Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cititi:
Botezul
Domnului,
Sfintele
Pasti,
intreaga
Aceasta este o taina mare. Nu este ceva despre care putem spune cu
usurinta:
Iata, sunt cu Hristos si Hristos este impreuna cu mine.
Este ceva care se intampla in chip tainic si omul nu poate sa-l inteleaga.
Se intampla tainic si se savarseste prin Sfantul Botez. Aceasta realitate, acest
adevar
ne
este
de Sarbatoarea
amintit
de
sarbatori,
Epifaniei,
si
cand
am
spune
in
sarbatorim
mod
special
Botezul
dupa
care
starea
noastra
va
fi
una
stabila,
ramane
fi
crestin.
Este
vorba
de increstinarea
omului, adica
Hristos, minunea unei noi existente, a unei noi realitati. Dar nu este
suficienta aceasta minune. Chiar din momentul acela, este nevoie de
mult efort pentru a ramane cineva unit cu Hristos si pentru a trai
intreaga lui viata asa cum a trait Hristos.
Botezul copiilor
Asa
cum
stim, de
foarte
timpuriu,
in
istoria
Bisericii au inceput sa fie botezati pruncii . Botezul omului inca din pruncie
s-a impus pretutindeni. In mod firesc, la botez, omul ar fi trebuit sa fie matur
pentru a fi catehizat, pentru a cunoaste crestinismul, pentru a cunoaste
Evanghelia si pe Hristos, pentru a crede si pentru a hotari daca vrea sa intre sau
nu in Biserica lui Hristos.
Biserica insa a ingaduit, din iconomie, botezul copiilor pentru ca, daca nu ar fi
facut acest lucru, foarte multi dintre oameni ar fi plecat din aceasta lume
nebotezati. i Domnul a spus clar:
Cel care va crede si se va boteza se va mantui! (Marcu 16, 16).
Daca nu se va naste cineva din apa si din duh nu va putea sa intre in
Imparatia lui Dumnezeu (Ioan 3,5).
A spus acest lucru foarte clar. Este o problema daca un copil moare
nebotezat. Ce se intampla cu el? Nici un Sfant Parinte nu a indraznit vreodata,
din cate cunoastem, sa spuna ca un copil nebotezat se mantuieste.[1] Sfantul
Grigorie Teologul spune:
mantuiasca
pe
cineva. Biserica
acceptat,
de
exemplu, botezul
Pruncul nou botezat poarta in sine pe omul cel vechi. Nu are importanta ca
acest om vechi nu opune rezistenta. Exista radacina omului vechi in cel
botezat. Pruncul este botezat dar se trage din Adam. Parintii, fiind
crestini vii, credinciosi cu adevarat, altoiti in chip real cu Hristos se
presupune ca altoiul a crescut si aduce roade pot sa-l ajute pe
copil.Trebuie sa se comporte de asa maniera cu copilul lor, incat odata cu
cresterea lui in ciuda faptului ca din radacina lui va lastari cand unul, cand
altul din vlastarele salbatice puterea radacinii vechi sa slabeasca, sa cedeze si
sa creasca numai altoiul Hristos. Aici este intreaga Taina.
Parintii nu stiu ce copii vor aduce pe lume. Dar se comporta ei, oare,
fata de copiii lor, ca oameni renascuti in Hristos, renascuti in credinta
pe care s-a intemeiat Biserica si in care si-au botezat copiii? Se comporta
ei, oare, astfel? Sau, in ciuda faptului ca doresc sa-l faca pe copil un crestin
bun, comportarea lor, atitudinea lor fata de copil lasa mult de dorit?
Ingaduiti-mi sa va marturisesc ca, din cate cunosc eu, suntem cu adevarat de
plans. Deoarece copilul pe care-l avem in fata noastra si care este
chemat sa devina ca Hristos, este considerat de noi mai curand o
proprietate a noastra. De cele mai multe ori, pornim de la propriile
noastre dorinte, de la visele noastre, de la proiectele noastre, pornim
mai curand sprijinindu-ne pe radacina veche din noi si nu pe altoiul
crestin. Nu stim cat de viu este altoiul in noi. Oricum, cred ca ne
influenteaza mult mai mult vlastarele care au crescut din radacina si din
trunchiul omului vechi. i noi am fost botezati, dar din radacina si din trunchiul
vechi au navalit vlastare salbatice poate sa existe printre ele si altoiul, mai
mic sau mai mare suntem influentati mai mult de vlastarele salbaticesi
atitudinea noastra fata de copil este una in consecinta. Copilul care a fost
altoit, dar care nu stie nimic, continua sa fie la discretia parintilor, a
nasului, a dascalului, a familiei. Daca acest copil nu va fi ajutat de
cineva, exista posibilitatea sa redevina om vechi ca si cand nu ar fi fost
botezat.
Este nevoie ca fiecare parinte sa fie foarte atent. La fel dascalii si noi,
preotii. Sa luam aminte cat de mult ii ajutam copii pentru ca altoiul cel
nou sa creasca in ei. Ii vedem maniindu-se, nervosi, spunand minciuni, avand
rautate in ei? In clipa aceea trebuie sa ne gandim si sa spunem:
[1] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre pruncii rapiti inainte de vreme, PG 46, 192:
Caci petrecerea inainte de vreme a pruncilor nu poate fi conceputa a-i aseza
nici de partea celor osanditi la durere datorita felului in care au trait, nici la fel
cu cei care si-au curatit viata aceasta prin savarsirea tuturor virtutilor.
[2] Sf. Grigorie Teologul, Cuvant la Sfantul Botez, PG 36,389.
(Din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, Parinti si Copii, volumul I, Editura
Bizantina, 2005)
10