Atos

Monahul Simon, Sfnta Mnstire Karakalu,
primesc
sfaturile
Sfntul Munte Athos

Pentru a vorbi sau a scrie cineva despre un
modurile folosite de Stare prin care harul lui

Dumnezeu a lucrat n sufletul meu pentru
sfnt trebuie s ndeplineasc nite condiii,

astfel nct s redea cu deplin fidelitate
ntoarcerea mea de la slava deart a lumii

la cunoaterea lui Hristos.
mreia sufletului su. Prin urmare, pentru a

vorbi sau a scrie cineva cu vrednicie i cum
mi aduc aminte c eram student n anul III la

Agronomie cnd, mpreun cu ali zece
se cuvine despre sfntul Stare Paisie,

trebuie s fie el nsui la aceeai msur a
studeni de la alte faculti, am vizitat

Sfntul Munte i am mers la Chilia Stareului
virtuii cu acela. Cu deplina contiin a

nevredniciei mele, ndrznesc s expun
Sfnta Cruce, care este aproape de

Mnstirea Stavronikita. Acea prim ntlnire
cteva fapte minunate, la care am fost

martor ocular. Dar nainte de a m referi la
mi va rmne de neuitat. Toat fiina sa,

chiar i glasul, era att de plin de har i cu
acestea, voi povesti cum a nceput legtura

mea cu Stareul Paisie.
atta dulcea duhovniceasc plmdit,

nct nu voiam s ne mai dezlipim de el.
Cu civa ani nainte, ca student, auzeam de

la cunoscuii i prietenii care vizitau Sfntul
Eram uimii de chilia sa simpl, de purtarea

sa fr vicleug, de dragostea sa sincer i de
Munte, despre Stareul Paisie. Atunci mi s-a

nscut i mie dorina s-l vizitez. i ntr-
interesul pe care l arta pentru noi cei

tineri, crora, dei nu ne mai vzuse
adevr, am mers n Sfntul Munte i l-am

cunoscut. Cea mai mare dintre multele
niciodat, ne vorbea ca i cum ar fi fost cel

mai bun prieten al nostru. Pe faa sa vedeam
minuni pe care le a fcut Stareul cu mine a

fost pogorrea Dreptei Celui Preanalt
zugrvit chipul refcut al lui Adam cel nti

zidit sau, mai bine zis, chipul celui de al
asupra mea, care mi-a druit lepdarea de

lume.
Adic,
m-am
dezlegat
de
doilea Adam, al lui Hristos. i l-am iubit att

de mult, nct limba omeneasc nu poate
ndeletnicirea cu deertciunea lumii, le-am

lepdat pe toate i am nceput s m
exprima intensitatea acelei triri mai presus

de fire i totodat att de accesibil nou.
pregtesc pentru a m nrola n tagma

monahiceasc. Am nceput s nv arta
Dup ce ne-am aezat lng el i ne-a servit

cu simplele i plinele de har daruri ale
artelor i tiina tiinelor. Iar aceasta a fost

consecina
nruririi
Stareului
asupra
dragostei sale, a nceput s ne vorbeasc;

mai nti tuturor, iar apoi cu fiecare n parte.
sufletului meu. Dar pentru a ajunge acolo

trebuia s se petreac cu mine i alte
Lng mine sttea un student ncruntat i

ngndurat. Stareul cnd l-a vzut, l-a
ntmplri minunate, pe care le menionez n

treact, deoarece ar trebui s scriu o
ntrebat:
Nu cumva tu citeti cri de psihologie?
ntreag carte, dac ar fi s vorbesc despre

toate experienele pe care le-am trit n
preajma Stareului.
Ani de-a rndul, din 1979, cnd l-am
aceasta. Cel care poate rezolva toate

problemele este numai harul lui Dumnezeu.
cunoscut, pn n 1993 cnd am venit n

Sfntul Munte ca monah, m-am nvrednicit s
i cu o micare a minii sale ndreptat spre

student, l-a fcut dintr-o dat pe acela s se
Da,
i-a
Binecuvntatule,
lui.
Nenumrate
sunt
rspuns
acela.
nu este nevoie de
bucure, iar faa lui s strluceasc, de parc
Dup douzeci de zile de edere n Sfntul
ar fi trecut peste sufletul su o adiere care a

ndeprtat ntristarea i mhnirea. Apoi ne
Munte am mers din nou la Stareul Paisie.

Cnd m a vzut, a spus celor doi monahi care
mulumea tuturor, deoarece, venind n

grupul nostru, el i regsise echilibrul i
erau
cu
el:
Bine, dar nc nu l-ai fcut pe acesta
pacea sufleteasc. Dac ar fi vzut cineva

cum se comporta nainte de a-l cunoate pe
monah?
Stare i cum dup aceea, ar fi zis c este alt

om. Acum i acesta este monah aici n
Sfntul Munte, la o mnstire vecin.
Dup ce am plecat de la chilia Stareului, ne
am ndreptat cu toii spre mnstirea
Stavronikita pentru a nnopta acolo. Acolo,
pentru prima oar n viaa mea, mi-am pus
cruce la gt. Pn atunci nu contientizasem
ce nsemn a fi cretin.
A doua zi ne-am pregtit s mergem la alt
mnstire. Am pornit la drum mpreun cu
Printele Paisie, pn acolo unde ncepea
crarea ce ducea la Coliba sa. Venise i el la
mnstire la Sfnta Liturghie, pentru c era
Smbta lui Lazr. Cltoria n prezena
Stareului a fost foarte plcut. La rscruce
unde trebuia s ne desprim, ne a spus n
glum:
Mergei unde vrei n Sfntul Munte i stai
ct vrei, cci cheltuielile sunt pltite de
mine!
Pe mine m-a mbriat, m-a srutat. Am
simit c dragostea lui cuprinsese toat fiina
mea. Harul lucra tainic nluntrul meu i de
aceea mi-am schimbat programul. Am pit
ceea ce pete cel care bea mult vin i uit
s se mai ntoarc acas, ci o ia pe drumuri.
Aa i eu, am trimis telegram acas, la
Tesalonic, i le-am spus c sunt bine i m voi
ntoarce n Miercurea Mare, dar n cele din
urm am mai stat trei sptmni n Sfntul
Munte, deoarece simeam c aici este casa
mea.
Apoi mi-a explicat n cuvinte simple i pline

de har ce nseamn voia lui Dumnezeu i voia
omului. Pentru prima dat n viaa mea am
luat cuvintele unui om drept cuvinte de
via. Sfinitul Stare vedea i distingea calea
sufletului fiecrui om cu ochiul strvztor al
sufletului su.
M-am ntors n Tesalonic i mi-am continuat
studiile nc doi ani, ns simeam c nu m
ncnt aa de mult dobndirea diplomei de
absolvire a facultii. Lumea nu m odihnea
dei aveam bani, confort i main. Persoana
Stareului Paisie m atrgea mai mult i m
nclzea luntric. M ndemna s caut n alt
parte bucuria i odihna, adic exact acolo
unde le-a gsit i el, lng Hristos.
n toi aceti paisprezece ani de legtur
duhovniceasc cu Stareul, adic din 1979
pn n 1993, am vzut adeseori fapte
minunate. l vizitam cel puin o dat pe an i
i ceream sfatul n diferite subiecte. Desigur,
de fiecare dat aveam ceva deosebit de
discutat.
n 1983 cltoream spre Sfntul Munte
mpreun cu fratele meu pe atunci ofer
nceptor i alergam cu maina cu mare
subvenie mai mare. Dar i vor controla pe
vitez. Maina era nou, drumul era larg i

mergeam uneori chiar i cu o sut aizeci de
rani cu ajutorul computerelor i le vor cere

napoi diferena de bani. Iar celor care se vor
kilometri la or. Deodat am intrat ntr-o

zon cu mult cea. Nu cunoteam drumul i
mpotrivi le vor confisca averile.

La nceput eu nu am dat importan celor
nu aveam nici vizibilitate. n faa noastr, pe

aceeai parte, se oprise o alt main, care
spuse de Stare, ci spuneam n sinea mea:

Le spune aa numai ca s m distrag de la
atepta s-o fac la dreapta. Am observat-o

nainte cu vreo cincizeci de metri. Fratele
cele petrecute pe drum. ns el insista:
Da,
exact
aa
va
fi.
meu a spus numai: Vai, murim! i a clcat

frna. Atunci maina a alunecat n partea
Desigur, n acea perioad nu exista nc ceva

de acest fel. Chiar i fratele meu, care era
stng a oselei, apoi cu un uierat

nfricotor a revenit n partea dreapt n
ran,
mi-a
spus:
Dar ce sunt acestea pe care le spune
faa mainii oprite i i-a continuat drumul.

Puin mai nainte, pe partea opus era o alt
Stareul? Este cu putin s se ntmple aa

ceva?
main oprit. Aadar, trebuia s murim noi,

ori s omorm pe alii. ns nu s-a ntmplat
ns, atunci cnd dup doi ani-trei ani au

nceput s se petreac exact aa cum ne
nici una, nici alta. Aceasta am atribuit-o

minunii Maicii Domnului i rugciunii
spusese Stareul, fratele meu a nceput s

spun acestea tuturor. Cnd mergeau ranii
Stareului care ne-a acoperit. Dup aceea,

atunci cnd am contientizat prin ce
s-i declare i li se spunea: Declarai mai

mult! De ce declarai numai att?, fratele
primejdie am trecut i cum ne a izbvit,

drept mulumire, cnd am intrat n Sfntul
meu le spunea: Nu! Aa i aa ne-a spus

Printele Paisie din Sfntul Munte. Luai
Munte, am mers pe jos zece ore. Cnd am

ajuns la Stare i i am povestit cele
aminte, aceasta este o curs! Toate pe care

mi le-a spus Stareul pn n 1993, cnd am
petrecute, ne-a spus s uitm ntmplarea i

ne-a spus multe lucruri, crend o atmosfer
plecat n Sfntul Munte, s-au adeverit

ntocmai. Subveniile, controalele venite de
plcut. Tot atunci mi a spus multe lucruri

despre serviciul meu i despre viitor.
la Bruxelles etc., toate s-au mplinit aa cum

le prezisese el.
Subiectele internaionale le tia att de bine,

nct aceasta m-a impresionat mult. Odat
Stareul cunotea foarte bine psihologia, nu

numai a grecilor, ci i a altor popoare, a
mi-a spus ceva legat de profesia mea:

Vezi, acum au scos aceast lege. ranii
germanilor, a englezilor etc., i vorbea

despre politica i viaa lor social i
primesc un ajutor bnesc. Dup o vreme l

mresc, pn cnd subvenia va fi
religioas. i vedea pe toi oamenii ca pe

nite frai, provenind dintr-un tat i o
echivalent cu capitalul ranului (animalele,

terenurile lui etc.). n acel mo-ment, tiind
mam,
Adam
i
Eva.
Spunea:
Ei, s-a mrit familia. Unii au mers n
din calcule valoarea real a bunurilor fiecrui

ran, vor vota n secret o lege care le va
Australia, alii n Africa, alii n America,

Europa Toi suntem frai de la o mam i un
permite s declare ct vor voi. Atunci toi

vor declara mai mult pentru a lua o
tat.
Atunci
cnd
discuta
cu
cineva
despre
Odat, un oarecare ierodiacon l-a ntrebat:
problemele aceluia, nu inea cont de

clasificrile
sociale
i
provenienele
Gheronda, ce nevoin ai fcut de ai

dobndit
atta
har?
geografice, ci l cinstea pe fiecare ca pe o

persoan uman deosebit, ca pe chipul lui
Nu am fcut nimic, ci am lsat pe

Dumnezeu s lucreze nluntrul meu.
Hristos, i i vorbea cu mult dragoste, cu

mult nelegere fa de neputinele lui.
Se curise de egoism i de celelalte patimi i

astfel harul dumnezeiesc nu era mpiedicat
Dragostea pe care o avea pentru Dumnezeu

se transmitea chipului Lui, omului, dar i la
s
se
Smerenia sa
toat zidirea, animalelor i plantelor. Vedea

negrita purtare de grij a lui Dumnezeu
niciodat pe nimeni, orict ar fi fost acela

robit de patimi sau de diavoli. Odat a mers
pentru omul czut, precum i pentru ntreaga

zidire care suspin i are dureri.
la el un student plin de sine, aa cum sunt de

obicei studenii. Vzndu-l, Stareul l-a
Odat se adunaser n jurul Stareului

oameni de diferite profesii. De la procurori
ntrebat:
pn la muncitori. Atunci a ntrebat pe unul

care
sttea
aproape
de
el:
Agronomia.
Aa, foarte bine. Vei veni aici i vom altoi
Tu
cu
ce
te
ocupi?
Eu lucrez n Africa, acolo unde se cultiv
aceti chiparoi, deoarece sunt prea muli i

nu am nevoie de toi, i i vom face nuci.
arbori
de
cafea.
Dup ce au discutat puin i i-a dezlegat o
Este imposibil! i a rspuns acela cu un aer

de
specialist.
nedumerire, a spus n auzul tuturor:

Ai vzut ce purtare de grij are Dumnezeu
Ba, cum nu se poate? Atunci ce fel de

agronom
eti?
pentru noi? Acolo unde exist mult cldur,

n Africa, la Ecuator, a fcut s se adapteze
Iar acestea i le-a spus ca s-i dea prilejul s

vad c are limite i astfel s se smereasc
locului i s se cultive arborii de cafea. i

asta pentru ca oamenii s bea cafea i s nu
puin.
Tu
slluiasc
n
era pilduitoare. Nu
ce
el.
rnea
studiezi?
moie.
Odat, i-am mrturisit un gnd care mi
pricinuise o mare mhnire. Cnd a auzit
aceasta, a nceput s strige: Slav ie,
Dumnezeule!
Apoi
mi-a
spus:
Aceasta a ngduit-o Dumnezeu ca s nu i
se
ntmple
ceva
mai
ru.
De fiecare dat, n situaii duhovniceti
foarte grele, gsea astfel de soluii, nct
toi se minunau de ele. Cum putea, oare, un
om simplu i fr tiin- de carte, aa cum
era Stareul, s aib atta har i atta putere
Despre ortodoci, Stareul spunea c este

poporul ales al lui Dumnezeu. Avem ns i o
duhovniceasc?
mare responsabilitate pentru motenirea

noastr ortodox, s o pstrm, s o trim,
pentru a putea-o transmite i altora. Ceilali
m lase s plec, ca s se arate i n aceasta
cretini, protestanii i catolicii, au numai o

via spiritual exterioar, simulat, n timp
libertatea voinei mele.

Plecnd de la Stare, am trecut pe la un fiu
ce ortodocii, prin ascez, ajung la trirea

harului lui Dumnezeu, care este o continuare
duhovnicesc de al su, care se nevoia acolo

aproape. Cnd i-am povestit ce se
a tririi ortodoxe a sfinilor, iar nu o trire

fariseic i farnic.
ntmplase,
acela
mi-a
spus:
Acelai lucru mi-a propus i mie nainte de a
Despre nevoina
spunea:
Stareul
veni n Sfntul Munte: S-i termini studiile

cu note ct mai mari, iar apoi s aduci
Aa cum pe stadion al doilea alearg s-l

ajung pe primul, al treilea pe al doilea i
diploma de absolvire (adic simbolul

deertciunii lumeti) ca s o ngropm
aa mai departe, tot astfel i n cele

duhovniceti, va trebui s privim la cei care
adnc n pmnt. Aa am fcut i eu.

Dup ce am terminat studiile, l-am vizitat
merg
naintea
noastr
n
viaa
duhovniceasc. Dac ns, n loc s privim la
din nou pe Stare la Panaguda, dorind s-mi

spun ce trebuie s fac. Acela ns, cu
cel mai bun dect noi, privim la cel mai ru,

nu vom putea face nimic, ci vom cdea n
privirea sa ptrunztoare, a vzut iari

neputina voinei mele de a pi pe calea
nepsare.
Dup ce am clarificat nluntrul meu, cu
desvritei lepdri de sine i a considerat

c stagiul militar m va ajuta s iau
ajutorul Stareului, ce nseamn voia lui

Dumnezeu i ce nseamn voia omului, am
hotrrea care trebuie. i astfel mi-a

recomandat s fac armata, fiindc i el
hotrt totui s-mi continui studiile, atras

fiind de cunoaterea deart, adic de
fcuse aceasta i nc cu mult zel i eroism,

pn la jertfire de sine. Acelai fiu
nelepciunea lumeasc. i am fcut aceasta,

dei Stareul mi proorocise c voia lui
duhovnicesc al Stareului, despre care am

amintit mai sus, mi-a recomandat ca, n
Dumnezeu pentru mine era s devin monah.

mi
spusese
cu
discernmnt:
cazul n care m gndesc s m fac monah,

s nu urmresc s fac coala de gradai, ca
Dac i-a spune s rmi acum n Sfntul

Munte i i se va ntmpla vreo ispit, vei
nu cumva aceasta s m mpiedice s m

smeresc. n cei doi ani de serviciu militar, nu
spune: Gheronda, Sfinia Voastr suntei de

vin pentru c m-ai influenat.
puine au fost minunile pe care le-am vzut

cu ochii mei. Specialitatea mea n armat a
Acum mi pare ru c nu am avut lepdarea

de sine care trebuia i nu l-am lsat atunci
fost de topograf. Datorit ei, am avut marea

binecuvntare s vizitez prini duhovniceti
pe Stareul cel luminat de Dumnezeu i plin

de discernmnt s m povuiasc potrivit
renumii, cum ar fi printele

Teodoropulos, printele Maxim,
voii lui Dumnezeu. ns acela a vzut

slbiciunea voinei mele i a fcut iconomie
egumen al Mnstirii Sfntului Dionisie din

Olimp, pe care mi l-a recomandat Stareul, i
cu
mine.
Atunci
m-a
ntrebat:
Dac te ntorci acum la Tesalonic, mai poi
alii. Iar aceasta pentru mine a fost ceva

deosebit. Deoarece n timpul serviciului
recupera
anul?
Cnd i-am rspuns afirmativ, a consimit s
militar schimbam adesea locul de edere,

atunci cnd am mers n Sfntul Munte l-am
duhovniceasc,
Epifanie
actualul
ntrebat
pe
Stare:
n toat perioada stagiului militar nu am
Trebuie s am acelai duhovnic, oriunde a

merge?
pierdut nici una din slujbele Bisericii.

Lucrurile se potriveau att de bine, nct
Nu, mi-a spus el. Biserica local are harul

deplin. Te poi spovedi n oricare Biseric
totdeauna cnd se slujea la biseric luam

permisie. Mergeam i m ntorceam ca i cum
local, ca mdular viu al Bisericii, pentru a

te hrni duhovnicete.
a fi fost la casa mea i nu n cazarm. Aici

se vedea clar mna lui Dumnezeu i
Sfaturile sale referitoare la comportamentul

colegilor i ofierilor mi-au fost foarte
binecuvntarea Stareului.
Fiindc Stareul era mpodobit cu harisma
folositoare, izvorte din nelepciunea sa cea

dumnezeiasc. De fiecare dat cnd luam
smereniei, pe lng celelalte harisme pe care

i le-a dat Dumnezeu printre care
permisie, mergeam n Sfntul Munte i i

ceream sfatul. i osteneala mea niciodat nu
strvederea, nainte-vederea i facerea de

minuni , era convins c este cel mai pctos
a fost n zadar.
De multe ori
muli
om din lume. Aceasta o tria i o arta att

prin purtarea, ct i prin cuvintele sale. De
nchintori plecau fr s-l poat vedea i si cear sfatul. Pe mine ns, ai fi spus c m
mic copil, aa cum spunea el nsui, a pit

pe calea smereniei cea urmtoare de Hristos,
atepta. O singur dat mi-a fost cu

neputin s-l vd, deoarece plecase undeva.
prin citirea vieilor sfinilor i viaa ascetic

pe care a dus-o. Ca tmplar n lume i, mai
A doua zi trebuia s plec din Sfntul Munte.

Cu puin timp nainte de a pleca, am mai
trziu, ca telegrafist n armat, unde a slujit

patria mai mult de trei ani, s-a distins prin
fcut o ncercare disperat s-l vd,

deoarece aveam mare nevoie de sfatul su.
spiritul su de jertf. Iar aceasta izvora din

urmarea lui Hristos, din dragostea lui Hristos
Am alergat aadar spre Coliba sa i, fiindc

m grbeam s nu pierd autobuzul, n cinci
pentru Crucea Sa. ntotdeauna alegea locul

cel din urm, pentru care se bucura i
minute am fost acolo. Am btut la amndou

porile, dar nici un rspuns. Atunci m-am
mulumea lui Dumnezeu. n armat, cnd

vreun soldat l ruga s fac de paz n locul
ntors mhnit, i, nainte s ajung la podeul

din apropiere, l-am vzut pe Stare naintea
lui, pretextnd c ar avea o problem

urgent, Stareul primea aceasta cu mult
mea cu un scule n spate. Am luat

binecuvntare de la el i i-am spus:
bucurie. Astfel se purta totdeauna, dei

vedea c aceia profitau de buntatea lui,
Gheronda, pentru Sfinia Voastr am venit.

i eu am vzut c m cutai i de aceea
deoarece nu voia s mhneasc pe nimeni, ci

voia s-i odihneasc pe toi. i aceasta
am venit. M ntorc de la Kapsala, unde a

fost o priveghere de toat noaptea.
pentru c voia s-L urmeze pe Hristos.

Alt dat, n perioada rzboiului, mpreun
Apoi mi-a rspuns la ntrebrile pe care i leam pus, m-a ncurajat i am plecat bucuros.
cu un alt transmisionist, trebuia s fac

incursiuni n terenul dumanului pentru a da
ns apariia sa neateptat pe crare a

rmas pentru mine inexplicabil pn n ziua
informaii despre poziiile lui. Aceasta o

fceau alternativ. Dar, deoarece colegul su
de astzi.
era familist i dac ar fi murit, ar fi rmas

copiii lui orfani, iar dup aceea pe Stare l-ar
Stareul
lipsea
fi chinuit contiina toat viaa de la o
nimeni. El vedea adnc nluntrul fiecrui om
vreme a nceput s mearg numai el,

jertfindu-i astfel viaa de bunvoie. Prefera
chipul lui Hristos ascuns i nnegrit. n fiecare

om bolnav, flmnd de dragoste, nsetat de
s moar el, din dragoste dezinteresat

pentru aproapele. Datorit marii lui
adevr, nchis n temnia patimilor lui, strin

de orice virtute, el vedea acest chip ascuns.
smerenii, i considera pe toi ceilali oameni

mult mai preioi dect el nsui.
Pe toi acetia i slujea, artndu-le

comptimire i nelegere. Problema fiecrui
Cnd, cu ajutorul lui Hristos i al Maicii

Domnului, s-a nvrednicit s mbrace smerita
om o fcea a sa, fr s dea importan

nfirii lui exterioare sau categoriei
hain monahal, atunci el a ajuns la apogeul

jertfei sale pentru semenii lui. Att n obtile
sociale din care provenea cellalt.

Atunci cnd vorbeai cu Stareul, simeai c
din mnstirile n care a slujit, ct i atunci

cnd a stat singur, la linite, viaa sa a fost o
te umpli de pace i linite sufleteasc i de

aceea nu mai voiai s pleci de lng el. Lucra
continu slujire din dragoste. Oricte ar

vorbi sau ar scrie cineva, nu ar putea dect
ntotdeauna potrivit voii lui Dumnezeu, i nu

voii lui. Aa cum un copil mic simte bucurie
s schieze foarte puin nlimea smeritei

sale dragoste fa de fiecare om ndurerat i
cnd alearg i face voia tatlui su i nu

simte c face ceva deosebit, ci ncearc n
rnit sufletete care se apropia de el. Toat

aceast slujire din dragoste a Stareului i
toate s fie corect i s nu-l mhneasc cu

nimic pe iubitul su tat, tot astfel i
odihnea pe toi, deoarece era spontan i de

bun voie. i, deoarece prin el lucra harul lui
Stareul se purta fa de Printele ceresc. Nu

inea cont de boli, de care nu ducea lips (a
Dumnezeu, a ajuns s dea soluii chiar i la

problemele cele mai greu de rezolvat.
trit mare parte din via fr un plmn),

cci odihna sa era s fac n fiecare clip
mi aduc aminte c odat, dup ce l-am

chinuit mult cu purtarea mea lipsit de
voia lui Dumnezeu, pentru care primea

ntiinare de la harul slluit nluntrul su.
discernmnt, am simit nevoia s-mi cer

iertare. Atunci, bine-dispus i bucuros, mi-a
spus:
Ateapt, mai avem timp pn s apun
soarele
Ca i cum ar fi vrut s-mi spun c bucuria sa
este s odihneasc sufletele. i mi-a dat s
neleg c nu numai c nu-l obosea slujirea
sa, vindecarea i odihnirea sufletelor obosite,
ci, dimpotriv, i d-dea bucurie, o bucurie
mai mare dect aceea pe care o simte
medicul atunci cnd reuete s dea un
diagnostic corect i s tmduiasc cu
desvrire o boal. Stareul vedea pe nsui
Hristos n persoana fiecrui om pctos i
chinuit de pcat i de aceea nu judeca pe
mi
aduc
aminte c la ultima mea vizit (ca frate
nceptor), mi spunea c are cancer de ase
afli,
mori,
aa,
singur.
ani. Cu toate acestea, pn la ultima sa

suflare dei n ultima vreme avea dureri
Nu! nc nu, binecuvntatule! Cum s spai

mormntul acum pe zpad? Mai bine s mor
nfricotoare, hemoragii etc. se nesocotea

pe sine i l slujea cu devotament i jertfire
la var.
n acest fel, i cele mai mari ncercri le
pe aproapele. Se lepdase de sine cu

desvrire i i omorse egoismul. l imita
nfrunta cu brbie, cu cuget vitejesc i cu

noblee
duhovniceasc.
astfel pe primul su printe duhovnicesc, pe

Sfntul Arsenie, care avea aceeai lucrare.
Stareul spunea c pentru a ajuta pe cineva

n viaa duhovniceasc nu trebuie multe
Iar pe Printele Tihon l imita n vieuirea sa

isihast.
cuvinte. Ceilali vor ca, pe cele n care noi

credem, s le vad mplinite de noi cu fapta.
Trirea nencetat de ctre Stare a

ntristrii dup Dumnezeu, a ntristrii celei
Atunci nu se vor ndoi de cele pe care le

spunem. Altfel, ne vor lua n batjocur,
dttoare de bucurie, se vede din cuvintele

i viaa sa. Odat, n 1979, cnd era nc la
pentru c una spunem i alta facem.

Mai demult, oamenii le mplineau pe toate
Coliba Cinstitei Cruci, un oarecare monah

virtuos i-a cerut s ne descopere binefacerile
cu fapta i de aceea sporeau n toate.

Cineva, pentru a tia vorbria, i punea
lui Dumnezeu druite lui i ce nevoine a

fcut de l a nzestrat cu attea harisme. I-a
pietre n gur ani de zile pn ce se obinuia

s vorbeasc puin. Altul, auzind spunndu-se
cerut aceasta poruncitor, rugndu-l s fac

ascultare i s rspund. Atunci Stareul i-a
n Pateric, s nu pctuieti cu limba, s-a

strduit s pun n practic aceasta,
spus
fr
s
stea
pe
gnduri:
Dumnezeu mi-a iertat multe pcate. i dac
nevorbind timp de trei ani. Astzi nvm

despre toate celelalte, numai cum s ne
vrei, o s vi le scriu. Dar o s v smintii.

Stareul nu i-a fcut iluzii, nici vise. S-a
nfrnm pe noi nine nu nvm.

Atunci cnd stteai n preajma Stareului
mbrcat n platoa sfintei smerenii i de

aceea a rmas nevtmat de iubirea de sine
Paisie simeai c ai naintea ta un Printe

purttor de Dumnezeu din vechime.
i de egoism. El nu lsa pe nimeni s-l

slujeasc. i aceasta nu pentru c era
Este un fapt cunoscut c Stareul fusese

scldat de multe ori de lumina necreat,
dispreuitor, ci pentru c se considera pe sine

ca un gunoi. Chiar i n puinele zile nainte
nct i trupul su rspndea har

dumnezeiesc. Dei spunea despre sine c
de ultima sa ieire din Sfntul Munte, dei

era grav bolnav i avea dureri nfricotoare,
oglindete lumina lui Dumnezeu ca o cutie de

conserv ruginit, cu toate acestea, o
s-a slujit singur, n plin iarn. Odat, din

pricina nfrnrii exagerate i istovirii, a
reflecta ca o oglind foarte curat. Vorbea

despre rai nu ca despre ceva foarte
czut n zpad n curtea Colibei sale i nu sa mai putut ridica. Trecnd pe acolo un
ndeprtat, ceva care este pentru cealalt

via, ci ca despre ceva pe care l pregusta n
oarecare monah l-a vzut i a crezut c este

mort. A intrat repede n curte, l-a ridicat i l-
acea clip. Povestea cu mult simplitate i

limpezime cum triau cei nti zidii nainte
a ajutat s-i revin. Apoi monahul i-a spus:

Gheronda, ce faci aici? n starea n care te
de cdere. Iar aceasta o tia din proprie

experien, deoarece ajunsese la starea de
dinainte de cdere. De aceea, animalele,

psrile veneau lng el i-i erau supuse.
Spunea c, atta vreme ct Adam a pstrat
curat chipul lui Dumnezeu, animalele l-au
ascultat ca pe un mprat. Dar i ntre
animale domnea armonia. Atunci lupul mnca
numai oile moarte, ca ele s nu rspndeasc
miros urt. Dac murea vreun animal ntr-un
loc unde nu ajungea lupul, atunci vulturul,
care zboar la nlime i are vederea foarte
bun, l vedea, l mnca i astfel slujea i el
la curenia raiului. Dar din clipa n care a
intrat pcatul n om prin neascultare i prin
el moartea, s-a distrus armonia dintre
oameni i animale. Leul a nceput s se
npusteasc asupra omului, pentru c nu-l
mai recunotea ca stpn. Omul s-a alturat
dobitoacelor fr de minte i s-a asemnat
lor. A devenit mai ru dect animalele,
deoarece a czut n cele potrivnice firii. Dar
i animalele s-au slbticit din pricina cderii
omului. Lupul a devenit viclean i ru i nu a
mai vrut s mnnce mortciuni, ci prefer
animalele vii. La fel i vulturul. Iar aceasta
se poate vedea mai bine la animalele de
cas. Dac preotul intr ntr-o cas cu Sfnta
mprtanie n mini, cinele ndat se npustete asupra lui. Animalele slbatice au o
legtur mai strns cu acea stare
paradisiac. Chiar i animalele cele mai
slbatice i dau seama dac cineva le
iubete. Ele l simt pe sfnt ca pe un stpn
al lor, caut ocrotirea lui, i se supun, l
iubesc i se bucur de dragostea lui. Sunt
mblnzite de harul lui. Chiar i obiectele
nensufleite pe care le folosete sfntul sunt
mbibate de har i svresc minuni. Iar
aceasta se vede foarte bine n vieile
sfinilor.
Stareul
spunea
cu
mult
durere:
Iar noi acum, fr s ne mping vreo
nevoie, ci doar ca un hobby, lum armele de
vntoare i mergem s omorm psri i
alte animale. Gndii-v, iese srmanul
animal, iepurele sau vulpea, s caute hran
pentru puiorii lor, iar noi l omorm sau l
rnim. Srmanii puiori ateapt n vizuin
pe mama lor s se ntoarc. i dac este
rnit alearg aa cum este n vizuina ei,
fr s apuce s adune ceva. Atunci puiorii o
nconjoar i i cer de mncare, ns ea,
rnit de alice, este cuprins de durere i nu
tie ce s fac mai nti.
Acestea le spunea Stareul pentru c inima l
durea i ardea de dragoste pentru toat
zidirea, pentru orice fiin care suferea. Iar
aceast durere o fcea rugciune nencetat.
Stareul se considera pe sine mai pctos i
mai ru dect toi i era convins de aceasta.
Aceasta este smerenia sfinilor, care dei nu
au pcate vrednice de luat n seam, iau
asupra lor greelile i pcatele altora i
rennoiesc toat zidirea. Personalitatea
Stareului, viaa i toat petrecerea sa au
lsat epocii noastre att de golit de via
duhovniceasc
ncredinarea
tmduitoare
pild
venic
nestrmutat
i sfinitoare
a
a
puterii
Bisericii
2007
viamarturieathonita.ro
Foto: Arhiva blogului
Ortodoxe.
Stareul Paisie a fost ntruchiparea tuturor
cuvioilor i purttorilor de Dumnezeu Prini
ai pustiului (Antonie cel Mare, Paisie cel Mare
.a.), continuatorul fidel al vieii lor ascetice
i motenitor al darurilor lor. Nu a fost un om
politicos, n sens formalist, i nici un
cultivat, n sens intelectualist, aa cum, din
pcate, ne vrea pe toi epoca noastr.
Dimpotriv, vedeai i simeai c n persoana
sa se adeverete ntru totul faptul c omul a
fost zidit dup chipul i asemnarea lui
Dumnezeu.
Simeai
c
te
orbete
frumuseea cea dinti, pe care a avut-o
Adam n rai nainte de cdere i pe care
Stareul a regsit-o prin ascultare i ascez i
chiar a ntrecut-o n slav, fiindc prin
ntruparea Cuvntului lui Dumnezeu ni s-a
dat aceast posibilitate.
A fi putut spune nc i mai multe despre
Stare, dar orict ar vorbi cineva nu va putea
cuprinde mulimea nvturilor i harismelor
Postat in Chilia Panaguda, Paisie

Aghioritul, Texte duhovniceti
unui astfel de cuvios printe.

Cred c persoanei fiecrui sfnt, dup cum i
3 comentarii
celei a Stareului Paisie, i se potrivete

versetul de la sfritul Evangheliei Sfntului
Simon Karakalinul, Paisie
Ioan, de vreme ce n fiecare printe purttor

de Dumnezeu triete i lucreaz nsui
Domnul mpreun cu Tatl i cu Duhul Sfnt,
i fiecare sfnt purttor de Dumnezeu este
dumnezeu dup har: Dar sunt i alte multe
lucruri pe care le a fcut Iisus i care, dac sar fi scris cu de amnuntul, cred c lumea
aceasta nu ar cuprinde crile ce s-ar fi scris.
Amin (Ioan 21, 25).
Extras
din
cartea
Etichete: Chilia Panaguda, harisme, Monahul

Aghioritul, rugciunea, Sfntul Munte Athos
iragul de metanii:
mitralier mpotriva
diavolului, Cuviosul
Paisie Aghioritul
IAN 12
Posted by Laureniu Dumitru
Mrturii
ale
nchintorilor, Editura Evanghelismos
Mai demult, cnd nu existau ceasuri, monahii

msurau vremea de rugciune cu iragul de
metanii, dar nodurile iragului erau simple.
Odat, un pustnic, care fcea mult
nevoin, multe metanii etc., a fost necjit
de diavolul, care i desfcea nodurile de la
iragul de metanii. A fcut, srmanul,
metanii ntr-una, pn ce a czut frnt,
deoarece nu putea s le numere, de vreme
ce diavolul i desfcea mereu nodurile.
Atunci i s-a artat ngerul Domnului i l-a
nvat cum s mpleteasc nodurile, astfel
nct fiecare nod s nchipuiasc nou cruci.
Dup aceea diavolul, care se cutremur de
Cruce, nu a mai putut s le desfac. Astfel,
fiecare nod al iragului de metanii are nou
cruci, care simbolizeaz nou cete
ngereti.
S ii iragul de metanii n mn ca s nu
uii rugciunea, care trebuie s lucreze
luntric, n inim. Atunci cnd iei din
chilie, s nu uii c vrjmaul este gata de
atac. De aceea, s fii ca un brav osta care,
ieind din adpost, are totdeauna n mn
mitraliera. iragul de metanii are mare
putere. El este arma monahului, iar
nodurile sunt gloanele care tum-tumtum i secer pe demoni.
- Gheronda, ce nsemntate are iragul de
metanii?
- iragul de metanii este o motenire, o
binecuvntare, pe care ne-au lsat-o Sfinii
notri Prini. Chiar i numai pentru faptul
c este motenire de la Sfinii Prini, i d o
mare valoare. Vezi, unuia i-a lsat bunicul
su motenire un lucru nensemnat, pe care
l pstreaz ca pe un talisman. Cu ct mai
mult iragul de metanii, pe care ni l-au lsat
motenire Sfinii Prini!
Gheronda,
ce nseamn treizeci i trei, cincizeci, o sut

i trei sute de noduri pe care le au iragurile
de metanii?
- Numai numrul de treizeci i trei este
simbolic. El simbolizeaz cei treizeci i trei
de ani pe care i-a trit Hristos pe pmnt.
Celelalte numere ne ajut numai s numrm
metaniile pe care le facem sau de cte ori
pp. 63-64. Traducere din limba greac de
rostim rugciunea.
Exist maini care au o sfoar cu un mner la
Ieroschimonah tefan Nuescu

capt i, atunci cnd vrei s-o porneti, tragi

de cteva ori sfoara cu putere, pn ce i se
dezghea uleiurile. La fel este iragul de
metanii. Este sfoara cu care tragem o dat,
de dou ori, de trei, de zece ori, pn ce se
dezghea uleiurile duhovniceti i pornete
maina
duhovniceasc
a
rugciunii
nencetate. Iar dup aceasta inima lucreaz
singur rugciunea. Dar i atunci cnd inima
a pornit n lucrarea rugciunii, nu trebuie s
lsm iragul de metanii, pentru ca s nu fie
i alii ndemnai s-l lase, cnd nc nu a
pornit inima lor s lucreze rugciunea.
- Gheronda, atunci cnd in iragul de
metanii n mn i rostesc Rugciunea
mecanic, nu cumva exist primejdia de a
plcea oamenilor?
- Dac rosteti Rugciunea la exterior, pentru
a plcea oamenilor, chiar dac ai face
btturi la mini, la nimic nu-i va folosi. i
va aduce numai oboseal, i simmntul fals
c, chipurile, te ndeletniceti cu Rugciunea
minii.
- Gheronda, eu nu m-am obinuit s in
iragul de metanii n mn.
- S ii iragul de metanii n mn ca s nu
uii rugciunea, care trebuie s lucreze
luntric, n inim. Atunci cnd iei din chilie,
s nu uii c vrjmaul este gata de atac. De
aceea, s fii ca un brav osta care, ieind din
adpost, are totdeauna n mn mitraliera.
iragul de metanii are mare putere. El este
arma monahului, iar nodurile sunt gloanele
care tum-tum-tum i secer pe demoni.
Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte
Duhovniceti 6 Despre rugciune,
Editura Evanghelismos, Bucureti, 2013,
3 comentarii
Etichete: Chilia
Panaguda, Evanghelismos, metanier, Paisie
Aghioritul,rugciunea, rugciunea
inimii, rugciunea lui Iisus
[neoficial]: Curnd vor fi

proslvii n rndul
sfinilor: Paisie Aghioritul,
Amfilohie Makris, Sofronie
Saharov, Efrem
Katunakiotul i Gheron
Iosif Isihastul
DEC 17
Aadar, conform noilor informaii aprute,

n viitorul apropiat va fi proslvit n rndul
sfinilor
Printele
Paisie
(Eznepidis)
Aghioritul. Iar dup o perioad scurt de
timp vor fi canonizai Printele Amfilohie
(Makris) din Patmos, Arhimandritul Sofronie
(Saharov) de la Essex i Stareul Efrem
Katunakiotul. Nu e un lucru ndeprat nici
canonizarea lui Gheron Iosif Isihastul, deja
cinstit n toat lumea ortodox.
S ne bucurm! Minunat este Dumnezeu
ntru Sfinii Lui (Psalmul 67, 36).
Reamintim c pe 27 noiembrie 2013,
Printele Porfirie Kavsokalivitul, care apare
i n acest colaj fotografic alturi de viitorii
sfini ai Bisericii (mijloc, sus), a fost oficial
trecut n rndul Sfinilor Cuvioi de ctre
Patriarhia
Printele
Ecumenic: MARE
BUCURIE:
Porfirie
(Bairaktaris)
Kavsokalivitul a fost trecut oficial n rndul

Sfinilor Cuvioi ai Bisericii de ctre
Patriarhia Ecumenic
Adaptare dup sursele precizate mai sus de
Laureniu Dumitru
Postat in Efrem Katounakiotul, tiri /
Anunuri, Iosif Isihastul, Paisie
Aghioritul, Sofronie Saharov
7 comentarii
ncepnd cu data de 15 decembrie 2013 o

veste bun se transmite cu rapiditate,
Etichete: Amfilohie Makris, canonizare, Efrem
anume c n viitorul apropiat vor fi

proslvii n rndul sfinilor Printele Paisie
Aghioritul, Sfntul Munte Athos, Sofronie
Aghioritul, dar i ali starei de la Muntele

Athos.
tirea a fost postat de un portal grec
ortodox de ncredere hellas-orthodoxy i
preluat mai apoi i de alte pagini
ca agionoros.ru , Pravoslavie.ru sau ortodo
x.md
Katounakiotul, Gheron Iosif Isihastul, Paisie

Saharov
Cuvinte despre
rugciune, Cuviosul Paisie
Aghioritul (Despre
rugciune, vol. al VI-lea)
OCT 15
care, atunci cnd se rugau, erau ca nite
copii mici. i dac i-ar auzi cineva n

vremea cnd se roag, ar zice c ntradevr sunt copii mici. Dac ar vedea ce
micri fac, ar zice c au nnebunit. Aa
cum alearg copilul, l apuc pe tatl su
de mnec i-i zice: Nu tiu cum vei face,
dar s-mi faci ceea ce-i cer, tot cu o
astfel de simplitate i ndrznire l roag i
aceti oameni pe Dumnezeu.
Rugciunea este convorbire cu Dumnezeu.
Uneori i fericesc pe cei care au trit n
vremea lui Hristos, pentru c l vedeau i l
auzeau pe Hristos nsui i puteau s-I
vorbeasc. Dar m gndesc c noi suntem
Rugciune
nseamn s-L bgm pe Hristos nluntru

inimii noastre i s-L iubim cu toat fiina
ntr-o situaie mai bun, pentru c aceia nu

puteau s discute mult cu El, n timp ce noi
putem vorbi nencetat cu el prin rugciune.
noastr. S iubeti pe Dumnezeul tu din

toat inima ta, din tot sufletul tu, cu toat
puterea ta i cu tot cugetul tu , spune
Sfnta Scriptur. Cnd omul l va iubi pe
Dumnezeu i va avea comuniune cu El, nu-l
va impresiona nimic pmntesc. Devine ca
un nebun.
Pune-i unui nebun cea mai bun muzic i
nu-l va mica sufletete. Arat-i cele mai
bune picturi i nu le va da nici o
importan. D-i cele mai bune mncruri,
cele mai bune haine, cele mai bune
parfumuri i nu va lua aminte la ele, cci
triete n lumea lui. Tot astfel i cel care
are comuniune cu lumea cereasc, este
lipit acolo i nu se dezlipete pentru nimic
n lume. Aa cum nu poi dezlipi pe copil
din braele mamei sale, tot astfel nu poi
dezlipi de rugciune pe omul care a neles
noima ei. Ce simte pruncul n braele
mamei sale? Numai cel care simte prezena
lui Dumnezeu, iar pe sine copil mic, va
putea nelege asta. Am cunoscut oameni
Dac
ne
aflm n legtur continu i n

nentrerupt convorbire deschis cu
Dumnezeu, vom prentmpina orice ru.
Odat ntr-un autobuz era un monah care
se ruga cu ochii nchii i toi ceilali
credeau c doarme. La un moment dat un
camion, care venea din direcie opus, s-a
izbit de un stlp de curent electric, iar
mainile care veneau din ambele direcii
Etichete: Bunavestire, Chilia
se ciocneau ntre ele, pricinuindu-se mare

pagub. Autobuzul ns s-a aflat la civa
Panaguda, Evanghelismos, tefan
metri de drum, ca i cum ar fi fost luat de

o mn nevzut, i niciunul dintre
Munte Athos
pasageri nu a pit nimic. Rugciunea

monahului i-a salvat.
Ca s comunici cu Dumnezeu i s afli
odihn, trebuie s te supraveghezi pe tine
nsui i s ai trezvie, ca s-i dai seama de
grealele tale, s te pocieti i s ceri
iertare. Altfel, chiar dac vei simi o
oarecare bucurie n rugciune, aceasta nu
va fi o bucurie duhovniceasc. Nu vei avea
nluntrul tu ntrariparea duhovniceasc
care
provine
Dumnezeu.
din
comuniunea
cu
dac acestea sunt chipuri ale lui Hristos sau

reprezentri din Sfnta Scriptur, pentru
c aceasta este primejdios, mai ales pentru
cei care au mult imaginaie i mndrie.
Numai cnd vin gnduri murdare i de hul
s folosim reprezentri din Sfnta
cea
este
mai
bun
contiina
pctoeniei i a nerecunotinei noastre.

Din vol. VI al Cuviosului Paisie Aghioritul
Despre rugciune, Editura Evanghelismos,
2013,Traducere
de
Ierom.
tefan
Nuescu via marturieathonita.ro
Cartea poate fi achiziionat online de pe
site-ul
editurii
Evanghelismos:
http://www.evanghelismos.ro/carte/1307/v
ol_6_despre_rugaciune
Postat in Chilia Buna Vestire, Chilia
Panaguda, Cri, tefan Nuescu, Paisie
2 comentarii
A aprut Despre
rugciune, al aselea
volum din colecia
Cuviosul Paisie
Aghioritul. Cuvinte
duhovniceti,
Editura Evanghelismos
OCT 15
Rugciunea trebuie s se fac cu mintea

curat, fr gnduri i reprezentri, chiar
Scriptur.
Dar
reprezentare
Nuescu, Paisie Aghioritul, rugciunea, Sfntul
Despre rugciune, Cuviosul Paisie

Aghioritul
Editura Evanghelismos, format 14/21,
pagini 272
Traducere din limba greac de
Aprut
Ieroschimonah tefan Nuescu

n
august
2013, Despre
rugciune este al aselea

colecia
Cuviosul
Paisie
volum din
Aghioritul.
Cuvinte duhovniceti aprut la editura

Evanghelismos. Chiar dac n cele cinci
volume anterioare ale coleciei exist
destule referiri la rugciune, volumul de
fa cuprinde cuvintele Stareului Paisie
referitoare
ndeosebi
la
rugciune.
Structurat n apte pri, cartea de fa
este un adevrat ghid al rugciunii. Acest
al aselea volum s-a lansat oficial pe 24
septembrie 2013 n cadrul unui eveniment
organizat de Librria Sophia din Bucureti.
Pentru stareul Paisie rugciunea este
marea posibilitate pe care ne-a dat-o
Dumnezeu s comunicm cu El, s-I cerem
ajutorul. Pe Stare l durea cnd i vedea pe
oameni c se chinuiesc, nevoindu-se cu
prea puinele lor puteri omeneti, n timp
ce ar fi putut s cear ajutorul lui
Dumnezeu, Care poate trimite nu numai
putere dumnezeiasc, ci mulime de puteri
dumnezeieti. i atunci ajutorul Lui nu se
va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci
minune a lui Dumnezeu. De aceea insist
c trebuie s simim rugciunea c pe o
necesitate i se strduia s-i ajute pe cei
care nc nu tiau s se roage, s pun
nceput bun i inima lor s porneasc
lucrnd rugciunea.
Cartea poate fi achiziionat online de pe
site-ul
editurii
Evanghelismos:
http://www.evanghelismos.ro/carte/1307/v
ol_6_despre_rugaciune
Postat in Chilia Buna Vestire, Chilia

Panaguda, Cri, tefan Nuescu, tiri /
Anunuri, Paisie Aghioritul, Texte duhovniceti
Un comentariu
Etichete: Bunavestire, Chilia
Panaguda, Evanghelismos, tefan
Nuescu, Paisie Aghioritul, rugciunea, Schitul
Lacu, Sfntul Munte Athos
Inscripia de deasupra
mormntului Printelui
Paisie Aghioritul de la
Mnstirea Suroti
IUL 17
Inscripia de deasupra mormntului

Printelui Paisie Aghioritul
Pe o plac de marmur a fost ncrustat
poemul scris de el nusi:
Aici s-a terminat viaa mea,

Aici i rsuflarea mea.
Aici trupul mi se va ngropa,
Iar sufletul mi se va bucura.
Sfntul meu aici locuiete*,
Iar aceasta m cinstete.
i cred c el se va milostivi
i pe Izbvitorul l va
mblnzi,
Ca sufletul meu cel ticlos
S aib alturi pe Maica
Domnului Hristos.
Monahul Paisie Aghioritul
***
,
,

.
,
.

.

.

n urm cu 19 ani, la 12 iulie 1994, Cuviosul
Paisie Aghioritul adormea ntru Domnul. Este
nmormntat n incinta Mnstirii Sfntul
Ioan Evanghelistul din Suroti, lng
Tesalonic, ctitoria sa. S avem parte de
rugciunile sale!
*Aici Cuviosul Paisie se refer la Sfntul
Arsenie Capadocianul (v. Icoan), cel care l-a
botezat n pruncie pe Printele Paisie i ale
crei moate se afl n Biserica mare a

Mnstirii de la Suroti. Mai multe despre
Cuviosul Arsenie Capadocianul ne istorisete
chiar Printele Paisie Aghioritul: Viaa i
minunile Sfntului Arsenie Capadocianul
istorisite de Printele Paisie Aghioritul
Foto (cu excepia Icoanei) Laureniu
Dumitru
Mai multe materiale cu i despre Cuviosul
Paisie
Aghioritul
gsii
categoria: Paisie Aghioritul
urmnd
Se va prelua cu specificarea sursei Blogul

Sfntul Munte Athos
Postat in Chilia Panaguda, Paisie Aghioritul

Un comentariu
Etichete: Arsenie Capadocianul, Chilia
Panaguda, Paisie Aghioritul, Sfntul Munte
Athos, Suroti
Printele Paisie Aghioritul

pomenit la nousprezece
ani de la trecerea
la Domnul
IUL 16
La Mnstirea Sfntul Ioan Evanghelistul

din Suroti, de lng Tesalonic, n noaptea
dintre 11 i 12 iulie, au fost svrite slujba
Privegherii, Sfnta Liturghie i o slujb de
pomenire a monahului Paisie Aghioritul.
Pomenirea a fost svrit cu ocazia
mplinirii a 19 ani de la mutarea din aceast
via a monahului Paisie, care a trit cea mai
mare parte din viaa sa la Sfntul Munte
Athos i este cunoscut n toat lumea
ortodox pentru curia vieii sale, pentru
cuvintele de nvtur i sfaturile sale care
au fost traduse n numeroase limbi.
Sfnta Liturghie a fost svrit de
naltpreasfinitul Nikodimos, Mitropolitul
Kassandriei, mpreun cu naltpreasfinitul
Athanasios, Mitropolit de Lemesos din Cipru,
nconjurai de un sobor de slujitori, din care
au fcut parte starei venii de la mai multe
mnstiri din Grecia, dup cum aflm din
Ziarul Lumina. La finalul slujbei, a fost
oficiat i un Parastas pentru monahul Paisie
Aghioritul. Soborul de slujitori s-a deplasat n
spatele bisericii mnstirii, la mormntul
monahului Paisie, unde a fost svrit un
Trisaghion pentru cei adormii. A urmat
cuvntul de nvtur al IPS Mitropolit
Nikodimos, care a cerut i IPS Mitropolit
Athanasios o mrturie personal despre
monahul Paisie Aghioritul, fostul su printe
duhovnicesc.
Sursa: Basilica.ro
Foto (sus): Icoan a Cuviosului Paisie
Aghioritul, Iconar Eleni Dadi / (jos) Crucea
de la mormntul Cuviosului Paisie,
Mnstirea Sf. Ioan Evanghelistul,
Suroti Laureniu Dumitru
Anul trecut postam tirea: Peste 30.000 de
credincioi la mormntul Cuviosului
Paisie Aghioritul
Postat in Chilia Panaguda, tiri /

Anunuri, Paisie Aghioritul
Scrie un comentariu
Etichete: Chilia Panaguda, hram, Paisie
Aghioritul, Sfntul Munte Athos,Suroti
Acatistul Cuviosului
Printelui nostru
Paisie Aghioritul
APR 24
Dupa obisnuitul inceput, se zic:

CONDACELE SI ICOASELE
Condacul 1:
S-l ludm toi credincioii ntrun glas, pe cel trimis de Dumnezeu

n aceste vremuri de cernere, spre
mngierea i ndrumarea noastr,
pe cel ce s-a nevoit n chip
bineplcut Stpnului, arznd de
dragoste pentru ntreaga lume, pe

Paisie mult minunatul, care inima
i-a pus pentru noi i pentru
mntuirea noastr, i s-i cntm
cu mulumire zicnd: Bucur-te,
Cuvioase Printe Paisie,
lumintorule al vremurilor de pe
urm!
Icosul 1:
Dumnezeu a rnduit ca s te nati,

Printe, n binecuvntatul pmnt
al Capadociei, cel ce a odrslit
mulime nenumrat de sfini.
Crora i tu te-ai adugat, ntru
deplin vrednicie, luminnd alturi
de ei i neobosit povuindu-ne spre
pocin. Pentru care te i ludm,
cu ntreag bucurie, aa:
Bucur-te, c te-ai fcut urma ales
al tuturor sfinilor capadocieni;
Bucur-te, c acelora te-ai asemnat
ntru totul, ca un de-Dumnezeupurttor;
Bucur-te, floare preafrumoas i
mult nmiresmat, care ai rsrit
spre luminarea noastr;
Bucur-te, izvor de har
dumnezeiesc, care rcoreti lumea
ntreag;
Bucur-te, hran preadulce care
saturi sufletele cele nfometate de
dreapt nvtur;
Bucur-te, vasule care ai adunat
toate neputinele, scrbele i
durerile noastre;
Bucur-te, stlp de foc, care eti
reazem neclintit pentru cei ce vor s
ctige mntuirea;
Bucur-te, stea care luminezi pe
cerul Bisericii, cluzindu-ne spre
venicele lcauri;
Bucur-te, c te-ai dovedit a fi o
binecuvntare a lui Dumnezeu i un
semn al negritei Lui milostiviri;
Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie,
urm!
Condacul al 2-lea:
Ales ai fost din pntecele maicii

tale, Cuvioase, ca s te druieti lui
Dumnezeu cu totul i astfel s
ajungi vas ales al Lui, spre
mntuirea i povuirea tuturor
celor ce au ndjduit n tine. Pentru
o binecuvntare ca aceasta i
cntm cu toii, Celui ce a lucrat
prin tine minuni i ndurri mari,
cntarea: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Semnul harului lui Dumnezeu ce se

odihnea asupra ta, Printe, a fost
botezul pe care l-ai primit din
minile Sfntului lui Dumnezeu,
Arsenie. C acesta vznd cu duhul
darurile tale cele multe, nc din
fraged pruncie te-a binecuvntat
spre a-i fi lui urma i a-i purta
numele. Te fericim, aadar, cu
nevrednicie, zicnd:
Bucur-te, c te-ai nvrednicit a fi
botezat de Sfntul Arsenie
Capadocianul;
Bucur-te, c el a proorocit cele ce
aveau s fie cu tine;
Bucur-te, c s-a bucurat duhul lui
vznd aa rod ales ieind din
turma cea pstorit de el;
Bucur-te, c pentru aceasta i-a
purtat de grij nencetat, ct vreme
a fost n viaa aceasta pmnteasc;
Bucur-te, c nici dup ce s-a mutat

n ceretile locauri nu te-a lsat, ci
mai vrtos a mijlocit pentru tine;
Bucur-te, c i tu l-ai cinstit dup
cuviin, socotindu-l cu evlavie ca
fiind Printele tu n Hristos;
Bucur-te, c te-ai ostenit fr
zbav spre preaslvirea lui,
adunnd mrturii despre viaa sa
cea minunat;
Bucur-te, c Sfntul lui Dumnezeu
te-a binecuvntat s descoperi
moatele lui cele slvite, care s-au
fcut pricin de nenumrate
vindecri;
Bucur-te, c trupul lui cel cinstit cu
mare dragoste l-ai aezat n obtea
ntemeiat de tine la Suroti;
urm!
Condacul al 3-lea:
Dup ce prinii ti au ajuns n

pmntul Koniei, Cuvioase,
mutndu-se n Grecia din pricina
prigoanei turcilor celor tirani, ai
nceput a urca cu jertfelnicie pe
scara dumnezeiasc a desvririi.
C nc din copilrie te-ai dovedit a
fi o lumin pentru toi cei din jur,
care vznd darurile tale cele alese,
slveau pe Dumnezeu, zicnd:
Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Povuit de pilda prinilor ti, teai nevoit de mic cu rvn aprins

spre dragostea lui Hristos, artnd
fapte de om desvrit. C urmnd
mamei tale celei binecuvntate,
ndat ai nceput s posteti cu
asprime i s te rogi nencetat,

pustnic fiind cu trirea, ns copil
cu vrsta. Minunndu-ne noi de
brbia sufletului tu, i cntm cu
bucurie, aa:
Bucur-te, c nc tnr fiind, te-ai
lepdat cu totul de poftele
trectoare ale acestei lumi;
Bucur-te, c prin post desvrit
i-ai pzit nestricat cununa
fecioriei;
Bucur-te, c vrsta nu te-a oprit a
te deprinde cu rugciunea
nencetat n singurtate;
Bucur-te, c n loc s te desfei cu
jocuri copilreti, te desftai
petrecnd mereu cu Hristos i cu
sfinii Si;
Bucur-te, c pentru aceasta fugeai
de prietenia celor care te ndeprtau
de la dragostea ta cea nflcrat;
Bucur-te, c nu doar n lucrurile
din afar te-ai nevoit, ci i sufletul i
l-ai mpodobit cu toat virtutea;
Bucur-te, c ai urmat buntii i
smereniei mamei tale celei
binecuvntate;
Bucur-te, c ea i-a fost nesmintit
pild de dragoste i de jertfire
deplin de sine;
Bucur-te, c ne uimim cu toii de
vitejia cu care ai nceput a purta
lupta cea bun;
urm!
Condacul al 4-lea:
n rzboi fiind chemat pentru a-i

apra ara de cei fr de Dumnezeu,
Printe, ai strlucit prin vitejia ta
cea fr margini. C ntru totul

lepdndu-te de iubirea de sine,
cutai mereu s fii acolo unde era
primejdia mai mare, pentru a-i
scpa pe cei ce luptau mpreun cu
tine. Iar ei vznd aceasta, i
mulumeau lui Dumnezeu pentru
aa un sprijin, zicnd cu toii:
Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Ai folosit rzboiul, Cuvioase, ca

prilej de sfinire, c nencetat ai
sporit n dragoste mai presus de
patim, punndu-i sufletul pentru
prietenii ti. i astfel ai ctigat
cununi nepieritoare de la Cel ce se
face rsplat nsutit a toat jertfa,
de la Hristos Dumnezeu. Aceasta
nelegnd-o i noi, ne grbim a-i
aduce, spre laud, unele ca acestea:
Bucur-te, c n lupt ai fost chip
minunat de ntreag jertfire de sine;
Bucur-te, c i-ai dispreuit pn la
capt viaa aceasta pmnteasc,
ctignd-o astfel pe cea cereasc;
Bucur-te, c nu ai lepdat chipul
evlaviei nici n vltoarea cea
cumplit a primejdiilor;
Bucur-te, c prin mrimea ta de
suflet te-ai fcut lumin spre
sfinire i celor din jur;
Bucur-te, c ajutai cu timp i fr
timp pe toi cei ce se aflau n nevoi
i-n necazuri;
Bucur-te, c ai biruit desvrit
frica cea omeneasc narmndu-te
cu brbie de fier;
Bucur-te, c rzboindu-te
mpotriva dumanilor rii, n
ascuns luptai i mpotriva
vrjmailor sufletului tu;
Bucur-te, c dei vroiai s mori tu

n locul prietenilor ti, Dumnezeu
te-a pzit ca pe un preaiubit al Su;
Bucur-te, c i nou ne ari, prin
tria cea minunat a sufletului tu,
calea spre desvrire;
urm!
Condacul al 5-lea:
Cu rvn aprins ai lepdat lumea,

Printe, i te-ai nchinat lui Hristos
n ntregime, alturndu-te obtii
monahilor, care pururea se lupt
pentru a-i birui firea. i n scurt
vreme te-ai fcut nger n trup, ntru
toate mbrcndu-te n Cel Cruia i
noi i cntm cu umilin: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Te-ai retras n pustia cea minunat

a Sinaiului pentru a-I sluji
Stpnului Hristos, Cuvioase, i
biruind poftele lumii, ai ajuns
brbat desvrit, strlucind n
toat virtutea i arznd de dragoste
adevrat pentru Dumnezeu, Care
prin tine a pogort asupra noastr
mila Sa cea bogat. Pentru aceasta
i noi, cu slabe puteri, i mulumim
zicnd:
Bucur-te, brbat ngeresc, c toate
poftele lumii le-ai socotit
deertciune;
Bucur-te, c vreme de trei ani te-ai
nevoit n pustia cea aspr a
Sinaiului;
Bucur-te, c netiut de nimeni ai
trit ntr-o peter ascuns,
ndurnd aria i gerul;
Bucur-te, c acolo ai luptat pn la
snge mpotriva a toat patima;

Bucur-te, c prin smerenia ta cea
adnc, ai biruit desvrit pe dracii
cei vicleni;
Bucur-te, c te-ai curat de toat
stricciunea pcatului, ajungnd
lumin a lui Hristos;
Bucur-te, c ai nceput a te ruga cu
lacrimi fierbini pentru ntreaga
lume;
Bucur-te, c vznd jertfa ta cea
peste putere, Dumnezeu te-a
umplut de daruri mai presus de fire;
Bucur-te, c n petera ta cea
strmt te-ai nvrednicit de
nenumrate descoperiri ale harului
dumnezeiesc;
urm!
Condacul al 6-lea:
Dup ce n Sinai te-ai luptat n bun

chip, Printe, ai fost chemat de
Maica Domnului n Grdina ei cea
pmnteasc, n Sfntul Munte
Athos, cel ce este floarea i lumina
Ortodoxiei. i nainte-vznd tu c
acela va fi locul desvririi tale, i-ai
mulumit Preasfintei mprtese
pentru acopermntul ei cel
minunat, cu care pururea pzete
ntreaga lume de rutatea
necazurilor; iar Fiului ei I-ai cntat,
cu bucurie, dulcea cntare: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Ajungnd n Sfntul Munte i fiind

purtat n multe locuri de harul lui
Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara
sfineniei, Cuvioase, culegnd de
peste tot, ca o albin neleapt,
nectarul duhovnicesc cel mai dulce.

Iar mai apoi ai ajuns fiu al
Printelui Tihon, stare purttorde-Duh i plin de toat virtutea, pe
care l-ai urmat n deplin ascultare.
Pentru aceasta i cntm i noi, cu
glasuri neputincioase, aa:
Bucur-te, c Dumnezeu i-a
rnduit preaslvirea n Muntele cel
binecuvntat al Athosului;
Bucur-te, c pentru aceasta El te-a
dat n grija Preacuratei Maicii Sale,
care te-a ocrotit ca pe un fiu al ei;
Bucur-te, c umbrit de Duhul
Sfnt ai colindat ntregul Munte,
cutnd Prini cu via sfnt;
Bucur-te, c te-ai minunat de
rugciunile nencetate ale lor, prin
care Dumnezeu trimite mila Sa
asupra lumii;
Bucur-te, c te-ai nevoit s le scrii
i viaa, spre slava lui Dumnezeu i
folosul oamenilor;
Bucur-te, c apoi ai ajuns ucenic al
Cuviosului Printe Tihon, cel
desvrit n sfinenie;
Bucur-te, c pe acesta l-ai slujit cu
dragoste nermurit, n toate
ncredinndu-te povuirii lui celei
nelepte;
Bucur-te, c pentru ascultarea ta
cea pn la capt, Dumnezeu i-a
druit i ie harul ce se slluia n
Printele tu;
Bucur-te, c dup moartea sa,
Cuviosul Tihon i-a descoperit c se
va ruga mereu pentru tine;
urm!
Condacul al 7-lea:
ntru deplin dragoste
desvrindu-te, te-ai fcut unealt

a lui Dumnezeu, Carele a nceput a
lucra prin tine cu putere mult. C
te-a fcut un mngietor al tuturor
celor necjii i un povuitor al
celor ntunecai de pcate. i
mulumim lui Dumnezeu, Printe,
pentru c te-a druit nou pe tine
spre mntuirea noastr, cntndu-I
cu toii: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Aa s lumineze lumina voastr

naintea oamenilor, nct ei s vad
faptele voastre cele bune i s-L
slveasc pe Tatl vostru cel din
ceruri, a zis Mntuitorul lumii cu
glas nemincinos. C i ntru tine,
Printe, cuvntul Lui s-a mplinit cu
ntreag putere. Iar pentru aceasta
te ludm i noi, zicnd:
Bucur-te, cel ce ai nvat lumea
prin cri luminate de Duhul Sfnt;
Bucur-te, cel ce prin cuvinte cu
mult folos sufletesc ai risipit
netiina vremurilor noastre;
Bucur-te, trmbi a Duhului, care
ai vestit tuturor bucuria pocinei;
Bucur-te, proorocule minunat,
care ne-ai artat c trim vremurile
sfritului;
Bucur-te, tmduitorule milostiv
al bolilor celor cu neputin de
vindecat;
Bucur-te, ngrijitorule preaales al
celor cu sufletul apsat de necazuri;
Bucur-te, untdelemn dumnezeiesc,
care ai curat toate rnile noastre;
Bucur-te, pace de sus, care ai

mpcat nenumrate familii
destrmate;
Bucur-te, povuitorule iscusit, c
ai ndeprtat de la oameni toate
cursele diavolului;
urm!
Condacul al 8-lea:
Vznd lupta cea nfricotoare pe

care o duce vrjmaul mntuirii
mpotriva familiei celei
binecuvntate de Dumnezeu, te-ai
ncins cu arma cuvntului,
nvndu-i pe soi c pentru a
putea ctiga linitea caselor lor,
trebuie s aib rbdare i
ndelung-rbdare, i jertfire de
sine cu dragoste. l slvim pe
Dumnezeu nencetat, Cuvioase,
pentru c te-a trimis s ne ari
calea cea dreapt, cntnd: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Dai-mi mame cretine i v voi da

sfini care s schimbe lumea, a
spus dumnezeiescul Gur de Aur.
Iar tu, ptruns fiind de acest adevr,
te-ai ostenit cu timp i fr timp,
prin rugciuni i ndemnuri, s le
ari soilor celor credincioi c
pacea familiei este road a Duhului
Sfnt, i c trebuie s lupte pentru
ea cu strduin i nelepciune.
Pentru c te-ai nevoit ca s aduci
vindecare familiilor noastre celor
att de crunt lovite de ispite, i
mulumim cu toii, zicnd:
Bucur-te, mijlocitorule naintea lui
Dumnezeu pentru bunanelegere a
celor cstorii;
Bucur-te, c pe soii cei
binecredincioi i-ai povuit s
triasc n nfrnare i sfinenie;
Bucur-te, c pe acetia i-ai nvat
s-i poarte neputinele unul altuia,
cu dragoste i cu mrime de suflet;
Bucur-te, c prinilor le-ai artat
c prin rugciune harul lui
Dumnezeu se pogoar asupra
ntregii familii, aducnd bucurie i
pace;
Bucur-te, c ai luptat mpotriva
tuturor pcatelor, vznd c prin ele
vine destrmarea csniciei;
Bucur-te, c te-ai fcut mustrtor
aprig al nspimnttoarei ucideri
de prunci;
Bucur-te, c mamelor celor
credincioase le-ai spus c prin pilda
vieii lor i pot face copiii sfini;
Bucur-te, c tinerilor le-ai artat c
prin ascultare ctig mil de la
Dumnezeu i via linitit;
Bucur-te, c pe acetia i-ai
ndemnat s dobndeasc
binecuvntarea prinilor, prin care
vine i binecuvntarea Duhului
Sfnt;
urm!
Condacul al 9-lea:
Pe cel ce n chip minunat a

tmduit bolile noastre cele trupeti
i sufleteti, prin rugciunile lui cele
fcute din adncul inimii, pe Paisie,
mijlocitorul nostru, s-l ludm noi
toi cu bucurie. Iar lui Dumnezeu,
cel slvit n Sfnta Treime, s-I
cntm cu mulumire, zicnd:

Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Vindector a toat boala te-ai fcut,

Printe, prin darul de care te-a
nvrednicit Dumnezeu. C arznd
de dragoste i de mil pentru
oamenii ce se chinuiau n dureri, teai rugat cu jertfire de sine pentru
izbvirea lor, nvndu-i s
mulumeasc lui Dumnezeu pentru
toate. Te fericim ntr-un glas, noi
credincioii, zicnd:
Bucur-te, arm preatare mpotriva
bolii celei nfricotoare a
cancerului;
Bucur-te, neobositule ngrijitor al
celor ce se chinuiesc n dureri
cumplite;
Bucur-te, izvor de vindecare n
care se rcoresc toi cei rnii
sufletete;
Bucur-te, izgonitorule de demoni,
c ai zdrobit cu smerenia ta toat
viclenia i asuprirea diavolului;
Bucur-te, preamilostive printe, c
n-ai ndurat s-i vezi pe oameni
sfrindu-se sub greutatea
chinurilor trupeti i sufleteti;
Bucur-te, c pentru aceasta toate
scrbele i bolile noastre le-ai luat
asupra ta;
Bucur-te, c te-ai rugat cu mrime
de suflet ca Dumnezeu s-i trimit
ie neputinele noastre;
Bucur-te, c ne-ai nvat c toate
necazurile vin prin deprtarea de
Dumnezeu i de poruncile Sale;
Bucur-te, cel ce ne-ai artat c
negrit este rsplata celor ce-i duc
boala cu rbdare, aducnd slav lui

Dumnezeu;
urm!
Condacul al 10-lea:
Domnul i Mntuitorul lumii a

fgduit mare rsplat celor ce se
vor osteni n bun chip spre
desvrirea altora. Iar tu,
Cuvioase, dei clugr simplu i
nenvat n cele lumeti, ai fost
nelepit de nsui Duhul
Domnului ca s povuieti mii de
oameni pe calea mntuirii. Iar
pentru acetia te rogi pn acum lui
Dumnezeu, Cruia i noi i cntm
cu bucurie: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Pentru ntreaga ta virtute,

Dumnezeu te-a mpodobit cu daruri
mai presus de fire, pe care tu le-ai
folosit spre slava Lui i spre folosul
oamenilor. C te-ai fcut printele a
mulimi nenumrate de credincioi,
care luptai fiind de ispitele cele
cumplite ale vremurilor noastre,
cutau la tine ca la un liman
dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te
rugm s ne primeti i pe noi n
rndul fiilor ti duhovniceti, i s
ne ngdui s-i cntm, cu
mulumire, aa:
Bucur-te, c i-ai nvat pe oameni
s lupte cu gndurile cele rele sdite
n minte de vrjmaul mntuirii
noastre;
Bucur-te, c strlucind de darul
deosebirii duhurilor, fiilor ti le
artai ndat dac gndurile lor
sunt de la Dumnezeu sau de la

diavol;
Bucur-te, c prin harul lui
Dumnezeu cunoteai adncul
inimilor oamenilor;
Bucur-te, c avnd deplin
nelepciune, ai zdrnicit toate
cursele cele meteugite ale celui
viclean;
Bucur-te, c pe muli i-ai ntors la
pocin adevrat prin dragostea
ta cea nefarnic;
Bucur-te, c te-ai fcut mustrare
neleapt a celor ndrtnici i
mndri;
Bucur-te, c ai fost mngiere
blnd a celor dezndjduii i
covrii de ispite;
Bucur-te, c ai plns nencetat
pentru toi cei ce vedeau n tine
nemincinoas ndejde de mntuire;
Bucur-te, c la Judecat o s-I spui
lui Dumnezeu, cu dulce bucurie:
Iat, eu i fii pe care i-ai dat
mie!;
urm!
Condacul al 11-lea:
Ajungnd clugr desvrit,

Printe, i plin fiind de harul lui
Dumnezeu, te-ai fcut ndejde tare
pentru sufletele nemngiate ale
celor ce vroiau s se nchine lui
Hristos n ntregime. Iar pentru
darurile tale, toi vedeau n tine un
ndrumtor luminat de Duhul Sfnt.
Pentru aceasta l ludm pe
Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a
lipsit-o de pstori cu via sfnt,

zicnd: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Ai ntemeiat la Suroti o mnstire

de maici, unde fiicele tale cele mai
sporite puteau s se druiasc
Mirelui Hristos cu dragoste deplin.
Iar mai apoi le-ai povuit spre
desvrire, ca un printe mult
iubitor i ndelung rbdtor, prin
sfaturile tale cele preaminunate,
care ne sunt i nou ndrumare
nemincinoas. Te binecuvntm cu
toii pentru aceasta, zicnd:
Bucur-te, c ai ctitorit Mnstirea
Sfntului Ioan Teologul de la
Suroti;
Bucur-te, c aceasta s-a fcut
liman de mntuire pentru sufletele
cele nsetate de Hristos;
Bucur-te, c te-ai strduit cu timp
i fr timp a le face pe maici mirese
desvrite ale Domnului nostru;
Bucur-te, c le-ai nvat clugria
cea adevrat, care nseamn
lepdare de lume i de poftele ei;
Bucur-te, c nencetat te-ai
strduit s le aprinzi rvna spre
nevoina cea binecuvntat;
Bucur-te, c le-ai cluzit spre
mrturisirea ct mai deas a
pcatelor, prin carea se stric ntru
totul lucrrile diavolului;
Bucur-te, c povuirile tale au
czut pe pmnt roditor i au
rcorit lumea ntreag;
Bucur-te, c ai luptat cu putere
mpotriva duhului lumesc care
vatm cumplit viaa de mnstire;
Bucur-te, c prin vitejia i
dragostea ta te-ai fcut tuturor

clugrilor pild de biruin
duhovniceasc;
urm!
Condacul al 12-lea:
Mare a fost harul lui Dumnezeu

care s-a revrsat peste tine,
Cuvioase, i mari i milele Lui, c
pentru multa ta jertf, Cel Atotbun
te-a nvrednicit de descoperiri
minunate i de bucurii mai presus
de fire. Ne bucurm i noi vznd
rsplata pe care Dumnezeu o d
sfinilor Si, i rugndu-L s ne fac
i pe noi prtai ei, i cntm:
Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Ai gustat, Printe, nc de aici din

bucuriile raiului, cele gtite de
Mult-milostivul Dumnezeu tuturor
celor ce slujesc Lui cu dragoste. C
dei au fost mari luptele pe care
vrjmaul cel viclean le-a dus cu
tine, cu mult mai mari au fost
mngierile prin care Dumnezeu tea ntrit n virtute. Pentru aceasta,
ntru smerit laud, i cntm:
Bucur-te, lumin preadulce prin
care Hristos strlucete lumii
ntregi;
Bucur-te, flacr minunat, care
ne aprinzi i pe noi de dragostea lui
Dumnezeu;
Bucur-te, c te-ai fcut sla deplin
al harului celui dumnezeiesc;
Bucur-te, c acesta a nscut n tine
toate roadele sfineniei;
Bucur-te, c Dumnezeu te-a
copleit cu darurile Sale cele mai

presus de fire;
Bucur-te, c ai gustat din lumina
cea necreat i pururea fiitoare;
Bucur-te, c ai trit cu Sfinii ca i
cu nite prieteni apropiai;
Bucur-te, c Maica Preabun a
Domnului nostru i s-a artat
pentru a te ntri n necazuri;
Bucur-te, minune negrit, c te-ai
nvrednicit a vorbi cu nsui
Hristos, Stpnul i Dumnezeul
nostru;
urm!
Condacul al 13-lea:
Muli sfini ar fi dorit s triasc

n vremea noastr, ca s se
nevoiasc, grit-ai, Printe,
luminat fiind de Duhul Sfnt. C
ne-ai vestit nou, celor ntunecai,
c vremurile sunt spre plinire i c
cei ce acum se lupt cu vitejie ca si ctige mntuirea, au plat de
mucenic. Pentru aceasta, i
mulumim lui Dumnezeu, Cel ce cu
mil i-a cercetat poporul,
trimind pe Sfntul Su spre
luminarea noastr, i i cntm
Preabunului Stpn, n glas de
bucurie, cntarea: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori.
i iari Icosul 1: Dumnezeu a
rnduit i Condacul 1: S-l
ludm
Apoi aceast
Rugciune ctre
Cuviosul Printele
nostru Paisie
Aghioritul
Iubite Printe Paisie, tu, care ai

urcat pe treptele sfineniei i ai
ajuns desvrit n virtute, i pentru
aceasta ai ctigat ndrzneal
deplin ctre Milostivul Dumnezeu,
roag-L pe Acela Cruia I-ai slujit
nencetat n via, s nu ne piard
pentru pcatele noastre cele multe,
ci s ne ntoarc la pocina cea
binecuvntat.
Tu, care ct ai fost pe pmnt ai
tmduit cu atta dragoste
neputinele noastre nenumrate,
boli trupeti i sufleteti, cu mult
mai mult poi acum s ne ajui i s
ne izbveti de toate greutile. Deci
miluiete-ne, Printe, pentru
dragostea ta cea nemsurat,
pentru buntatea ta cea
dumnezeiasc, i nu ne lsa pe noi,
cei plini de attea pcate.
Tu, care nu ai obosit a ne povui
spre mntuire i a ne purta
neputinele ct vreme ai fost aici
cu noi, nelepete-ne i acum ca s
putem birui ispitele pe care
vicleanul diavol le ese nencetat n
jurul nostru, i cu care vrea s ne
piard sufletele pentru venicie.
Lumineaz-ne ca s putem cunoate
voia lui Dumnezeu pentru noi, i
roag-te Stpnului ca s ne dea
putere s o mplinim cu mulumire.
Tu, care ne-ai fost o pild
nesmintit de vitejie i de jertfire de
sine, ntrete-ne i pe noi ca s
putem s-i urmm n virtute,
pentru a ctiga cununa cea
nepieritoare, de care i tu te-ai

nvrednicit cu prisosin.
Aa, Printe, nu ne lepda pe noi,
cei ce nencetat l mniem pe
ndelung-rbdtorul nostru
Dumnezeu, ci stai cu ndrzneal
naintea tronului Aceluia, mijlocind
pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu
s ne dea, pentru tine, scumpa
mntuire. i astfel, mulumindu-i
din adncul inimii pentru toate cte
le-ai fcut pentru noi, i nc le mai
faci, s-I mulumim i Dumnezeului
nostru preabun, cel nchinat n
Sfnta Treime, Tatl, Fiul i Duhul
Sfnt, acum i pururea i n vecii
vecilor. Amin.
Sursa: Biserica Mihai Viteazul
Foto: Icoan a Cuviosului Paisie Aghioritul,
Iconar Eleni Dadi (detaliu)
Postat in Acatiste ale Cuvioilor athonii, Chilia
Panaguda, Paisie Aghioritul, Rugciuni
10 comentarii
Etichete: acatist, Chilia Panaguda, Paisie
Aghioritul, Rugciuni, Sfntul Munte
Athos, Suroti
Harismele Cuviosului
Paisie Aghioritul
APR 22
Avei mai jos un text cutremurtor, mai ales

pentru cei necredincioi care nu cunosc
puterea lui Dumnezeu i cum binevoiete
Acesta ntru Sfinii Si. Sunt enumerate
darurile (harismele) dincolo de fire ale
Cuviosului
Mulimea
Paisie Aghioritul (1924-1994).

mrturiilor
fac
imposibil
contestarea acestor fapte, mai ales c

vorbim de un nevoitor contemporan care
acum 20 de ani era nc n via. (LD)
1.
Harisma
tamaduirilor
Cuviosul Paisie Aghioritul i-a vindecat pe
multi oameni care sufereau de boli
incurabile: cancer, leucemie, paralizie,
orbire, boli de inima, a dezlegat sterpiciunea
multor femei, etc. Parintele Paisie ii vindeca
uneori doar prin cuvintele: Nu ai nimic, esti
bine., alteori ii insemna pe bolnavi cu
Sfintele Moaste si ii ungea cu untdelemn de
la candela Maicii Domnului in Semnul Sfintei
Cruci, alteori se ruga indelung.
2. Harisma scoaterii si a biruirii diavolilor
Cuviosul Paisie Aghioritul a vindecat multi
demonizati, scotand diavolii din ei, si s-a
luptat adesea in coliba sa cu diavolii in
persoana, biruindu-i cu desavarsire.
3. Harisma inainte-vederii (a proorociei)
Cuviosul Paisie Aghioritul a spus multor
oameni lucruri care li se vor intampla in
viitor si a profetit evolutii viitoare in istoria
Greciei.
4. Harisma stravederii (era vazator cu
duhul)
Cuviosul Paisie Aghioritul uneori, cu Harul lui
Dumnezeu, cunostea cine erau oamenii care
veneau la el sa-l viziteze, cum ii cheama pe
fiecare,
dispozitia
lor,
starea
lor
duhovniceasca, locul de obarsie, trecutul lor,
ce gandeau, ce servici aveau, ce probleme ii
preocupau, inainte ca acestia sa ii spuna vreo
ceva; de asemenea, smeritul monah Paisie
Aghioritul cunostea inima fiecarui om mult
duhovniceasca era de la Dumnezeu sau de la
mai adanc si mult mai curat decat cunostea

omul despre sine insusi. Cuviosul Paisie
cel viclean (adica de la necuratul, diavolul),

care cauta sa insele si sa indemne la rau.
Aghioritul avea propriul sau televizor

duhovnicesc si vedea chiar si o persoana
care era departe de el: ce face, ce gandeste
si cum se simte. Cunostea de asemenea ce
scrie intr-o scrisoare pe care i-o trimiteau si
dadea raspunsul fara sa o citeasca, precum
cunostea si ce contine un pachet fara sa-l
deschida.
5.
Harisma
discernamantului
Cuviosul Paisie Aghioritul cunostea in fiecare
situatie care era voia lui Dumnezeu, precum
si daca trebuia sa o arate sau nu; cunostea
care era solutia cea mai buna si mai corecta
in fiecare situatie, chiar si pentru subiecte
stiintifice, cu toate ca nu terminase decat
primele patru clase primare.
6.
Harisma
mangaierii
Asa cum soarele alunga ceata si incalzeste,
tot astfel si Cuviosul Paisie, prin harisma
mangaierii, alunga mahnirea si mangaia pe
orice suflet chinuit care se apropia de el.
Multi veneau la Parintele Paisie mahniti si
plecau usurati sufleteste. Chiar si numai daca
il vedea cineva, primea putere si bucurie.
Cuviosul Paisie Aghioritul lua toata durerea si
mahnirea oamenilor si punea in loc bucurie si
mangaiere. Mergeau la smeritul Parinte
Paisie multi monahi chinuiti de ganduri si
ispite, dar dupa o scurta discutie cu el se
simteau usurati, parca le-ar fi crescut aripi,
si plecau zburand. Schimbarea tuturor
celor care mergeau la Parintele Paisie
Aghioritul era atat de vadita, incat toti
observau lucrul acesta si ii intrebau: Nu
cumva ai mers la Parintele Paisie?
7.
Harisma
deosebirii
duhurilor
Cuviosul Paisie Aghioritul cunostea cu
exactitate daca un gand sau o intamplare
8.
Harisma
cuvantului si a teologiei cea mai inalta
dintre toate harismele Duhului Sfant
Cuvantul Cuviosului Paisie Aghioritul era
simplu, ca cel al pescarilor-Apostoli, practic,
viu, expresiv, atragator, bland, dulce si cadea
ca o roua peste sufletele insetate. Vorbea
adeseori in pilde, dadea exemple din natura
si viata. Exprimarea sa era limpede, poetica
si plina de apoftegme. Putea vorbi liber toata
ziua fara sa se pregateasca, dar cu toate
acestea ascultatorii nu-si puteau dezlipi
privirile de la el. Cuvantul sau mergea direct
la sufletele oamenilor. Sunt uimitoare
cunostintele sale din toate domeniile,
intelepciunea
sa
si
memoria
sa
nemaiintalnita.
Povatuia
duhovniceste
monahi si manastiri, rezolva problemele
mirenilor casatoriti si necasatoriti, se
intretinea cu oameni de stiinta, care se
minunau de cunostintele si agerimea sa.
Smeritul Parinte Paisie Aghioritul cobora sau
urca la nivelul cultural si la starea
duhovniceasca a oamenilor, tinand cont de
caracterul, meseria, obarsia si preocuparile
Parintele Paisie Aghioritul nu era prins in
lor. Din multele experiente duhovnicesti pe

care le-a avut cu Sfintii, cu Ingerii, cu Maica
fotografii sau pe casete audio; datorita

smereniei sale, Cuviosul Paisie evita sa fie
Domnului, dar si cu vederi ale Luminii

necreate, devenise un adevarat teolog si
fotografiat, filmat sau inregistrat; ceda doar

in fata oamenilor sensibili si smeriti, ca sa nu
cunostea
in
profunzime
tainele
lui
Dumnezeu. Solutiona in cateva minute
fie raniti de refuzul sau din dragoste isi

jertfea chiar si smerenia. Multi oameni l-au
neclaritatile teologice adunate in ani de zile

ale profesorilor universitari de la Facultatea
fotografiat in ascuns, dar fotografiile ieseau

complet negre, ca si cum obiectivul ar fi fost
de Teologie.
9.
Harisma
firii
acoperit cu capacul de protectie, alteori se

ardea filmul sau se bloca aparatul, sau
Inaintea Parintelui Paisie Aghioritul uneori

stihiile naturii se plecau, dar si el insusi
fotografia iesea foarte clar, dar Cuviosul

Paisie Aghioritul nu aparea in poza. Atunci
actiona, depasind si anuland legile naturale.

Uneori, Cuviosul Paisie Aghioritul nu era udat
cand unii il inregistrau pe Parintele Paisie in

ascuns, uneori caseta nu mergea deloc, sau
de ploaie desi in jurul sau ploua, pe el nu il

atingea nicio picatura! Cand Cuviosul Paisie
se derula complet si nu inregistra nimic, sau

se inregistrau toate celelalte sunete (discutii
Aghioritul vroia, se facea nevazut: desi se

aflau oameni in jurul sau, nu il vedeau! De
ale altor persoane care erau de fata, ciripitul

pasarilor, alte zgomote), dar vocea Parintelui
multe ori, Parintele Paisie Aghioritul, in

vremea rugaciunii, se ridica in vazduh si cu
Paisie
lipsea;
alteori,
casetofoanele
inregistrau numai inainte si dupa discutia cu
trupul; chiar si atunci cand lucra sau mergea,

a fost vazut ca nu calca pe pamant (era
Parintele Paisie. In toate situatiile in care

oamenii incercau sa-l inregistreze pe ascuns,
ridicat de la pamant cam la vreo treizeci de

centimetri).
desi ii rugase la inceput sa inchida aparatele,

Cuviosul Paisie Aghioritul stia ca este
Oriunde mergea, Cuviosul Paisie Aghioritul

raspandea peste tot har dumnezeiesc, prin
inregistrat, si uneori le spunea: Chiar daca

nu le veti inchide, nu vor inregistra, lucru
care ii ajuta pe oameni sa depaseasca legile

firii in diferite situatii; printr-o simpla
care se si intampla.
10.
Harisma
anularii
binecuvantare, ii umplea pe oameni de har si

ii facea sa simta prezenta lui Dumnezeu. Mai
Cuviosul Paisie Aghioritul, uneori, se deplasa

cu trupul sau material intr-o fractiune de
mult decat atat, chiar prin simpla sa

prezenta, smeritul monah Paisie Aghioritul ii
secunda din Sfantul Munte Athos la

Tesalonic, sau in Epir sau in Macedonia. De
adapa pe oameni cu bucurie, pace si

siguranta dumnezeiasca.
nenumarate ori, Parintele Paisie Aghioritul a

salvat de la moarte diferite persoane care se
Desi era un om firav (datorita vietii sale

ascetice), Parintele Paisie Aghioritul, dupa ce
aflau la mii de kilometri distanta fata de el.

Desi nu pleca de la Coliba sa din Sfantul
isi facea Semnul Sfintei Cruci si se ruga

putin, ridica doar cu mainile sale chiar si
Munte Athos, Cuviosul Paisie Aghioritul se

deplasa adeseori foarte departe, pentru a
stancile peste masura de grele, stanci care

nu au putut fi ridicate de mai multi oameni !
ajuta pe cineva care se primejduia sau

pentru un alt oarecare motiv. In timp ce se
depasirii
legilor
distantelor
ruga in chilia sa, de multe ori Duhul Sfant il

ducea pe Parintele Paisie in spitale, in casele
oamenilor indurerati, la oamenii care erau
gata sa se sinucida. Uneori Cuviosul Paisie
Aghioritul se arata si oamenii il vedeau si il
auzeau (in vis sau aievea). Alteori, urmarea
fara sa fie vazut ce se intampla unei
oarecare persoane, unei familii sau intr-o
manastire.
Sursa: Viata Cuviosului Paisie Aghioritul,
scrisa de Ieromonahul Isaac, traducere de Pr.
Stefan Nutescu, Editura Evanghelismos,
Bucuresti, 2005 via http://cuviosul-paisieaghioritul.blogspot.ro/
Foto: Icoan a Cuviosului Paisie Aghioritul,
Iconar
Eleni
Chilia Panaguda (ce
Dadi
aparine
(sus),
de Mn.
Cutlumu), locul unde a vieuit o bun vreme

Cuviosul Paisie Aghioritul (jos) Laureniu
Dumitru

18 comentarii
Etichete: Chilia Panaguda, darurile
Duhului, harisme, minuni, Paisie
Aghioritul,Sfntul Munte Athos
Viaa i minunile
Sfntului Arsenie
Capadocianul (10 nov.)
istorisite de Printele
Paisie Aghioritul
APR 18
Cesareia (Zinzi-Dere) si a primit acolo harul

preotiei. Apoi cu inima smerita, ascultand
de glasul Bisericii ce l-a chemat, si-a jertfit
viata sa de liniste si a venit la Farasa, unde,
pentru o perioada de mai bine de 50 de ani
a sfintit, a invatat si a intarit in credinta si
evlavia strabuna pe poporul ortodox din
acea provincie indepartata. Care popor, pe
cand avea mai bine de 80 de ani, l-a urmat
si in plecarea din patria sa. A adormit in
Domnul in Kerkira in anul 1924, noiembrie
10. (Din
hotararea
Patriarhala
Sinodala a Patriarhiei Ecumenice
si
de
oranduire
in
ceata
Sfintilor
Ieromonahului Arsenie Capadocianul)
Avand in vedere ostenelile cele mai presus

de fire ale Cuviosului Parinte si toata
dragostea sa, ce a avut-o pentru lume, pe
care a ajutat-o omeneste si dumnezeieste
(prin minuni), am considerat, ca datorie
obligatorie, sa scriu unele din minunile lui
cunoscute spre slava lui Dumnezeu si din
evlavie fata de Sfantul Parinte, ca sa
micsorez
putin
nerecunostinta
mea.
(Parintele Paisie Aghioritul, care a fost
botezat
de
Capadocianul
catre
dupa
Sfantul
Arsenie
numele
sau)
Sus pe o stanca, inlauntru intr-o pestera, era

o
bisericuta
a
Maicii
Domnului.
Farasiotii(locuitori din Farasa Capadociei) au
facut in afara stancii o terasa de scanduri
pentru mai multa largime. Ca sa ajunga pana
acolo trebuiau sa urce 40 de trepte sapate in
stanca si altele 120 ce erau facute din
Unul dintre sfintii secolului 20 este
Sfantul Arsenie Capadocianul, originar din
Farasa Capadociei. Din varsta frageda s-a
inrolat in ceata monahilor din Sfanta
Manastire a Cinstitului Inaintemergator din
scanduri. La aceasta bisericuta a mers sa

slujeasca oarecand ca de obicei Parintele
Arsenie
cu
Prodromu (cantaretul
si
paraclisierul care a slujit parintelui). Cand sa terminat Sfanta Liturghie, Parintele a iesit
putin pe terasa. Calcand pe o scandura,
aceasta s-a desprins din cuie si Parintele a
Il tin sa faca canon, deoarece acesta are
cazut in prapastie. Un taran, ce l-a vazut din

cealalta parte ca a cazut si-a lasat boii in jug
cap greu si netrebnic. Daca-l voi face bine,

va merge iarasi sa-si bage capul lui chel in
si a alergat sa adune precum crezuse

trupul zdrobit al Parintelui. Prodromul n-a
aghiazma.
Cand s-a sfarsit saptamana i-a citit, i s-a
priceput nimic pentru ca era in Biserica si

facea curatenie. Cand a ajuns, in prapastie,
intors capul la locul sau, si Parintele i-a facut

observatie: Altadata, cand vei vedea
a vazut trupul Parintelui Arsenie intreg, dar

nemiscat. A intins mana sa-l miste,dar
lucrurile crestinilor, sa te inchini lor de

departe si sa o iei la sanatoasa.
Parintele i-a spus: Nu ma atinge! N-am

nimic!. Parintele a ramas nemiscat nu
Anestis Karausoglu isi aduce aminte ca un

oarecare preot din Soti, ce avea sotia
pentru ca s-a lovit, ci datorita unei marii

emotii ce o incercase, deoarece in timp ce
stearpa, a adus la Hagi efendi o haina a

preotesei sa-i citeasca, ca sa dobandeasca
cadea in prapastie, l-a luat in brate o

Femeie, l-a coborat pana jos si l-a lasat
copii. Parintele Arsenie, dupa ce i-a citit pe

ea, a spus preotului: Preoteasa ta va naste o
acolo. S-a simtit in sine, in momentul acela,

precum insusi spunea, ca si cum ar fi fost un
fata: sa o numesti Eva. Precum s-a si facut.

Odata au adus de la Telelides la Hagi efendi,
prunc in bratele maicii sale. Dupa emotia

aceea s-a ridicat si a urcat cele 160 de
intr-o zi de miercuri, o musulmanca oarba pe

numele Fatma, ca sa-i citesca si sa se faca
trepte, care aveau 50 de metri inaltime,

mergand iarasi in bisericuta Maicii Domnului,
bine. Fiindca era inchis, insotitorii oarbei au

batut in usa chiliei lui destul timp, si
unde i-a povestit lui Prodromul ce s-a

intamplat. Acela fiind preocupat cu
nedeschizand au lasat-o afara si au mers la

odihna. In ceasul acela o femeie din sat,
aranjarea bisericii nu observase nimic.

Taranul a mers dupa aceea la Farasa si a
careia i-a anchilozat mana, a mers la chilia

lui hagi efendi si a luat pamant de sub pragul
vestit cele petrecute.

Un turc din satul Telelides
spurcat
usii, cu care frecandu-si mana s-a facut bine.

(Asa faceau toti farasioti in zilele acelea
aghiazma de la Sfantul Ioan Gura-de-Aur, iar

Sfantul, ca sa-l invete minte, l-a pedepsit si i
cand era inchis, si nu-l deranjau). Cand a

vazut-o pe oarba, a intrebat-o de ce
s-a intors capul inspre spate. L-au adus si pe

la la Hagi efendi(Sfantul Arsenie era numit
asteapta, iar aceea i-a spus pricina. Atunci

sateanca
i-a
spus:
hagi efendi datorita faptului ca facuse

pelerinaje in Tara Sfanta), ca sa-i citeasca si
Ce stai si pierzi timpul? Nu stii ca Hagi

efendi nu deschide miercurea si vinerea? Ia
sa se faca bine. Parintele insa l-a tinut o

saptamana, fara sa-i citeasca. Cantaretul
pamant de la pragul usii lui si ungeti ochii si

te vei face bine, asa cum toti facem in
sau, vazand ca tine un turc o saptamana, s-a

mirat si a spus parintelui Arsenie:
aceste zile cand ne imbolnavim.

Sateanca a plecat in treaba ei. Musulmanca,
Sa am binecuvantarea ta, dar de ce-l tii pe

turcul acesta o saptamana, in vreme ce
desi la inceput s-a mirat de ceea ce auzise,

dupa aceea insa a inceput sa caute pragul
altora, bolnavi mai grav decat el, numai ce le

citeai
si
se
faceau
bine
indata?
usii si, aflandu-l, a luat pamant, a inceput

sa-si frece ochii cu el si indata a inceput sa
bata ca o nebuna la usa parintelui Arsenie,
mute din locul unde stateau, deoarece se
care a deschis si, vazand ca este

musulmanca, desi nu vorbea in ziua aceea, a
simteau legati cu o legatura nevazuta. Atunci

au fost nevoiti sa il strige pe Parintele
facut pogoramant si a intrebat-o ce vrea. I-a

spus motivul si Parintele a luat Evanghelia, i-
Arsenie, ca sa-i dezlege. Parintele a mers

imediat, dar nu le-a vorbit nimic, ci numai
a citit si indata i-a venit lumina ochilor ei.

Atunci aceea, de mare bucurie, a cazut la
le-a facut semn sa plece. Doar asa au putut

sa se destepeneasca de la locurile lor. Sehii
picioarele lui si i s-a inchinat cu evlavie, dar

parintele
a
certat-o
si
i-a
spus:
si-au inteles greseala lor si i-au cerut iertare

Parintelui
spunandu-i
din
mers:
Daca vrei sa te inchini, inchina-te lui

Hristos, care ti-a dat lumina, si nu mie.
Parinte Efendi, iarta-ne! Puterea ta este

mai mare, pentru ca o iei din marea ta
Dupa aceea femeia bucuroasa a plecat sa-i

caute pe insotitorii ei, si au plecat apoi spre
credinta. Noi lucram cu satana.

Alta data, povesteau aceiasi, la pomenirea
satul lor.
Din Kelmiri au adus la Hagi efendi o femeie
Sfantului Ioan Gura-de-Aur, dupa Sfanta

Liturghie credinciosii s-au asezat sa manance
leproasa careia i-a citit si i-a curatat lepra.

Si,
dupa
cum
povestea
Prodromu
langa biserica. Acolo, la Sfantul ioan Gurade-Aur era un izvor de aghiazma care iesea
Kartisinoglu, fata ei era gingasa ca fata unui

copil.
din belsug din gaura unei stanci si care cadea

apoi in cascada de sus, in raul Zemanti.
Farasiotii din Drama care s-au stabilit la

Tesalonic au povestit ca doi Sehi (intai
Uneori izvorul se tragea inapoi cu totul si se

pierdea. In timp ce oamenii mancau, o
statatori
ai
neamului
musulman
si
vrajitori) din Hatzi-Pechtes l-au vizitat pe
femeie s-a ridicat si a mers sa ia putina apa.

In clipa aceea apa se tragea inapi si femeia a
Parintele Arsenie. Parintele i-a primit si le-a

facut cafea. Sehi au inceput insa sa-i puna
alergat la Hagi efendi sa-i spuna aceasta.

Hagi efendi a luat Evanghelia si a mers la
intrebari neghioabe si ametitoare, ce

aduceau numai durere de cap. Parintele, ca
gaura din stanca, a ingenunchiat si a citit

putin, dupa care apa imediat a revenit.
sa se debaraseze de ei, le-a spus:

Nu va pot asculta, deoarece ma doare
Aceasta s-a intamplat de multe ori. Apa se

retragea si revenea din nou dupa o bucata
capul. Aceia insa n-au inteles si unul dintre ei

au
spus
Parintelui:
de vreme. Atanasie Levidis spune ca acest

fenomen de flux si reflux era firesc. Insa
Parinte Efendi, iti vom face un talisman pe

care, daca-l vei purta, in toata viata ta nu te
robul lui Dumnezeu Hagi efendi ruga pe

Stapanul sau, Dumnezeu, si Acela i-o aducea
va
Parintele
cand voia, fara sa astepte.

O
chercheza (musulmana) a
le-a
durea
spus atunci
cu
capul.
asprime:
rugat
pe
Am mai multa putere decat a voastra si cu

puterea lui Hristos pot sa fac sa nu va miscati
Prodromul lui Kapalus sa-i aduca un talisman

de la Hagi efendi, deoarece era stearpa, iar
deloc
din
locul
in
care
stati.
I-a lasat indata si a mers alaturi, in chilia sa.
barbatul ei era gata sa o lase din pricina

asta. Lui Prodromul i-a fost mila de ea,
Cand si-au terminat cafeaua sehii au vrut sa

plece, dar in nici un chip n-au putut sa se
deoarece era orfana si singura, fara nici o

rudenie, si lasandu-si treaba a venit in sat.
Deoarece era tarziu cand a ajuns n-a
vreme ce dormea si l-au dus la Hagi efendi.
indraznit sa mearga el insusi la Parintele, ci a

spus oarecarui epitrop sa mearga el.
Indata ce Parintele a deschis usa chiliei sale,

ca sa vada cine bate si ce vrea, nebunul, cu
Epitropul a mers si a luat un talisman, adica

rugaciunea pe care i-ar fi citit-o in cazul ei,
toate ca era legat in lanturi, s-a napustit

asupra Parintelui Arsenie ca sa-l loveasca cu
scrisa pe o hartie. Fiindca stia ca chercheza

era bogata barbatul ei era mare crescator
mainile sale legate in lanturi. In clipa aceea

Parintele
a
spus:
de animale a fost biruit de lacomie, luand

rugaciunea Parintelui Arsenie, ce era
Doamne Iisuse
Inapoi, satano!
impaturita, a infasurat-o cu o insemnare de a

lui, unde scrise sa se trimita piei, branza,
Nebunul s-a strans indata ca un ghem. Apoi

Parintele a luat Evanghelia, i-a citit si s-a
carne etc, chipurile cerute de Hagi efendi.

Le-a dat dupa aceea lui Prodromu si acela,
facut bine pe loc. Apoi si-a intemeiat si

familie.
fara sa stie nimic, a doua zi a mers si le-a dat

cherchezei cu ale carui terenuri se invecina.
Osia Karamuratidu, cand era tanara

casatorita, purta o broboada colorata de
Aceea purta cu evlavie talismanul, iar

insemnarea luind-o, i-a trimis epitropului
smirna. Parintele Arsenie in repetate randuri

i-a facut observatii, ca sa o lepede si sa
cele ce-i scrisese, crezand ca acela le va

duce Parintelui Arsenie. Anul urmator
poarte una modesta, precum purtau toate

femeile din Farasa, dar aceea nu l-a ascultat.
chercheza a dobandit un copil si a trimis in

continuare multe lucruri epitropului, fara ca
Intr-o zi cand a vazut-o din nou i-a spus cu

asprime:
Parintele sa stie ceva. Dupa doi ani a aflat, la chemat pe acel epitrop si i-a facut
Nu voiesc boli frantuzesti in Farasa. Daca

nu asculti, sa stii ca pruncii pe care ii vei
observatii. Epitropul insa, in loc sa ceara

iertare, din pacate nu recunostea. Atunci
naste, dupa ce se vor boteza iti vor pleca

ingerasi si nu te vei bucura de nici unul.
Parintele
Arsenie
i-a
spus:
E mai bine sa platesti in aceasta viata,
Din pacate, nici acum nu l-a ascultat, ci

numai dupa ce i-au plecat doi ingerasi, a
decat sa te osandesti. De aceea, din clipa

aceasta, sa se umple trupul tau de bube si sa
aruncat broboada cea pestrita si a mers la

Parintele Arsenie cerandu-si iertare. Iar
te manance atata timp cat si mancat si tu

branza si carnea cherchezei.
Parintele, dupa ce a iertat-o i-a spus:

Du-te acum cu binecuvantarea Domnului si
Din clipa aceea trupul epitropului s-a umplut

de bube si de o mancarime mare. Insa n-a
pe primul copil ce-l vei naste, care va fi

baiat, il vom numi Arsenie, iar pe al doilea,
putut suporta mancarimea, si mergand la

Parintele Arsenie i-a cerut iertare. Acela l-a
care va fi fata, o vom numi Irina. Precum s-a

si facut. (Acest copil numit Arsenie este
iertat, i-a citit si s-a vindecat.

Canaghiotis al lui Entzarapidi, cand era de 20
chiar Cuviosul Paisie Aghioritul)

Stela Koglanidu povesteste ca au adus in casa
de ani a innebunit din pricina unei fete de

care s-a indragostit. Nebunia lui era foarte
ei parinteasca un turc mut in varsta de 30 de

ani, si tatal ei l-a luat si l-a dus la Parintele
grava si nu-l puteau lega. In cele din urma

fratele lui, impreuna cu altii, l-au legat in
Arsenie, ca sa-i citeasca si sa se faca bine. In

timp ce Hagi efendi ii citea Evanghelia,
Hristoase!
Si
apoi:
inainte de a termina, mutul a inceput sa
Simeon
Karausoglu
povestit
ca
Ioan
vorbeasca. Apoi l-a adus iarasi la casa sa pe

mutul care acum vorbea. A doua zi rudele lui
Karausoglu a avut un ogor ce se afla dincolo

de paraclisul inchinat Sfantului Gheorghe.
l-au luat si au plecat.

Sotiria Hristoforidu a povestit ca pe o
Intr-o zi cand a mers la ogorul sau, a aflat un

zid ce ingradea o bucata de pamant daramat
turcoaica oarba, pe nume Meriama, au aduso la Parintele Arsenie, care i-a citit si i-a
si un trup omenesc dezgropat, care fusese

ingropat in capul zidului. Trupul acesta
revenit lumina ochilor ei.

Odata au venit turcii sa-l prade pe Hagi
omenesc era neputrezit si se vedea ca a fost

ingropat
de
multi
ani,
deoarece
efendi. Auzind ca merge multa lume la

Parintele Arsenie, ei au crezut ca are multi
imbracamintea sa era de epoca veche. Ioan a

mers infricosat la Hagi efendi si i-a spus ce a
bani. Parintele insa nici n-a pus vreodata

mana pe bani. Talharii au mers intr-o
vazut. Parintele a pornit imediat intr-acolo,

fiind urmat si de alti farasioti. Indata ce s-a
miercuri, ca sa-l afle negresit in chilie,

deoarece au aflat ca miercurea si vinerea sta
apropiat Parintele si a vazut trupul

neputrezit, le-a spus celor de fata sa sape
inchis in chilia sa. Doi dintre ei au ramas

afara, iar al treilea, dupa ce a intrat pe
mormant, in vreme ce el citea rugaciuni de

dezlegare deasupra trupului neputrezit. Cand
fereastra, a deschis usa chiliei Parintelui si a

pasit cu un picior inauntru. Acea privire a
au terminat mormantul, l-au ingropat din nou

si au plecat. Pe drum, la intoarcere,
Parintelui Arsenie ai fi spus ca a fost curent

electric, caci l-a intepenit asa cum se afla,
Parintele Arsenie le-a spus: Nu va nelinistiti,

dupa trei zile veti vedea ca va putrezi. Intr-
inarmat cu cutite si pistoale, cu un picior

inauntru si cu celalalt afara. Parintele, dupa
adevar, cand au mers dupa trei zile,

pamantul coborase mult si se vedea
ce i-a aruncat privirea aceea, si-a continuat

pravila sa netulburat. Insa ceilalti doi hoti,
mormantul groapa, pentru ca a putrezit tot

trupul si au ramas numai oasele.
ce erau afara, au inceput sa se nelinisteasca,

deoarece cel dinauntru intarzia si se lumina
Moise Koglanidis a povestit ca un turc din

satul Ahghiavudes a pradat Biserica si in
de ziua; asa ca au intrat si ei inauntru. Cand

l-au vazut pe prietenul lor nemiscat, cu un
afara de toate sfintele vase, a luat si

imbracamintile de argint ale Evangheliilor,
picior inauntrul chiliei si cu celalalt afara in

holul ingust, i-a cuprins frica. Atunci au
iar Evangheliile le-a aruncat pe jos. Toata

Farasa s-a tulburat. Cand au vazut
inceput sa-l roage pe Parintele Arsenie sa-l

ierte si sa-l dezlege pe prietenul lor de acea
Evangheliile aruncate, imi spunea primarul,

toti au incercat sa-l afle pe acest turc
lagatura nevazuta. Parintele, fara sa-si

intrerupa pravila sa i-a facut semn sa plece si
necurat. Parintele Arsenie insa nu s-a

tulburat deloc, si le-a spus si celorlalti sa nu
astfel a putut fi dezlegat si au plecat. Turcii

au marturisit dupa aceea si celorlalti turci ce
se nelinisteasca, deoarece talharul va veni

singur tarandu-si picioarele. Dupa cateva zile
au
patit
si
spuneau:
Aman, aman! Sa nu mergeti sa-l furati pe
il aduc pe talhar la Hagi efendi ca sa-i

citeasca si sa-l vindece, deoarece, pe langa
Hagi efendi!
faptul ca s-a indracit a si paralizat de la

mijloc in jos si picioarele si le tara. A
inapoiat Sfintele Vase pe care le-a furat. Si
preintampina
aceste
lucruri,
parintele
de atunci nu mai putea fura, caci parintele

Arsenie nu l-a vindecat pe loc, ci l-a lasat o
Arsenie boteza copiii cu nume care nu se

sarbatoreau: Atena, Elefterios; datorita
bucata de timp asa cum era, ca sa ia pilda

turcii si sa respecte Biserica noastra. Intr-
acestui
fapt
s-au
redus
petrecerile
onomastice in Farasa, si s-a redus pericolul
adevar, s-au infricosat turcii din imprejurimi.

Plecand in 1924, isi aduce aminte Vasile
ca venind turcii sa gaseasca oamenii bauti,

precum s-au redus si altercatiile dintre ei.
Karopulos ca, trecand prin Ahghiavudes,

Parintele Arsenie i-a citit talharului si l-a
Datorita faptului ca parintele Arsenie boteza

dupa voia sa si nu dupa cea a parintilor sau a
vindecat de diavol si de paralizie.

Prodromul Eznepidis a povestit ca odata au
nasilor, a fost considerat de multi capricios si

dificil.
venit multi turci in sat si s-a intamplat ca el

sa fie bolnav la pat zvarcolindu-se ca un
Acelasi (Prodromul Eznepidis) povestea iarasi

ca, alta data au venit iarasi multi turci sa
peste de niste friguri puternice. Cand l-au

instiintat nu stia ce sa faca, aflandu-se intr-o
intre in Farasa. Barbatii lipseau din sat, unii

fiind la ogoarele lor indepartate, altii erau in
situatie dificila, ca primar, de care depindea

soarta satului. Atunci a spus celor ce erau in
calatorie. Atunci a fost nevoit sa adune copii

cei mici, numai ca sa arate ca sunt multi,
jurul lui sa-l ia, asa cum era, si sa-l duca la

Hagi efendi. Ceea ce a facut. Hagi efendi,
dupa care i-a alungat pe copii poruncindu-le

sa se ascunda. Cativa batrani care mai erau
cand l-a vazut in aceasta stare si afland ca au

venit turci, n-a mai apucat sa-i citesca, ci,
s-au imprastiat si ei, ramanand el singur,

hotarat mai bine sa moara decat sa ii vada pe
fara sa piarda deloc timp, a luat un

candilocher (lumanare subtire pentru aprins
turci in sat. I s-au terminat cartusele si turcii

l-au prins viu. Dupa ce l-au legat bine, l-au
candela), l-a binecuvantat, l-a impaturit in

mana sa cea dreapta si i-a spus: Fugi,
dus acasa la el si l-au urcat pe terasa, acolo

unde i-au ridicat spanzuratoarea. Acolo l-au
voinicule, cu binecuvandarea lui Hristos si

alunga pe turci ca sa nu intre in satul
chinuit ca sa le dea tot ce are, dupa care

voiau sa termine cu el. In clipa aceea, pe
nostru.
Indata s-a facut bine cu binecuvantarea sa, a
cand il chinuiau, nici el nu stia de ce i-a

venit sa spuna turcilor: tot ce am, este la
adunat voinicii satului si a alungat pe turci,

fara ca sa li se pricinuiasca nici o rana.
Hagi
efendi.
Turcii nu pierd vremea, si il duc la Parintele
Farasa fiind o comuna ortodoxa in plin

teritoriu stapanit de musulmani, se intampla
Arsenie. Cand Parintele a deschis usa si a

vazut aceasta scena, s-a infuriat si a inceput
adeseori ca sa fie atacata de catre cete de

talhari turci, situatie care era tolerata de
sa-i certe pe turci pentru ca l-au legat si sa-l

dezlege degraba. Le-a spus inca si ticalosi
catre politia turca, fapt pentru care crestini

din Farasa umblau inarmati pentru aparare,
de turci. Capitanul lor s-a maniat si si-a tras

hangerul ca sa-l taie pe Hagi efendi. Atunci
la lupte participand adeseori si copiii.

Datorita faptului ca umblau mereu inarmati,
Hagi efendi ii spune capitanului turc:

-Coboara-ti
mana
uscata
tot
acum!
uneori atunci cand erau petreceri si se

consuma alcool ieseau altercatii. Pentru a
Si o, minune! Mana turcului a cazut

anchilozata in jos, si hangerul i-a cazut pe
pamant. Cand ceilalti turci din ceata au

vazut aceasta, au inceput sa tremure de
frica, iar capitanul lor il ruga pe Parintele
Arsenie sa-i vindece mana sa. Parintele
Arsenie i-a facut semnul Sfintei Cruci pe
mana si i-a vindecat-o. Si dupa ce au
dezlegat pe primar i-a certat sa nu calce in
sat. Si intr-adevar, din ceata aceea nimeni na mai calcat in Farasa.
Viata placuta lui Dumnezeu petrecand si
vas cinstit Mangaietorului facandu-te,
purtatorule de Dumnezeu Arsenie, te-ai
aratat si primitor al darului facerii de
minuni, tuturor dandu-le grabnic ajutor,
Parinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu
roaga-l, sa ne daruiasca
mila. (Troparul glas III)
noua
mare
De floarea cea de curand rasarita a

Kapadociei si pe vasul cel de mult pret al
virtutilor, pe Sfintitul Arsenie sa il laudam,
caci acesta ca un inger in trup petrecand,
s-a facut partas tuturor Sfintilor, cu care se
roaga totdeauna lui Hristos, sa ne daruiasca
iertare de greseli.(Condacul glas IV,
podobie: Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce)
Marimu-te pe tine, partasule al Cuviosilor
prin petrecerea in nevointa cea sfanta;
Marimu-te pe tine lauda monahilor si a
preotilor, a Kapadociei slava, Parinte
Arsenie. (La marimuri)
Sursa: Mnstirea
Sraca
Foto (jos): Biserica Mnstirii Sfntul Ioan

Teologul de la Suroti Laureniu Dumitru

8 comentarii
Etichete: Arsenie Capadocianul, minuni, Paisie
Aghioritul, Suroti
Simplificai-v viaa!,
Cuviosul Paisie Aghioritul
OCT 19
lumii precum cureaua mainii mprejurul

roii nebune pentru c n toat planeta
noastr nu ncape multa lor linite. Din traiul
cel bun lumesc, din fericirea lumeasc iese
stresul lumesc. Educaia exterioar cu stres
duce n fiecare zi sute de oameni (chiar i
copii mici) la psihanalize i la psihiatri i
construiete mereu spitale de boli psihice i
instruiete psihiatrii, dintre care muli nici n
Dumnezeu nu cred, nici existena sufletului
nu o primesc. Prin urmare, cum este cu
putin ca aceti oameni s ajute suflete,
cnd ei nii sunt plini de nelinite? Cum
este cu putin ca omul s mngie cu
adevrat, dac nu crede n Dumnezeu i n
viaa cea adevrat, cea de dup moarte,
cea venic? Cnd omul prinde sensul cel mai
adnc al vieii celei adevrate, i se
ndeprteaz toat nelinitea i-i vine
mngierea dumnezeiasc, i astfel se
vindec. Dac ar fi mers cineva la spitalul
sau cabinetul de boli psihice i le-ar fi citit
bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi fcut bine
toi cei ce ar fi crezut n Dumnezeu, pentru
c ar fi cunoscut sensul cel mai adnc al
vieii.
Oamenii
ncearc
se
liniteasc
cu
calmante sau cu teorii yoga, i nu vor

adevrata linite, care vine atunci cnd se
smerete omul i care aduce mngierea
dumnezeiasc nluntrul lor. i turitii care
vin din ri strine i umbl pe drumuri, prin
soare, cldur, praf, prin atta zpueal,
Cu ct oamenii se ndeprteaz mai mult de
viaa cea simpl, fireasc i nainteaz spre
lux, cu att crete i nelinitea din ei. i cu
ct se ndeprteaz mai mult de Dumnezeu,
este firesc s nu afle nicieri odihna. De
aceea umbl nelinitii chiar i mprejurul
gndete-te ct sufer! Ce sil, ce apsare

sufleteasc au, de ajung s socoat
destindere aceast chinuial exterioar! Ct
sunt de izgonii de ei nii, de ajung s
socoat aceast chinuial drept odihn!
Cnd vedem un om cu o nelinite mare, cu
mhnire i suprare, dei le are pe toate
nu-i lipsete nimic atunci s tim c-i
lipsete Dumnezeu. n cele din urm, oamenii
de acum, dac ar fi trit 800-900 de ani, ca
sunt chinuii i de bogie, pentru c

bunurile lumeti nu-i mplinesc sufletete;
n vremea lui Noe, ar fi trit un mare iad.

Zilele anilor notri aptezeci de ani, iar de
sufer de un chin ndoit. Cunosc oameni

bogai care au de toate i nu au copii, i tot
vor fi n putere, optzeci de ani; i ce este

mai mult dect acetia, osteneala i durere.
se chinuiesc. Se plictisesc de somn, se

plictisesc de plimbri, sunt chinuii de toate.
(Ps.89, 10-11). aptezeci de ani sunt de

ajuns ca oamenii s-i cptuiasc copiii.
n regul, i zic unuia, dac ai timp liber,

f-i cele duhovniceti. Citete un Ceas,
ntr-o zi a trecut pe la coliba mea un medic

care triete n America i mi-a spus despre
citete puin din Evanghelie. Nu pot, mi

spune. F un bine, du-te la un spital i
viaa de acolo. Lucreaz toat ziua. Fiecare

membru al familiei trebuie s aib maina sa.
mngie un bolnav. Cum s merg pn

acolo?, mi rspunde. i de ce s fac
Apoi acas, pentru ca fiecare s se mite

liber, trebuie s aib patru televizoare.
aceasta?. Du-te i ajut vreun srac de prin

vecini. Nu, nu m mulumete nici
Lucreaz i se ostenesc ca s scoat bani

muli, ca sa spun c sunt aranjai i fericii.
aceasta, spune. S aib timp liber, s aib o

grmada de case, s aib toate buntile i
Dar ce legtur au toate astea cu fericirea? O

astfel de via plin de nelinite i ntr-o
s se chinuiasc! tii ci astfel de oameni

exist? i se chinuiesc pn ce li se strmb
nencetat alergtur (dup bani) nu

nseamn fericirea, ci este un iad. Ce s faci
mintea? nfricotor! i dac nici nu lucreaz,

ci i trag veniturile numai din averile lor,
cu viaa ntr-un astfel de stres? Dac ar fi

trebuit ca ntreaga lume s triasc o astfel
atunci sunt cei mai chinuii oameni. Dac ar

avea cel puin un serviciu, ar fi mai bine.
de via, eu nu a fi voit-o. Dac Dumnezeu

le-ar fi zis acestor oameni: Nu v pedepsesc
Viaa de astzi e alergtur, este un iad

Oamenii se grbesc i alearg mereu. La ora
pentru viaa ce o trii, ns v voi lsa s

trii venic n acest fel, asta pentru mine
cutare trebuie s se afle aici, la cealalt

acolo, i aa mai departe. i ca s nu uite ce
ar fi fost un mare iad.

De aceea, muli oameni nu pot rbda s
au de fcut, i le noteaz pe toate. Cu atta

alergtura, tot este bine ca i mai amintesc
triasc n astfel de condiii i ies afar n

aer liber, fr direcie i scop. Se adun n
cum i cheam Nici pe ei nii nu se

cunosc. Dar cum s se cunoasc? Se poate s
grupuri i merg n afara oraelor, n mijlocul

naturii, unii ca s fac gimnastic, iar alii
te oglindeti n ap tulbure? Dumnezeu s m

ierte, dar lumea a ajuns un adevrat spital
pentru altceva. Mi s-a spus despre unii c ies

n aer liber i alearg, ori se suie pe muni
de nebuni. Oamenii nu se gndesc la cealalt

via, ci cer numai aici mai multe bunuri
pn la nlimea de 6000 de metri. i in

rsuflarea, apoi o las, i iari inspir
materiale. De aceea nu afl linite i alearg

mereu.
adnc Lucruri de nimic. Aceasta arat c

inima lor este strivit de nelinite i caut o
Bine c exist viaa de dincolo. Dac oamenii

ar fi trit venic n viaa aceasta, nu ar fi
ieire. Am spus unuia dintre acetia: Voi

spai o groap, o mrii, v minunai de
existat un iad mai mare, dat fiind felul n

care i-au fcut ei viaa. Cu nelinitea asta
groapa ce ai fcut-o i srii n ea,

prvlindu-v n jos, n timp ce noi [cretinii]
spm groapa, dar aflm metale preioase.
izbelite. Osteneal, nervi din probleme
Nevoina noastr are rost, fiindc se face

pentru ceva mai nalt.
mici, scandaluri mari apoi, divor fr

justificare. Acolo ajung. Dar dac i-ar
Simplificai-v viaa!
Mirenii spun: Fericii sunt cei care triesc n
simplifica puin viata, ar fi i odihnii, i

veseli. Acest stres este o catastrof.
palate i au toate nlesnirile. Dar ns

fericii sunt cei care au izbutit s-i
Odat m aflam ntr-o cas foarte luxoas.

Discutnd cu stpnii ei, acetia mi-au zis:
simplifice viaa i s-au eliberat din laul

acestui progres lumesc al multelor nlesniri,
Noi trim n rai, n timp ce ali oameni duc

lips. Trii n iad, le spun. Nebune, n
sau mai degrab al multelor greuti, i au

scpat de acest stres nfricotor al vremii
noaptea aceasta, a spus Dumnezeu

bogatului. Dac Hristos m-ar ntreba: Unde
noastre de azi. Dac omul nu i simplific

viaa, se chinuiete, n timp ce simplificnd-
vrei s trieti, ntr-o pucrie sau ntr-o cas

ca aceasta?, eu a rspunde: ntr-o
o nu va avea acest stres.

Odat, la Sinai un german i-a spus unui copil
pucrie ntunecat, pentru c pucria mar ajuta. Mi-ar aminti de Hristos, de sfinii
de beduin, care era foarte detept: Tu eti

detept, poi nva carte. i dup
mucenici, mi-ar aminti de pustnicii care au

stat n crpturile pmntului, mi-ar aminti
aceea?, l ntreb copilul. Dup aceea o s

devii mecanic. i dup aceea?. Dup
de clugrie. Pucria ar semna puin i cu

chilia mea, i m-a bucura. Dar casa voastr
aceea ii vei deschide un atelier de reparat

maini. i dup aceea?. Dup aceea o s-
de ce mi-ar aduce aminte i la ce m-ar ajuta?

De aceea pucriile m odihnesc mai mult
l mreti. Si dup aceea?. Dup aceea

vei lua i pe alii s lucreze i vei avea mult
dect un salon lumesc, dar i dect o chilie

frumoas a unui monah. De mii de ori a
personal. Adic, ii spune, s am eu durere

de cap, apoi s dau i altuia durere de cap, i
prefera s stau n pucrie, dect ntr-o

astfel de cas.
dup aceea altuia? Nu este mai bine acum,

cnd nu am nicio durere de cap? Cea mai
Odat, fiind gzduit n casa unui prieten din

Atena, gazda m-a rugat s primesc un cretin
mare durere de cap vine din gndurile

acestea: S facem aceasta, s facem
nainte de a se lumina de ziu, deoarece n

alt vreme a zilei acela nu putea. Aadar,
cealalt. Dac gndurile ar fi duhovniceti,

cel ce le are ar simi mngiere
acel om a venit bucuros i slvind nencetat

pe Dumnezeu. Avea mult smerenie i
duhovniceasc i nu ar avea durere de cap.

nc i la mireni insist mult asupra
simplitate i-mi cerea s m rog pentru

familia lui. Fratele acesta era cam pe la 38
simplitii, pentru ca multe din cele ce se

fac nu sunt de trebuin i i mnnc
de ani i avea apte copii. mpreun cu

familia lui mai stteau i cei doi prini ai
stresul. Le vorbesc de cumptare i nevoin.

Strig mereu: Simplificai-v viaa, i stresul
si; n total unsprezece suflete, care locuiau

mpreun ntr-o singur camer. mi spunea
va fugi. Cele mai multe divoruri de aici

pornesc. Oamenii au de fcut multe treburi,
cu toat simplitatea pe care o avea: Camera

ne ncape numai atunci cnd stm n
multe lucruri i astfel se ameesc. Lucreaz

amndoi, tata i mama, i i las copiii de
picioare, dar cnd trebuie s ne culcm nu

ne mai ncape, este puin strmt. Dar, slav
lui Dumnezeu, acum am fcut un adpost
Sinaxarul cu Sfntul zilei. Pe urm d-i la
pentru buctrie i am rezolvat-o. Printe,

noi cel puin avem un acoperi deasupra
metanii; rosteau apoi i rugciunea:

Doamne Iisuse. i lucrau, i se osteneau.
capului, n timp ce alii stau sub cerul liber.

Lucra ca tocilar. Locuia n Atena i plec
Femeia trebuia s tie s coas toate hainele

casei. i pe atunci le cosea cu mna. Maini
nainte de a se lumina de ziu ca s ajung la

Pireu, unde lucra. Din pricina statului n
de cusut erau puine, i acelea numai n

orae; n sate nu existau. n Farasa exista
picioare i a multelor drumuri avea varice,

care l deranjau, ns multa lui dragoste
numai o singur main de cusut. Coseau nc

i hainele brbailor lor, care erau mai
pentru familie l fcea s uite durerile i

suferinele. Mai ales se prihnea pe sine
comode dect cele de astzi; iar ciorapii ii

mpleteau cu mna. Aveau gust, tragere de
mereu i spunea ca nu are dragoste, pentru

c nu face fapte bune cum se cuvine unui
inim, i le mai rmnea i timp, fiindc ele

pe toate le fceau simple. Femeile din
cretin i luda pe femeia sa c face fapte

bune, pentru c pe lng copiii i socrii si,
Farasa nu se uitau la amnunte. Triau

bucuria clugriei. i dac, de pild, ptura
de care avea grij, mergea i lua lucrurile

btrnilor din vecintate, pe care le spla; le
nu era bine ntins i atrna puin ntr-o

parte, i i-ai fi spus: ndreapt ptura!, ea
punea acestora casele n rnduial i le fcea

i cte o sup. Pe faa acestui bun cretin se
i-ar fi rspuns: Te mpiedic la rugciune?.

Oamenii de astzi nu cunosc aceast bucurie
putea vedea zugrvit harul dumnezeiesc.

Avea nluntrul su pe Hristos i era plin de
a clugriei. Ei cred c nu trebuie s trieti

n lips, ca s nu te chinuieti. Dac oamenii
bucurie, iar camera sa era plin de bucurie

paradisiac. n timp ce aceia care nu au
ar gndi puin mai clugrete, dac ar tri

mai simplu, ar fi linitii. Acum se chinuiesc,
nluntrul lor pe Hristos sunt plini de

nelinite. Chiar i numai doi oameni dintre
pentru c au n sufletul lor nelinite i

dezndejde. Cutare a reuit n via fiindc
acetia s fie, nu ncap nici n unsprezece

camere. Pe cnd acei unsprezece oameni,
i-a fcut dou blocuri de locuine sau pentru

c a nvat cinci limbi etc. Iar eu nu am nici
care aveau pe Hristos n ei, ncpeau ntr-o

singur camer.
un apartament i nu tiu nicio limba strin.

Oh, sunt pierdut!. Unul are o main i
Chiar i pe unii oameni duhovniceti i vezi c

nu ncap, orict loc ar avea, fiindc
ncepe: Cutare are una mai bun. S-mi iau

i eu. Ia una mai bun, ns tot nu se bucur
nluntrul lor n-a intrat n ntregime Hristos.

Dac femeile ce au trit n Farasa ar fi vzut
de ea, pentru c altul are una nc i mai

bun. i ia pe cea nc i mai bun, dar dup
luxul care exista azi, chiar i n mnstiri, ar

fi zis: Va arunca Dumnezeu foc s ne ard!
aceasta afl c unii au avioane personale i

iar se chinuiete. Nu se mai opresc. n timp
Ne va prsi Dumnezeu. Acelea i fceau

treburile taca-taca. Dis-de-diminea trebuia
ce unul nu are main slvete pe Dumnezeu

i se bucur. Slava lui Dumnezeu, spune,
s scoat caprele la pscut, apoi s deretice

casa. Dup aceea, mergeau la bisericuele
nu-i nimic ca n-am main. Am n schimb

picioare sntoase i pot merge. Ci oameni
din mprejurimi ori se adunau prin peteri,

unde vreuna, care tia puin carte, citea
nu sunt cu picioarele tiate i nu se pot sluji

pe sine, nu pot iei la plimbare, ci le trebuie
un om s-i slujeasc, n timp ce eu am
bine sa avei una i s v limitai ieirile. Vei
picioarele mele!. i un chiop se bucura

cnd spune: Alii sunt lipsii de amndou
avea atunci timp s v vedei i de copii. Vei

avea i linite. Simplificarea este totul. Nu
picioarele!.
Nemulumirea i nesaiul sunt un ru mare.
m-am gndit la aceasta, mi zice.

Cnd eram mici fceam dintr-un mosor o
Cel robit bunurilor materiale este stpnit

mereu de mhnire i de nelinite, pentru c
jucrie minunat, i ne bucuram de ea.

Copiii mici se bucur de o mainu mai mult
pe de o parte tremur ca s nu piard cele

materiale, iar pe de alta parte ca s nu i se
dect oricare din prinii lor, atunci cnd i

cumpr un Mercedes. Dac ntrebi o feti:
ia sufletul. ntr-o zi a venit un bogat din

Atena i mi-a spus: Printe, am pierdut
Ce vrei, o ppu sau un bloc de locuine?,

vei vedea ca i rspunde: O ppu.
legtura cu fiii mei; mi-am pierdut copiii!.

Ci copii ai?, l ntreb. Doi, mi
Aadar, copiii mici cunosc deertciunea

lumii. Printe, ce ajuta mai mult pentru ca
rspunde. I-am crescut cu lapte de pasre.

Tot ce au vrut au avut! Chiar i main le-am
cineva s cunoasc aceast bucurie a

cumptrii? S prind sensul cel mai adnc
luat. Din discuie reieea c i el avea

maina lui, i femeia sa pe a ei, i copiii lui
al vieii. Cutai mai nti mpria lui

Dumnezeu. De aici pornete simplitatea i
pe a lor. Binecuvntatu-le, i-am spus, tu n

loc s-i micorezi problemele, le-ai mrit.
orice nfruntare corect a lucrurilor.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul,
Acum ai nevoie de un garaj mare pentru

maini, de un mecanic pe care s-l plteti
durere si cu
contemporan,
de patru ori mai mult ca s le repare, ca s

nu mai vorbim de faptul c v primejduii
2003 via Revista Porunca Iubirii

toi patru n fiecare clip s murii. n timp

ce dac i-ai fi simplificat viaa, familia i-ar
fi fost unit, v-ai fi neles unul pe altul i
nu ai fi avut aceste probleme. Nu sunt
vinovai copiii ti, tu eti vinovat c nu te-ai
ngrijit s le dai alt educaie. O familie,
patru maini, un garaj, un mecanic etc.! Ce
are dac merge unul mai trziu? Toate aceste
nlesniri nasc greuti.
Alt dat a venit un alt familist la coliba mea
familia lui era alctuit din cinci persoane
i mi-a zis: Printe, avem o main i m
gndesc s-mi iau alte dou. Ne vor ajuta.
Dar te-ai gndit ct v vor ngreuia? l-am
ntrebat. Pe aceea pe care o ai o pui acolo,
ntr-o gaur, pe toate trei unde le vei pune?
i va trebui un garaj i o magazie pentru
carburani. Vei trece prin trei primejdii. Mai
Cu
dragoste pentru omul

Editura Evanghelismos,
7 comentarii
Etichete: Chilia Panaguda, Paisie
Aghioritul, Sfntul Munte Athos
O floare din Grdina

Maicii Domnului:
Printele Tihon
SEP 1
voinic si cu o fire zburdalnica. Voiau ca

Timotei sa se maturizeze si n gndire si dupa
aceea sa hotarasca. I-au dat nsa
binecuvntarea sa viziteze manastirile pe o
perioada de timp de trei ani, de la vrsta de
saptesprezece pna la douazeci de ani.
Atunci a facut pelerinajele lui cele mari,
trecnd pe la vreo doua sute de manastiri din
Rusia. Cnd ajungea la manastiri, cu toate ca
era foarte istovit de mersul pe jos, evita cu
bun simt ospitalitatea lor ca astfel sa se
nevoiasca si sa nu ngreuieze pe altii.
Intr-o provincie, nsa, s-a chinuit mult,
pentru ca locuitorii de acolo mncau pine
de secara. Timotei nu mnca nimic altceva
dect pine, dar acea pine de secara nu a
putut-o mnca deoarece avea un miros urt
si era ca noroiul. De aceea tnarul se
epuizase de tot. Asadar s-a dus la brutar, de
la care ceruse si alta data, sa-l roage din nou
sa-i dea putina pine alba, creznd ca pentru
el va avea pine mai buna. Acela, nsa,
vazndu-1 pe Timotei de departe i-a spus sa
plece.
Mhnit si epuizat, tnarul s-a retras ntr-un
colt si cu toata simplitatea lui copilareasca sa rugat Maicii Domnului astfel: Maica
Domnului, vreau sa ma ajuti, caci voi muri pe
drum nainte de a ma face calugar. Nu pot
Parintele Tihon (Papa Tihon) s-a nascut n
Rusia, n Novaia Mihailovsk, n 1884. Parintii
lui, Pavel si Elena, erau oameni evlaviosi, de
aceea era firesc ca si rodul lor Timotei dupa
numele lumesc sa le mosteneasca evlavia si
dragostea pentru Dumnezeu si sa doreasca de
mic copil sa se afieroseasca Lui.
Parintii
vedeau
rvna
cea
mare,
dumnezeiasca, a copilului lor, dar nu

ndrazneau sa i dea binecuvntarea de a
mearge la manastire, deoarece l vedeau
mnca aceasta pine. M-a apucat sa

termine rugaciunea cnd deodata i-a aparut
nainte o Tnara cu chipul stralucitor, care ia dat o pine alba si apoi a disparut, n clipa
aceea Timotei s-a pierdut cu firea, nu-si
putea explica acea ntmplare, i treceau
prin minte felurite gnduri. Un gnd i
spunea ca poate l-a auzit fiica brutarului si i
s-a facut mila de el si a spus tatalui ei sa-i
dea putina pine buna. Deci merse iarasi la
brutar ca sa-i multumeasca. Dar brutarul a
crezut ca Timotei si bate joc de el si l-a
sa-i
ocart cu mnie.
- Hai, fugi de aici, ca eu n-am nici femeie,
pomeneasca la Sfntul Munte. Timotei cel

fara de rautate, care totdeauna avea gnduri
nici fiica!
Dupa ce Timotei a mncat acea pine
bune, le-a crezut si a mers. Dar cnd l-au

ncuiat nauntru si s-au napustit asupra lui cu
binecuvntata si s-a ntarit si duhovniceste,

si-a continuat pelerinajul sau si la celelalte
intentii pacatoase, s-a pierdut cu firea, s-a

nrosit si dnd un brnci femeilor si unul usii
manastiri, dar acel fapt inexplicabil i venea

mereu n minte. A petrecut mult timp n
a fugit din ghearele soimilor, precum

odinioara losif, pastrndu-si astfel curatia.
aceasta nedumerire, dar mai trziu, cnd un

monah i-a dat o carte cu icoanele facatoare
Dupa aceea a venit asa cum era, ca o floare

curata si s-a sadit n Gradina Maicii
de minuni ale Maicii Domnului din Rusia, si a

vazut-o pe Maica Domnului din Kremlin, i-a
Domnului, a sporit si a bine miresmuit cu

virtutile lui, precum vom vedea mai jos.
saltat inima de evlavie, ochii i s-au umplut

de lacrimi de recunostinta si a spus: Aceasta
Prima lui metanie a fost la Chilia Burazeri,

unde a stat cinci ani. Deoarece aici nu a aflat
mi-a dat pinea cea alba. Si de atunci a

nceput sa o simta pe Maica Domnului mai
linistea din pricina multor nchinatori rusi, a

luat binecuvntare si a plecat la Karulia
aproape, precum copilul pe mama sa.

Dupa pelerinajul facut la manastirile din
(Karulia loc pustnicesc situat ntre

Kavsokalivia si Sfnta Ana), unde a pustnicit
patria sa a mers sa se nchine si la Muntele

Sinai, cel calcat de Dumnezeu, unde a stat
cincisprezece ani. Toata perioada de timp de

la Karulia a petrecut-o n nevointe aspre.
doua luni, iar de acolo a plecat la Sfintele

Locuri, unde a pustnicit o vreme, dincolo de
Singurele lui ocupatii erau metaniile si

nchinaciunile facute cu rugaciunea Doamne
rul Iordanului. Desi Locul cel Sfnt l-a

ajutat, totusi n-a aflat liniste din pricina
Iisuse si studiul duhovnicesc, mprumuta

carti de la manastiri, iar parintii de acolo i
duhului lumesc al vremii noastre, care a

distrus, din nefericire, cu asa-zisa lui
dadeau ca binecuvntare posmag din cel care

prisosea de la masa, pentru care el i
civilizatie, chiar si locurile pustii si sfinte,

unde se linistesc si se sfintesc sufletele. De
pomenea n rugaciunile sale. Astfel se nevoia

cu marime de suflet, ca si launtric sa devina
aceea a fost nevoit sa plece la Sfntul Munte.

Ispititorul, nsa, avnd experienta de mii de
nger si nu numai pe dinafara cu Schima

ngereasca.
ani, ntelegnd ca acest tnar evlavios va

spori n viata duhovniceasca si va ajuta multe
suflete sa se mntuiasca, a ncercat sa-1
mpiedice,
ntorcndu-se
din
pustia
Iordanului n Ierusalim, pe cnd se pregatea
sa se nchine pentru ultima oara la Sfntul
Mormnt si sa-si ia ramas bun de la
cunoscutii sai, vicleanul a folosit ca unelte
ale sale doua femei fara frica de Dumnezeu,
rusoaice, care 1-au chemat acasa la ele, ca
dea,
chipurile,
pomelnice
sa
le
iconomisi banii necesari pentru biserica. Dar

nainte de a ajunge la Karyes, staretul
Schitului Sfntul Prooroc Ilie l-a zarit pe
Parintele Tihon si l-a chemat la el. Cnd s-a
apropiat de el i-a spus: Un crestin bun din
America mi-a trimis ctiva dolari, sa-i dau
unui monah care nu are paraclis ca sa si-l
zideasca. Sfintia Ta n-ai biserica, asadar ia-i
si construieste-o.
De la Karulia a venit la marginea Kapsalei,

deasupra Kaliagrei (Kaliagra portul
Manastirii Kutlumusiu situat ntre Manastirile
Iviron si Stavronikita), la o chilie de pe mosia
Manastirii Stavronikita, unde a ngrijit un
batrn. Dupa ce a murit batrnelul si a luat
binecuvntarea lui a ramas singur n acea
chilie. De atunci nu numai ca nu si-a neglijat
nevointele lui duhovnicesti, ci le-a si
nmultit. Si pentru ca s-a nevoit cu marime
de suflet si cu multa smerenie, a primit din
belsug harul lui Dumnezeu.
Harul dumnezeiesc care salasluia n sufletul
sau l-a descoperit oamenilor si multi
ndurerati alergau la el sa-i ceara sfatul si sa
fie mngiati de multa sa dragoste. Altii l
rugau sa se preoteasca, ca sa-i ajute si mai
mult prin Taina Sfintei Spovedanii, dndu-le
astfel si iertarea pacatelor. Tocmai aceasta
nevoie de ajutor duhovnicesc pe care o
simteau multi crestini, l-a facut sa primeasca
sa fie hirotonit.
La chilia sa (termenul chilie este folosit n
Sfntul Munte pentru a denumi o sihastrie,
care poate avea sau nu biserica), nsa, nu
exista biserica, care i era absolut necesara,
si nici bani nu avea, dar avea multa credinta
n Dumnezeu. Asadar a facut rugaciune si a
pornit spre Karyes (Capitala Sfntului
Munte), avnd credinta ca Dumnezeu i va
Atunci Batrnul a lacrimat de emotie si

recunostinta fata de Dumnezeu. A multumit
staretului si a spus: Dumnezeu sa-l ierte pe
omul lui Dumnezeu ce mi-a trimis
binecuvntarea. Bunul Dumnezeu, ca un
cunoscator de inimi, mai nainte ca Batrnul
sa-L roage, se ngrijise de paraclisul chiliei
lui, pregatindu-i banii pentru clipa cnd
acesta avea sa-i ceara. Asadar, era firesc sa-l
asculte Dumnezeu de vreme ce si Parintele
Tihon de mic copil l asculta, pazea poruncile
Lui dumnezeiesti, pentru care primea
adeseori binecuvntari ceresti.
Dupa aceea a aflat doi monahi zidari care au
lucrat la paraclis rostind In acelasi timp si
rugaciunea, asa cum si dorea. Cnd a
terminat bisericuta, a nchinat-o Sfintei
Cruci, pentru ca avea multa evlavie la ea,
dar si ca sa evite praznuirile de hram,
deoarece la naltarea Sfintei Cruci se
posteste si ziua este de doliu. Staretului nu-i
placeau
praznicele
deoarece
creeaza
neliniste
si
raspndire.
El
praznuia
duhovniceste n fiecare zi, cu multa nevointa
si aproape fara mngiere omeneasca n
groapa Kaliagrei, traind bucurii paradisiace
mpreuna cu ngerii si cu sfintii. Cnd cineva
l ntreba: Locuiesti singur aici n pustie?.
Batrnul raspundea: Nu, locuiesc mpreuna
cu ngerii si arhanghelii, cu toti sfintii, cu
Maica Domnului si cu Hristos.
Intr-adevar
simtea
prezenta
si
launtrica, n loc de culion purta un fel de
ajutorul ngerului sau pazitor.

Intr-o zi cnd l-am vizitat, a cazut pe spate,
glugi, pe care el singur le cosea din bucati de

rasa cu acul de cusut saci. Acestea
n timp ce urca scarile, mpiedicndu-se n

hainele lui, caci purta multe. M-am ostenit
raspndeau mai mult har dect pretioasele

mitre arhieresti (fireste, atunci cnd n inima
destul ca sa-l ridic, iar cnd l-am ntrebat

dupa aceea: Ce-ai fi facut Parinte, singur,
arhiereului nu exista Margaritarul cel de

mult pret).
daca n-as fi fost eu?, m-a privit mirat si mia raspuns cu fermitate: ngerul meu pazitor
Odata un vizitator l-a fotografiat asa cum

era, cu gluga n loc de culion si cu o pijama
m-ar fi ridicat!.
Desi se afla singur ntr-un loc pustiu, si chilia
ce i-o pusesera pe spate, vazndu-l pe Staret

ca-i este frig. Chiar si acum, cei care l vad n
lui nu avea aproape nimic caci le lepadase

pe toate ca sa dobndeasca pe Hristos -,
fotografie pe Parintele Tihon, cred ca purta o

mantie arhiereasca, desi era o pijama veche
Gradina Maicii Domnului era pentru Parintele

Tihon raiul pamntesc, caci acolo unde este
tarcata.
Mult l odihneau lucrurile sarace si smerite si
Hristos, acolo e si raiul.

Multi ani n-a iesit n lume, dar odata, atunci
iubea mult neagoniseala, care l-a si eliberat

si i-a daruit aripi duhovnicesti. Si astfel, cu
cnd avusese loc un incendiu n Kapsala, a

fost nevoit, fara sa vrea, sa mearga ca
sufletul ntraripat se nevoia mult, fara sa

simta osteneala trupeasca, precum copilul nu
martor la Tesalonic, mpreuna cu alti

parinti. Cnd Staretul s-a ntors n Sfntul
simte oboseala cnd face voile tatalui sau, ci

dragostea si afectiunea mpreuna cu
Munte, parintii l-au ntrebat:

- Cum vi s-a parut orasul si oamenii, dupa
mngierea. Fireste, acestea nu se pot

compara cu mngierile dumnezeiesti ale
attia ani n care n-ati mai iesit n lume? Nam vazut oameni, ci padure de castani, a
harului, nici macar cu gndul.

Precum am spus, rucodelia lui era nevointa
raspuns Batrnul.
Staretul ajunsese
masura
duhovniceasca:
postul,
privegherea,
rugaciunea lui lisus, metaniile etc., pe care
duhovniceasca, pentru ca iubea mult

smerenia si saracia, l iubea mult pe Hristos.
le facea nu numai pentru sine, ci si pentru

toate sufletele (vii si morti). Cnd a
n chilia Staretului nu vedeai nici un lucru de

pricopseala, care sa fie de folos vreunui om.
mbatrnit si nu mai putea sa se ridice atunci

cnd facea metanii, lega o funie groasa de
Lucruri asemanatoare cu cele pe care le avea

n chilie, puteai gasi oricte ai fi vrut
tavan si cu ea se ridica. Si astfel facea

metanii si se nchina lui Dumnezeu cu
aruncate la gunoi. Dar pentru oamenii

duhovnicesti orice lucru vechi care era al
evlavie. Iar aceasta nevointa si-a pastrat-o

pna cnd a cazut la pat, n care s-a odihnit
Parintelui Tihon avea mare valoare, pentru

ca era sfintit. Chiar si zdrentele lui erau
timp de douazeci de zile, dupa care a plecat

la viata cea vesnica si adevarata, unde se
privite cu evlavie si erau luate ca

binecuvntare. De asemenea orice lucru
odihneste vesnic lnga Hristos.

Rnduiala mncarii uscate, pe care o avea de
vechi sau jerpelit ar fi purtat, nu parea urt,

deoarece se mpartasea din frumusetea lui
tnar, a tinut-o pna la batrnetile lui.

Gatitul mncarii l considera timp pierdut, cu
la
ngerilor
aceasta
att mai mult cu ct mncarurile bine
Numai la sfrsitul sau a primit sa fie putin
pregatite nici nu se potrivesc calugariei. Era

firesc ca dupa atta nevointa, afndu-se
ngrijit de oamenii care l iubeau n mod

deosebit, ca sa-i nu-i mhneasca.
ntr-o astfel de stare duhovniceasca,

mncarea buna sa nu-i mai pricinuiasca nici o
Cnd i aducea cineva mncare, o lua, dar

dupa aceea o dadea la batrneii din Kapsala.
placere. Caci l avea pe Hristos n el. Care l

ndulcea si-l hranea cu hrana cereasca.
Daca-i trimiteau bani, i dadea unui bacan

evlavios ca sa cumpere pine si s-o mparta
In discutiile lui totdeauna amintea de raiul

cel dulce si din ochi i curgeau lacrimi dulci.
la saraci.
Odata, cineva din America i-a trimis niste
Nu
se
ndura
sa-si
lase
lucrarea
duhovniceasca si sa se ocupe de lucruri
bani. Atunci cnd Staretul i-a luat de la

posta, l-a vazut un mirean si, biruit de
desarte, despre care l ntrebau unii mireni.

Acele foarte putine lucruri care i trebuiau ca
iubirea de argint, a mers noaptea la chilia

Staretului ca sa-l prade, gndind ca va afla si
sa traiasca si le procura din putinul lucru de

mna pe care l facea. Picta cte un Epitaf n
alti bani, fara sa stie nsa ca si aceia pe care

i primise, Staretul i daduse tot atunci lui Kir
fiecare an, pe care l dadea cu cinci-sase

sute de drahme si cu acesti bani traia tot
Teodor, ca sa ia pine pentru saraci. Dupa ce

l-a chinuit din destul pe Staret l-a strns de
anul.
Precum am spus, era foarte cumpatat nct si
gt cu o funie s-a convins ca ntr-adevar nu

avea bani si a plecat. Dar nainte de a pleca
o smochina o taia n doua pentru a mnca din

ea de doua ori. mi spunea: Mai, mai, mai,
Parintele Tihon i-a spus:

ierte, fiule!
fiule, asta-i foarte mare!. Eu nsa ca sa ma

satur, trebuia sa mannc un kilogram.
Acest om rau a mers si la un alt batrn cu

acelasi scop, dar acolo l-a prins politia si
La fiecare Craciun, Staretul si procura un

hering, ca sa aiba peste pentru toate cele
singur a marturisit ca fusese si la Parintele

Tihon. Atunci un politist a mers la Staret si l-
douasprezece zile de dupa praznic, pna Ia

Boboteaza. Sira spinarii heringului n-o
a luat ca martor, pentru ca hotul avea sa fie

dat n judecata, nsa Staretul s-a mhnit
arunca, ci o agata undeva cu o ata si atunci

cnd era vreun praznic mparatesc sau al
pentru aceasta si a spus politistului:

Fiule, eu l-am iertat pe hot din toata inima
Maicii Domnului si era dezlegare la peste,

fierbea putina apa ntr-o cutie de conserva,
mea. Acela
cuvintelor.
afunda spinarea de doua-trei ori n apa, ca sa

ia putin miros, dupa care punea putin orez.
Staretului, pentru ca executa un ordin de

sus, ci l-a luat cu sila spunndu-i: Haide
Asa facea el dezlegare si se prihanea pe sine

ca mannca si supe de peste n pustie. Acea
repede, Parinte! Aici nu merge iertarea.

In cele din urma guvernatorului i s-a facut
spinare o agata iarasi n cui pentru alta

dezlegare. Iar aceasta o facea pna cnd se
mila de Staret, si l-a lasat sa se ntoarca de

la Ieriso, la chilia sa, pentru ca plngea ca un
albea si atunci o arunca.

Cnd vedea pe oameni ca se purtau fata de
copil mic, deoarece nu voia ca si el sa se

faca pricina ca hotul sa fie pedepsit.
el cu evlavie, se mhnea si le spunea: Eu nu

sunt pustnic, ci un pustnic mincinos.
Cnd si aducea aminte de aceasta

ntmplare se minuna si spunea: Mai, mai,
nsa
n-a
Dumnezeu sa te
dat
importanta
mai, fiule, mirenii astia au alt tipic! Piu au
Staretului, ca sa-si mplineasca vreun scop,
pe iarta si Dumnezeu sa te ierte.

Staretul folosea cuvntul binecuvnteaza
acela prin iluminare dumnezeiasca ntelegea

aceasta si-i spunea: Fiule, eu nu stiu
(termenul grecesc evloghison nseamna

deopotriva binecuvinteaza si iarta-ma n.
greceste. Du-te la vreun grec, ca sa te

ntelegi bine cu el.
ed.)
si
atunci
cnd
cerea
smerit
binecuvntarea altuia, la care dadea si el
Fireste, nu cruta niciodata osteneala sau

timpul atunci cnd vedea la oameni interes
binecuvntarea sa cu rugaciunea: Domnul sa

te binecuvinteze.
duhovnicesc. Cu gura sfatuia, iar cu inima si

cu mintea se ruga. Avea rugaciunea inimii, de
Dupa salutul obisnuit conducea pe vizitatori

n
biserica,
unde
cntau
mpreuna
sinesi miscatoare. Oamenii care se apropiau

de el simteau asta, pentru ca plecau foarte
Mntuieste, Doamne, poporul tau si

Cuvine-se cu adevarat iar daca era timp
ntariti. Iar atunci cnd plecau, Staretul i

binecuvnta pna ce nu se mai zareau.
bun, ieseau afara, sub maslin si statea cu ei

cinci minute, dupa care se ridica voios
Odata l-a vizitat parintele Agatanghel Iviritul,

care pe atunci era diacon. Cnd a plecat era
zicnd: Ei, acum sa va cinstesc!

Scotea apa din cisterna si umplea o cana
ntuneric, nu se luminase nca de ziua.

Parintele Tihon a vazut mai dinainte pericolul
pentru vizitator, punea si n tinicheaua lui (o

cutie de conserve ce o folosea si ca ibric) si
ce l pastea pe diacon si a urcat de data

aceasta pe zidul de piatra al curtii,
apoi cauta sa afle vreo bucata de rahat,

uneori uscat, alteori mncat de furnici, dar
binecuvntndu-l continuu. Cnd diaconul a

ajuns pe coama dealului si l-a vazut pe Staret
care nu pricinuia dezgust, deoarece avea

binecuvntarea Parintelui Tihon. Dupa ce le
ca l binecuvnta, i-a fost mila de el sl l-a

strigat sa nu se mai osteneasca, ci sa intre n
pregatea, Staretul facea semnul Sfintei

Cruci, lua apa si zicea: Mai nti eu.
chilie. Acesta nsa continua sa se roage cu

minile ridicate, precum Moise, si sa-l
Binecuvntati!. Si astepta ca vizitatorul sa-i

spuna: Domnul sa te binecuvinteze, altfel
binecuvinteze. n timp ce diaconul mergea

fara grija, deodata a ajuns la un loc unde
nu bea apa. Apoi dadea si el binecuvntarea

sa. Binecuvntarea de la altii o simtea ca pe
niste vnatori pndeau mistreti. Un vnator a

armat ca sa traga, dar rugaciunile Staretului
o nevoie, nu numai pe cea a celor sfintiti sau

a monahilor, ci chiar si pe cea mirenilor, fie
l-au izbavit pe diacon de la moarte iar pe

vnator de nchisoare. De aceea Staretul mi
ei batrni sau tineri.

Dupa ce i cinstea astepta sa vada daca au
spunea mereu: Fiule, sa nu vii niciodata

noaptea, pentru ca vnatorii stau ascunsi
vreo problema. Cnd vedea ca omul venise

numai ca sa-i treaca timpul, atunci i spunea:
pndind fiarele, care ies n timpul noptii.

Chiar si pentru Sfnta Liturghie i spunea
Fiule, n iad vor merge si lenesii, nu numai

pacatosii.
monahului ce l ajuta, cntnd la strana, sa

vina dimineata, dupa ce se lumina de ziua. n
Dar daca acela nu voia sa plece, Staretul l

lasa, intra n biserica si se ruga, si astfel
vremea Sfintei Liturghii i spunea sa stea n

micutul hol, aflat afara de biserica, si de
vizitatorul era nevoit sa plece. Iar cnd

cineva voia sa exploateze simplitatea
acolo sa spuna Doamne miluieste, ca el sa

se simta complet singur si astfel sa se poata
ruga nestingherit. Cnd ajungea la heruvic,
nlacrimati: Fiule, Rusia mai are canon nca
Parintele Tihon era rapit douazeci pna la

treizeci de minute si de aceea cntaretul era
de la Dumnezeu, nsa va trece.

Staretul nu se ngrijea deloc de sine, nici nu
nevoit sa repete de multe ori heruvicul, pna

ce auzea pasii lui la Vohodul Mare. La sfrsit,
se temea, pentru ca avea multa frica de

Dumnezeu, sfiala dumnezeiasca si evlavie.
cnd l ntrebam: Ce vezi Parinte n acele

clipe? Pe heruvimi si serafimi cum slavesc
Fiindca se nevoia cu multa smerenie, nu se

temea nici de primejdia duhovniceasca a
pe Dumnezeu, mi raspundea acela. Si

continua spunnd: Pe mine ma coboara
caderii. Cum sa se teama si de ce sa se

teama? De diavolii, care se cutremura de
ngerul pazitor dupa o jumatate de ora si

abia atunci continui Sfnta Liturghie.
omul smerit, sau de moarte, la care mereu

cugeta si se pregatea pentru ea? Si-a sapat
Odata
1-a
vizitat
parintele
Teoclit
Dionisiatul. Rindea usa chiliei Parintelui
nca si mormntul el singur, ca sa fie

pregatit, si-a pus si crucea, pe care si-a
Tihon era ncuiata si din biserica se auzeau

psalmodii dulci n-a vrut sa deranjeze batnd
facut-o el nsusi, dupa ce si-a presimtit

moartea, scriind urmatoarele: Pacatosul
la usa, ci a asteptat sa termine, deoarece

credea ca se cnta chinonicul la Sfnta
Tihon, ieromonah, saizeci de ani n Sfntul

Munte. Slava Tie, Dumnezeule!.
Liturghie. Peste putin s-a deschis usa si a

iesit Parintele Tihon. Cnd a intrat parintele
Teoclit n-a aflat pe nimeni n afara de Staret.
Atunci a nteles ca acele psalmodii au fost
ngeresti.
La batrnete, cnd i tremurau picioarele,
veneau de obicei si liturghiseau parintii
iviriti, Maxim si Agatanghel, care locuiau
aproape de el si i lasau Sfintele Taine,
pentru ca se mpartasea n fiecare zi.
Fireste, era vrednic de aceasta datorita vietii
sale sfinte.
Pentru Parintele Tihon aproape toate zilele
anului erau ca si cele ale Saptamnii
Luminate si traia totdeauna bucuria pascala.
Mereu se auzea din gura lui: Slava Tie,
Dumnezeule, slava Tie, Dumnezeule!. Si i
ndemna pe toti sa spuna: Slava Tie,
Dumnezeule! nu numai cnd o duc bine, dar
si cnd trec prin ncercari, pentru ca
ntotdeauna
ncepea
cu
Slava
Tie,
Dumnezeule! si ncheia cu Slava Tie,

Dumnezeule!. Se mprietenise cu Dumnezeu
si de aceea folosea mai mult pe Slava Tie,
Dumnezeule!, dect pe Doamne Iisuse
Hristoase, miluieste-ma!. Se misca, precum
am vazut, m spatiul dumnezeiesc, de vreme
ce lua parte la doxologia cereasca mpreuna
cu Sfintii ngeri n vremea Sfintei Liturghii.
ca
Fiindca i se aprinsese n inima flacara

dragostei dumnezeiesti, de aceea nu-l
Mult suferea pentru sufletele ce patimeau n

regimul ateu din Rusia, mi spunea cu ochii
impresionau lucrurile desarte, precum am

spus. Chilia sa era si ea mica. Avea o masuta
ncercarile le ngaduie Dumnezeu

medicamente pentru suflet.
pe care rezema icoanele, precum si candela
mannce, o mngi, dupa care merge la
nestinsa si catuia. Alaturi si avea schima si

rasa cea gaurita, iar n cealalta parte a
vizuina ei n partea de jos a vaii si se

odihneste.
peretelui avea pe Domnul Rastignit si ntr-un

colt avea trei scnduri n loc de pat, cu o
Era o vulpe, care l vizita pe Staret regulat,

ca pe un vecin bun.
patura zdrentuita ntinsa ca saltea. Se

acoperea cu o plapuma veche cu bumbacul
Avea de asemenea si o scroafa salbatica,

care fata n fiecare an lnga gardul gradinii
iesit n afara, bumbac din care luau si

soarecii, ca sa-si faca cuiburile lor. Pe asa-
lui, ca Staretul sa o pazeasca. Cnd vedea

vnatorii ca trec prin mprejurimile chiliei
zisa perna avea Evanghelia si o carte cu

omiliile
Sfntului
Ioan
Gura-de-Aur.
lui, Parintele Tihon le spunea: Baieti, pe

aici nu exista mistreti mari. Mergeti sanatosi!
Dusumeaua chiliei era din scnduri, dar

parea tencuita, deoarece nu matura
Vnatorii credeau ca nu exista mistreti

mprejurul chiliei lui si plecau. Sfntul
niciodata si noroiul ce se aducea de afara

mpreuna cu parul din barba si din capul sau,
Staret, ca un parinte bun, pe oameni i

hranea duhovniceste, animalele salbatice
ce-i cazuse de-a lungul anilor, au alcatuit o

adevarata tencuiala.
mari le hranea trupeste din putina lui hrana

ce o avea, nsa mai mult le hranea cu multa
Parintele Tihon nu dadea nici o importanta

curateniei chiliei sale, ci curateniei sufletului
sa dragoste, iar insectele mici le lasa sa suga

din putinul lui snge.
sau, de aceea a si izbutit sa ajunga vas al

harului lui Dumnezeu. Mereu si spala sufletul
Staretul avea un trup viguros, dar din multa

nevointa se epuizase. Cnd l ntreba cineva:
sau cu multele sale lacrimi si folosea stergare

groase, fiindca batistele obisnuite nu l
Ce faceti, Parinte? Sunteti bine? Slava lui

Dumnezeu, sunt bine, fiule, raspundea. Mu
ajutau.
Staretul
masura
sunt bolnav, dar sunt slabit.

Se mhnea mult cnd vedea vreun tnar bine
duhovniceasca. Sufletul sau devenise foarte

sensibil, dar pentru ca mintea sa se afle
hranit, dar mai mult, cnd vedea vreun

calugar bine hranit, caci nu se potriveste
mereu n Dumnezeu a ajuns si la nesimtirea

trupeasca, caci nu se mai simtea deranjat de
grasimea cu Schima ngereasca.

ntr-o zi l-a vizitat un mirean foarte gras,
muste, tntari si purici, din care avea cu

miile. Trupul sau era ntepat peste tot, iar
spunndu-i: Parinte, am razboi trupesc cu

gnduri murdare, care nu ma lasa deloc sa
hainele i erau pline de puncte rosii, mi

spune gndul ca insectele de i-ar fi tras
ma linistesc. Atunci Parintele Tihon i-a spus:

Fiule, daca vei face ascultare, cu harul lui
sngele chiar si cu seringi, tot n-ar fi simtit,

n chilia lui toate umblau libere, de la
Hristos, te voi face nger. Sa spui mereu

rugaciunea
Doamne
Iisuse
Hristoase,
insecte pna la soareci.

Odata, un monah vaznd ca soarecii joaca n
miluieste-ma, sa mannci n fiecare zi

numai pine si apa, iar smbata si duminica
voie prin chilia lui i-a spus: Parinte, vrei sati aduc o pisica? Nu, fiule, a raspuns acela.
sa mannci mncare cu putin undelemn. Sa

faci cte o suta cincizeci de metanii n
Eu am o pisica, o data si jumatate mai mare

dect una obisnuita. Vine aici, i dau sa
fiecare noapte, apoi sa citesti Paraclisul

Maicii Domnului, un capitol din Evanghelie si
ajunsese
la
nalta
viata Sfntului zilei. Dupa sase luni, cnd l-a
Parinte, care frate este cel mai curat din
vizitat din nou pe Staret, acesta nu l-a mai

putut recunoaste deoarece i disparuse toata
obste? La care Parintele Tihon a raspuns:

Parinte staret, toti fratii sunt curati.
grasimea de prisos, si ncapea usor pe usa

strmta a bisericutei sale. Staretul l-a
Niciodata nu ranea pe vreun om, ci i vindeca

ranile cu balsamul dragostei lui Hristos.
ntrebat: Cum o duci acum, fiule? Acum

ma simt ntr-adevar ca un nger, a raspuns
Spunea sufletului mhnit: Fiule, pe tine

Hristos te iubeste, te-a iertat. Hristos iubeste
acela. Nu mai am tulburari trupesti, nici

gnduri murdare si, fiindca am scapat de
mai mult pe pacatosii care se pocaiesc si

traiesc cu smerenie.
grasime, ma simt foarte usor.

Cu astfel de sfaturi practice povatuia pe
Totdeauna punea accentul pe smerenie si

spunea: Un om smerit are mai mult har
oamenii care i cereau ajutorul, n afara de

marea experienta ce o dobndise, primise si
dect multi oameni, n fiecare dimineata

Dumnezeu binecuvinteaza lumea cu o mna,
iluminare dumnezeiasca, datorita marilor lui

nevointe ascetice. Dupa sfaturi urmau
dar cnd vede vreun om smerit l

binecuvinteaza cu amndoua minile Sale.
rugaciunile, pe care vizitatorii le simteau cu

tarie atunci cnd se desparteau de el.
Mai, mai, mai, fiule, cel ce are mai multa

smerenie este mai mare dect toti!
De asemenea spunea despre cei ce traiesc n
feciorie ca trebuie sa aiba si smerenie,
pentru ca nu se mntuiesc numai cu fecioria,
deoarece iadul este plin si de feciorelnici
mndri.
Celui care se faleste ca este feciorelnic,
spunea Staretul, Hristos i va spune: Fiindca
nu ai si smerenie, sa mergi n iad. Iar celui
ce a fost pacatos si s-a pocait si traieste
smerit, cu inima nfrnta, marturisind ca este
pacatos, Hristos i va spune: Vino aici, fiule,
n raiul cel dulce.
Epitrahilul nu
si-l scotea aproape niciodata, pentru ca de
multe ori l ridica de pe un om si l punea
peste altul, lund pacatele oamenilor,
usurndu-i prin Taina Sfintei Marturisiri.
Marturisirile pe care i le faceau oamenii le
uita de ndata si astfel i vedea buni pe toti
oamenii si pentru toti avea gnduri bune,
pentru ca i se curatisera mintea si inima.
Odata egumenul unei manastiri l-a ntrebat:
In afara de smerenie si pocainta, Staretul

accentua mult asupra cugetarii nencetate la
Dumnezeu. De asemenea arata nsemnatatea
cercetarii Sfintelor Scripturi si a Sfintilor
Parinti: Everghetinosul, Filocalia, Sfntul
Ioan Gura-de-Aur, Marele Vasilie, Grigorie
Teologul, Sfntul Maxim, Sfntul Simeon Noul
Teolog, Avva Macarie si Avva Isaac. Studiul
duhovnicesc, spunea Staretul, ncalzeste
sufletul, curata mintea si astfel omul se
nevoieste cu rvna si dobndeste virtuti. Iar
daca nu se nevoieste dobndeste patimi.
ntr-o zi m-a ntrebat: Tu, fiule, ce carti
ct si pe dinafara. Dupa ce se pregatea,
citesti? Avva Isaac, i-am raspuns. Mai,

mai, mai, fiule, sfntul acesta este mare!
mergea sub maslini ca sa fie fotografiat,

lund o nfatisare de copil mic. Se
Avva Isaac nu omora nici macar un purice.

Prin aceasta Staretul voia sa accentueze
maturizase duhovniceste si devenise fara de

rautate ca un copil, asa cum ne cere Hristos.
marea sensibilitate a sfntului.

Parintele Tihon ncerca sa imite nu numai
Monahii care veneau de obicei sa-i ceara

sfatul, la batrnetile lui l vizitau mai des, ca
duhul pustnicesc al Avvei Isaac, ci si nobletea

sa duhovniceasca, nempovarnd nici un om.
sa-l ajute, si-l ntrebau: Parinte, nu cumva

vreti sa va taiem lemne? Si acela raspundea:
Spunea monahilor ca trebuie sa traiasca

ascetic, ca sa se elibereze de griji, iar nu sa
Aveti putina rabdare, si daca nu voi muri la

vara, mi veti taia lemne pentru iarna.
lucreze ca argatii si sa mannce ca mirenii.

Pentru ca lucrarea monahului sunt metaniile,
In 1968 si-a presimtit moartea, caci mereu

vorbea despre ea. I parasisera si putinele
postul, rugaciunea, nu numai pentru sine, ci

pentru ntreaga lume: vii si morti. De
puteri trupesti pe care le mai avea. Dupa

Adormirea Maicii Domnului a cazut la pat si
asemenea sa si lucreze putin, pentru cele

strict necesare, ca sa nu mpovareze pe altii,
bea numai apa, pentru ca l ardea nauntru.

Cu toate ca se afla n aceasta stare, nu voia
deoarece prin munca multa si grija se uita de

Dumnezeu. Batrnul amintea adesea aceasta
sa ramna cineva lnga el pentru a-1 ngriji,

ca sa nu-1 distraga de la rugaciunea sa
pilda: Faraon dadea mult de munca si multa

mncare poporului lui Israel, ca sa uite de
nencetata.
Numai cnd i s-a apropiat ultima saptamna
Dumnezeu. nainte de a-si ncepe sfatuirile

sale, Staretul avea obiceiul sa faca mai nti
a vietii sale pamntesti, mi-a spus sa stau

lnga el, caci voia sa fim putin mpreuna
rugaciune, sa-L cheme pe Duhul Sfnt ca sa-l

lumineze, lucru ce l recomanda si altora.
nainte de a pleca la viata cea adevarata.

Chiar si n aceste zece zile nu m-a lasat sa
Spunea: Dumnezeu a lasat pe Duhul Sfnt ca

sa ne lumineze. Acesta este Stapnul. De
stau mereu lnga el, ci, dupa micul ajutor ce

i-l dadeam, mi spunea sa merg n chiliuta
aceea si
mparate
Biserica noastra ncepe cu:

ceresc, Mngietorule, Duhul
alaturata sa ma rog si eu. Fireste, n-am avut

cele necesare ca sa-l usurez pe ct trebuia,
Adevarului. Si n timp ce spunea acestea

fata i se schimba si multi oameni evlaviosi
dar fiindca trupul sau cel chinuit nu s-a

mngiat niciodata, chiar si prea putinul
vedeau aceasta schimbare.

Unii i mai faceau si cte o fotografie n
ajutor i se parea foarte mare.

Intr-o zi, am procurat doua lami si i-am
ascuns. Altii i cereau binecuvntare ca sa-1

fotografieze, iar el primea cu simplitate. Se
facut o limonada. De ndata ce a baut putin,

s-a racorit si m-a privit cu mirare. Mai, mai,
scula ndata, mergea n bisericuta, si lua

schima. ntr-o mna lua Crucea, iar cu
mai, fiule, apa aceasta este foarte buna!

Unde ai gasit-o? Hristos sa-ti dea patruzeci
cealalta si desclcea barba lui mare, pe care

o tinea nnodata si care l facea sa semene
de cununi de aur!
Se vede ca nu bause niciodata limonada sau
ntr-adevar cu Patriarhul Avraam, mai ales la

batrnete, cnd devenise alb, att launtric
facuse aceasta cnd era foarte mic, si i

uitase gustul.
Era tintuit la pat, deoarece l parasisera
fiule,
puterile trupesti si nu se putea ridica sa

mearga n bisericuta Cinstitei Cruci, unde
Hristoase, miluieste-ma!. Si a adaugat: Eu

voi liturghisi de acum n rai. Tu sa te rogi de
slujise cu evlavie ani de zile. De aceea mi-a

cerut sa-i aduc crucea de pe Sfnta Masa ca
aici si eu voi veni n fiecare an sa te vad.

Daca tu vei sta n chilia asta, eu ma voi
sa se mngie. Cnd a vazut-o i-au stralucit

ochii si, dupa ce a sarutat-o cu evlavie, o
bucura. Dar cum va voi Dumnezeu, fiule. Tiam lasat si hrana, conserve pentru trei ani.
tinea strns n mna cu toata puterea ce i

ramasese. I-am legat si o ramura de busuioc
Si mi-a aratat alaturi sase cutii mici cu

sardele si alte patru cu calmare, pe care le
de cruce si l-am ntrebat: Miroase frumos,

Parinte? Fiule, raiul miroase mult mai
adusese cineva de multa vreme si au ramas

n acelasi loc, unde le lasase vizitatorul.
frumos, mi-a raspuns el.

ntr-una din cele de pe urma zile ale sale, am
(Pentru mine aceste conserve nu mi-ar fi

ajuns nici macar pentru o saptamna).
iesit afara sa-i aduc putina apa. Cnd am

deschis din nou usa si am intrat n chilie, m-a
Si din nou Staretul repeta: Noi, fiule, vom

avea dragoste scumpa n vecii vecilor, si voi
privit cu uimire si m-a ntrebat: Tu esti

Sfntul Serghie? Nu, Parinte, sunt Paisie.
veni n fiecare an sa te vad.

Iar pe cnd spunea acestea din ochii lui
Fiule, acum au fost aici Maica Domnului,

Sfntul Serghie si Sfntul Serafim. Unde s-au
izvorau lacrimi. Este adevarat ca acele zece

zile de pe urma ale sale, ct am stat lnga
dus? Atunci am nteles ca se ntmplase ceva

neobisnuit si l-am ntrebat: Ce v-a spus
el, au fost pentru mine cea mai mare

binecuvntare a lui Dumnezeu, pentru ca am
Maica Domnului? Ca va trece praznicul si

dupa aceea ma va lua. Era dupa amiaza, n
fost ajutat mai mult dect oricnd, dndumi-se prilejul sa-l cunosc mai bine. Dar ceea
ajunul nasterii Prea Sfintei Nascatoare de

Dumnezeu, 7 septembrie 1968, iar dupa
ce m-a impresionat cel mai mult a fost

seriozitatea cu care si-a pus problema
trei zile, la 10 septembrie, s-a odihnit n

Domnul, n penultima zi Staretul mi-a spus:
mntuirii sufletului. Alaturi de patul sau avea

pregatite scrisori, pe care trebuia sa le pun
Mine voi muri si vreau sa nu dormi, ca sa te

binecuvintez.
la posta, dupa ce va muri, adresate

episcopilor cunoscuti, n care i ruga sa-l
Mi-a fost mila de el n seara aceea pentru ca

mult s-a ostenit. Caci timp de trei ore fara
pomeneasca. De asemenea mi-a dat porunca

sa aduc un episcop sa-i citeasca o dezlegare
ntrerupere si-a tinut minile pe capul meu,

m-a binecuvntat si m-a sarutat pentru
la mormnt, iar trupul lui sa-l las acolo, sa

nu-l dezgrop pna la a doua Venire a lui
ultima data. Ca sa-si exprime si recunostinta

pentru putina apa ce i-am adus-o n clipele
Hristos (n Sfntul Munte si n Grecia este

traditia ca la trei ani dupa adormirea lor
cele din urma ale sale, mi-a spus: Dulcele

meu Paisie, noi, fiule, vom avea dragoste n
mortii sa fie dezgropati).
vecii vecilor. Dragostea noastra este scumpa.

Tu vei face rugaciune de aici, si eu voi face
din cer. Cred ca ma va milui Dumnezeu,
pentru ca n saizeci de ani de calugarie,
am
spus
mereu:
Doamne
lisuse
mi-am dat seama cum s-a desprins din

minile mele, ci l-am vazut ca intra n
bisericuta si dispare. Fireste ca oricui i s-ar
ntmpla astfel de fapte, s-ar pierde. Mici nu
le-ar putea explica pe acestea cu ratiunea.
Pentru aceasta se si numesc minuni. Am
aprins ndata lumnarea, pentru ca aveam
numai candela aprinsa atunci cnd s-a
petrecut aceasta, ca sa nsemnez n calendar
Intre timp am nstiintat manastirea ca

Parintele Tihon este pe moarte, si a venit
parintele Vasile, ca sa-l pregatim, l puteai
vedea pe Staret cum se stinge ncet-ncet, ca
o candela careia i se termina untdelemnul
din pahar si-i ramne putin n fitil, pentru
ultimele sale licariri.
Astfel ne-a parasit sufletul lui sfintit si ne-a
lasat trupul sau si un mare gol. L-am pregatit
amndoi si dimineata am nstiintat si pe
ceilalti parinti. Preotii care l cunoscusera iau savrsit slujba de nmormntare cu
evlavie. Fireste, ne-a lasat durere n suflet
prin plecarea sa, pentru ca prezenta lui
aduna durerea si raspndea mngiere. Acum
nsa, Staretul ne va cerceta din cer si ne va
ajuta mai mult. De altfel, el nsusi a
fagaduit: Voi veni n fiecare an sa te vad.
Au trecut trei ani ntregi fara sa mi se arate
si asta m-a pus pe gnduri: Nu cumva am
gresit n ceva?. Dupa trei ani mi-a facut
prima vizita. Daca Staretul a nteles ca
fiecare an va ncepe dupa trei ani, asta mar mngia, caci astfel nu as fi fost eu
pricina.
Asadar, prima data a fost la 10 septembrie
1971 dupa miezul noptii, n timp ce rosteam
rugaciunea, l-am vazut deodata pe Staret ca
intra n chilie. Atunci am sarit si l-am apucat
de picioare, sarutndu-i-le cu evlavie. Dar nu
aceasta zi n care mi s-a aratat Staretul.

Cnd am vazut ca era ziua n care murise (10
septembrie), m-am mhnit mult si m-am
prihanit pe sinemi, ca mi-a trecut complet
neobservata acea zi. Cred ca ma va ierta
bunul Parinte, pentru ca n ziua aceea, de la
rasarit pna la apus, am avut vizitatori la
chilie si obosit cum eram am uitat cu
desavrsire ce zi era. Daca as fi stiut, as fi
facut ceva ca sa ma ajut pe sinemi si sa-i dau
putina bucurie si Staretului, cu rugaciunea de
toata noaptea.
Nu stiu daca i s-a aratat si altuia, nainte de
aceasta prima cercetare ce mi-a facut-o. La
chilia mea, nsa, i-a aparut si unui monah,
parintele Andrei (ce a locuit mai nainte la
Sfnta Manastire Karakalu) n felul urmator:
Acela venise la chilia mea si desi nu ma
cunostea, voia sa-1 ajut ntr-o problema.
Astepta afara de chilie, sub maslini, creznd
ca nu sunt acasa. Eu nsa, eram nauntru n
atelier si nu faceam zgomot, pentru ca
lacuiam niste iconite. Cnd am terminat, am
cntat Sfinte Dumnezeule iar apoi am
iesit afara. De ndata ce parintele Andrei m-a
vazut, a tresarit si mi-a povestit cu uimire
urmatorul fapt:
n timp ce asteptam sub maslini, am nchis
ochii, dar nu dormeam. Deodata am vazut un
staret ca iese din acele tufe de rozmarin si
ma ntreaba: Pe cine astepti? Pe parintele
Paisie, i-am raspuns eu. Este aici, mi-a spus
Staretul Siluan i-a aparut Parintelui Tihon si
staretul si a aratat cu degetul spre chilie.

In clipa aceea, am auzit cum cnti Sfinte
i-a spus: Acest binecuvntat parinte

Sofronie mi-a scris multe cuvinte de lauda.
Dumnezeule si apoi ai iesit afara. Acesta,

parinte Paisie trebuie sa fie vreun sfnt,
N-as fi vrut aceasta.

De aceea au si ajuns sfinti, pentru ca au fugit
pentru ca pe sfinti i cunosc. Am vazut si alta

data astfel de aratari. Atunci i-am povestit
de slava omeneasca; pentru aceasta i-a slavit

Dumnezeu.
cteva lucruri despre Staret si i-am spus ca

acolo n tufele de rozmarin se afla
mormntul lui.
Plantasem rozmarin de jur mprejur, care
crescuse att de mult nct nu se mai
distingea mormntul. Aceasta am facut-o ca
sa nu fie calcat mormntul lui, mai ales ca
Staretul mi daduse porunca sa nu-l dezgrop.
Cred ca din cele putine pe care le-am scris
despre viata Cuviosului Staret, multe vor
ntelege cei ce au traire launtrica. Fireste,
cei ce traiesc smerit si n ascuns, pot
ntelege ct de nedreptatiti sunt sfintii,
atunci cnd vedem numai virtutile lor
exterioare cele pe care nu le ascund si
scriem numai despre acestea, n vreme ce
bogatia lor duhovniceasca ne este aproape
necunoscuta. De obicei aceste putine lucruri
ce le cunoastem despre sfinti, ne-au ramas
fie ca nu le-au putut ascunde, fie ca marea
lor dragoste i-a silit sa
milostenie duhovniceasca.
faca
aceasta
Fireste, numai Dumnezeu stie masurile

duhovnicesti ale sfintilor. Nici macar ei nsisi
nu le cunosc, deoarece sfintii si-au socotit
numai pacatele. Avnd n vedere, asadar,
aceasta lucrare a sfintilor, acela de a se feri
de laudele oamenilor, am ncercat sa ma
limitez la acele fapte minunate din viata
Staretului, care sa-l faca cunoscut.
Cred ca si Parintele Tihon este multumit si nu
se va plnge, asa cum i s-a plns prietenul
sau, Cuviosul Siluan, atunci cnd parintele
Sofronie i-a scris pentru prima data viata.
Binecuvnt
arile Parintelui Tihon si ale tuturor sfintilor
cunoscuti si necunoscuti sa ne ajute n anii
cei grei prin care trecem. Amin.
Adaug aici rugaciunea Staretului, pe care a
scris-o cu multa durere si multe lacrimi si pe
care a trimis-o din Gradina Maicii Domnului,
ca balsam pentru sufletele ndurerate din
Rusia.
Slava Golgotei lui Hristos!
O, dumnezeiasca Golgota, sfintita cu Sngele
lui Hristos! Te rugam, spune-ne noua cte mii
de pacatosi ai curatit cu harul lui Hristos prin
pocainta si lacrimile lor si ai umplut cu ei
camara de nunta a raiului? O, Hristoase
mparate, cu dragostea Ta cea nespusa si cu
harul Tau ai umplut toate Palatele Ceresti cu
pacatosii care s-au pocait. Tu si aici jos pe
toti ii miluiesti si i mntuiesti, si cine ti
poate multumi cu vrednicie, chiar de ar avea
minte ngereasca? Pacatosilor, veniti degrab!

Sfnta Golgota este deschisa si Hristos este
milostiv. Cadeti naintea Lui si sarutati-l
SEP 1
picioarele cele sfinte! Numai Acesta, ca un

milostiv, poate vindeca ranile voastre. O, ce
fericiti vom fi, cnd mult-milostivul Hristos
ne va nvrednici sa-i spalam cu multa
smerenie, cu frica de Dumnezeu si cu lacrimi
fierbinti, preacuratele Lui picioare si sa I le
sarutam cu dragoste! Atunci milostivul
Hristos va binevoi sa spele pacatele noastre
si ne va deschide usile raiului, unde, cu mare
bucurie, mpreuna cu arhanghelii si ngerii,
cu heruvimii si serafimii si cu toti sfintii vom
slavi vesnic pe Mntuitorul lumii, pe
Preadulcele
Hsus
Hristos,
Mielul
lui
Dumnezeu, mpreuna cu Tatal si cu Sfntul
Duh, Treimea Cea de o fiinta si nedespartita.
Ieromonahul Tihon Sfntul Munte
S-a scris viata Staretului n ziua de 26 mai
1977, la pomenirea Sfntului Apostol Carp, la
Chilia
Sfnta
Stavronikita.
Slava
Monahul Paisie
Cruce,
Tie,
Manastirea
Dumnezeule!
Sursa: Prini aghiorii Flori din Grdina

Maicii Domnului, Cuviosul Paisie
Aghioritul, Ed. Evanghelismos, 2004
Foto (mici): Chilia Cuviosului Tihon / Altarul
paraclisului Chiliei Cuviosului Tihon /
Mormntul Stareului Tihon.
Aghioritul, Papa Tihon, Texte duhovniceti
Un comentariu
Etichete: Chilia Panaguda, Maica
Domnului, Paisie Aghioritul, Papa
Tihon,Sfntul Munte Athos
Fericirile Cuviosului
Paisie Aghioritul
Coliba Cinstita Cruce,

2 decembrie 1972
Maica Stareta Filoteia, binecuvntati!
cei mai multi parinti nu nteleg acestea si n
Astazi m-a apucat o nebunie si am luat
loc sa fie recunoscatori lui Dumnezeu,

dimpotriva, se revolta, deoarece pe toate le
creionul n mna si asa cum face nebunul

atunci cnd si scrie nazbtiile sale pe ziduri
cu carbune, am stat si eu sa le scriu pe ale
mele pe hrtie. Si iarasi ca un nebun le trimit
pe cele scrise. Aceasta a doua nebunie o fac
din multa dragoste fata de surorile mele, ca
vad lumeste, asa cum fac si oamenii care sau facut pricina sa iau creionul si sa scriu
toate acestea ce le voi arata mai departe.
1) Fericiti sunt cei care au iubit pe Hristos
sa se foloseasca macar ctusi de putin.
mai mult dect toate ale lumii si traiesc

departe de lume si aproape de Dumnezeu
Pricina primei nebunii au fost cinci scrisori,
mpartasindu-se de bucurii paradisiace nca

de pe pamnt.
una dupa alta, primite din diferite locuri ale

Greciei si care cuprindeau diferite subiecte.
Desi toate ntmplarile erau binecuvntari
mari ale lui Dumnezeu, acestia nsa au ajuns
la deznadejde, deoarece le-au nfruntat n
mod lumesc.
Dupa cuvenitul raspuns la scrisorile lor am
luat creionul ca un nebun, precum am spus,
si am scris acestea. Si cred ca si banutul de
la fratele vostru cel calator va fi pentru
fiecare sora un amnar cu care sa-si aprinda
lumnarea n chilia sa si sa slavosloveasca pe
2) Fericiti sunt cei care au izbutit sa traiasca

ascunsi si dobndind virtuti mari, n-au
dobndit nici macar o faima mica.
3) Fericiti sunt cei care au izbutit sa faca pe
nebunii pentru Hristos pazindu-si n felul
acesta bogatia lor duhovniceasca.
4) Fericiti sunt cei care nu propovaduiesc
Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o
propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui
Dumnezeu, care i tradeaza.
5) Fericiti sunt cei care se bucura cnd sunt
clevetiti pe nedrept, iar nu atunci cnd sunt
Bunul nostru Dumnezeu.
laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa.

Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa
Simt multa bucurie atunci cnd fiecare sora,
seaca a faptelor trupesti si numarul mare al

nevointelor, care, atunci cnd nu se fac cu
ducndu-si crucea ei, face si nevointa

corespunzatoare cu marime de suflet.
smerenie si cu scopul de a omor pe omul cel

vechi, creeaza numai simtaminte false.
O inima ca soarele de mare si de

stralucitoare, si tot este putin daca ar da-o
6) Fericiti sunt cei care prefera sa fie

nedreptatiti dect sa nedreptateasca si
cineva lui Hristos ca recunostinta pentru

marile Lui daruri si n chip deosebit pentru
primesc netulburati si n tacere nedreptatile,

aratnd cu fapta ca ei cred ntru Unul
cinstea aparte ce ne-a facut-o noua,

monahilor, prin nrolarea n tagma Sa
Dumnezeu, Tatal Atottiitorul si de Acesta

asteapta sa fie ndreptatiti iar nu de oameni,
ngereasca prin chemari personale.
n felul acesta izbavindu-se de desertaciune.

7) Fericiti sunt cei care fie s-au nascut
De asemenea, marea cinste li se cuvine

parintilor, care s-au nvrednicit sa se
ncuscreasca cu Dumnezeu. Din pacate nsa
betegi, fie s-au facut din neatentia lor, dar

nu murmura, ci slavoslovesc pe Dumnezeu.
Acestia vor avea locul cel mai bun n rai
mpreuna cu marturisitorii si mucenicii, care
mbrnciti spre rau, dar care, ndata ce au
pentru dragostea lui Hristos si-au dat minile

si picioarele lor spre taiere, iar acum, n rai,
auzit de Hristos, au tresaltat n inima lor si

ntorcndu-se cu 180 de grade, si-au
nencetat saruta cu evlavie picioarele si

minile lui Hristos.
ntraripat sufletul iesind din sfera de atractie

a pamntului si miscndu-se n orbita
8) Fericiti sunt cei care s-au nascut urti si

sunt dispretuiti aici, pe pamnt, deoarece
duhovniceasca.
14) Mirenii i numesc norocosi pe astronautii
acestora, daca slavoslovesc pe Dumnezeu si

nu crtesc, li se pastreaza locul cel mai
care se misca n spatiu, cteodata n jurul

lunii, alteori pe luna. nsa mai fericiti sunt
frumos din rai.

9) Fericite sunt vaduvele care au purtat
nematerialnicii lui Hristos, zburatorii prin

rai, care urca la Dumnezeu si adeseori umbla
haine negre n aceasta viata, fie si fara voie

si au trait o viata duhovniceasca alba
prin rai, n adevarata lor locuinta, cu

mijlocul cel mai rapid si fara mult
slavoslovind pe Dumnezeu fara sa murmure,

iar nu cele care poarta haine pestrite si duc o
combustibil, ci doar cu un posmag.

15) Fericiti sunt cei care slavoslovesc pe
viata pestrita.
10) Fericiti si de trei ori fericiti sunt orfanii
Dumnezeu pentru luna ce i lumineaza si i

ajuta sa mearga noaptea, nsa mai fericiti
care au fost lipsiti de afectiunea parintilor

lor, deoarece unii ca acestia au izbutit sa-si
sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii

nu este a lunii si nici lumina lor
faca pe Dumnezeu tata nca din aceasta

viata, avnd n acelasi timp depusa n
duhovniceasca nu este a lor, ci a lui

Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca
casieria lui Dumnezeu afectiunea parintilor

lor, de care s-au lipsit si care creste cu
oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de

conserva, daca nsa nu vor cadea razele
dobnda.
11) Fericiti sunt parintii care nu folosesc
soarelui peste ele, nu este cu putinta sa

luceasca.
cuvntul nu pentru copiii lor, ci i

nfrneaza de la rau prin viata lor sfnta, pe
16) Mirenii i numesc norocosi pe cei care

traiesc n palate de cristal si au toate
care copiii o imita si, bucurosi, urmeaza lui

Hristos cu noblete duhovniceasca.
nlesnirile, nsa mai fericiti sunt cei care au

izbutit sa-si simplifice viata lor si s-au
12) Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti

din pntecele maicii lor, dar mai fericiti
eliberat de lantul acestei evolutii lumesti a

multor nlesniri (de fapt a multor greutati) si
sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de

patimi mostenite, nsa s-au nevoit cu sudori
astfel
s-au
slobozit
de
nfricosatoare a epocii noastre.
si le-au dezradacinat dobndind mparatia lui

Dumnezeu ntru sudoarea fetii lor.
17) Mirenii i numesc norocosi pe cei care pot

sa dobndeasca bunatatile lumii. Dar
13) Fericiti sunt copiii care de mici au trait

ntr-un mediu duhovnicesc si astfel, fara
mai fericitisunt cei care le dau pe toate

pentru Hristos si se lipsesc de orice
osteneala,
au
sporit
n
viata
cea
duhovniceasca. Dar de trei ori mai fericiti
mngiere omeneasca aflndu-se astfel langa

Hristos zi si noapte n mngierea Sa
sunt copiii cei nedreptatiti care nu au fost

ajutati deloc, ci dimpotriva, au fost
dumnezeiasca, care de multe ori este att de

mare, nct unii i spun lui Dumnezeu:
nelinistea
Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot
bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta
suferi, deoarece este multa si nu ncape n

inima mea cea mica.
nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult

dect
toata
stiinta
si
ntelepciunea
18) Mirenii i numesc norocosi pe cei care au

functiile cele mai nalte si casele cele mai
nteleptilor ntregii lumi.
mari, deoarece acestia au toate nlesnirile si

duc o viata tihnita. Dar mai fericiti sunt cei
care au numai un cuib n care se adapostesc
si putina hrana si mbracaminte, dupa cum
spune dumnezeiescul Pavel. n felul acesta ei
au izbutit sa se nstraineze de lumea cea
desarta folosind pamntul doar ca reazem
picioarelor lor, ca niste fii ai lui Dumnezeu,
iar cu mintea aflndu-se
Dumnezeu, Bunul lor Parinte.
mereu
lnga
19) Norocosi sunt cei care devin generali si

ministri, dar si cei care devin si pentru
cteva ore, atunci cnd se mbata si se
bucura pentru aceasta. Dar mai fericiti sunt
cei care au omort pe omul lor cel vechi, sau imaterializat si au izbutit prin Duhul Sfnt
sa devina ngeri pamntesti. Unii ca acestia
au aflat caneaua paradisiaca prin care beau
si se mbata mereu de vinul paradisiac.
20) Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci
vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra n
rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei
ori fericiti sunt cei foarte nvatati, care o fac
pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si si
Rog pe toate surorile sa faca rugaciune ca

Dumnezeu sa-mi dea sau mai degraba sa-mi
ia putina mea minte, ca sa-mi asigure, fie si
n felul acesta, raiul. Sau sa ma nnebuneasca
cu dragostea Sa, ca sa ies afara din mine,
afara din lume si din sfera de atractie a
pamntului, deoarece altfel nu are sens viata
mea ca monah. Am albit pe dinafara, dar mam nnegrit pe dinlauntru ca un monah
nepasator. nsa eu ma ndreptatesc pe sine
spunnd ca sunt bolnav nu numai atunci cnd
se ntmpla sa fiu bolnav. Iar alteori iarasi
ma ndreptatesc ca sunt bolnav, ci si atunci
cnd sunt bine si am nevoie de bataie.
Rugati-va pentru mine.
Hristos si Maica Domnului sa fie cu voi!
Cu dragoste n Hristos, Fratele vostru.
Monahul Paisie
Sursa: Epistole , Cuviosul Paisie Aghioritul,
Ed. Evanghelismos

Atos

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Atos

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Monahul Simon, Sfnta Mnstire Karakalu,

Sfntul Munte Athos

modurile folosite de Stare prin care harul lui

sfnt trebuie s ndeplineasc nite condiii,

ntoarcerea mea de la slava deart a lumii

mreia sufletului su. Prin urmare, pentru a

mi aduc aminte c eram student n anul III la

se cuvine despre sfntul Stare Paisie,

studeni de la alte faculti, am vizitat

virtuii cu acela. Cu deplina contiin a

Sfnta Cruce, care este aproape de

cteva fapte minunate, la care am fost

mi va rmne de neuitat. Toat fiina sa,

acestea, voi povesti cum a nceput legtura

atta dulcea duhovniceasc plmdit,

Cu civa ani nainte, ca student, auzeam de

Eram uimii de chilia sa simpl, de purtarea

Munte, despre Stareul Paisie. Atunci mi s-a

interesul pe care l arta pentru noi cei

adevr, am mers n Sfntul Munte i l-am

niciodat, ne vorbea ca i cum ar fi fost cel

minuni pe care le a fcut Stareul cu mine a

zugrvit chipul refcut al lui Adam cel nti

asupra mea, care mi-a druit lepdarea de

doilea Adam, al lui Hristos. i l-am iubit att

ndeletnicirea cu deertciunea lumii, le-am

exprima intensitatea acelei triri mai presus

pregtesc pentru a m nrola n tagma

Dup ce ne-am aezat lng el i ne-a servit

artelor i tiina tiinelor. Iar aceasta a fost

dragostei sale, a nceput s ne vorbeasc;

sufletului meu. Dar pentru a ajunge acolo

Lng mine sttea un student ncruntat i

ntmplri minunate, pe care le menionez n

ntreag carte, dac ar fi s vorbesc despre

aceasta. Cel care poate rezolva toate

cunoscut, pn n 1993 cnd am venit n

i cu o micare a minii sale ndreptat spre

bucure, iar faa lui s strluceasc, de parc

Dup douzeci de zile de edere n Sfntul

ar fi trecut peste sufletul su o adiere care a

Munte am mers din nou la Stareul Paisie.

mulumea tuturor, deoarece, venind n

pacea sufleteasc. Dac ar fi vzut cineva

Stare i cum dup aceea, ar fi zis c este alt

Apoi mi-a explicat n cuvinte simple i pline

nceptor i alergam cu maina cu mare

subvenie mai mare. Dar i vor controla pe

vitez. Maina era nou, drumul era larg i

rani cu ajutorul computerelor i le vor cere

kilometri la or. Deodat am intrat ntr-o

mpotrivi le vor confisca averile.

nu aveam nici vizibilitate. n faa noastr, pe

spuse de Stare, ci spuneam n sinea mea:

atepta s-o fac la dreapta. Am observat-o

cele petrecute pe drum. ns el insista:

meu a spus numai: Vai, murim! i a clcat

Desigur, n acea perioad nu exista nc ceva

stng a oselei, apoi cu un uierat

faa mainii oprite i i-a continuat drumul.

Stareul? Este cu putin s se ntmple aa

main oprit. Aadar, trebuia s murim noi,

ns, atunci cnd dup doi ani-trei ani au

nici una, nici alta. Aceasta am atribuit-o