim se uita n ochii prl etenei ei - care pareau sa fi
intrat adnc n orbite -, o vazu.
Era aceeasi privire pe care o vazuse n ochii fratelui ei dc dimineata. Si pe care o vazuse
si n ochii tatalui ei.
Si, cnd Luke se ntoarse si el spre ea, o vazu si n ochj] Im
Pulsul i-o lua brusc razna cnd o imagine rasari n mintea ei, aceeasi din cosmarul n care
Sandy si Luke se tavaleau n fata ciudatului altar cu crucea rasturnata.
Apoi Sandy i vorbi pe un ton furios pe care Kim nu-1 mai auzise niciodata la ea.
-Lasa-ne n pace, stricata!
Kim se holba practic, socata, dar chiar cnd cuvintele o lovira, o alta amintire i invada
gndurile.
Sandy vorbeste exact ca Jared! Exact ca Jared atunci cnd parintele MacNeill a venit ieri
dup-amiaza acasa la noi!"
Facu un pas spre prietena ei. Fara nici un fel de avertisment, Sandy o scuipa, aruncnd
spre ea o flegma verzuie ce ncepu sa i se ntinda pe bluza. Kim privi socata pata de pe
bluza, apoi, cnd Luke si Sandy izbucnira n hohote batjocoritoare de rs, se rasuci si o
rupse la fuga spre scoala. Pe obraji i curgeau lacrimi de umilinta, iar elevii, care nu mai
erau n numar asa de mare, i facura loc sa treaca, uimiti, n timp ce ea se repezi sa intre
n toaleta pentru fete. Lasa ghiozdanul pe podea si se privi n oglinda. Fata i era la fel de
palida ca a lui Sandy si cnd imaginile ncepura s i se nvalmaseasca n cap - unele dintre
ele reale, altele provenind din vis, dar toate oribile -, se simti cuprinsa de teroare si de
confuzie.
Dadu drumul apei s curga, se spala pe fata, apoi ncerca s stearga pata de flegma de
pe bluza. Sandy m-a scuipat! M-a scuipat pur si simplu! Cum putea s..."
Dar nu-si mai continua gndul cnd se vazu n oglinda. Se uita n jos, spre bluza si acolo
unde fusese flegma nu mai ramasese dect o gaura.
O gaura cu marginile negre, de parca ar fi fost arsa.

De pe buze i iesi un scncet. Freca si mai tare bluza, de parca ar fi vrut s ndeparteze nu
numai mizeria de pe material, dar si gaura nsasi. nca se mai chinuia, cnd si auzi
numele:
- Kimmie? Kimrnie!
Tresari speriata si, cnd privi n oglinda, l vazu.
Jared!"
Se rasuci pe loc.
Toaleta era goala; era singura.
-Kimrnie!
Se mai ntoarse nca o data, dar de data asta nu mai vazu nimic n oglinda.
-Kimmie, ajuta-m!
Vocea lui Jared avea o unda de implorare acum si si aminli cosmarul de dimineata, n
care Jared se neca, iar ea ncercase sa ajunga la el, dar nu reusise.
-Jared? sopti ea, dar nu se auzi dect ecoul propriului strigat. Oh, Doamne, Jared, ce se
ntmpla cu noi?

O secunda mai trziu l auzi din nou strignd-o, dar acum vocea parea sa vina de dincolode usa.
Lasndu-si ghiozdanul pe jos, Kim se repezi afara din toaleta.
Coridorul era pustiu.
Si totusi auzea vocea lui Jared, strignd-o. Urmari vocea, trecnd dintr-un coridor n altul.
Apoi urca niste scari. Si aici un alt coridor.
Ammtirile o copleseau din ce n ce mai tare - imaginea coridoarelor pe care alergase
urmarita de o amenintare invizibila -, dar nimic nu reusea sa o mpiedice sa mearga si
mai departe, calauzita de vocea tot mai stinsa a lui Jared.
In sfirsit, ajunse la o usa nchisa. Se opri ca paralizata, avnd certitudinea teribila ca stie
ce se gaseste n spatele ei.
Catedrala ciudata, unde fusese martora attor orori!
Unde chiar azi-dimineat o vazuse pe micuta Molly (intuita cu capul n jos pe crucea din
fata altarului, cu flacarile lumi narilor care aruncau umbre miscatoare pe chipul ei
ngrozit.
Apoi, n nvalmaseala aceea de gnduri, auzi din nou vocea lui Jared.
- Kiiiiimnimmm...
si lua inima-n dinti si deschise usa. Nu era catedrala.
Era laboratorul de biologie, aranjat frumos, cu mesele de lucru zincate, fiecare cu propriachiuveta.
Pe pereti fusesera amenajate rafturi pe care stateau toate speciile din lume, broaste sisoareci pusi n
borcane, n urma disectiilor, organele unor animale mai mari, toate plutindn formol, n timp ce privea
borcanele sigilate, Kim observa ca acestea erau acum plinecu snge -care ncepuse sa se reverse din ele.
Iar n fiecare dintre ele fusese asezata cte
o particica din trupul lui Molly.
Un picior ntr-unui, celalalt, n altul. ntr-un alt borcan era o mnuta. Iar n borcanul cel mai
mare plutea capul lui Molly.
Ochii fetitei erau larg deschisi, iar gura ramasese strmba, ntr-un rictus de agonie. Parea
s priveasca prin marea de snge fix spre Kim, povestindu-i parca toata durerea pe care o
simtise n timp ce...
Urlnd, cuprinsa de panica, Kim si prinse capul n mini, nemaiputnd s suporte. Dar,
oriunde se ntorcea, descoperea alte borcane si alte borcane, si din interiorul fiecaruia
Molly o privea ngrozita.
Kim continua s tipe si cnd mintea ei nu mai reusi sa ndure imaginile care o nconjurau,
cazu pe podea, plngnd n hohote si gemnd.
- Nu, implora ea. Oh, nu... te rog, nu...
36
Janet se trezi ncet, bucurndu-se de lumina soarelui ce patrundea prin fereastra si deamintirea noptii
petrecute n bratele sotului ei. Fusese exact ca n luna lor de miere,
nainte ca patima betiei sa le ntunece viata. Ciudat cum de lasase timpul sa treaca pelng ei fara sa
nteleaga amndoi care era, de fapt, problema. Dar acum, ca totul seterminase - iar Ted Conway de care
se ndragostise revenise n viata ei -, putea sa vadaexact cum se ntmplase totul, cum l lasase pe Ted
alcoolicul sa le strice mariajul. Ideeaera ca nu suferise niciodata att de mult ntr-o singura zi, nct sa
fie nevoita sa accepterealitatea cruda. Nu pna . n noaptea aceea cnd Ted bause ntruna dup cearta lor,
pentru ca, n cele din urma, sa realizeze ca Janet urma s-1 paraseasca.

Se ntinse lasciv, simtind nca, pe trup, minile lui Ted, gura lui pe a ei si puterea luiposesiva si dulce n
timp ce faceau di a goste. Se scutura din reverie cnd auzi dangatulnfundat al pen-dulei din sufragerie.
Cnd batu de sapte, arunca cearsaful ntr-o parte daca
nu se grabea, n-o sa mai aiba timp sa pregateasca micul dejun pentru Kim si Jared.
Ceasul mai batu de doua ori.
Noua?"
N-avea cum sa fie noua - nu dormea niciodata mai trziu de sapte si de cele mai multe orise trezea chiar
la sase. Arunca o privire spre ceasul de pe noptiera si vazu ntr-adevar ctde mult dormise. De ce nu o
trezise nimeni? De ce...
Apoi raspunsul i veni brusc n cap. Ted stia ct de obosita si de ngrijorata fusese pentruJared. Chiar si
dupa ce facusera dragoste, ramasese treaza, pna cnd Ted o determinases vorbeasca. Fusese dificil era att de obisnuita s-si rezolve singura problemele, nctuitase cum e sa le discute mpreuna cu Ted -,
dar el reusise sa o faca sa-si descarcesufletul si chiar accepta ideea ei ca Jared nu era, pur si simplu, n
perioada de crestere si

ca ceva mai grav se ntmpla cu el. De-abia dupa ce i promisese ca se vor ocupa
mpreuna de acest aspect adormise.
n bratele lui, simtindu-se n siguranta, linistita si iubita.
Iar n dimineata asta el se hotrse, evident, sa o lase s mai doarma si s aiba singur
grija de copii. si puse pe ea un halat subtire de casa si se ndrepta spre dormitorul lui
Molly, astep-tndu-se sa o gaseasca pe micuta jucndu-se n patutul ei. Dar Molly nu era
acolo, iar asternuturile fusesera aranjate frumos, exact asa cum facea ea. Oftnd
multumita, iesi pe palier.
Imediat simti ca nu este n regula ceva.
Se uita n jos, spre holul de la intrare, apoi se opri n capul scarilor. Oare sa fie lumina de
vina?"
Privi n sus, spre luminatorul din tavan, dar acesta arata la fel ca n ziua n care l curatase Ted. Se
uita nca o data n jos si si dadu seama ca totusi plutea ceva ciudat n casa, ca si cnd un
soi de abur acoperea totul n jur. Janet clipi repede de cteva ori, se freca la ochi, dar
aburul nu disparu. Apoi, cnd ncepu sa coboare scarile, l simti.
Un fior rece o patrunse pna n maduva oaselor, de parca s-ar fi trezit brusc n mijlocul
iernii. Dar noaptea fusese suficient de calda ca sa lase ferestrele deschise si le fusese de
ajuns o singura patura subtire. La un moment dat chiar probabil I tnd soarele invadase
camera cu razele lui calduroase -, se dezvelise, mpingnd-o cit colo. Si totusi, pe masura
ce cobora scarile, .-ml devenea tot mai rece, iar cnd pasi pe palierul de la primul etaj,
ncepu sa tremure.
Se opri n capul urmatorului sir de trepte. Aburul se lacusc si mai gros acum, dar, desi nu
mirosea a nimic, aerul era greu de respirat.
O fi vreo substanta?"
Aha, fara ndoiala asta trebuia sa fie - probabil ca Ted vopsea sau curata niste obiecte, ori...
Molly!
Unde e Molly? Daca inspira vaporii astia..."
Janet cobor scarile n goana, trecnd prin sala de mese si n-dreptndu-se spre bucatarie.
Apoi surprinse o schimbare cu coada ochiului si ntorendu-se, privi fresca la care lucrase
cu o seara n urma.
Ornamentele de marmura ale terasei pe care le pictase cu atta migala, ca sa-i dea un
aspect ct mai aproape de realitate, pareau acum mbtrnite si patate.
Balustrada era ciobita si lovita.
Iar n spatele ei, gradina creata cu atta zel, colornd fiecare frunza si fiecare boboc cu
cea mai mare grija, murise.
Frunzele disparusera, lasnd n urma lor doar niste crengi si ramuri golase. Pna si lumina
argintie a lunii se topise, iar cerul era colorat n verde-nchis, de parca anunta sosirea unei
furtuni puternice.
,J5 imposibil!" se gndi ea. Nimeni nu avea cum sa picteze att peste vechiul desen n
doar cteva ore ct dormise ea.
Asta era! Asta trebuia sa fie.
Probabil ca nca mai dormea si traia un cosmar din care se va trezi ntr-un minut sau
doua. Va fi n patul ei si i va lua (ttOVI secunde s si dea seama ca munca ei - cea mai
buna lucrare pe care o facuse vreodata - nu fusese distrusa. Dar nu se trezi.

n schimb, fresca paru s prinda viata. Norii de pe cer se ntunecara, iar ramurile
copacilor ncepura sa se miste, aplecn-du-se nainte, ntinzndu-si spre ea crengile ca
niste degete scheletice. Vifurile lor se transformara n gheare si cnd una dintre ramuri
pocni chiar n fata ei, Janet se ntoarse instinctiv si o lua la goana spre bucatarie.
Atunci auzi un plnset nabusit, de undeva, de tare departe.
Se opri ca paralizata, cu o mina pe clanta de la bucatarie, ascultnd.
Se auzi din nou.
Un copil?
Molly?"
mpinse usa si intra n bucatarie, cautnd din ochi tarcul lui Molly, care era asezat ntr-un
colt, departe de aragaz. Gol!
Simti ca-si pierde mintile. Masina era afara, deci Ted nu plecase nicaieri mpreuna cu
Molly. Unde e fetita? Unde e el?" n garaj?
Nu! Plnsetul pe care-1 auzise - iar acum avea certitudinea ca era al lui Molly - venea de
undeva din interiorul casei! Se ntoarse din nou n sala de mese.

Sunetul care razbi pn la ea era acum att de stins, nct trebui sa faca eforturi uriase cas-1 perceapa.
Janet si tinu rasuflarea, dorindu-si s poata cumva sa puna capt batailorinimii.
,Acolo!"
Un sunet slab, ritmat, att de slab, nct nu era foarte sigura dac-1 auzea sau doar l
simtea. Parea sa vina chiar din podea, trecndu-i prin picioare, strabatndu-i corpul peni iu
a ajiuw in mintea ei. Pivnita!
Venea din pivnita.
mpinse usa care ducea la subsol si aerul fu strabatui din nun de plnsetul nabusit al
copilului. Numai ca de data asta era niuli mai clar. Bjbi dupa ntrerupator. l rasuci:
-Molly? Nici un raspuns. Molly! Apoi: Ted? Esti acolo,
jos?
Nu primi nici un raspuns, asa ca ncepu sa coboare treptele.
Pe masura ce nainta, fiorul de gheata o strngea si mai tare n ghearele lui.
O ceata groasa paru sa apara din neant si lumina aruncata de singurul bec se ntuneca,
transformndu-se ntr-o stralucire pala. Becul dadea impresia ca e suspendat n aburul
acela straniu.
Cu fiecare pas facut, sunetul ritmat se auzea si mai tare, si la fel si plnsetul copilului.
Nu mai avea nici un dubiu ca era vorba despre Molly.
Janet ajunse, n sfrsit, la capatul scarilor, lnga usa camerei lui Jared. Ritmul pulsa n jurul
ei acum, acoperindu-i bubuiturile inimii, dar nca mai percepea suspinele fetitei ei mai
mici. Puse mna pe clanta si se opri, cnd o prevestire rea i coplesi sufletul. Simti nevoia
stringenta sa plece din fata usii nchise, sa scape de ritmul nnebunitor al muzicii si de
frigul oribil.
Dar nu putea.
Nu pna cnd n-o gasea pe Molly.
Clanta era att de rece, nct degetele i amortira si, cnd apasa pe ea, o clipa avu senzatia
ca usa este nchisa. Dar usa ceda n cele din urma. Lumina de deasupra ei se stinse
brusc. Janet ngheta n ntuneric.
Becul. Nu era dect un bec. Deasupra ei nu se afla nimeni; nu stinsese nimeni lumina.
Totusi, peste tot n jur -pretutindeni si nicaieri -, ascuns n bezna, i putea simti prezenta.
ntunericul o mpietrise n locul acela unde statea ca un gndac prins ntr-un insectar.
ncerca din toate puterile sa se desprinda de acolo si sa fuga n sus pe scari, s scape de
teroarea care o tinea n gheare.
Apoi o auzi pe Molly tipnd.
De data asta, vocea fiicei ei era plina de groaza. Intr-o secunda instinctele materne ale
lui Janet iesira la suprafata. Propriile temeri disparura si si scutura de pe umeri greutatea
imensa a ntunericului, mpingnd usa.
Acesta se crapa putin si un licar de lumina se strecura prin deschizatura.
Janet mpinse si mai tare, si usa se deschise larg.
Cnd vazu ce se gseste dincolo de ea, ncremeni ca o stana de piatra, teroarea depasind

orice simtise ea vreodata.

ncepu sa urle.
Sa urle.
Si sa urle...
Cineva i striga numele de departe, dar era un sunet att de slab, nct de-abia ajungea
pna la ea. Dar apoi l auzi din nou:
-Kiiiiimmm -r- o ultima, singura silaba, de parca cine o striga renuntase disperat sa mai
creada ca ea putea sa l auda.
Strigatul se auzi si a treia oara, numai ca de data asta mai tare.
-Kim? Kim! Kim, ma auzi?
O mn o scutura usor. si deschise ochii si se uita n sus. Descoperi trei chipuri aplecate
deasupra ei, dar trasaturile lor erau estompate de lumina care batea din spate. Apoi, cnd privirea
i se limpezi, le recunoscu.
Sora Clarence. Parintele Bernard. Parintele Mai NeilI Unde snt?" Mai devreme se afla ntr-un lac,
neci, nul
s-1 salveze pe Jared, nsa...
ncerca sa se ridice, dar sora Clarence o mpinse hlnul
napoi.

-Linisteste-te, Kim. Nu ncerca sa te ridici. Spune-nc doar ce s-a ntmplat.

-Jared! mormai Kim. Are nevoie de mine. El este... Dar nainte sa mai adauge ceva,
mintea i se limpezi si ea.
-Molly, striga Kim.
si duse minile la ochi, dnd din cap, de parca ar fi ncercat sa alunge amintirea celor
vazute.
-Au taiat-o! Au taiat-o si au pus-o n borcane, si... Izbucni n hohote de plns att de
sfsietoare, nct sora Clarence o lua n brate si ncepu s-o mngie ncet pe par.
-Linisteste-te, Kim. Sntem aici cu tine. Nu ti se va ntmpla nimic. Dar ncearca sa ne
povestesti ce ai vazut.
O nsiruire de imagini se derula rapid n mintea ei, si Kim strinse cruciulita de aur daruita
de matusa Cora.
-Ce este? sopti ea. Ce s-a ntmplat cu Jared? El...
-Ssss, copila, o calma sora Clarence. Cu noi esti n siguranta. Tomi va fi bine.
Dar Kim stia ca sora Clarence nu credea nici ea ce spunea.
-Povesteste-ne, zise si parintele MacNeill. Nu-ti face griji, chiar daca o sa ti sa para
ciudat. Dar trebuie sa ne spui tot.
Kim se neca n momentul n care i veni iar sa plnga.
-Mama spune ca snt doar cosmaruri si...
Se opri din nou, amintindu-si scena ngrozitoare n care Sandy si Luke faceau dragoste n
fata altarului nconjurat de luminari.
- Nu pot, sopti ea. E... e...
-Stiu, spuse parintele MacNeill.
O atinse cu degetele pe frunte, de parca ar fi vrut s-i ofere binecuvntarea lui.
-Orict ti s-ar parea de ngrozitor, povesteste-ne! Poti avea ncredere n noi.
n timp ce degetele reci ale preotului continuau sa o mngie chiar deasupra sprncenelor, Kim
simti cum groaza din suflet i dispare ncet-ncet. ncepu sa le povesteasca pe ndelete
toate cosmarurile pe care le avusese de cnd ea si familia ei se mutasera n casa de la
marginea orasului. Le relata disparitia lui Muffin, apoi a lui Scout si umilinta ndurata
atunci cnd Sandy o scuipase.
-Apoi, azi-dimineata, ceva mai trziu, sfrsi ea, cu vocea plina de suspine, oh, eu... eu am
crezut... oh, Doamne, eu am crezut ca Jared si tatal meu au omort-o pe surioara mea! Se
uita n ochii parintelui MacNeill. Eram n laboratorul de biologie si am vazut...
Se opri atunci cnd un alt hohot de plns ameninta sa o nece din nou, dar continua.
-Am vzut-o pe Molly. Era taiata n bucti si o pusesera n borcane si...si...
Se uita nspre preot, parca implorndu-1.
-Ce este, parinte? Ce se ntmpl?
n loc s-i raspunda la ntrebare, parintele MacNeill i atinse mna care tinea strns
cruciuhta.
-De unde ai asta? ntreba el. Kim se ncrunta.
-M... matusa mea mi-a dat-o, rosti ea nesigur. Matusa Cora mi-a dat-o nainte s moara.
Preotul dadu din cap.
-Si mai e una, nu-i asa? ntreba el.
Kim scutura din cap, dar apoi si aminti scena din camera mtusii ei si ncuviinta.
-Era pentru Molly, sopti ea. A luat-o mama.
n acel moment parintele MacNeill i lua ambele mlnil ntr-ale sale si o privi drept n ochi.
-Vreau sa te gndesti bine, spuse el. I-a pus mama luciu ciulita lui Molly?
Kim dadu din cap ca nu.

-A zis ca o tine pna cnd Molly o sa mai creasca.

-Dar e n casa? insista parintele MacNeill.
-Da, probabil ca e n caseta cu bijuterii a mamei.
-Iar acum zici ca l-ai auzit pe Jared cum te striga? nca o data Kim dadu din cap.
-Dar nu era el, nu-i asa? Adica vreau sa spun ca erati dum-neavoastr cnd ncercati sa
ma treziti, nu?
Preotul i strnse si mai tare minile ntr-ale sale si o privi lix.
-O sa-ti spun ceva, Kim.
Tonul vocii lui o facu pe fata aproape sa-si piarda mintile, dar preotul continua sa o
stringa si mai tare.
-Trebuie sa fii puternica, mai adauga el. Poti sa faci asta? Kim ezita, dar se forta sa

raspunda ca da.
-N-au fost simple cosmaruri, Kim, i spuse parintele MacNeill. Nici unul dintre ele. Tot ceai vazut - tot
ce ai crezut ca ai visat - s-a ntmplat n realitate. Totul.
E imposibil!"
Nimic din ceea ce vedea nu putea fi adevarat.
Ultimul strigat al lui Janet continua sa fie amplificat la ne-sfirsit de ncaperea imensa.
Muschii i devenisera inerti si pentru o clipa, care i se paru o vesnicie, avu senzatia ca o
sa se prabuseasca pe podea.
Cauta confuza printre cotloanele mintii ceva, orice, care sa-i ofere un sens, o explicatiepentru scena
care se desfasura n fata ochilor ei.
Un cosmar?"
Dar era treaza! Stia c e treaza.
O halucinatie. Fara ndoiala era vorba de o halucinatie -toate schimbarile pe care leobservase, aspectul
ciudat al casei, bizarele alternari de culori din fresca de pe perete nuputeau fi altceva dect niste
halucinatii.
ncerca sa se familiarizeze cu imaginea din fata ei. Camera lui Jared, ncperea aceea cuiz statut si
pereti negri disparuse. Dar ceea ce gasise n locul ei nu avea cum s existe.
Cnd usa se deschisese ncet, lumina puternica o orbi pentru cteva secunde, dar apoiprivirea i se
limpezise si vazu un spatiu care se ntindea la nesfrsit, cu marginilepierzndu-se n umbre ntunecate,
invadat de lumina rece care parea sa vina de peste toili dl nicaieri. Insa imaginea ce o facuse sa tipe,
smulgndu i din gttltj acel urlet de oroare-, era altarul care se ntrezarea n dcpaii.insi care domina
ntregul spatiu, desi pareaimposibil de atins.
Oase. ntreaga ncapere era construita din oase umane mu de oase. Altarul era acoperitcu luminari
aprinse, care rspndcau un miros de came arsa ce se mbiba n aerulncarcat de un imn gros. Pe altar
zaceau ramasitele unei mini.
O mna de om.
Mna dreapta.
Unghiile erau crapate, pielea atrna, iar degetul aratator parea a fi ndreptat spre ea. Stiuinstinctiv de
unde provenea: din mor-mntul profanat al lui George Conway. Cndimaginea ncepu sa-i mistuie
creierul, se chinui s-si ntoarca privirea n alta parte, doarpentru a da peste altceva la fel de ngrozitor.
O recunoscu imediat: era una din labele dinfata ale cinelui lui Jared, era laba lui Scout. Alaturi zacea
piciorul unui alt animal, dar pe
acesta, din fericire, nu-1 recunoscu.
Simtind ca mai are putin si i se face rau, si muta privirea de pe lucrurile acelearespingatoare, dar dadu
peste o imagine si mai oribila: deasupra altarului plutea o crucerasturnata.
De cruce era tintuit un corp, sustinut printr-o singura teapa ce-i patrundea prin ambelepicioare si al
carui cap se balabanea n jos. nca alte doua tepuse strapungeauncheieturile de la mini, tintuindu-le
astfel de cruce.
n partea dreapta a corpului se casca o gaura mare din care picura snge. Snge sialtceva.
O masa de viermi ce misunau erupea din rana imensa.
n cele din urma, Janet privi chipul siluetei si tipetele ei umplura camera imensa, dar serasfrinsera
asupra ei sub forma unor hohote de rs sarcastice. Pentru ca deasupraaltarului si recunoscuse propriile
trasaturi, schimonosite de groaza, patate de sngele cei se scurgea n par.
Atunci simti durerea. Picioarele si minile i se zvrcolir n agonie, iar rana plina de viermiiflamnzi o
ardea cu o durere insuportabila. Simtea caldura sngelui ce izvora din rana, iarnarile i se umplura de un

miros statut, alterat. ncerca sa faca un pas napoi, cazu ngenunchi si urla din nou cnd minile nsngerate atinsera podeaua. Droguri!
Asta era! Cineva o drogase. Dar nici asa n-avea sens, pentru ca si amintea totul perfect, dinmomentul
n care Ted venise acasa noaptea trecuta. Facusera dragoste. Adormise nbratele lui. Se trezise
binedispusa si multumita. Nu mncase nimic, nu bause nimic.
Atunci cum...?" Dar n-avea sa mai apuce s-si termine ntrebarea niciodata, pentru ca nacel moment
aparura doua siluete. Desi stateau cu spatele la ea, i recunoscu imediat.
Sotul ei! Si fiul sau!
mpreuna asezara pe altar un pachet nvelit ntr-o piele de animal.

O piele acoperita cu blana aurie.

Apoi, chiar nainte de a ntelege ce este pielea aceea, simti ce se afla nfasurat n ea.
-Molly! tipa ea.
Ignornd durerea cumplita din mini si din picioare, Janet se repezi spre altarul grotesc. De
undeva se auzi un hohot de rs ngrozitor, iar Ted si Jared se ntoarsera sa o priveasca.
Ted si ndrepta un deget spre ea si Janet simti cum este strapunsa de un val att de
fierbinte, de parca ar fi fost taiata cu laserul. ncerca totusi sa ajunga la altar, ntinzndu
ni inimile, strignd numele fetitei ei mai mici:
- Molly... Molly... Molly... Molly...
Rsul batjocoritor i rasuna din nou n urechi si simti fulgerul dureros al fortei invizibile,
care venea din mna lui Ted.
Apoi, cnd mai avea doar ctiva metri pna la altar, Ted vorbi:
-Opreste-o!
Jared porni spre mama lui, tinnd n mna dreapta un puni nai stralucitor.
38
Parintele MacNeill o tinu pe Kim de mini si se uita adnc n ochii ei. nca se mai vedeateroarea din ei,
dar acum mai aparuse si altceva: o privire drz care ncepea sa ia loculfricii.
Stateau n fata casei si hotrrea fetei biruise teama paralizanta ce o coplesise nlaboratorul de biologie
de la scoala.
-Poti s-o faci, Kimberley, spuse el ncet. Nu uita ca matusa ta a avut dreptate. Crucea te
va apara. O s vezi lucruri mult mai nspimnttoare dect ti poti tu imagina, dar, atta
timp ct vei purta crucea, vei fi n siguranta. ntelegi?
Kim ezita, dar apoi ncuviinta din cap. n siguranta", sopti n sinea ei. Cuvintele se
transformasera ntr-un fel de rugaciune, pe care continua sa o repete, n timp ce
degetele se agatau de crucea aurie de la gt: n siguranta... n siguranta... n siguranta.
.." Dar daca se rupea lantul? Dar daca pierdea crucea si...
- Kim... Kuimmmmm...
Din nou vocea lui Jared. Acum se auzea nsa si mai ncet, de parca fratele ei s-ar fi scufundat
tot mai mult n adncurile din cosmarul ei, acolo unde ea nu l putea ajunge.
-Acum, sopti ea, adresndu-se att ei, ct si celor doi preoti care o nsoteau.
Lsndu-i pe trotuar, fata porni catre casa.
-Nu putem s-o lasam singura nauntru, spuse pai miele Bernard, n timp ce aceasta
traversa peluza.
Parintele MacNeill tacu pna cnd Kim urca scarile de la veranda. Chiar si de la o
asemenea distanta el tot putea simti fiorul de gheata ce venea dinspre cladire, aproape
ca vedea aura greoaie a raului ce plutea deasupra ei.
-N-avem de ales, raspunse el n cele din urma. Nici eu, nici tu nu am suporta macar s-i
calcam pragul. Nu avem puterea.
Dupa ce Kimberley Conway deschise ncet usa de la intrare, intra si o nchise n urma ei,
cei doi preoti ncepura sa se roage.
Zgomotul usii trintite rasuna prelung si lugubru n spatiul imens al casei. Ramase perfect
nemiscata. Aspectul interior se schimbase; curentul de gheata se simtea acum peste tot

si Kim era perfect constienta ca nu avea cum sa se apere mpotriva lui. Aerul devenise
att de sufocant, nct era aproape imposibil de respirat, si ntreaga ei fiinta i spunea sa
plece de acolo.
Sa plece acum, nainte de a fi prea trziu.
Dar, desi instinctul de autoaparare o mpingea sa se ntoarca, Kim se ndrepta spre scari.
Un sobolan aparut din senin tsni spre ea. Kim sari speriata, tipnd ngrozita.
Nu era real!"
Cuvintele rasrira n mintea ei exact cnd prinse cu mna cruciulita de aur de la gLSobolanul disparu.
Disparuse sau doar fugise pe usile deschise ale salii de mese?"
Se mbarbata singura, cutnd sa nlature panica provocata de sobolan, si continua saurce treptele.
Atmosfera devenea din ce n ce mai apasatoare si si simtea picioarelempotmoliti-iu nisipuri
miscatoare.
Ajunse la capatul scarilor, dar chiar cnd puse piciorul pe prima treapta, scara se umplude serpi. Erau
pretutindeni, nco-lacindu-se unul ntr-altul, miscndu-si capetele si ssindamenintator nspre ea.

Kim si strinse si mai tare crucea si urca si a doua treapta. Apoi a treia.
Serpii se dadura de-o parte si de alta, fcndu-i loc.
Cnd ajunse pe hol, un tipat ascutit strapunse linistea casei si Kim se rasuci, dar nu vazunimic.
Un alt tipat, de data asta nsa exact n spatele ei.
Se ntoarse din nou, ns tot nu zari nimic. Tipatul se transforma ntr-un urlet prelung, darKim si
acoperi urechile cu minile si alerga ct putu de repede la mezanin. Un momentmai trziu se opri n fata
dormitorului printilor ei si cnd atinse clanta se pregatisufleteste pentru ceea ce urma sa gaseasca
nauntru.
Usa se deschise.
Un cadavru, gol pusca, era spnzurat de candelabru, cu o funie groasa prinsa n jurulgtului.
Avea gura cascata si limba i atma hidos. Ochii lipsiti de viata o fixau pe Kim. Era mamaei!
Un strigat aproape inuman i rascoli pieptul, dar se abtinu; vocea dinauntru i vorbi iarasi:
Nimic nu e real!"
Bratul inert al mamei prinse dintr-o data viata si o acuza amenintator cu degetul: E vinata!" Cuvintele
ragusite se rostogolira printre buzele livide ca o lovitura de pumnal.
Lui Kim i se nmuiar genunchii si o clipa avu senzatia ca inima o sa-i sara din piept.
Simtea ca e pe punctul de a face o criza de isterie. Dar undeva, n adncul sufletului, oauzi pe matusa ei
soptindu-i: Te va apara. Crucea te va apara". Chi-nuindu-se din toateputerile sa ignore sentimentul
coplesitor de panica, fata si lua ochii de la imagineacadavrului atrnat de candelabru si se apropie de
masuta de toaleta unde se jm .< icaseta cu bijuterii. i deschise capacul si ncepu sa caut! III de-a doua
cruce. Caseta eraplina cu tot felul de lanlisoaic m inele ieftine, dar nici urma de cruciulita. Dedesubtul
eimai gasi un alt compartiment n care se aflau trei cutiute mici. Primi continea un sirag deperle; a doua
un pandantiv din jad pe caic Kim nu-1 mai vazuse de o gramada de ani, decnd murise bunica ei. De
lantisorul pandantivului era prinsa o mica eticheta, pe carebunica ei i scrisese un mesaj: Pentru Kim
cnd va mplini 11 de ani". Lua bijuteria pentru
o clipa, dar o puse la loc, iar apoi desfacu si cea de-a treia cutiuta.
Cruciulita mult dorita sclipi n ntunericul din camera. Atunci cnd Kim o ridica, un strigat
de agonie izbucni din spatele ei. Se rasuci si vazu corpul mamei ei contorsionndu-sc;
minile veneau spre ea cu degete lacome, pregatite sa-i smulga crucea.
-Nu! sopti Kim. Niciodata!
Fantoma tipa din nou si chipul i se schimonosi de furie. si ntinse si mai tare bratele, pna
cnd o atinse pe Kim cu degetele.
Desi curajul parea s-o paraseasca, iar inima i batea nebuneste, Kim nu se feri.
Cu un ultim urlet de neputinta, spectrul teribil al mamei disparu.
Kim si nfasura cu atentie lantisorul n jurul degetelor si se ntoarse lnga usa, unde se
opri si asculta. Prin lemnul greu de stejar patrundea un sunet, care i se paru cunoscut,
dar nu reusi sa-si dea seama ce este exact.
Deschise putin usa si instantaneu zgomotul de dincolo aproape ca o asurzi.
Viespi!
Erau cu milioanele, formnd un roi att de gros, nct de abil zarea celalalt capat al holului.
Primul gnd care i trecu piifl minte fu sa nchida usa si sa se ascunda pna cnd roiul deinsecte va
disparea. Dar realiza imediat ca nu era solutia cea mai buna, asa ca deschiseusa larg.
Viespile ncepura sa roiasca n jurul ei.
ncet, dar sigur, Kim porni spre scari, desi dintr-o clipa n alta se astepta sa simta cummilioanele de ace
se vor nfige n trupul ei. O rupse la fuga n cele din urma, cobori scarilen graba, apoi ajunse n sala de
mese. nchise usile cu putere n urma ei si brusc bzitulinsectelor nceta.
ndreptndu-se catre scarile care duceau la subsol, Kim facu tot posibilul sa nu priveascafresca pictata

de mama ei, ngrozita de ceea ce ar putea vedea acum. Dar pictura iatrase privirea ca un magnet si
aproape ca i se taie rasuflarea cnd descoperi scena deinfern ce se desfasura dincolo de usile franceze
pictate cu atta grija de Janet. Flacarilenghitisera totul; crengile goale ale copacilor se tranformaser n
limbi de foc, iar cerulera acoperit cu nori negri de fum. De-a lungul peluzei se zvrcoleau mii de
oameni.
Gemetele sfsietoare ale sufletelor chinuite i umplura inima de o disperare aproape

insuportabila.
Simti atunci cum o cuprinde o dorinta navalnica - o nevoie stringenta de a scapa de frigulcare i
patrunsese n oase chiar din clipa n care intrase n casa. Brusc, usile franceze numai erau pictate pe
perete si Kim stiu ca era suficient sa treaca de ele ca sa sencalzeasca.
Focurile Iadului!
Facu un pas nspre ele; acestea se deschisera, parca la comanda, ntmpinnd-o. nca unpas. Si nca
unul. nca unul si...
Revenindu-si din atractia aceea hipnotica, Kim ntoarse spatele eternitatii n flcari sipomi spre usa care
ducea la subsol.
n urma ei rasuna o bufnitura si se trezi n bezna. Tinnd crucea strns n mn, cobor.
Janet simti vrful pumnalului cum i atinge gtul, dai nu i macar amenintarea lui nu puteas-o opreasca.
Din pacate, restul corpului nu mai raspundea la semnalele trimise decreier. Avea senzatia ca o forta
nepamnteasca preluase controlul asupra ci, oblignd-o saramna pe loc si sa priveasca.
Ted desfacuse pielea cinelui si acum Molly zacea goala pc altar.
Fetita, posedata si ea de aceeasi forta invizibila, nu facea nici cea mai mica miscare ca sascape. Dar
plngea, si Janet auzea groaza din glasul ei.
Ted aseza copilul pe spate. n lumina difuza a luminarilor, copila ei scumpa arata completneajutorata.
Privea ngrozita imaginea de pe cruce -imaginea lui Janet -, iar Janet erasigura ca Molly credea ca tot
ceea ce vede este real.
-Opreste-te, l implora ea pe Ted. Pentru numele lui Dumnezeu, Ted! Ce faci?
Ted se ntoarse cu fata spre ea. Desi l recunostea, fata i era umflata, iar tenul patat.
Avea corpul plin de bube si pustule si, cnd se ntoarse, roba se desfacu.
Pielea lui se ncretea ntr-un mod ciudat, si Janet vzu curind si cauza acelor ncretimri:
din el ncepura sa iasa mii de viermi, care cadeau pe podea, misunnd cu miile si venind
lacomi spre ea.
Cnd izbucni n hohote de plns, din gura sotului ei se rostogoli un ris batjocoritor si crud.
Ochii lui sclipira malefic n momentul n care mna lui Jared se misca. Janet simti cum
pumnalul i cresteaza pielea de pe gt.
-Asteapta! porunci Ted.
Jaxed nmarmuri. Cutitul se opri, dar vrful atingea n continuare carnea femeii.
-Molly, rosti Ted. Mai nti Molly, si-apoi mama ta.
-Nu, sopti Janet.
Era un cosmar - fara ndoiala, era un cosmar!" Si totusi, desi parea absurd, Janet stia ca
nu viseaza.
- Oh, te rog... gemu ea cu vocea sfrsita.
Jared pleca de lng ea, lasndu-i o picatura de snge pe gt. Dar Janet se afla n
continuare sub lanturile foitei nevazute si nu putea face nimic s-si salveze copilul. n
timp ce ea l privea disperata, Jared se apropie de altar si se apleca peste Molly, fixnd
cutitul exact deasupra stomacului ei.
-F-o, Jared, sopti vocea amenintatoare a lui Ted. Stii ca trebuie s-o faci. Stii ca si tu vrei
asta! Serveste-ti stpnul, Jared! Serveste-1, asa cum i-am promis c-ai s-o faci!
Janet exploda ntr-un strigat de mnie.
-Ce, zbiera ea, ce stpn? Ce ai promis? Spune-mi ce ai facut!
Ted o privi cu ochi scaparatori.
-Am facut ce trebuia sa fac, scuipa el cuvintele. Exact ceea ce era necesar, pentru mine

si pentru tine.
Janet l privea ncruntata, ncercnd sa nteleaga ce vrea sa spuna. Nimic din ce vedea si
auzea, absolut nimic nu parea posibil. Dar n adncul sufletului ei stia ca se nsal. Stia ce
facuse Ted.
si vnduse sufletul.
Si pe-al fiului lui, de asemenea.
Nu fiul lui! Fiul lor!
-Nu, tipa ea. Nu poti s-o faci! Nu-1 poti vinde pe Jared! Nu e al tau, Ted!
-Asa sa fie? spuse Ted, ironic. Doar priveste-1. O sa fac exact ce i spun eu.
Se ntoarse spre altar si-si ridica bratele.
Janet vazu cum imaginea crucii rasturnate dispare. n l< ui ei aparu o alta viziune a
raului pur, un chip cu trasaturi luate dlfl cel mai urit cosmar posibil. Ochii, adnciti n

orbite purulentei sclipeau n lumina rece. O priveau fix, intrnd n ea, scotocind In toate
cotloanele sufletului ei, cutnd... ce?
Slabiciunea!
Ce vrei?" Desi ntrebarea nu fusese rostita cu voce (are, Janet auzi vocea terifianta - desi
seducatoare n acelasi timp vorbindu-i chiar lng ureche: Poti sa le ai. Poti avea orice ti
doresti".
Acum imaginea ncepu sa se modifice, chipul diavolesc to-pindu-se ncet-ncet, pn cnd
l zari din nou pe Ted.
Dar nu era Ted cel de acum.
Ci Ted asa cum fusese cu ani n urma.
Dar nu, nu era nici acel Ted. Barbatul pe care l privea ea acum, asezat n fata altarului,
era un Ted la care ea visase dintotdeauna.
Desavrsit din toate punctele de vedere, cu trasaturi dumnezeiesti si ochi limpezi ca apa.
Era un Ted ideal.
Barbatul i zmbi. II auzi cum i vorbeste, mngind-o, alintnd-o. Facndu-i promisiuni.
-Orice, Janet. Poti avea orice ti doresti. Viata ta poate fi exact asa cum ai visat...
Vocea continua, soptindu-i, murmurndu-i, atingnd-o n adncul sufletului.
-Nu, reusi ea sa ngne, dar de data asta pe un ton implorator. Dar vocea si continua
cntecul de sirena, n timp ce ochii o
priveau cu blndete. Janet resimti din ce n ce mai mare puterea tentatiei.
-Te rog, l implora ea. Nu-mi face asta... te rog, nu face asta...
Atunci nsa simti minile lui Ted pe trupul sau, degetele lui calde explorindu-i fiecare
prticica, atingnd-o si mngind-o. Vintrele i se nfierbntara si curind cuvintele ei se
transformara n gemete usoare de extaz.
-Vrei, Janet, i susura vocea la ureche. Stiu ca si tu vrei. Orice si totul. Dar trebuie s mi
te daruiesti, Janet. Primeste-m! Lasa-ma s intru n tine. Lasa-ma sa te posed. Lasam...
Brusc, cutremuratoarea scena de seductie fu ntrerupta de un singur cuvnt care rasuna
n catedrala imensa. -Nuuuuuuu...!
Pentru o clipa, femeia nu stiu de unde aparuse sunetul, dar apoi l auzi din nou, din
spatele ei. si smulse privirea de pe imaginea perfecta a lui Ted care plutea deasupra
altarului si se ntoarse.
O vazu pe fiica ei cea mare venind spre ea. Kim era de o paloare cadaverica, iar n ochi i
se putea citi groaza. Cu mna dreapta si tinea strins crucea de aur. Mergea cu mna
stinga ntinsa nainte si Janet observa ca dintre degetele ei atrna un alt lantisor cu cruce.
Cnd Kim se apropie, Janet se ntinse sa ia crucea, dar Kim trecu pe lng ea, privind fix...
... Imaginea de deasupra altarului! Expresia de pe chipul ei spunea clar cui avea sa-i ofere Kim
crucea, fiintei oribile ce plutea peste luminarile aprinse. Atunci, viziunea acelui Ted perfect
se transforma n altceva. Ochii i erau plini de ura. Tenul fin doar cu o secunda n
urma se nrosi si se acoperi cu solzi, iar buzele pline se subtiara si se ntarira pn cnd
Janet si dadu seama ca se uita la botul unei reptile.
Gura se deschise si dinauntru tsni un sarpe cu doua capete, care ssia si si arata coltii
plini de venin.
Scncind de groaza, Janet se feri de monstruoasa aratare.

nsa Kim continua sa se apropie de el ncet.

Jared si Ted se aflau acum amndoi n fata altarului, protejlti de imaginea grotesc
aparuta deasupra lor. Pumnalul vihi | iu mna dreapta a lui Jared, la doar ctiva centimetri
de pieptul g< <\ al lui Molly, si cnd Kim veni si mai aproape, vocea lui Ted rasuna n
ntreaga ncapere.
-F-o, porunci el nca o data. Fa-o acum!
Jared si misca mna si cutitul atinse pielea lui Molly.
-FA-O! urla Ted. mplineste sacrificiul!
Nu este real!"
Kim si repeta cuvintele n gnd, ndreptndu-se spre altar, ncerca sa nu priveasca fiinta
nfricosatoare de deasupra, con-centrndu-se ca picioarele ei sa asculte de vointa mintii
ei, nu de puterea spaimei.
Nu este real" si spuse nca o data.
Dar acum stia ca totul este real, ca ceea ce vedea era chiar sursa raului si nu o simpla
nchipuire trimisa de pe trmurile celelalte ca s-o sperie.

Auzea n continuare vocea fratelui ei strignd-o, dar acum era si mai slaba. Distantascazuse suficient
nct sa-i poata simti gndurile si, daca mai ntrzia mult, Jared avea sase supuna total parintelui sau. Si
atunci ar fi fost prea trziu.
Serpii gemeni se ntinsera spre ea, aratndu-si coltii si fixnd-o cu niste fante sclipitoare nloc de ochi,
dar cnd ridica micul talisman n fata lor, batura n retragere, ssind furiosi siscuipnd.
Se apropie si mai mult si, de data asta, ntregul chip al demonului urla mfuriat. n ciudazbieretelor
nefiresti, Kim nainta si se opri exact n dreptul fratelui ei, care statea n fataaltarului, lumina
luminarilor vazu cum vrful pumnalului statea ne-scat pe pieptul luiMolly. Fetita plngea, vrnd la
mama ei.
-Fa-o, blestemat s fii! auzi Kim porunca tatalui ei si vazu cum ncheieturile lui Jared se
albeau pe masura ce degetele sale strngeau tot mai tare minerul cutitului.
l ridica putin mai sus, pregatindu-se sa-1 nfiga n pieptul surioarei lui.
Kim se repezi si puse lantul la gtul lui Jared. Crucea i cazu pe piept.
n momentul n care crucea l atinse, chipul lui Jared se schimonosi de furie si ridica si mai sus
pumnalul. Deschise gura si slobozi un tipat de mnie. O secunda mai trziu, cutitul se
nclina, stralucind.
Apoi l nfipse n pieptul lui Ted Conway.
Ted se mpletici, dndu-se napoi, dupa care cazu n genunchi. Jared, care tinea n continuare
pumnalul foarte strns, l scoase brusc. Ted l privi socat pe Jared, culoarea disprndu-i
din obraji. Deschise gura s vorbeasca, dar Jared i vr violent cutitul direct n fata,
nfigndu-1 ct mai adnc, simtind cum trece prin cerul gurii, pn n creier.
Ted se rostogoli pe podea cu sngele nca glgind prin rana din piept, mort.
-Ia-o pe Molly, sopti Jared cu ultimele puteri, dar Kim i auzi cuvintele abia soptite doar n
mintea ei. Ia-o si pe mama. Si iesiti. Pentru numele lui Dumnezeu, iesiti odata!
Kim o smulse pe Molly de pe altar, se ntoarse si o lua la fuga pe intervalul din mijloc,
strignd spre Janet s-o urmeze. Un moment mai trziu, iesira n goana pe usa.
Revenira n bezna de pe scari.
Cosmarul ngrozitor parea sa dispara si Janet se opri brusc.
-Nu... nu nteleg, balmaji ea. Ce...
Dar Kim, cu Molly n brate, o mpinse n sus pe scari.
-Afara! tipa ea. Jared spune ca trebuie sa iesim afara. Acum!
Ceva din vocea fiicei ei i nlatura confuzia n care pluti l 0 lua pe Molly din bratele lui Kim si se
repezi pe scara. TreCUXt prin sala de mese, traversara holul de la intrare si ajunsera In
sfrsit pe veranda din fata.
Soarele stralucea cu putere si aerul era strabatut de o adieri placuta.
Janet regasi dimineata perfecta n care se trezise.
39
Parintele MacNeill nceta sa se mai roage cnd usa casei se deschise larg. Cnd o vazu pe
Kim iesind pe veranda, dupa numai zece minute, era aproape sigur ca fata daduse gres.
Fie nu gasise cea de-a doua cruce, fie, cel mai probabil, se pierduse cu firea.
Nici macar nu lua n consideratie ce era mai rau si anume ca ea s-si fi pierdut crucea de
la gt.
Dar cnd o zari si pe Janet cu Molly n brate, rasufla oarecum usurat si facu un pas spre
casa. Insa calcnd pe proprietatea Conway, l cuprinse din nou fiorul acela de moarte si

preotul ntelese imediat ca teribila confruntare nu se terminase.

Kim, vlaguita din cauza celor traite, aproape c lesina n bratele ocrotitoare ale parintelui
MacNeill. O prinse, simtindu-i bataile iuti ale inimii si tremurul corpului.
-Gata, acum e bine, i spuse el. Totul o sa fie bine. n cele din urma, fata ncepu sa selinisteasca.
-Unde e fratele tau? ntreba parintele. Apoi si mai precipitat.
- Unde e?
Kim si ridica fata nspre el - pe obraji i curgeau siroaie de lacrimi pe care nu mai puteasa si le
controleze - si se uita rugator n ochii lui.
-A ramas, sopti ea. Mi-a spus s plec, dar el a ramas.
-Si tatal tau?
Vocea i tremura si Kim se abtinu ct putu ea de mult sa nu dea drumul unui suspin
sfsietor.
-El... el e mort, rosti cu glas pierdut. Jared... Parintele MacNeill puse degetul aratator pe

buzele ei,
oprind-o.
-Nu Jared, spuse el ncet. Jared nu a facut nimic. Se uita adnc n ochii ei.
-ntelegi? Acela n-a fost niciodata fratele tau. Niciodata. Janet, ajunsa la capatulputerilor, se aseza pe
iarba dintretrotuar si strada. Strngnd-o pe Molly ct putea ea de tare -de parca ar fi vrut sa seasigure c
nimeni nu avea s i-o mai ia din brate -, ncerca sa nteleaga ce s-a ntmplat.
Dar nu era n stare. Nimic, absolut nimic nu avea vreun sens. Din discutia purtata ntrepreot si Kim
reiesea c ei nu numai c stiau prin ce cosmar trecuse, dar si ntelegeaucumva semnificatia lui. si
ntoarse privirea spre casa, dar n fata ochilor nu vedea dectimaginea ngrozitoare a fiului ei, a cutitului
-stralucind de snge - strns cu o fortasupranaturala, care l ameninta pe Ted.
Chiar deasupra lui Ted...
Nu, nu Ted.
Cineva - ceva diferit. Dar nu Ted. Si nu Jared."
Fara ndoiala c fusese un cosmar - sigur fusese un... Aproape convinsa ca si pierde
mintile, cu un ultim efori spuse.
-Spune-mi, implora ea cu voce stinsa. Cineva, va rog, cineva sa-mi spuna ce se ntmpl
cu mine...
Parintele MacNeill ngenunche lnga ea si i puse mna protector pe dupa umeri.
JOHN SAUL
- Iadul, rosti el ncet. Tocmai te-ai ntors din iad, Janet. Dar
casei. Stia ca batalia nu se sfirsise. Nu nca.
40
Spatiul imens din jurul lui se umplu cu ragete de furie care amenintau sa-i spargatimpanele lui Jared.
Uitnd de pumnal, si acoperi instinctiv urechile cu minile pentru aopri tipetele disperate ale sufletelor
condamnate si vaietele agonizante care rasunau
peste tot.
Cutitul, cu lama patata de sngele lui Ted Conway, picase la doar ctiva centimetridepartare de mna
inerta a lui Ted. Cnd Jared se ntoarse cu spatele la altar, piciorulatinse minerul pumnalului, care se
nvrti, atingnd degetele victimei.
Cnd metalul atinse carnea, degetul se chirci de parca ar fi fost electrocutat. Apoi, n locsa si reia
rigiditatea specifica mortilor, palma lui Ted strnse cutitul. Sngele de pe lamadisparu ca si cum ar fi
fost supt de corpul njunghiat cu cteva momente mai devreme.
Ted scoase un sunet ragusit si se ridica mpleticindu-se, dupa care se sprijini de altar. siprivi fiul cu o
furie att de intensa, nct Jared se opri si se ntoarse cu fata spre el.
Tatal lui deschise gura si Jared i putu zari rana dinauntru. Cuvintele mproscate pringaura sngerie
aduceau mai degraba u un gjit, dar Jared le auzi perfect. - Nu, gfi Ted.
Nu asa.
ncerca sa-si ndrepte spatele si facu un pas catre fiul su. - Nu asta e sfrsitul.
i ntinse o mna, implorndu-1 din priviri.
mpins de o forta careia nu se simti n stare sa-i reziste, Jared se apropie de tatal su, darchiar nainte ca

degetele lor sa se atinga, din subconstient i rasari o imagine.

Era noapte.
Jared dormea n camera lui. Apoi se trezise, fara vreun motiv anume. O voce - vocea
tatalui sau -l striga. Se ridicase din pat si pornise pe scari, trecnd prin sala de mese
pna jos n pivnita. O usa. O deschise.
ncaperea era necata ntr-un abur gros, dar vazu mina ntinsa a tatalui sau.
-Ajuta-ma, Jared. Trebuie sa ma ajuti.
Patrunse si mai adine n ceata sufocanta si apuca strins degetele reci ale celui care i era
tata. In clipa n care Ted l prinsese de mina, Jared simti cum l cuprinde un sentiment de
disperare adnca.
Se simti pierdut, abandonat.
Teama i patrunse n suflet; era ngrozit de ceea ce tatal lui era pe punctul de a savrsi,
darnu-i putu rezista.
Ted l conduse prin aburul misterios pna la un altar de aur, plin cu bijuterii, ce parea sa
fie luminat chiar din interior. Deasupra altarului observa o cruce rasturnata, iar n fata ei
ntlni imaginea raului pur.
Simti cum inima i se face cit un purice. ncerca sa-si mute privirea, dar nu reusi. Ochii de

pe chipul acela oribil erau lacomi si, nainte ca tatal lui sa-i vorbeasca, Jared stiu dupa
ce ///. demonul.
Atunci ntelese ca e pierdut.
-Esti Sul meu si primul nascut, rosti Ted. Mi te vei supune' Incapabil sa opuna chiar si cea
mai slaba rezistenta, Jiuvil continua sa fixeze chipul diavolului.
-Ti-1 daruiesc pe fiul meu, l auzi pe tatal lui spunnd. Demonul zmbi, si Jared auzi o alta
voce, care parea sa vina
de pretutindeni si de nicaieri. i patrunse pna n cele mai ascunse coifuri ale sufletului si
baiatul l asculta. Nu avea de ales.
-mi apartii, Jared, sopti vocea. Tatal tau mi te-a daruit, si acum esti al meu. Jared dadu
din cap.
-Ma vei servi pe mine si numai pe mine. mi vei construi o catedrala si i vei aduce si pe
altii. Ma vei hrani. Mi te vei nchina, mi vei distruge dusmanii.
Vocea continua sa-i sopteasca, dndu-i amanunte despre raul n care va trai, despre
sacrificiile pe care le va face.
Apoi, nainte ca zorile sa-si faca aparitia, se ntorsese n camera lui, n patul lui si
adormise.
Cnd se trezise din nou, stia ca nu fusese un vis si n ziua aceea coborse pentru prima
data la subsol, acolo de unde avea sa porneasca totul.
ncepu sa faca exact ceea ce i poruncise vocea diavolului.
Incapabil sa reziste, o strigase pe Kim, implornd-o sa-1 ajute, si de mai multe ori aceasta
venise.
Ea vazuse ce se ntmpla, vazuse ce facea, dar nu ntelesese, nu-1 ajutase.
Pna astazi.
Cnd mna lui Jared mai avea doar ctiva centimetri pna la mina lui Ted, baiatul si-o
retrase brusc, si, n loc sa i se alature tatalui sau pe drumul pierzaniei, strnse cu putere
crucea de aur pe care sora lui i-o pusese la gt. si simti sufletul revenind, iar rceala si
singuratatea n care traise pna atunci ncepura sa se topeasca. Pe masura ce rul i
parasea trupul, urletele care umpleau catedrala sporeau n intensitate. De data asta nu
mai erau strigatele sufletelor condamnate pe veci n iad. Diavolul nsusi ragea furios ca
victima i scapa printre degete.
Jared arunca o ultima privire viziunii sinistre care plutea deasupra altarului, apoi se
ntoarse spre tatal sau.
-M-ai daruit lui, spuse el ncet. Ti-ai oferit propriul fiu Diavolului!
Trecnd pe linga tatal su, care cazuse deja n genunchi, Jared lovi luminarile de pe altar si
vocea diavolului urla cu furie:
- Huuu!
ntr-o secunda, flacarile se rspndira n ntreaga catedrala, iar tatal lui, sngernd si mai
mult acum, se nvrtea disperat printre ele, cnd ntr-o parte, cnd n alta, ncercnd sa
scape.
Dar nu mai exista nici o scapare pentru el.
Niciodata.
Rostind o rugaciune pentru prima oara de cnd intrase n casa blestemata, Jared se
ntoarse si pomi spre usa.

-Sfnta Marie, Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te pentru noi, pacatosii, acum si n ceasulmortii
noastre...
-Ce crezi ca o s faca acum cu ea? o ntreba Luke Roberts pe Sandy Engstrom.
Sandy ridica din umeri, indiferenta.
-Din partea mea, poate s-o nchida la balamuc si s arunce cheia.
Desi mai era nca o ora pna la prnz, Luke si Sandy vi-m.ni aici nca de cnd parinteleMacNeill si
parintele Bernard o MO sesera pe Kim din laboratorul de biologie. Dupa cebauserl I doua sticla de
Coca-Cola, hotarsera ca, daca vreuna dintre calugarite o sa se iade ei a doua zi cnd se vor duce la
scoala, sa spun ca fusesera att de suparati pentruceea ce i se ntmplasc lui Kim, nct n-au mai
suportat sa ramn la ore.
Luke rnji rautacios.
-Credeam ca Kim este cea mai buna prietena a ta.
-Melissa Parker a fost cea mai buna a prietena a mea, ras-pune Sandy. Kim prea o facepe sfnta.
Aplecndu-si usor capul, l privi pe Luke piezis. Ia zi, tu si Melissa ati facut-ovreodata?

Luke rse sarcastic.

- Glumesti? Era la fel de proasta ca Kim. Ziceai ca are de gnd s se calugareasca, nu alta!
Sandy ddu s spun ceva, dar brusc simti cum i se ia o greutate de pe inima.
O povara de a carei existenta nu fusese constienta.
Un moment - care trecu ct ai clipi - avu senzatia ngrozitoare c o sa vomite din nou, asa cum i
se ntmpla n fiecare dimineata dup ce petrecuse noaptea aceea la Kim, dar se linist i
imediat.
Se scutura, clipind. Se simtea complet dezorientata. Ce facea ea la ora unsprezece
dimineata n pizzerie? Sora Clarence o s-o pedepseasca sever!
Iar n fata ei se gasea Luke Roberts! Luke Roberts, cu care se jurase ca nu o s mai stea
de vorba niciodata. Tocmai se pregatea s plece, cnd Luke sari brusc n picioare.
- Isuse! spuse el. Ce naiba caut eu aici? Parintele Bernard si parintele Mack o sa ma omoare de
data asta!
Fara s-si ia rmas-bun, tsni pe usa si o lua la goana spre scoala.
Sandy lasa pe masa suficienti bani ca sa acopere consumatia.
Se ridica de pe bancheta de piele si porni si ea spre scoala, cu mintea eliberata de tot ce
i se mtmplase de cnd intrase prima data n casa Conway.
Continund sa se roage, Jared Conway trecu prin sala de mese si ajunse n holul principal.
Casa se zbatea nca sub raul care i acaparase fiecare coltisor si, cnd ajunse la usa de la
intrare, simti cum acesta se ntindea dupa el, lacom, ntr-o ultima ncercare de a-1 trage
napoi n tarmul mtunericului.
Deschise usa si pasi pe veranda din fata.
I se paru ca aude nca o data vocea tatalui sau strigndu-1.
Dupa ce cobor treptele si pomi sa traverseze peluza nspre locul unde se aflau Janet, Kim
si Molly, casa izbucni n flacari.
Jared stia c flacarile nu vor putea fi stinse niciodata complet.
mbrtisndu-si mama si sora geamana, privi ndelung focul, pn cnd structura casei
ceda, prabusindu-se cu un zgomot asurzitor.
Atunci se ntoarse cu spatele.
Pentru el, n sfrsit, totul se terminase.
n curnd n format de buzunar
John Saul
Prezenta
Cnd doctorul Katharine Sundquist primeste propunerea de a lucra la un proiect arheologic n
idilicul Maui, pare ca soarta i-a oferit o sansa ideala pentru ca fiul ei de 16 ani, Michael, sa-si
revina dupa moartea recenta a tatalui sau. Curnd nsa se dovedeste ca paradisul este,
de fapt, un adevarat infern. ntr-o aripa a laboratorului n care Katharine lucreaza, dar n care
accesul este restrictionat, au loc experimente medicale terifiante. n plus, n cursul uneiscufundari n
ocean, Michael si trei dintre prietenii lui snt contaminati cu o substanta carele face plmnii alergici la
oxigen. Unul cte unul, baietii snt ucisi sau pur si sini piu dispar
-iar cnd Michael este ultimul ramas, Katharine si da seama ca trebuie sa nfrunte teribilele
secrete pentru a-si putea salva fiul.
Clubul cartii ]Q

. H. BEECHER-STOWE Coliba unchiului Tom

. THOMAS HARDY Departe de lumea dezlantuita
. VICTOR HUGO Notre-Dame de Paris
. HERMAN MELVILLE Moby Dick
RAO CLASIC
. SEI SHONAGON nsemnari de capati
. HENRYK SIENKIEWICZ Prin foc si sabie (2 voi.)
. WILLIAM THACKERAY Blciul desertaciunilor (2 voi.)
. L.N. TOLSTOI
Sonata Kreutzer si alte povestiri
OPERE XX
. HERMANN HESSE
Narcis si Gura-de-Aur; Gertrude; Lupul de stepa
. FRANZ KAFKA
Scrieri postume si fragmente (II)
. ANDR MALRAUX Antimemorii I: Oglinda limburilor; Capul de obsidian / Omul precar

si literatura
. GABRIEL GARCIA MARQUEZ, Incredibila si trista poveste a candidei Erndira si a bunicii
sale fara suflet
. HENRY DE MONTHERLANT Fetele; Indurare pentru femei
. MARIO VARGAS LLOSA Razboiul sfrsitului lumii; Conversatie la Catedrala
. VIRGINIA WOOLF Spre far; Orlando
. FEDERICO ANDAHAZI Secretul culorii pure
. JULIN BARNES
O istorie a lumii n 10 capitole si jumatate; Privind n soare
. EX. DOCTOROW Labirintul apelor
. MARGARET DRABBLE Drumul stralucitor
. MARGUERITE DURAS Amanta engleza
. JULIA KRISTEVA Samuraii
. JAVIER MARAS Inima att de alba
Gonzmjtio ian
. ROSA MONTER Xiua inocentilor
. KENZABUR E O experienta personala
. ANTONIO SKRMETA Postasul lui Neruda
. PHILIPPE SOLERS Steaua amantilor
. JOS CARLOS SOMOZA Pestera ideilor
. ROSE TREMAIN Restauratia
. ENRIQUE VILA-MATAS Bartleby & Co
. VIRGINIA WOOLF Jurnalul unei scriitoare
SUCCESE INTERNATIONALE
. DA VID BALDACCI Putere absoluta
. CLIVE BARKER Cobai - Semintia Noptii
. MIREILLE CALMEL Camera blestemata (seria Jocul Lupoaicelor, voi. 1)
. JOHN CASE
Intiul calaret al Apocalipsei; Sindromul
. TOM CLANCY, Rainbow Six (2 voi.);
-Ordine prezidentiale (2 voi.)
. TOM CLANCY, STEVE PIECZENIK Centrul de comanda V: Echilibru
de forte
. JOHN LE CARRE Omul nostru din Panama; Experiment sflfl
. ROBIN COOK
Rfsc asumat; Tratament fatal; Rapirea; Intentii periculoase
. ANTOINE B. DANIEL Printesa Soarelui; Aurul din Cuzco; Machu-Picchu, Cetatea Secreta
(seria Inca, 1, 2, 3)
. NELSON DeMILLE Plum Island
. WILLIAM DIEHL Domnie n iad; Eureka
. DANIEL EASTERMAN Al noualea Buddba
. BEN ELTON Popcorn
. JOSEPH FINDER Puteri exceptionale
. IAN FLEMING

Doar pentru ochii tai; Operatiunea Thunderball; In Serviciul Secret al Maiestatii Sale;
Spionul care m-a iubit; Traiesti numai de doua ori; Barbatul cu pistolul de aur; Caracatitasi alte
povestiri (sena James Bond)
. FREDERICK FORSYTH Fantoma din Manhattan; Dosarul Odessa
, . JOHN GRISHAM
... Si vreme ecasa ucizi; Firma; Cazul Pelican; Campionul din Arkansas; Clientul;
Mostenitorii; Maestrul; Camera mortii; Omul care aduce ploaia; Testamentul
. THOMAS GIFFORD Puterea destinului; Assassini
. CHUCK HOGAN ncercuirea
. CHRISTIAN JACQ
Nefer cel Tacut; Femeia nteleapta; Paneb
cel Zelos; Locasul Adevarului (seria Piatra
luminii); Arborele vietii (seria Misterele
lui Osiris) UI TLM LAHAYE, JERRY B. JENKLNS
Supravietuitorii; A rmata patimirilor;
Nicolae (seria Supravietuitorii) U JOHN KATZENBACH

Ziua rafuielii; Omul din umbra;

Razboiul lui Hart i JMERNARD KNIGHT
Dincolo de liman l DEAN KOONTZ
Soapte; Unicul supravietuitor
. WILLIAM KOT/WINKI I E. T., extraterestrul
. JOHN LESCROART Justitie exemplara
. DAPHNE DU MAURIER Rebecca; Hanul Jamaica
. PETER MAYLE Viata de cine
. TONY PARSONS Copil si barbat; Barbat si sotie
. ANNE RICE
Diavolul Memnoch; Vampirul A rtnatid; Vampirul Lestat; Vampirul Vittorio; Regina
damnatilor
. ROBERT ROSENBERG Camera de montaj
. KENNETH ROYCE Presedintele a murit
. JOHN SAUL Umbra; Creatura
. WILBUR SMITH
Razboinicii Nilului; Magul; Ultimul papirus
. NICHOLAS SPARKS
Nopti n Rodanthe; Jurnalul unei iubiri
. PAUL SUSSMAN Armata lui Cambyses
. MICHAEL TEITELBAUM Aventurile Omului-Paianjen; Barbatii n negru II
. J.R.R. TOLKIEN
Silmarillion; Trilogia Stapnul Inelelor; Hobbitul
. SCOTT TUROW Erori judiciarePROZA ROMNA CONTEMPORANA
1 i K A/.VAN IOAN BOANCHIS . DINU SARARU
1'ortocaliu Ciocoii noi cu bodyguardUI A NA CALINA GARAS . ALEX MIHAI STOENESCU
Masca norocului Misiunea dominicana UI NICOLAE ROTARU
fngerii de otel; Trilogia de lutNON-FICTIUNE
U ROBERT ATKINS
Noua dieta revolutionara Atkins h ARLOSCASTANEDA i .datorie la Ixtlan; nvataturile lui don
Juan; Cealalta realitate, Povestiri dfspre putere9 Atltvartd despre copii t Adriarul despre mamici
. CATHERINE DEVRYE Ceai fierbinte cu lamie si mior
. ERNEST VOLKMAN Spionaj
. SOUAD Arsa de vie
ADEVARUL DESPRE...
. Adevarul despre stres
. Adevarul despre tatici
\ RAO PENTRU TINERI
. ANN BRASH A RES
Pantalonii Calatori; A doua vara a Pantalonilor Calatori

. EOIN COLFER
Artemis Fowl; Incidentul din Arctica
. JAMES FENIMORE COOPER Ultimul mohican
. NANCY FARMER Casa scorpionului
. ANTHONY HOROWTTZ Stormbreaker; Academia Point Blanc (seria Alex Rider, Superspionul
adolescent)
. KATHERINE ROBERTS Pradarea Marii Piramide
. Bolnav de dragoste
. La bine si la ru
. Garfield pe larg
. Garfield se ngrasa
. Garfield ia proportii
. Garfield mai mare dect viata
. Garfield ia cireasa de pe tort
CADOURI DE RIS
. Munca si alte ocupatii care te pot ucide

. Batrinete, haine grele

seria GARFIELD, Jim Davis
. Garfield - suparare mare
. Garfield sta acasa
. Garfield pacaleste cntarul
. Garfield si pierde picioarele
RAO PENTRU COPII
. J.M. BARRIE
Peter Pan; Peter Pan n Gradina Kensington
. MICHAEL BOND
Un urs pe nume Paddington; Mai multe despre Paddington; Paddington n strainatate;
Paddington sare n ajutor
. ROALD DAHL
Matilda; Vrajitoarele; Uriasul Cel Prietenos; Charlie si Fabrica de Ciocolata
. ANNA DALE Sopandu-le vrajitoarelor
. LAURA HUNT
Noile aventuri ale lui Stuart Little
. ERICH KSTNER 35 Mai
. CS. LEWIS
Calatorie pe mare cu Zori de Zi"; Calul si baiatul; Printul Caspian; Jiltul de argint; Ultimabatalie
. ASTRID LINDGREN
Pippi Sosetica; Pippi Sosetica se mbarca
. MADONNA
Trandafirii Englezesti; Merele Domnului Peabody
. MARIA ELBA SOTELLO PANTIN
. A.A. MILNE
Ursuletul Winnie-Puh; Cartierul Wtnnie-Puh
. LOUIS PERGAUD Razboiul bumbilor
. LYNNE REID BANKS
Indianul din dulap; Indianul se ntoarce; Secretul indianului; Misterul dulapului
. R.L. STEVENSON Rapit de tlhari
. R.L. STINE: Seria GOOSEBUMPS Bun venit n Casa Mortilor!; Nu coborti n pivnita; Snge
demonstru; Zmbeste si mori; Blestemul mumiei; Sa devenim invizibili!; Fetita care a
strigat: Monstrul!" Bun venit n tabara de cosmar!; Noaptea papusii; Fantoma din vecini
. P.L. TRAVERS
Mary Poppins; Mary Poppins se ntoarce
. KAYE UMANSKY Pongwiffy
. ARIPIOARE
Bufnita; Papagalul; Pinguinul
. CARTI JUCARIE
Leul Lester; Cius Magarus; Kami Camila; Ratusca Maruska

. CRANT! CE MAI POVESTE! Edwin, vulturul artist; Lucy si ascute clestii; Sammy, un pitonde
treaba
. GIZUTE CU ANTENUTE Nuta Albinuta; NicusorMelcusor; Olguta Omiduta; Rita Gargarita
. STIU EU CUM! Siretul; Fermoarul; Capsa; Nasturele
. POVESTI CU LIPICI" Cei trei purcelusi; Cenusareasa; Bambi;
Alba-ca-Zpada; Motanul ncaltat; Frumoasa-din-Padurea-A dormita; Jack si vrejul defasole; BucleAurii; Pinocchio; Cartea Junglei; Mica Sirena; Scufita-Rosie
. ENGLEZA CU LIPICI" Animale mari fi mici; A venit vacanta!; Hai la masa!; In jurul casei
. MULTIPLAN
Corpul omului; Sistemul solar; Mumiile egiptene; Broastele fantastice
. NU STIAM C...
Rechinii si schimba mereu dintii; ...unii serpi scuipa otrava; ...unele vase au aripi; ...potisari mai sus pe
Luna
. CARTI ILUSTRATE Ursuletul Paddington; Paddington la carnaval
BIBLIOTE
U ORLANDO BARONE
Dialoguri Sabato-Borges U NELSON DEMILLECaderea noptii U CHARLES DICKENS

David Copperfield (2 vol.) DIDEROT

Nepotul lui Rameau UI1.F SI PETROV
Vitelul de aur; Douasprezece scaune i 5 l'ENDHAL
/w,sm si negru; Manastirea din Parma l l N. TOLSTOI ' .vmc si alte povestiri U AI,BERT CAMUS
1 rnete; Teatru; Primul om l WILLIAM FAULKNER
' .nunul; Orasul ANDRE GIDE ' ut tele pamntului; Falsificatorii de mm /Porumbelul t
iilKMANN HESSE 1 I !< mai frumoase povestiri; Jocul cu n.iiyrlc de sticla; Knulp iDemian;
Lupul Uf
i l'K ANZ KAFKA jttrtt.tlul; Castelul 1 IDR MALRAUX ulitia umana U MIOMAS MANN
um; Marturisirile escrocului Felix otte la Weimar ' i i' 11 1. GARCA MRQUEZ i n lui Miguel
Littn, clandestin '/c, A trai pentru a-tipovesti viata;
. NVATAM SA DESENAM Animale de companie; Animai? iJilfaitlii De la A la Z; E usor sadvscmvi;
In culori; Natura; Oameni in nit^.m-. Primii pasi
. LUMEA BASMELOR (2 voi.)
. BASMELE COPILARIEI Aladdin si lampa fermecata; CenustlmtSit; Cartea Junglei; Petricasi lupul;
Torn Dtwffl; Frumoasa-din-Padurea-Adormita; Iepurele si broasca testoasa;
. LOGICO RONDO
-NVATAM JUCNDU-NE Primavara, vara, toamna si iarna - set; Coloram, mesterim si
construim - set; Numaram si comparam - set; Sarbatorile copiilor; Multimi si numere;
Culori si forme; Cum ne mbracam; O zi cu Ioana si Vlad; La Gradina Zoologica
CA RAO
Generalul n labirintul sau; Douasprezece povestiri calatoare; Incredibila si trista povestea candidei
Erendira si a bunicii sale fara suflet; Povestea trfelor mele triste
. MARIO VARGAS LLOSA Conversatie la Catedrala
. ERNESTO SBATO Eseuri (voi. 1)
. JEAN-PAUL SARTRE Teatru; Cuvintele/Greata; Zidul
. JOHN STEINBECK
Soareci si oameni; Fructele mniei
. M. BAIGENT, R. LEIGH&H. LINCOLN Sngele sfnt si Sfntul Graal
. DAN BROWN
ngeri si demoni; Codul lui da Vinci; Fortareata digitala; Conspiratia
. CLIVE CUSSLER Aurul incasilor
. JOSEPH FINDER Puteri exceptionale; Paranoia
. COLIN FORBES Conspiratia;Rinocerul; Valul iu
. FREDERICK FORSYTH Razbunatorul
. JOHN GRISHAM Campionul din Arkansas; l hi .di/rl de Craciun; Ultimul jurat; Maestrul;
Mediatorul
. DEAN KOONTZ In puterea noptii
. JOHN LE CARRE Prietenie absoluta
. L. PICKNETT & C l'RIN< W, Misterul Templierilor; ( ompiratia Stargate
. MARIO PUZO Omert
. JOHN SAUL
Mina dreapta a diavolului; Casa de la rascruce

. CHRISTOPHER PAOLINI
Eragon
. J.R.R. TOLKIEN Roverandom
. MOONY WITCHER
Fetita Celei de a Sasea Luni; Nina si misterul Notei a Opta
. MADELEINE ALBRIGHT Doamna Secretar de Stat
. VARTAN ARACHELIAN Noaptea bastarzilor
. EUGEN OVIDIU CHIROVTCI Misterele istoriei
. BILL CLINTON Viata mea
O HILARY RODHAM CLINTON Istorie traita
. VIRGIL MAGUREANU
Declinul sau apoteoza puterii?
. ILIE NASTASE Mr Nastase
. REGINA NOOR Calea spre credinta
. FARAH PAHLAVI Memorii

. DINU SARARU Trilogia taraneasca

. DINU SARARU / VA. STNCULESCU Generalul Revolutiei cu piciorul n ghips
. ALEX MIHAISTOENESCU Istoria loviturilor de stat n Romnia (voi.4, partea nti); Patimile
sfntului
Tommaso d'Aquino; Interviuri despre revolutie
. MARIUS TUC
Astenii de buzunar; Pamflete cu romni
. OSWALD WIRTH Francmasoneria pe ntelesul adeptilor saiNOUTATI
. AGATHA CHRISTIE
Craciunul lui Poirot
. TOM CLANCY Vnatoarea lui Octombrie Rosu
. ZIZOU CORDER Biatul-Leu
. KAZUO ISHIGURO Nemngiatii
. P.D. JAMES
Moarte n Sfintul Ordin
. JOHN KATZENBACH
Analistul
. HENRY DE MONTHERLANT Demonul binelui
. JAMES PATTERSON Primul pe lista mortii
. WILBUR SMITH Festinul leilor
. NICHOLAS SPARKS Nunta
Clubul cartii
ncepnd cu 1 iunie 2005, CLUBUL CARTII RAO are un nou regul.i ment de functionare, maimodern,
mai eficient si mai adaptat nevoiloi dumneavoastra, pus la dispozitia membrilorodata cu fisa de
nscrierr Pentru detalii va puteti informa din brosurile editurii noastre sau
SCI i indu-ne pe adresa:
CP. 2 124, Bucuresti; e-mail: club@raobooks.com
sau accesnd site-urile: www.raobooks.com; www.rao.ro