Sunteți pe pagina 1din 11

Dragomir Andreea

Chereji Ioana
Mitu Costin
Bujor Catalin

1.
2.

Dispozitivele experimentale
(materiale necesare)

3.

6.

Scopul lucrarii

Teoria lucrarii (consideratii


teoretice)
4.

Modalitate de lucru

5.

Date experimentale

Discutia erorilor (interpretarea


rezultatelor)
7.

Metode de imbunatatire a
experimentului
8.

Concluzii

Determinarea caldurii specifice a unei substante necunoscute prin metoda


calorimetrului.

Calorimetru

Termometru

Corp metalic necunoscut (pentru care vom determina caldura specifica)

Cilindru gradat

In mitologia greaca, Icarus, zburand prea aproape de Soare, s-a indreptat spre
moarte cand caldura acestuia i-a topit aripile ceruite. Caldura este un tip de
energie care poate intr-adevar topi ceara si multe alte substante.
Temperatura unei substante calda sau rece poate fi evaluata in cata energie
calorica dezvolta substanta respectiva. Mai precis, temperatura este o masura a
energiei medii posedate de particulele in miscare ale materiei din substanta.
Calorimetria este o ramura a termodinamicii care se ocupa cu studiul
metodelor de masurare a cantitatii de caldura emanate sau absorbite in diverse
procese fizico-chimice (transformarile de stare, reactii chimice inclusiv
metabolismul , conductie electrica etc.) Denumirea provine de la calor (caldura
in latina) si metron (masurare in greaca).
Savantul scotian Joseph Black este considerat fondatorul calorimetriei. Pentru
masurari practice ale caldurii emise este folosit un dispozitiv ce poarta numele de
calorimetru (incinta adiabatica, adica ce permite realizarea unei izolari termice
de mediul extern ecuatia calorimetrica* fiind valabila doar in sisteme izolate
termic).

Calorimetrul este alcatuit din:


Vas exterior
Vas interior
Capac isolator
Suporti izolatori
Agitator pentru uniformizarea temperaturii
Termometru

Cateva din descoperirile empirice in calorimetrie au inlesnit formularea unor


principii (axiome) ale termodinamicii, celelalte rezultate constituind asanumitele principii ale calorimetriei :
Daca mai multe corpuri cu temperaturi initiale diferite
interactioneaza termic, dupa un timp suficient de lung, ajung toate
la aceeasi temperatura ; in acest sistem, corpurile evolueaza spre
echilibru termic.

Prin conventie, consideram pozitiva cantitatea de caldura primita


de un sistem termodinamic si negativa cantitatea de caldura cedata
de acesta.
Daca intre doua corpuri, A si B, izolate termic de mediul
inconjurator, are loc un transfer de energie termica, atunci
caldura primita de unul dintre corpuri (cel cu temperatura mai
mica) este egala cu caldura cedata de celalalt (cel cu temperatura
mai mare) :
Qcedat = Qprimit . *
Aceasta relatie mai poate fi formulata astfel : suma algebrica a cantitatilor de
caldura transferate intre corpurile aflate in interactiune termica este nula :
Qcedat + Qprimit = 0 .
! Egalitatea celor doua calduri este valabila intre oricare doua momente, in
particular intre momentul realizarii contactului termic si momentul atingerii
starii de echilibru termic.
Pentru determinarea coeficientilor calorici (marimi fizice ce stabilesc legatura
intre caldura primita/cedata de un corp si variatia temperaturii lui) exista
doua metode de lucru :
Metoda amestecurilor : se pun in contact termic mai multe corpuri cu
temperaturi diferite ; dintre corpurile alese, unul este cel pentru care trebuie
determinati coeficientii calorici, celelalte avand coeficientii calorici
cunoscuti ; este posibil ca in sistem sa se produca si transformari de stare de
agregare, dar, in acest caz, in calcule vor interveni si caldurile latente
specifice ; masurand temperaturile corpurilor inainte si dupa contactul
termic, se pot calcula coeficientii calorici necunoscuti.
Metoda transferului controlat de energie termica : se realizeaza un
transfer controlat de energie (de obicei, spre corpurile din sistemul analizat)
de la un incalzitor cu parametri cunoscuti (de exemplu, un incalzitor
electric) ; masurand temperaturile corpurilor inainte si dupa transferul de
energie, se pot calcula coeficientii calorici necunoscuti.

Formule de calcul utilizate pentru determinarea Cx (caldura specifica


a corpului necunoscut) :

|Qx| = |Qp|
Q=mCT

Qp = (maCa + mcCc)(t t1)


ma = masa apei
Ca = cldura specific a apei
mc = masa calorimetrului
Cc = cldura specific a calorimetrului
m2 = masa corpului
t1 = temperatura apei
t2 = temperatura iniial a corpului
t = temperatura final a amestecului
Qc = m2Cx(t2 t)

=>

Cx =

(ma Ca mc Cc )(t t1 )
m2 (t 2 t )

=>

1. Se determina masa apei din calorimetru si masa corpului


studiat.
2. Se masoara temperatura apei din vasul interior al
calorimetrului inainte de introducerea corpului.
3. Se determina temperatura corpului de studiat introducandu-l
intr-un vas cu apa incalzita a carei temperatura o determinam
cu ajutorul termometrului. Se mentine corpul in acest vas
pana cand se stabileste temperatura apei.
4. Se determina temperatura t (de echilibru) in felul urmator : se
introduce corpul in calorimetru si se agita lichidul cu ajutorul
agitatorului pentru a uniformiza temperatura lui.
Temperatura finala va fi temperatura pentru care coloana de
mercur a termometrului nu mai variaza ca lungime.
5. Cu ajutorul formulei se calculeaza
caldura specifica a corpului studiat.

Timp
(h,min)

ma
mL

Ca

J/Kgx
K

mc

Cc

J/KgxK

t1
o
C

t
C

t2
o
C

m2
g

Cx

J/KgxK

17:20

24

24

17:26

24

25

74

100

0,261

25

25

24

26.1

90

100

0,42

17 :40

25

25

17 :57

24

28

88

100

0.853

17 :30
17 :35

400 mL =
0,4 L =
0.306 g

4185

Cmediu = 0.511
1 = 0.25
2 = 0.091
3 = 0.342
mediu = 0.227

Erorile au fost de ordinul zecimilor, insa destul de ridicate.


Valoarea medie a caldurii specifice a corpului metalic a fost de
0.511, eroarea cea mai mica fiind inregistrata in momentul
introducerii corpului cu temperatura de 74 grade Celsius in vasul
interior al calorimetrului (0.25).
Eroarea cea mai mare a fost inregistrata spre finalul
experimentului, in momentul in care corpul a fost introdus din
nou, insa cu temperatura de 88 de grade Celsius (0.342).
Valoarea erorii medii este de 0.277.

Erorile pot proveni din surse de natura umana, surse ce privesc mediul inconjurator sau chiar
materialele din care sunt confectionate dispozitivele utilizate.
Calorimetrul nu poate fi perfect adiabatic, tocmai de aceea, temperatura apei din interior
poate fi influentata de contactul sau cu aerul. In timpul experimentului, de asemenea, corpul
introdus poate pierde caldura, fapt ce determina calcule eronate.
O alta cauza a erorilor o reprezentam chiar noi. Este posibil ca amestecul sa nu fi ajuns la
echilibru perfect din cauza masuratorilor pripite sau a faptului ca termometrul a atins vasul
sau corpul in timpul efectuarii experimentului. Aceste lucruri genereaza erori destul de mari.
Apa utilizata contine impuritati, care influenteaza temperatura finala a amestecului.
Termometrul poate avea, de asemenea, defecte, nemasurand cu precizie temperatura din vasul
calorimetrului.

Metoda aceasta da rezultate aproximative,


direct influentate de conditiile in care se
realizeaza experimentul, insa destul de
relevante pentru determinarea caldurii
specifice a unui corp, pentru care ulterior
se poate afla materialul din care este
confectionat.
Aplicabilitatea acestei experiente este
valabila si in probleme de calcul, cand nu
avem la indemana culegeri/manuale cu
tabele ale caldurilor specifice materialelor,
si avem nevoie sa le determinam empiric.