Sunteți pe pagina 1din 11

AMBALAREA, MARCAREA sI ETICHETAREA MRFURILOR

1.Ambalarea
Din punct de vedere etimologic ambalare provine din prefixul "en" si cuvntul "balla"
(fr: emballage) cu sensul de a strnge n balot.
Definitiile date conceptului de ambalare sunt, ca si n cazul calitatii, numeroase.
1.1. Ambalaje
In Romnia ambalajul este definit conform STAS 5845/1-86 si Ordonanta Guvernului 39/1995, dupa cum
urmeaza: " un sistem fizico - chimic cu functii complexe, destinat sa asigure protectia temporara a produselor
din punct de vedere fizic, chimic si biologic n scopul mentinerii calitatii si integritatii acestuia n deul
manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii - pna la consumator sau pna la expirarea termenului de
garantie".

Conform literaturii de specialitate [101, 102] clasificarea ambalajelor se face


dupa mai multe criterii, din care prezentam cteva n continuare:
dupa materialele constituente - ambalaje hrtie si carton, sticla, metal,
materiale plastice, ambalaje din lemn, nlocuitori din lemn si mpletituri,
materiale textile, materiale complexe, n componente ale produsului
(membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat);
dupa sistemul de confectionare - ambalaje fixe, demontabile, pliabile;
dupa tip - plicuri, sacose, tavi, stelaje, borcane, butelii, bidoane, damigene,
canistre;
dupa destinatie - ambalaje de transport, de desfacere, de prezentare;
dupa specificul produsului ambalat - ambalaje pentru produse alimentare,
pentru produse nealimentare, ambalaje pentru produse periculoase, ambalaje
individuale sau colective;
dupa gradul de rigiditate - ambalaje rigide, semirigide, suple;
dupa durata de utilizare si tipul circulatiei - ambalaje recuperabile
(reciclabile, refolosibile), ambalaje nerecuperabile.
Pe ntregul circuit strabatut de produs - de la producator, distribuitor, retea
comerciala, pna la consumator - importanta ambalajului este evidentiata de functiile
acestuia:
conservarea si protectia proprietatilor produselor mpotriva factorilor fizici,
chimici, biologici:
facilitarea operatiilor de manipulare, depozitare si transport a produselor;
promovarea produselor prin crearea unei atitudini pozitive fata de produs,
informarea sau chiar schimbarea mentalitatii consumatorului.
Se observa faptul ca trebuie studiat, n strnsa corelatie,produsul
si ambalajul ca un sistem, ca un tot. In acelasi timp ambalajul trebuie tratat ca o
parte distincta care de multe ori este determinant n adoptarea deciziei de
achizitionare a produsului.Examinarea sistemului produs-om, produs-echipament
si produs-ambient este deosebit de utila, mai ales, n cazul produselor noi. Analiza
functiilor produsului (functii obiective, subiective si auxiliare) este utila n realizarea

ambalajului potrivit. Ambalajul asigura conservarea calitatii initiale a produsului n


toate etapele circuitului tehnic
Functia de conservare si de protectie a marfurilor consta n protejarea de
influenta mediului extern. Aceasta presupune corelarea temperaturii mediului cu cea
prescrisa n standarde, protectia la actiunea luminii, a factorilor mecanici si chimici.
Protectia mpotriva factorilor biologici consta n mentinerea calitatii igienice si
microbiologice. ........
Functia de transport, manipulare, depozitare presupune adaptarea
ambalajului la normele de transport si la conditiile de ncarcare-descarcare,
optimizarea raportului volum/greutate. Activitatile de acest tip trebuie optimizate.
Trebuie realizata dimensionarea corespunzatoare a produselor si ambalajelor, sa se
asigure ambalajul optim de pastrare, manipulare si transport pe ntreg circuitul
tehnico-economic. Dimensionarea ambalajelor trebuie subordonata folosirii judicioase
a spatiilor de depozitare si a capacitatii mijloacelor de transport. In alegerea
ambalajului optim trebuie sa se urmareasca faptul ca prin reunirea ambalajelor sa se
formeze o stiva compacta, stabila prin care sa se ocupe ct mai rational volumul.
Cerinta a fost impusa de extinderea paletizarii si containerizarii care presupun
dimensionarea rationala a produselor si ambalajelor. Asigurarea conditiilor
de pastrare a produselor urmareste, de asemenea, mentinerea integritatii calitative a
produselor n functie de conditiile de mediu. Pentru cresterea productivitatii muncii si
reducerea costurilor este important de realizat rationalizarea operatiunilor de
manipulare, mecanizarea acestora, amenajarea depozitelor a rampelor de ncarcaredescarcare si a mijloacelor de transport. Alegerea variantei optime de manipulare
presupune luarea n considerare a cerintelor de ordin constructiv (care trebuie sa
asigure protectia produselor pe ntregul circuit), de ordin dimensional (dimensiunile
trebuie sa corespunda prescriptiilor internationale si conditiilor de transport si
manipulare), privind fixarea sau ancorarea produselor n mijlocul de transport si
cerinte privind returnarea ambalajelor (se prefera ambalaje se se pot micsora prin
pliere).
Functia de promovare a vnzarilor este data de modul n care se prezinta
produsul folosind n acest scop eticheta, marca de fabrica sau de comert, alaturi de
elementele estetice precum si volumul si precizia informatiilor prin care comunica cu
clientii. Textul, culoarea, imaginea trebuie armonizate cu forma ambalajului si cu
materialul de ambalare.
1.2. Metode de ambalare
Exista numeroase tehnici si metode de ambalare si aceasta se realizeaza tinnd
cont de anumite cerinte de calitate:

masa, volum propriu reduse;


fara toxicitate;
fara miros, gust;
rezistenta mecanica ridicata;
impermeabilitate fata de gaze, praf, grasimi;
compatibilitate fata de produsul ambalat.

Ambalajele sunt specifice fiecarui produs, consumatorul fiind avertizat n ceea ce


priveste modul de utilizare, manevrare si transport al ambalajului, prin simboluri
grafice specifice si prin simboluri ce se refera la protectia mediului nconjurator.
Consumatorul este n acest fel, n masura sa stie ca se afla n prezenta unor produse
toxice, radioactive sau corozive, ca produsul este fragil, ca acesta nu trebuie
amplasat lnga surse de caldura sau expus radiatiilor ultraviolete deoarece exista
pericol de degradare. Alegerea unui anumit tip de ambalare depinde de
caracteristicile produselor ce urmeaza a fi ambalate, de functiile ambalajului, de
proprietatile materialului din care se face ambalajul. Aceasta poate fi:

colectiva si portionata;
tip aerosol;
n folii contractibile (tip blister si alveolara);
aseptica;
n vid;
n atmosfera modificata (controlata).

Alegerea unui tip de ambalare si a materialului din care va fi confectionat


ambalajul trebuie facuta n asa fel nct interactiunea cu produsul sa fie minima si sa
nu duca la degradarea lui. In cadrul Uniunii Europene se utilizeaza pentru ambalaje
materiale celulozice (45%), sticla (30%), materiale plastice (13%), materiale metalice
(12%) [103]. Pentru realizarea ambalajelor care sa permita ambalarea n vid, n gaz
inert etc se utilizeazamaterialele complexe (pe baza de aluminiu, hrtie si carton si
pe baza de materiale plastice) sau a celor de tip "bariera" dar
acestea prezinta inconvenientul unei reciclari dificile.
1.3.Relatia ambalaj - mediu nconjurator

Marcajele existente pentru protectia consumatorilor dar si a mediului indica


faptul ca ambalajul este reciclabil, reutilizabil, recuperabil. Realizarea ambalajelor nu
mai trebuie sa fie o problema pentru mediul nconjurator si pentru consumator. La
nivelul UE se prevede:
promovarea ambalajelor standard care pot fi reutilizate;
limitarea volumului si masei ambalajelor;
eliminarea discriminarilor dintre ambalajele noi si ambalaje reciclabile.
Impactul serios asupra mediului si necesitatea diminuarii poluarii a condus la
utilizarea unor materiale de ambalaj de tipul:
"lasting ware" - ambalaje cu durata de utilizare prelungita;
"earthedibile" - ambalaje biodegradabile, nepoluante;
"extremely easy to recicle" - usurinta n reciclare [4].
Simbolul grafic folosit n mod frecvent, este bucla lui Mbius.

Fig 20 - Simboluri pentru protectia mediului nconjurator si a


consumatorului
Sistemul de codificare aplicat pentru materialele plastice este de un real folos
pentru cunoasterea materiei prime din care este constituit ambalajul n vederea
realizarii cu usurinta a reciclarii acestuia.
Codificarea consta ntr-o sageata nchisa ce prezinta n centru un numar si
abrevierea pentru tipul de material considerat (1 PETE - polietilentereftalat, 2 HDPE
- poletilena de nalta densitate, 3 V - vinil, 4 LDPE - polietilena de joasa
densitate, 5 PP - polipropilena, 6PS - polistiren, 7 OTHER - alte materiale plastice,
inclusiv materiale stratificate).

Fig. 21 - Codificarea specifica materialelor plastice


In alegerea materialului de ambalare trebuie avut n vedere efectul acestuia
asupra mediului nconjurator ceea ce presupune introducerea n circuit a unor
ambalaje ct mai putin poluante si reducerea ponderii celor nerecuperabile.

Ambalarea marfurilor trebuie tratata cu seriozitate att de catre expeditor ct si


de catre caraus pentru a se asigua o protectie eficienta. De aceea la constatarea
deficientei se examineaza cu atentie starea ambalajului deorece este posibil ca
acesta sa fi cauzat pierderile sau degradarile. Ambalaje realizate din materiale
neadecvate pentru un anume tip de marfuri poate provoca aparitia unui exces de
umiditate si pot duce la mucegairea si putrezirea produselor. Starea ambalajului da
informatii privind conditiile de transport. Daca conditiile de transport au fost insalubre,

ambalajul poate fi murdar sau chiar deteriorat ceea ce poate contribui la pierderi
cantitative de produs.

2. Marcarea si etichetarea
2.1.Marca produsului

Prima lege romneasca referitoare la marci a fost adoptata n 1879. La acea


data Romnia avea o economie cu un pronuntat caracter agrar, iar scopul legii era,
mai ales, de protejare a comerciantilor. Legea din 1879 cuprindea, nsa, si o dispozitie
de aparare a consumatorilor prin sanctionarea nselaciunii savrsite n dauna
acestora, n cazul folosirii unei marci contrafacute sau imitate.
In prezent, marca are multiple roluri: diferentiaza produsul de cel al
concurentului, adauga valoare produsului satisfacnd si nevoile psihologice ale
consumatorilor, determina ncrederea acestora cu privire la nivelul calitativ al
produsului.
Marca face parte din categoria de "marfuri noi" si exprima prin numele de marca
un stimul auditiv si prin emblema (logo, sigla) un stimul vizual. Inca din antichitate
[104] s-au folosit un numar mare de semne, asa numitele sigillum pentru
identificarea produselor alimentare sau nealimentare (chiar daca dupa parerea lui
Paul Roubier semnele aplicate nu aveau ca scop sa garanteze reputatia unui
producator fata de public ci sa afirme proprietatea unui obiect corporal produs de
catre un artizan ..). Alti autori printre care si Remo Franceschelli sustin ideea
existentei marcilor, cu aceeasi functie ca si n prezent. In evul mediu se foloseau doua
categorii de marcisignum collegi (marca corporativa) si signum privati (marca
individuala). Nu lipseau nici falsurile, dar nici masurile de prentmpinare. Astfel, n
anul 81 .e.n. n timpul dictaturii lui Cornelius Sulla s-a instituit o reglementare de baza
n materie de fals.
Camera Internationala de Comert defineste marca ca pe un semn folosit sau
pe care cineva doreste sa-l foloseasca pe un produs, cu un produs sau n
legatura cu un produs, n scopul de a-l identifica sau de a distinge produsele
unei intreprinderi de cele ale altei intreprinderi. In Legea 84/15.04.1998 privind
marcile si indicatiile geografice "marca este un semn susceptibil de reprezentare
grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau
juridice de cele apartinnd altei persoane" si sunt prezentate semne posibile care pot
constitui marci.
In afirmarea pe piata, marca trebuie sa ndeplineasca o serie de cerinte, ca de
exemplu:

calitati fonetice;
memorare usoara;
sugerarea categoriei produsului;
posibilitati de internationalizare.

Efectul utilizarii marcilor trebuie sa se resimta n comportamentul cumparatorilor


(formarea rutinei, satisfactia acestora).

Din punct de vedere al destinatiei lor marcile sunt de fabrica, de comert si


de servicii. In literatura de specialitate sunt ntlnite si alte tipuri de marci: marca
de certificare,
marca
de conformitate (cu
standardele
specifice), complexa (versiuni n diferite limbi), notorie (care se bucura de un mare
renume), defensiva (prezinta modificari de detaliu fata de marca principala pentru a
nu permite tertilor falsificarea), marca telle quelle(nregistrata n tara de origine,
marca este protejata n toate tarile Uniunii - principiul de "epuizare comunitara").
Marca de calitate (atribuita prin certificatul de marca) se aplica pe produsele cu cele
mai bune performante pe plan national sau international pentru o perioada de 2 - 3
ani si poate fi retrasa n cazul n care nu se respecta conditiile din contract. Multi
angrosisti si detailisti si-au creat marci proprii pentru a-si mari volumul desfacerilor si
fidelitatea clientilor. De multe ori acestea concureaza marcile producatorilor. Marca de
fabrica constituie cel mai important element din patrimoniul unei firme si ramne
elementul esential n strategia firmei. In economia moderna, eficacitatea marcii, rolul
ei n dezvoltarea ntreprinderii si impunerea ei pe piata sunt n strnsa legatura cu
functiile pe care acestea le ndeplinesc (de diferentiere a produselor, de concurenta,
de garantie a calitatii, de organizare a pietei, de monopol, de reclama, sau de
protectie a consumatorilor) [105].
2.2. Sistemul de marcare ecologica

Sistemul de marcare ecologica a produselor a aparut pentru prima data n


Germania n 1978 si a fost denumit "Blue Angel". Evaluarea produselor pentru acest
tip de marcare se face prin prisma ndeplinirii criteriilor de performanta ecologica.
Sistemul german a fost preluat si de Marea Britanie, Franta dar si de Canada unde
exista marca "Enviromental Choise" sau de Japonia cu Eco-Mark. Din 1990 s-a
introdus n Germania sistemul de marcare pentru ambalaje "Der Grne Punkt"
(prezentat n fig. 11) ce indica faptul ca producatorul participa financiar la sistemul de
colectare selectiv si de valorificare a deseurilor de ambalaje menajere.
In tari ca Germania si Belgia se utilizeaza obligatoriu pentru
ambalaje ecoetichete ce se refera la obligatia persoanelor care raspund de ambalare
de a participa la colectarea acestora dupa folosire conform Directivei UE.

Fig. 22 - Marci ecologice


La cererea CE si conform HG 349 / 23. 04. 2002 pentru promovarea marfurilor
cu impact redus asupra mediului (masini de spalat vase, aparate frigorifice, textile,
ncaltaminte, detergenti pentru spalat vase) trebuie utilizate si n Romnia etichetele

ecologice. Din categoria marfurilor cu impact redus asupra mediului fac parte, de
asemenea, lacurile si vopselele de interior. Produsele care determina un grad mare
de poluare sunt supuse analizelor, ncepnd de la proiectare si pna la valorificare
sau la reintegrarea n natura. In cadrul Uniunii stabilirea criteriilor ecologice este
facuta de catre comitetele nationale de atribuire a marcii, forumul consultativ fiind la
Bruxelles.
Marcarea ecologica este de trei tipuri:
-

tipul I - criteriile de evaluare sunt stabilite de catre o terta parte (un organism
guvernamental sau neguvernamental) care realizeaza marcarea;
tipul II - marcarea se realizeaza n baza declaratiei pe propria raspundere a
celor interesati (producatori, importatori, distribuitori etc);
tipul III - marcarea se face pe baza informatiilor cuantificabile despre produs.

Datele existente demonstreaza ca marca ecologica stimuleaza constiinta


ecologica a consumatorului care la rndul sau influenteaza producatorul sa realizeze
produse nepoluante.
2.3. Eticheta produsului

Ca urmare a faptului ca eticheta nglobeaza materiale de prezentare si de


publicitate, definirea etichetei se face ntr-un sens larg. Ea reprezinta orice material
scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat sau este aderent pe ambalajul
acestuia, care contine elemente de identificare a produsului cnd acesta este
prezentat pentru vnzare. Etichetele nu trebuie sa descrie produsul n mod nselator
si sa creeze o imagine falsa referitoare la caracteristicile produsului. Corespunzator
functiilor pe care le ndeplinesc, etichetele se clasifica n:

etichete de identificare;
etichete de clasificare;
etichete de prezentare;
etichete de promovare.

Aplicarea etichetei sau nscrierea elementelor de identificare se poate face


direct pe produs sau pe ambalajul de vnzare.
Etichetele dau informatii utile att pentru agentii economici ct si pentru
consumatori. Tipurile de grafica utilizate pentru etichetarea marfurilor sunt grafica
umoristica, grafica comerciala si grafica intelectuala.
Elementele mesajului obligatoriu care trebuie sa apara pe eticheta sunt:

denumirea produsului si numele producatorului, tara de origine;


grupa din care face parte produsul, eventual clasa de calitate;
principalele caracteristici de calitate si masa pe unitatea de ambalaj;
data fabricatiei;
lotul de fabricatie;
restrictii de consum, domeniul de utilizare;

documentul tehnico-normativ (standard sau alt act normativ)


mentiunea specifica pentru acele produse care au suferit un anume
tratament de modificare a calitatii;
conditiile de pastrare, depozitare;
termen de valabilitate sau garantie.
Elementele mesajului promotional sunt:
marcile sub care se comercializeaza (marca de fabrica, marca de comert,
emblema sau sigla fabricii, marca produsului, marca literala, figurala,
combinata, marca umbrela;
eticheta ecologica;
codul cu bare, codul Calra, codul Data Matrix;
argumentuil de vnzare: text publicitar, scurt istoric al produsului sau al
firmei, trofee, informatii privind certificarea sistemului calitatii, avantajele
oferite de produs si ambalaj, promovarea unor conuri, jocuri n vederea
obtinerii unor cstiguri etc.
Consumatorii au dreptul de a fi informati, n mod complet, corect si precis, asupra
caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre agentii economici, astfel
nct sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, n conformitate cu interesele lor, ntre
produsele si serviciile oferite si sa fie n masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, n
deplina securitate.
Informarea consumatorilor n legatura cu produsele oferite se realizeaza, n mod
obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se nscriu la vedere,
dupa caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vnzare sau n cartea tehnica, instructiunile de
folosire etc. Produsele de folosinta ndelungata trebuie nsotite de "declaratia de conformitate",
"certificat de garantie" si, dupa caz, de "cartea tehnica" ori de "instructiuni de folosire",
redactate n limba romna, care cuprind principalele caracteristici ale produsului, conditiile de
instalare, exploatare, ntretinere, data fabricatiei, termenul de garantie si eventualele riscuri ce
pot aparea n urma nerespectarii instructiunilor. Informatiile referitoare la serviciile prestate
trebuie sa cuprinda categoria calitativa a serviciului, timpul de realizare, termenul de garantie,
tariful, riscurile previzibile si, dupa caz, declaratia de conformitate.
In prezent, ca urmare a gradului crescut de falsificare a produselor, exista o ntreaga
campanie de protejare care are ca scop recunoasterea de catre consumatori a marfurilor
autentice. Aceasta se realizeaza prin utilizarea unor sisteme de protectie, care au ajuns la un
nivel deosebit de perfectiune si anume, holograma, sistemulISOTAG si ISOCODE sau eticheta
inteligenta (de radiofrecventa) sau firele textile de siguranta.
Holograma vizibila n lumina naturala reprezinta un sistem de securitate deosebit,
deoarece nu poate fi dezlipita fara distrugerea elementelor grafice. Oriunde n lume ar fi
conceputa, holograma se realizeaza n Marea Britanie la firma "Applied Holographies Plc"
Sistemul ISOTAG se bazeaza pe identificarea moleculelor prin marcare cu isotopi
(1992)

Sistemul de marcare a fost conceput pentru fiecare produs ce trebuie identificat.


Codul este indestructibil si se utilizeaza n cazul vopselelor, pesticidelor, adezivilor,
substantelor explozive dar si a parfumurilor si are avantajul ca se utilizeaza cantitati
mici de izotopi, de ordinul ppm.
Sistemul ISOCODE - presupune utilizarea unui amestec de substante chimice cu
proprietati speciale ce se identifica cu un cititor specializat. Marcarea se face prin impregnare
pe suprafata ambalajelor, a etichetelor, sau realizarea unui cod de bare invizibile pe
documentele nsotitoare de transport.
Etichetele de radiofrecventa RF - ncorporeaza un circuit integrat si o antena. Au
avantajul verificarii cu usurinta a termenului de garantie al produsului, dar aplicarea este
limitata de preturile ridicate. Se preconizeaza utilizarea acestora n cazul marfurilor de lux cu
preturi foarte mari.
3.Ambalarea, marcarea si etichetarea
marfurilor metalice si chimice

Ambalarea se realizeaza conform STAS sau NT. Semifabricatele, produsele


laminate nu se ambaleaza. In cazul barelor, foilor sau mpletiturilor din srma se
realizeaza legaturi, colaci sau rulouri. Sculele, tacmurile se ambaleaza n hrtie (n
pachete) si se introduc n lazi de lemn sau cutii de carton. Pe ambalaje este
obligatorie scrierea denumirii ntreprinderii, denumirea produsului, semnul CTC, STAS
sau NT sau alte mentiuni specifice (fragil).
Marcarea marfurilor metalice se face functie de procesul tehnologic sau functie
de destinatie:
profilurile se marcheaza prin vopsire, n 1-3 culori, sau prin poansonare;
tablele prin vopsire, stampilare, poansonare sau etichetare;
produsele de uz casnic obtinute prin turnare sunt marcate n relief pe suprafata
exterioara (tacmurile se marcheaza cu emblema fabricii producatoare);
In cazul produselor din materiale plastice standardul roman SR ISO 11469/1998
prezinta urmatoarele reguli privind marcarea, dupa cum urmeaza:
produse monocomponente: acrilonitril (AN), stiren (S), poli(clorura de vinil)
(PVC) - se utilizeaza abrevierile corespunzatoare;
amestecuri de polimeri sau aliaje: acrilonitril/butadiena/stiren si policarbonat:
>ABS + PC <
compozitii sarjate sau armate: polipropilena cu 30 % pulbere minerala;
> PP - MD30 <
poliamida 6,6 cu amestec 15 % pulbere minerala si 25 % fibre de sticla;
> PA 66 - (GF25 + MD15) <

produse multicomponente: strat de poli(clorura de vinil) pe o spuma de


poliuretan care contine o insertie de acrilonitril/butadiena/stiren:
> PVC, PUR, ABS <
Ambalarea produselor peliculogene finite se face n cutii metalice de anumite
capacitati, bidoane sau butoaie confectionate din metal sau materiale plastice, n
containere sau autocisterne metalice, functie de destinatie. Din anul 2001, conform
H.G. nr. 530/7.06.2001 (M. Of. nr.327/18.06.2001), trebuie aplicata preambalarea
produselor n functie de masa sau volum n recipienti de capacitate prestabilita. Astfel,
dupa cum se poate observa si din standarde, ambalarea se face n recipienti metalici
de 750 ml, 4 l, 20 l sau n ambalajul clientului.
Ambalajele trebuie nchise etans pentru a fi asigurata calitatea si integritatea
materialelor peliculogene n timpul transportului si depozitarii.
In general, vopselele, lacurile, gudroanele, colorantii, cernelurile, rasinile,
plastifiantii, cleiurile conduc la deseuri periculoase. Acestea sunt cuprinse n Anexa
Nr 1C din Ordonanta de Urgenta nr 78/16.06.2000 privind regimul deseurilor.
In Romnia clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si a preparatelor
chimice periculoase este aprobata prin Legea nr. 45/18.07.2001 [106].
Ambalajele sunt marcate cu semne pentru produse inflamabile si nocive.