Sunteți pe pagina 1din 2

Contractul de Lohn

Lohnul este termenul economic care descrie activitatea economica realizata in regim de
perfectionare activa. Contractele care se bazeaza pe acest tip de activitate sunt incheiate
intre doua parti straine, considerandu-se un contract international.
Lohnul presupune existenta unui contractor strain care angajeaza un executant roman
pentru a realiza lucrarile necesare de prelucrare, procesare sau reparare in vederea obtinerii
produselor finale, urmand ca aceste produse sa fie expediate contractorului. Contractorul
strain reprezinta compania care lanseaza comanda si care detine o marca de produse bine
pozitionata pe piata, iar executantul roman este, in general, o firma care are costuri scazute
cu forta de munca si care dispune de capacitatea de productie necesara.
Operatiunile in regim lohn se intalnesc mai des in industria usoara - textila, de fabricare
a incaltamintei sau a tesaturilor si ornamentelor.

In tarile unde forta de munca este ieftina, cum este cazul Romaniei, al statelor
din Sud-Estul Europei sau al celor asiatice (China, India, Taiwan, ca sa dam doar
cateva exemple), se practica frecvent sistemul de productie in Lohn. Beneficiarul
pune la dispozitia producatorului materialele si materiile prime, documentatia de
executie (modele, proiecte, desene etc.) dupa care va fi realizat produsul finit,
stabileste parametrii tehnici si indicatorii de calitate ai produsului finit. La randul sau
producatorul se angajeaza sa realizeze produsul finit in conformitate cu normele
tehnice stabilite de beneficiar, pana la data prevazuta in contractul de Lohn.
Desigur, ca sa poata fi indeplinite aceste conditii, trebuie asigurate si
echipamentele tehnologice si know-how-ul necesare. Producatorul are insa avantajul
ca de acestea se ocupa de multe ori insusi beneficiarul, care asigura
retehnologizarea fabricii, calificand/specializand si mana de lucru la standarde
occidentale si asigurand consultanta de specialitate. Iar investitia producatorului
este minima, deoarece beneficiarul suporta si cheltuielile de aprovizionare, costurile
de productie, transport si desfacere.
Pe de alta parte insa, producatorului ii revine doar un mic procent din profit, care
nu ii permite o dezvoltare a afacerii, prin forte proprii. El ramane in acest fel
dependent de beneficiarii care ii aduc comenzi. Iar volumul acestora trebuie sa fie
foarte ridicat, pentru ca venitul producatorului sa creasca si el direct proportional.
Una dintre principalele consecinte ale aderarii Romaniei la UE a fost eliminarea
granitelor vamale cu celelalte state membre. Astfel, sfera de actiune a legislatiei
vamale s-a restrans semnificativ, iar, in acest moment, aceasta se refera doar la
acele tranzactii comerciale cu parteneri din afara UE.
Dupa data de 1 ianuarie 2007 putem vorbi despre doua situatii diferite in functie
de provenienta bunurilor utilizate in tranzactiile de Lohn. Astfel, daca operatiunea
presupune incheierea unui contract cu un partener din afara UE, cu fluxuri de
materii prime din afara UE si de produse finite in afara UE, tranzactiile se vor supune
in continuare legislatiei vamale si se vor initia regimuri de perfectionare activa.
A doua situatie o reprezinta tranzactia incheiata intre un executant roman care
primeste materii prime de la un contractor din UE in scopul procesarii, caz in care
legislatia vamala nu va mai fi relevanta, aplicandu-se prevederile legislatiei de TVA.
De asemenea, terminologia se schimba si ea, iar structurile de Lohn sunt denumite
"lucrari asupra bunurilor mobile corporale".
Sistemul de Lohn este preferat si de intreprinzatorii care au facut investitii - si-au
deschis mici fabrici, au cumparat tehnologie moderna etc.- si doresc sa le
recupereze in timp cat mai scurt si sa asigure continuitatea productiei.
Industria confectiilor ramane domeniul predilect pentru productia in Lohn,

deoarece aici nivelul de salarizare este scazut, iar retehnologizarea necesita


investitii moderate din punct de vedere al beneficiarului. Din pretul de vanzare al
produsului, unei fabrici de Lohn ii revine cam 10% (dar calculat doar la costul
manoperei), iar salariatului in jur de un procent. Dar confectiile nu sunt singura
ramura unde se practica Lohn-ul. Un alt sector este cel al tehnologiei informatiei (IT),
unde programatorii romani sunt platiti de cateva ori mai putin decat colegii lor din
Occident.
Desi Lohn-ul este considerat un tip de tranzactie rentabila in primul rand pentru
beneficiar, a fost adoptat ca mod de productie de multe firme romanesti. Un rau
necesar, pentru ca in multe cazuri reprezinta singura varianta pentru
retehnologizare si investitii sau, fara comenzi (chiar si cu profituri reduse), fabrica siar fi inchis portile. Dar firmele bazate in mare parte pe Lohn au sanse reduse de
dezvoltare, tocmai pentru ca profiturile pe care le incaseaza sunt vizibil mai mici in
comparatia cu exporturile facute in nume propriu.