Vom intelege iluminismul european prin evenimentele ce au marcat secolul XVII, s

ecolul revolutiei stiintifice. In sec. XVII, datorita lui Newton, intregul unive
rs pare a fi reductibil la un set de ecuatii matematice. Pasul urmator il vor f
ace filozofii ale caror teorii spun ca "daca legile universului pot fi exprimate
prin ecuatii matematice, rezulta ca fiintele umane pot intelege lumea si pe ele
insusi numai prin intermediul propriei lor ratiuni, critica, cercetatoare, core
cta. Astfel se naste ILUMINISMUL, a carui incredere in ratiunea umana intareste
rolul stiintei si filozofiei in dauna religiei. Fara a nega importanta religiei,
iluministii vor sa o puna de acord cu ratiunea, eliberand-o de superstitii si l
egende. Dar, facand si pasul urmator, ei considera ca o minte umana capabila sa
patrunda in mod stiintific tainele universului, este in aceeasi masura in stare
sa se auto- guverneze, sa rezolve problemele sociale si de stat in mod rational,
fara a apela la biserica.
Intelegand efectul cumplit al razboaielor religioase, iluministii propun o toler
anta religioasa bazata pe ratiune - respectiv o "religie naturala", conform care
ia pot fi acceptati in societate toti cei care aspira la o moralitate universala
, constand din trei concepte, respectiv :
- existenta lui Dumnezeu
- nemurirea sufletului
- credinta in lumea de apoi.
In domeniul politic, iluministii ofera o solutie similara, a "legii naturale", a
nsamblu de legi care sa duca la guvernarea popoarelor prin ratiune, prescriind p
entru fiecare locuitor drepturi si datorii, obligatii si privilegii - independen
t de religie si credinta.
Din punct de vedere istoric, aparitia iluminismului a coincis cu extinderea stat
elor si aparitia absolutismului statal. Conducatorii acestor state aveau destul
de clar in minte urmarile catastrofale ale razboiului de 100 de ani asupra econ
omiei si societatii. Cu atat mai viu aparea contrastul cu prosperitatea pe care
o poate aduce pacea, prosperitate care contribuie la intarirea statului nu numai
prin dezvoltare economiei, dar si prin prelevarea unor taxe si biruri corespunz
atoare. Astfel a aparut "despotismul iluminat", ca o convergenta a dezvoltarii i
ntelectuale si a intereselor politice.
In ce masura includ iluministii si pe evrei ? Oare toleranta lor religioasa, val
abila pentru catolici, protestanti, calvini, reformati, etc..., ii va include si
pe evrei ? Sunt evreii capabili sa se lase guvernati de ratiune ? sa se supuna
unei religii naturale si unei legi naturale ? Si, in final, sunt statele dornice
de progres si buna stare dispuse sa-i primeasca pe evrei ? Iata o serie de int
rebari la care istoria a raspuns, cu multe framantari si prefaceri.
Sa vedem intai unde se gasesc comunitati evreiesti in aceasta perioada. Expulzat
i din Franta si Anglia inca din Evul Mediu, expulzati din Germania in timpul Ref
ormei, evreii incep totusi sa se indrepte iar spre aceste tari. Se intorc in Ger
mania, fie cu armatele invadatoare in timpul razboiului de 30 de ani (1618-1648)
, fie invitati de principii care au nevoie de priceperea lor financiara pentru a
-si intari statuletele. Cromwell, fara nici un decret oficial, le permite tacit
intrarea in Anglia. La sfarsitul secolului XVII, Maranii stabiliti in sudul Fran
tei ca "negustori portughezi" isi afirma treptat pe fata iudaismul. Marile comun
itati askenaze din Alsacia - provincie situata intre Franta si Germania - devin
franceze prin cucerirea acestei provincii de catre Franta, in 1648.
Admiterea evreilor in aceste state le asigura acestora avantaje economice, dar n
u schimba cu nimic statutul lor de grup separat si inferior, periferic in societ
atea tarilor respective.

Aceasta situatie nu a fost imediat afectata de curentele iluministe, in mare par

te din cauza profundei ambivalente a oamenilor de cultura europeeni fata de evre
i. Criteriul de baza al iluminismului pentru remodelarea societatii fiind "utili
tatea", admiterea evreilor in societate parea avantajoasa datorita abilitatii lo
r in domeniul economic. Dar tocmai acest criteriu s-a intors impotriva evreilor.
Conceptul crestin de "inferioritate religioasa a evreilor" a fost transformat d
e iluministi intr-o doctrina laica de "inferioritate morala". Aproape toti ilumi
nistii au considerat ca religia rituala a evreilor, caracterul lor national si s
ituatia lor economica - considerate separat sau laolalta - ii impiedica pe evrei
sa se adapteze unei religii naturale si sa se supuna unor legi naturale, impied
icandu-i astfel de a fi morali.
In schimb, concluziile deduse din aceasta afirmatie difera. O parte din filozofi
considera inferioritatea evreilor ca pe ceva innascut si incurabil. Unii dintr
e cei mai vehementi critici ai bisericii crestine - Voltaire, Diderot, Kant - au
exploatat fiecare exemplu de imoralitate din Vechiul Testament pentru a discred
ita crestinismul, derivat din asa o baza putreda cum era, dupa parerea lor, iuda
ismul.
Alti iluministi considerau ca inferioritatea evreilor nu le era innascuta, ci ca
se datora pe de o parte, legilor restrictive care le ingradeau atat ocupatiile
cat si domeniile unde puteau locui, iar pe de alta parte, dispretului cu care er
au priviti de lumea crestina inconjuratoare. Modificand legile si inlaturand dis
pretul, spuneau ei, evreii devin tot asa capabili de morala ca orice alt popor.
Aceste idei erau in general sustinute de filozofi care nu erau angrenati in lup
ta impotriva bisericii, cum a fost de pilda Montesquieu.
Pentru iluministi, problema evreilor a fost cu totul secundara pana in ultimele
decade ale secolului XVIII. In aceasta perioada, conflictele dintre societatile
asa-zisului "ancien rTgime" (aristocratia) si reprezentantii iluminismului au de
venit acute. Preocuparile teoretice ale filozofilor iluministi au trecut la faza
de problema politica si administrativa. Astfel, prin Edictul de Toleranta din 1
781, imparatul Austriei, Iosef II, acorda si evreilor o toleranta limitata (num
ai in anumite regiuni ale imperiului sau), prevazand insa si niste masuri pentru
"regenerarea" lor prin educatie. "Regenerarea" cuprindea restructurarea profesi
onala, folosirea limbajului tarii, schimbari de comportare si etica, etc.
La sfarsitul secolului XVIII, aceasta problema era viu dezbatuta in tarile Europ
ei Centrale si de Vest, tot ca urmare a conflictului dintre vechile regimuri si
iluministi. Dar, de fiecare data, si tot ca urmare a atitudinii ambivalente a il
uministilor fata de evrei, perspectiva de egalitate in drepturi era insotita de
o cerere de "regenerare". Sub auspiciile acestui contract avea sa se infaptuiasc
a emanciparea evreilor in Europa.