Drept roman 1

Dreptul reprezinta ansamblul normelor obligatorii de

conduita ce guverneaza raporturile dintre membrii unei
societati.
Dreptul roman reprezinta totalitatea normelor de
conduite instituite/sanctionate de statul roman in conformitate
cu interesele proprietarilor de sclavi.
Aceste norme au constituit obiect de studiu aprofundat dupa
caderea Imperiului Roman, incepand cu sec VII e.n. La acea
vreme,teritoriul Italiei facea parte din statul ostrogot, dar
ostrogotii aplicau principiul personalitatii legilor, principiu in
virtutea caruia populatiile aflate pe teritoriul ostrogot aveau
posibilitatea de a isi utiliza in continuare propriul drept. In
consecinta,populatia din Italia a aplicat in continuare dreptul
roman, desi statul roman se prabusise la sfarsitul sec VI e.n.
In aceste conditii,intre sec VII-XI a avut loc la Ravenna primul
demers de studiu sistematic al Dreptului Roman sub forma unei
scoli de drept ale carei lucrari nu le cunoastem in mod
direct,dar cu privire la care avem informatii indirecte. Juristii
acestei scoli nu cunosteau Digestele (cea mai importanta
culegere de fragmente din operele jurisconsultilor clasici
romani, realizata in timpul imparatului Justinian [530 e.n]) ,
drept consecinta, lucrarile acestei scoli au avut un nivel stiintific
scazut.
In sec X ,la Pavia , a functionat o alta scoala de drept roman
asupra careia avem informatii indirecte, scoala ai carei juristi nu
cunosteau Digestele si nu le aplicau. Se pare ca in acelasi
secol ar fi existat o scoala de drept roman si la Roma.
La sfarsitul sec XI, la Bologna, ia fiinta Scoala Glosatorilor
(fondator : prof. Irnerius).
Glosatori = oameni de stiinta, cunoscatori ai limbii latine,
care prin notele pe care le intocmeau cu privire la textele

normelor romane , se straduiau sa explice profanilor

sensurile dispozitiilor Dreptului Roman
In cadrul acestei scoli au existat 2 curente de cercetare :
1) Unii glosatori se adresau direct normelor Dreptului Roman
in forma lor pura, astfel cum fusesera elaborate in epoca
clasica
2) Studiul Dreptului Roman prin intermediul Digestelor,ce
cuprindeau fragmente din opera normativa a epocii
clasice,dar care erau adaptate realitatii epocii post-clasice
Metoda de lucru adoptata era cea exegetica si consta in
lamurirea cazurilor din textele Dreptului Roman, caci pe
glosatori ii interesa numai litera acelor norme, nu si
finalitatea lor practica. Cel mai reprezentativ glosator a fost
Accursius , care a redactat o lucrare monumentala intitulata
Marea Glosa (sec XII cuprindea 96.260 glose) ce ne-a fost
transmisa in mod direct.
In sec XIV , tot la Bologna ia fiinta Scoala Postglosatorilor
(Bartoliana , dupa reprezentantul Bartolo da Sassoferrato) ,
care, spre deosebire de cea a Glosatorilor , a desfasurat o
activitate cu o profunda finalitate practica.
Postglosatorii urmareau ca prin aplicarea normelor
Dreptului
Roman
sa
solutioneze
conflictele
din
practica,iar in realizarea acestui demers ei nu se mai adresau
normelor Dreptului Roman ci gloselor intocmite de antecesori.
Astfel, ei au creat un Drept Roman falsificat ce rezulta din
contopirea Dreptului Roman cu cutumele locale.
Metoda de lucru a postglosatorilor era cea dogmatica si consta
in deducerea unor principii generale din textele gloselor,
principii ce erau ulterior folosite pentru solutionarea conflictelor
din practica.
Desi fondata in Italia, Scoala Postglosatorilor a inregistrat cele
mai bune rezultate in Germania, unde intre 1450-1550
germanii au abandonat dreptul lor traditional si au

adoptat dreptul roman conceput de bartolisti.In

consecinta, in Germania se aplica un drept roman denaturat ->
Usus modernum pandectarum .
La inceputul Renasterii, studiile de drept roman au cunoscut noi
tendinte, astfel ca in sec XV-XVI in Franta ia fiinta Scoala
Istorica a Dreptului Roman (fondator Andre Alciat), iar prin
intermediul acestei scoli au fost revazute studiile de drept
roman si a fost inlocuita latina barbara a bartolistilor cu
una mai evoluata.
Intre timp aparusera noi surse de cunoastere a Dreptului Roman
clasic, cum ar fi :
- Sentintele lui Paul
- Prescurtarile lui Valerius Probus
Juristii acestei scoli nu au cercetat numai litera textelor, ci s-au
raportat si la izvoarele literare si filosofice ale dreptului ,
cercetand astfel fenomenul juridic in cadru mai larg. Un ilustru
reprezentant, Jacques Cujas , a incercat sa reconstituie operele
jurisconsultilor clasici romani pornind de la fragmentele
cuprinse in Digeste, demers continuat si finalizat de romanistul
german Otto Lenel, materializat in Palingenesia Juris Civilis.
In sec XIX , in Germania , la Marburg , a luat fiinta Noua
Scoala Istorica a Dreptului Roman (fondator Friedrich Karl
von Savigny ) ce cerceteaza dreptul nu numai in finalitatile sale
practice,dar si in relatie cu alte norme sociale, apropiindu-se de
o metoda stiintifica de cercetare.In cercetarea sa, scoala a
intalnit si anumite limite,deoarece profesorii pretindeau ca
originea dreptului s-ar afla in spiritul poporului. In acceptiunea
lor,statul era un factor eminamente pasiv, ce nu are voie sa
legifereze,ci doar sa ia act de vointa poporului si sa o imbrace in
haina juridica.
La sfarsitul sec XIX , mari romanisti in Europa :
- Theodor Mommsen (Ger)
- Rudolf von Jhering (Ger)
- Paul Frederic Girard ( Fr)

- Pietro Bonfante (It)

In Romania, primul studiu sistematic al Dreptului Roman a fost
realizat de Titus Livius Maiorescu lucrare la adresa operelor
lui Simion Barnutiu , Dreptu publicu romnescu , prin care a
demonstrat ca are cunostinte solide de Drept Roman.
Alti importanti romanisti romani:
- Stefan Longinescu
- Constantin Stoicescu
- Ion Catuneanu
Dupa WWII * , romanisti romani :
- Constantin Tomulescu ( Buc)
- Mihail Jacota (Iasi)
- Vladimir Hanga (Cluj)

WWII = cel de-al Doilea Razboi Mondial