Elena Farago - Doi frati cuminti

Noi suntem doi frati, n casa

Si nu ne certam deloc,
Si suntem tacuti la masa,
Si cuminti n orice loc.
Avem hamuri, cerc si minge,
Cnd pe-afara ne jucam,
Iar cnd ploua, ori cnd ninge,
Linistiti n casa stam.
Si cu jucarii frumoase
Ne jucam tot amndoi,
Pe cnd mama nostra coase,
Ori citeste, lnga noi.
Mama noastra ne vorbeste
Si ne mngie duios,
Iara seara ne citeste
Ori ne spune-un basm frumos.
Si ne-nvata lucruri multe,
Si frumoase, stnd cu noi,
Si i place sa ne-asculte
Cnd vorbim noi amndoi
Si n gndul nostru-ntruna
Auzim povata ei:
- Fiti cuminti ntotdeauna
Si fiti buni, copiii mei!

Elena Farago - Motanul pedepsit

Randunica e plecata
Dupa hrana pentru pui,
Cuibu-i singurel sub stresini
Si prin curte nimeni nu-i.
Rade sub mustati motanul:
- Ce noroc!... Pacat sa-l scap!...
Iute sus!...
Dar, poc, o piatra
Il loveste drept in cap.

Trist se tanguie motanul:

- Miau si vai de capul meu.
Petrisor il ia in brate:
- Iarta-ma te rog, caci eu
Te-am lovit, si rau imi pare,
Dar de bietii puisori
Tie cum nu ti-a fost mila,
Cand sarisesi sa-i omori?

Elena Farago - Catelusul schiop

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia m misc: top, top,
Rd cnd m-ntalnesc copiii,
Si m cheama "cuciu schiop".
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plng mult cnd m gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am s traiesc.
Si cnd m gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...
Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea s stau cu dansii,
S m joc si s-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt urti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...
M-a lovit din rautate
Cu o piatra n picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am s mor...
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea s-mi fie bun,

Si-as putea s-l musc odata

De picior, s m razbun,
Dar il las asa, s vada
Raul, c un biet catel
Are inima mai buna
Dect a avut-o el.

Elena Farago - Gandacelul

- De ce m-ai prins n pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca m doare
De ce m strangi asa de ru?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place s m joc si mie,
Si mila trebuie s-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce s vrei s m omori?
Ca am si eu printi ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Cci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-m, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea s-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat s-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut n tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
S ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,

Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

Nicolae Labis - Toamna

Cate doruri, cate vise,
Cate suflete ucise
S-au pornit sa mai petreaca-n
Crangul balben de mesteacan!

Nicolae Labis - Iarna

Totu-i alb n jur ct vezi
Noi podoabe pomii-ncarca
Si vibreaza sub zapezi
Satele-adormite parca.
Doamna Iarna-n goana trece
n calesti de vijelii
Se turtesc de geamul rece
Nasuri crne si hazlii.
Prin odai miroase-a pine,
A fum cald si amarui
Zgreaptana la usa-un cine
Sa-si primeasca partea lui
Tata iese sa mai puna
Apa si nutret la vaca;
Vine nins c-un fel de bruma
Si-n mustati cu promoroaca.
Iar bunicul desfasoara
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioara
Despre vremuri de-odinioara,
Vremi ce-n veci n-au sa mai fie.