Printre luminile orasului ce te orbesc pe timp de noapte, uneori daca esti antent

si amator de senzatii tari poti observa parti ale Bucurestiului despre care se
vorbeste, insa destul de rar. Parcurgi drumul de la Universitate spre Romana pe
jos, pe trotoarul din dreapta, mereu aglomerat si pentru un motiv absolute
necunoscut mult mai stramt decat cel de vis--vis, sit e lasi mai intai cuprins de
luminile electrice, orbitoare care te fura si te fac sa te simti ca intr-un film
hollywoodian contemporan. Pentru cateva minute te simti imputernicit, bogat din
punct de vedere material si evident uiti ca spiritual te golesti incet incet, strop cu
strop. Deodata esti starul unui film vestit-de fapt obscure daca esti putin atentsi totul pare posibil; te astepti ca in curand sa te lovesti de sansa vietii , ca viata
ta sa ia o intorsatura radicala, de 180 de grade si sa te trezesti fara effort in
taramul tuturor promisiunilor.
Cu cat inaintezi insa, observe in fata ta o dama inalta, eleganta, cu fata acoperita
de un val negru. Ea nu se confunda cu restul multimii care e doar acolo intr-o
culoare rece , contrastanta cu tine, acoperit de o culoare calda, radianta. Aceasta
dama te face sa te simti deodata mai putin important, iar cand se apropie de tine
te opreste, isi da jos una din manusile albe si te plezneste atat de tare incat te
dor pana si maruntaiele. Fata iti arde, iar tu esti buimac. De fapt acea dama, e
realitatea. Te izbeste cand iti e lumea maid raga si iti intoarce brutal privirea spre
cei mai nefericiti incercand sa iti aminteasca de faptul ca nu esti tu personajul
principal al lumii. Cu totii suntem. Tu, eu, oricare din noi joaca un rol important si
a crede ca suntem atat de speciali , incat universul este al nostrum este o sfidare.
Chiar si copilul acela amarat care plange in bratele sora-sii langa tomberon este
un personaj principal, la fel de important ca si tine. Spre el ti-a intors dama aceea
privirea, iar acum fata rosie arzanda iti e racorita de lacrimile ce iti curg siroaie
pe obraji, amintindu-ti ca ti s-a oferit un rol mai usor, mai comod si ca desi
personaj principal, pentru realitate ai mai putine replici. Te intalnesti mai rar cu
dansa.
Ca sa ma intelegi mai bine voi explica altfel. Esti un actor ce mai putin traieste
spectacolul si mai mult se alatura spectatorilor, aplaudandu-I pe cei ce au de
aface cu emotiile evenimentului in fiecare sencunda. Tu esti slabit din cand in
cand de privirile insitente ale publicului, TU esti judecat mai putin. Tu ai parte de
intimitate. Ei , saracii de ei, nu au parte de aceasta intimitate din partea damei
pe care respectuos o vom numiREALITATE.