Primele idei care prefigureaza simbolismul la romani si care incearca sa-l teoretizeze apar odata

cu Macedonski si sunt puse in circulatie prin revista poetului, "Literatorul".

Chiar inainte de reconstituirea simbolismului ca scoala, in Franta, apar in aceasta revista, inca
din primul ei au de existenta, 1880, articole de directiva, in care sunt expuse puncte de vedere
simboliste. De altfel Macedonski avea sa-si revendice mai tarziu, in 1889, printr-un articol
intitulat "in pragul secolului", merite de pionier al simbolismului pe plan european.
"Belgienii, si se poate zice aceasta cu mandrie si despre mii din romani - scrie el - daca n-au fost
tocmai ei precursorii miscarii, au avut meritul de a fi intrevazut din vreme intinderea stralucita ce
se deschidea glorioasa dinaintea poezi ei viitorului, Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud,
Franz Ell, Fernand Severin si altii inca - cei patru intai citati, astazi deja ilustri - au avut onoarea,
impreuna cu mine, sa ia parte acum 12 ani, la miscarea provocata din Liege de revista "La
Wallonie", al carei energic si valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distinsii
colaboratori actuali ai marii reviste pariziene "Mercure de France". De altfel in numarul din
august 1886, Macedonski publicase, intr-adevar, patru poezii in limba franceza: Volupte,
Hysterie, Haine, Guzla.
inca in 1880 aparuse in literatorul articolul intitulat "Despre logica poeziei", in care erau
formulate idei ce anticipau anumite judecati ale lui Mallarme. Nu numai ca se faceau apropieri
intre poezie si muzica, dar se releva si deosebirea de structura dintre poezie si proza. Poezia accentua Macedonski - isi are logica ei particulara, deosebita de logica prozei: "logica poeziei e,
daca ne putem exprima astfel, nelogica la modul sublim". intrucat tot ce nu e logic e absurd,
"logica poeziei e, prin urmare, insusi absurdul".
Un adevarat manifest presimbolist, aparut in "Literatorul" din 15 iunie 1892, este articolul lui
Macedonski - Poezia viitorului. Prin simbolism - se spune in articol - ca si prin ins-trumentalism
care e "tot un simbolism, cu deosebire ca sunetele joaca in instrumentalism locul imaginilor",
poezia "si-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj in care se simte in largul ei".
Dupa parerea poetului "simbolismul unit cu instrumentalismul" este, ca si wagnerismul, "ultimul
cuvant al geniului omenesc".
Puncte de vedere presimboliste contin si alte articole publicate de Macedonski in "Literatorul",
ca Despre poezie sau Despre poema 1881, in care poetul pledeaza pentru concentrare si sinteza
lirica, pentru poezia care sa adune in ea, imprevizibil, miscari sufletesti contrastante.
Teoretizand simbolismul, Macedonski a inteles sa-l si promoveze staruitor in literatura romana.
in numele acestui curent, directorul "Literatorului" a incurajat de fapt tot ce se deosebea de
poezia romaneasca de pana atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism tot ce
putea impresiona prin neobisnuit si bizar. El insusi s-a exersat in compuneri alcatuite dupa ultima
moda parisiana, menite sa revolutioneze lirica. Dupa modelul lui Rollinat, din care a si tradus,
Macedonski a afisat uneori preferinte morbide pentru macabru ca in Vaporul mortii de exemplu.
Dar pasiunea lui cea mare a fost instrumentalismul, poetul propunandu-si sa creeze efecte lirice
prin pure combinatii de imagini si sunete ca in Rimele canta pe harpa si Guzla; unele dintre
aceste poezii ca: "inmormantarea si toate sunetele clopotului" sau "Lupta si toate sunetele ei",

aparand in volumul Poezii din 1881, chiar inainte de intemeierea, la Paris, a scolii lui Rene Ghil.
Dupa exemplul lui Mallarme, Macedonski acorda o importanta speciala aspectului grafic al
scrierilor sale, mergand pana acolo incat, in manuscisul romanului sau Thalassa, a incercat sa
sugereze sentimentele nu numai printr-o anumita asezare a cuvintelor in pagina, dar si prin
interbuintarea unor cerneluri de culoare diferita, textul infatisandu-se, in felul acesta, policrom,
ca intr-un amuzant joc de copii.
Pe aceasta linie au mers cateodata si unii dintre frecventatorii cenaclului si colaboratorii asisderi
al "Literatorului", ca Mircea Demetriad, Al. Obedenaru, Gh. Orleanu, Al. Petroff ori debutantul
Ion Theo, viitorul Tudor Arghezi, care a publicat in suplimentul literar al ziarului "Liga
ortodoxa" unele poezii debiteare instrumentalismului, pe care insa apoi marele poet si le-a
renegat.
Daca Macedonski este, indiscutabil, un teoretician al simbolismului, este el oare si un poet
simbolist? Unii i-au contestat cu violenta aceasta calitate. Altii au acceptat-o cel putin partial,
influentati poate de Macedonski insusi care s-a proclamat singur si cu ostentatie simbolista
pentru o perioada scurta.
Desigur, in structura cea mai intima a spiritului sau, poetul nu este un simbolist. El ramane in
mod fundamental un romantic de formatie pasoptista, euforic, exuberant, vitalist. Desi in poezia
lui apar unele simboluri, poetul are grija ca, aproape de fiecare data, sa le explice, sa le imprastie
inreaga aura enigmatica, sa le distruga inefabilul atat de caracteristic poeziei simboliste, asa cum
procedeaza, de exemplu, si in Noaptea de decembrie. Dar nu e mai putin adevarat ca in poezia
macedonskiana apar si primii germenii notabili de simbolism romanesc, primele teme autentic
simboliste, care vor fi cultivate in literatura romana.
Poetul, citadin romantic, se simte, fara indoiala, atras de unele idei si motive poetice simboliste
(suferinta, nedreptatea, mizeria, entuziasmul, neincrederea, revolta, dispretul, soarta femeii in
societatea burgheza, evadarea in vis, orientul, erotica etc.), desi simbolistica propriu-zisa ramane
aproape intotdeauna la suprafata. Macedonski este un mare poet predominant romantic, in a carui
opera poetica au lasat urme si unele elemente simboliste, fara a-i modifica sau altera adevarata
substanta, alaturi de elemente si motive naturaliste si parnasiene.

Prima strof definete un univers rece, strin, n care poetul triete sentimentul
singurtii tragice:
Dormeau adnc sicriele de plumb,
i flori de plumb i funerar vetmnt Stam singur n cavou i era vnt
i scriau coroanele de plumb.
Strofa a doua definete realitatea interioar. Poetul invoc amorul, dar acesta
doarme ntors cu faa spre moarte. Aripile de plumb sugereaz cderea surd i
grea, din care poetul nu se mai poate nla; cderea n moarte este inevitabil, i
nici mcar iubirea invocat cu disperare nu reprezint o ans de salvare:
Dormea ntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, i-am nceput s-l strig Stam singur lng mort i era frig
i-i atrnau aripile de plumb.

Clasificare
Figuri de stil la nivelul literelor
Aliteraia
Aliteraia const n repetarea consoanelor sau silabelor iniiale

Prin vulturi vntul viu vuia,

Vrun prin mai tnr cnd trecea.

Nunta Zamfirei, George Cobuc

Asonana

Asonana const n repetarea unor vocale cu efect sonor.

Toate psrile dorm,

Numai una n-are somn.

n grdina lui Ion, din folclor

Onomatopeea

Onomatopeea este un cuvnt alctuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imit sau
sugereaz sunete naturale.
Ex.:Tropotele de pe coridor i-au determinat s ias din sala de edine.
Sincopa
Sincopa const n eliminarea unui sunet sau grup de sunete n interiorul unor cuvinte.
Ex.: domle, mul'im (n loc de mulumim)
Afereza
Afereza const n eliminarea unui sunet sau grup de sunete de la nceputul unui cuvnt.
Ex.: nalt, ngrmdeal
Apocopa
Apocopa const n cderea unui sunet sau grup de sunete de la sfritul unui cuvnt.
Ex.: copilu, sru mna

Figuri de stil la nivel morfologic i sintactic

Repetiia

Repetiia const n repetarea unui cuvnt sau a unei expresii n diferite poziii ale enunului.
La rndul ei, poate aprea n forma de:

Anafora - care const n repetarea unui cuvnt sau a unei expresii n propoziie i a unor
propoziii n fraz, pentru a accentua o anumit idee.

Ex.: Era casa pe care i-o dorise din copilrie, casa pe care o visase de attea ori, casa pe care
de attea ori o desenase, casa perfect; casa pe care nu i-o putea ns permite.

Epifora - care const n reluarea unui cuvnt la sfritul unei propoziii sau a unei
propoziii la sfrit de fraz.

Ex.: n guvern se fur, n parlament se fur, n justiie se fur, pn i din Biseric se fur.

Anadiploza - care const n reluarea ultimei pri dintr-o propoziie n propoziia

urmtoare.

Ex.: Au npustit n biroul directorului angajaii, angajai care nu i-au primit salariile de trei
luni.

Antanaclaza - care permite realizarea unor jocuri de limbaj prin repetarea unui cuvnt,
figur de stil bazat pe polisemie i omonimie.

Ex.: n acest problem ar trebui s arate c este mo i nu cu mo.

Enumeraia
Enumeraia const n prezentarea succesiv a unor fapte sau aspecte. Relaia ce se stabilete
ntre termenii enumerrii este una de coordonare.
Enumerarea poate fi ntlnit sub form de:

Polisindet - enumeraie n care elementele enunului sunt legate prin conjuncii.

Ex.: Nici nu mai vrea s locuiasc mpreun cu prinii, nici singur nu vrea s stea.

Epimona const n utilizarea n mod excesiv a conjunciilor coordonatoare.

Ex.: Fata asta este i inteligent, i frumoas, i harnic, i tot ce-i poi dori.
Asindet
Asindetul const n suprimarea conjunciilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziii.
Ex.:Toi, politicieni, manifestani, poliiti, au cntat mpreun pn au rguit.
Elipsa

A nu se confunda cu elipsa, o curb geometric plan.

Elipsa const n suprimarea unei pri din enun, pentru c este neesenial sau se poate deduce
din context.
Ex.: Primul motiv vi l-am explicat. Iar al doilea deriv direct din primul. (se evit repetarea
cuvntului motiv).
Aposiopeza
Aposiopeza este procedeul de ntrerupere a enunului, parte omis fiind considerat de prisos sau
subneleas.
Ex.:Banca i-a anunat de furtul din conturi. Cine ns le va da banii napoi...
Brahilogia
Brahilogia const n evitarea relurii n enun a unor termeni exprimai anterior.
Ex.:Unii studeni au lipsit de la conferin, alii au fost prezeni i foarte activi.
Anacolutul
Anacolutul este o construcie gramatical greit, ce ilustreaz lipsa de cultur sau lipsa de
logic a unor enunuri formulate de unele persoane.

Dai-mi voie! Dai-mi voie! (...) Din doua una, dai-mi

voie: ori s se revizuiasc, primesc! dar sa nu se schimbe
nimica, ori sa nu se revizuiasc primesc! dar atunci s se
schimbe pe ici pe colo, i anume n punctele eseniale.
Din aceast dilem nu putei iei... Am zis!

O scrisoare pierdut, I.L.Caragiale

Inversiunea
Inversiunea const n
rsturnarea cuvintelor n
propoziie, pentru a pune

n eviden un anumit termen. Exemple:

Impertinentul participant a fost scos afar din sala de conferine.
Deteptul copil a luat nota 10.
Hiperbatul
Hiperbatul este o inversare n topica normal prin care termenul asupra cruia se dorete
atragerea ateniei este plasat n final.
Ex.:Cine pn la ora aceasta nu tie despre ce e vorba, va afla acum: discutam despre rolul
Bisericii n stat.
Apostrofa

Apostrofa este o ntrerupere a expunerii n care vorbitorul adreseaz unui interlocutor (prezent
sau absent) o ntrebare, afirmaie sau exclamaie.
Ex.:Campania lor a avut rezultate foarte bune, dar cred oare domnii directori ai companiei c
ne pot mini pe fa?
Interogaia (ntrebarea) retoric
Interogaia retoric este o ntrebare la care nu se ateapt rspuns, acesta fiind evident i
cuprins sau sugerat n enun.
Ex.:Poate cineva nva ntr-o zi ceea ce noi studiem de ani buni?
Invocaia retoric
Invocaia retoric este o rugminte adresat divinitii, muzelor sau unor persoane reale pentru
a cere ajutor.

Cum nu vii tu,epe Doamne, ca punnd mna pe ei

S-i mpari n dou cete: n smintii i n miei

Scrisoarea III, Mihai Eminescu

Eufemismul

Eufemismul - const n ndulcirea unei expresii dure sau jignitoare, prin nlocuirea ei cu alta.
Ex.: i-a pierdut viaa, n loc de a murit.
Gradaia
Gradaia - const n trecerea treptat,ascendent sau descendent, de la o idee la alta i prin care
se urmrete scoaterea n eviden a ideii sau nuanarea exprimrii.

Clreii mplu cmpul i roiesc dup un semn

i n caii lor slbatici bat cu scrile de lemn;
Pe copite iau n fuga faa negrului pmnt,
Lnci scnteie lungi n soare, arcuri se ntind n vnt;
i ca nouri de aram i ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecndu-l, vin sgei de pretutindeni...

Imprecaia

Scrisoarea III, M. Eminescu

Te blestem sa te-mpui pe picioare.

S-i creasc mduva, bogat i larg,
Umflat-n sofale, mutat pe targ.
S nu se cunoasc de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, ginga ca urciorul.
Oriunde cu zgrciuri ghiceti mdulare,
S simi ca te arde puin fiecare.

Imprecaia - figur de stil

prin care se exprim, sub
form de blestem, dorina
pedepsirii unei persoane.

Blesteme, Tudor Arghezi

Invectiva

Invectiva - Exprimarea violent, apostrof necrutoare la adresa unei persoane etc.

Prea v-ai artat arama, sfiind aceasta ar,
Prea fcuri neamul nostru de ruine i ocar,
Prea v-ai btut joc de limb, de strbuni i obicei,
Ca s nu s-arate-odat ce suntei - nite miei!

Scrisoarea III, Mihai Eminescu

Figuri de stil la nivel

semantic sau figuri de
cuvnt

Comparaia
Comparaia este una dintre cele mai frecvente figuri de stil i const n alturarea a doi sau mai
muli termeni cu scopul evidenierii primului termen, dar nu se poate scrie dect sub forma
epitetului personificator pentru a se altura figurii de stil.
Originalitatea, care devine criteriul principal de apreciere a acestei figuri de stil n operele
literare, poate fi realizat n urmtoarele tipuri de comparaii, determinate de natura termenilor
care se compar:

un termen concret cu altul tot concret: Pe un deal rsare luna, ca o vatr de jratic
(M. Eminescu, Clin - file din poveste)
un termen abstract cu altul concret: Trecut-au anii ca nori lungi pe esuri (M.
Eminescu, Trecut-au anii)

un termen concret cu unul abstract: Soarele rotund i palid se prevede printre nori | Ca
un vis de tineree printre anii trectori (V. Alecsandri, Iarna)

un termen abstract cu altul abstract: Anii ti se par ca clipe | Clipe dulci se par ca
veacuri (M. Eminescu, O, rmi)

Expresivitatea unei comparaii este i n funcie de caracterul ct mai diferit al domeniilor din
care provin termenii ei. O asociere ntre uman i vegetal ntlnim n poezia Dar ochii ti?:

Prin ce minuni ciudate i zmisliri ncete

S-a svrit n smburi asemenea scumpete?
n pleoape, ca petala de floare de gutui.

Dar ochii ti?, Tudor Arghezi

Metafora
Articol principal:

Metafor.
Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obinuit al unui cuvnt la alt sens, prin
intermediul unei comparaii subnelese. Procesul de realizare a metaforei const n punerea
semnului identitii ntre dou obiecte diferite (lucruri, fiine, persoane) prin numele lor, pe baza
unei analogii.

Urmrind exemplul metaforei din poezia eminescian Melancolie:

Prea c printre nouri s-a fost deschis o poart,

Prin care trece alb regina nopii moart.

Lun tu, stpn-a mrii, pe a lumii bolt luneci.

se observ c aceast
metafor presupune o
Melancolie, Mihai Eminescu comparaie iniial: luna
ca o regin moart a
nopii, comparaie bazat pe dou similitudini: paloarea astrului i a unei fiine moarte,
unicitatea lunii pe cerul nopii i prezena ei dominant fa de celelalte corpuri cereti. Metafore
legate de lun apar i n alte poezii ale lui Mihai Eminescu, de exemplu, n Scrisoarea I:
n cazul imaginii artistice
din poezia Melancolie,
Scrisoarea I, Mihai Eminescu comparaia apare
prescurtat, n lipsa
adverbului de comparaie (cu valoare de prepoziie) ca i a termenului lun, n acest mod
realizndu-se concentrarea prin metafor, care confer o expresivitate sporit textului poetic.
Contextul ajut la intuirea primului termen al presupusei comparaii chiar n absena lui, ceea ce
demonstreaz c, n nelegerea metaforei, nu se poate face abstracie de suportul contextului.
Metafora este o figur de stil esenial, ntruct ea st la baza altor figuri, cum sunt
personificarea, alegoria, metonimia, sinecdoca, epitetul.
Clasificarea metaforei

Clasificarea, dup Ortega y Gasset, - n metafora contiinei-tabl (metafor simpl cu o

singur semnificaie; sens denotativ - propriu) i metafora contiinei-vas (metafor
complex cu mai multe semnificaii; sens conotativ)
Clasificarea, dup Tudor Vianu, - n metafor explicit i metafor implicit - in absentia
(alctuit dintr-un singur cuvnt cu valoare de sugestie, de regul pe lng o construcie
verbal; se aseamn cu simbolul)
Clasificarea, dup Lucian Blaga, - n metafor plasticizant i metafor revelatorie.

Epitetul
Articol principal: Epitet.
Epitetul este figura de stil constnd n determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv,
adverb etc., menit s exprime acele nsuiri ale obiectului care nfieaz imaginea lui aa cum
se reflect n simirea i fantezia scriitorului.
Epitetul nu este o figur de stil n sine, ci numai un purttor de figuri de stil. Orice atribut, nume
predicativ sau circumstanial de mod este numit epitet cnd conine n acelai timp o metafor, o
metonimie, o sinecdoc, o hiperbol etc., sau cnd face el nsui s apar o asemenea figur.
Dac nu cuprinde aa ceva, atunci el nu este epitet.

Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. n situaii ca cele din textele de
mai jos determinarea este neutr din punct de vedere stilistic, fr s implice participarea
imaginaiei sau afectivitii scriitorului:

[...] i prinii, i fraii, i surorile mi erau sntoi. (I. Creang, Amintiri din
copilrie)
Atta obid se abtu asupra lui, nct sub pleoapele nchise nchipuirea-i ddi buzna
[...]. (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

Dac n cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. Teodoreanu, adjectivul nchise ar
fi nlocuit cu altul, care s presupun o metafor, cum ar fi zvorte, atunci termenul ctig n
expresivitate i devine epitet.
n versurile lui Tudor Arghezi din poezia Testament:
n seara rzvrtit care vine
De la strbunii mei pn la tine
[...]
Durerea noastr surd i amar,
epitetul rzvrtit presupune la baz o personificare, iar epitetele surd i amar sunt
rezultatul unei metonimii n care s-a nlocuit efectul prin cauz.
Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum i cel de atragere a
cititorului.
Metonimia
`Metonimia`-figur de stil nrudit cu metafora, care const n nlocuirea cauzei prin efect, a
efectului prin cauz, a operei cu numele autorului, a unui produs cu originea lui, a concretului cu
abstractul etc., pe baza unei relaii logice:
Ex:La noi sunt cntece i flori,
i lacrimi multe, multe Goga
Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect; 2) Efectul prin cauza; 3) Denumirea recipientului
n locul coninutului 4) Semnul n locul obiectului semnificat.
Sinecdoca
Sinecdoca este o figur de stil care const n lrgirea sau restrngerea sensului unui cuvnt prin
folosirea ntregului n locul prii (i invers), a particularului n locul generalului, a materiei din
care este fcut un lucru n locul lucrului nsui etc. Astfel, n expresia 50 de capete de vite,
capete este folosit pentru a desemna animalele cu totul. n propoziia Aceast firm deine
cele mai bune creiere din ar., creiere desemneaz oamenii cu cele mai strlucite mini.

Personificarea
`Personificarea` este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuie
nsuiri umane .
exemple: norii plng; soarele rde; stelele clipesc; psrelele optesc; vntul alearg; slciile
triste; pisica vorbete lin.
Hiperbola
Articol principal: Hiperbol (figur de stil).
Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagereaz intenionat, mrind sau micornd,
trsturile unei fiine, ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.
Ex: "Gigantic poart-o cupol pe frunte," ( G.Cobuc "Paa Hassan")
Antiteza
`Antiteza` este o figur de stil care const n opoziia dintre dou cuvinte, fapte, personaje, idei,
situaii. n creaia lui M. Eminescu antiteza apare i n formularea unor titluri: Venere i Madon,
nger i demon, mprat i proletar.
Exemplu
Ea un nger ce se roag El un demon ce viseaz;
Ea o inima de aur El un suflet apostat. (M. Eminescu)
Cuvinte i expresii la figurat
Figuratul este o modificare a valorii semantice a cuvntului sau expresiei, utilizat n anumite
mprejurri. nelesul devine altul dect cel uzual, propriu-zis. O figur de stil strns nrudit cu
figuratul este metafora.
Exemple de expresii la figurat:

s-a dus de rp, cu semnificaia: s-a pierdut, s-a stricat, a euat

i-a pus coarne (= l-a nelat)

a cincea roat la cru (= inutilitate)

valurile vieii (= ntmplrile vieii)