Sunteți pe pagina 1din 163

LUMINIŢA MILI POPESCU

GHEORGHE LUNGAN

Culegere de articole din presa vremii

TÂRGU JIU, 2007

1
LUMINIŢA MILI POPESCU GHEORGHE LUNGAN

Culegere de articole din presa vremii

TÂRGU JIU, 2007

2
Cuvânt înainte
Culegerea de articole ― Remember‖ este rodul preocupărilor de seamă ale unor
dascăi de frunte ai judeţului Gorj care, ancoraţi în realităţile vieţii social-culturale şi
politice, şi-au îndeplinit misiunea lor de instruire şi educare a multor generaţii.
Cele peste două sute de pagini sunt structurate în opt capitole: Profiluri
contemporane, Mătăsari – tărâm de legendă, Destine, Meandrele vieţii, Lumea satelor,
Lumină şi bucurie, Din experienţa noastra etc. Acestea cuprind o varietate de forme
publicistice, de la simplele ştiri la reuşitele pamfete, recenzii sau încântătoarele descrieri
ale unor locuri pe care autorii le-au străbătut ― cu pasul‖ în anii de muncă neobosită.
Numai în acest fel au reuşit să cunoscă şi să îndrăgească tradiţile şi obiceiurile,
preocupările cotidiene, rezultatele muncii gorjenilor, redându-le apoi în paginile presei
de prestigiu din judeţ.
În lucrare, un loc de frunte îl ocupă activitatea şcolilor de-a lungul unei
apreciabile perioade de timp: învăţătura, munca, activităţile sportive şi turistice,
concursurile şi difritele întreceri locale, judeţene sau naţionale.
Oglindind două perioade de timp diferite, din lectura articolelor se poate vedea
clar libertatea actuala de exprimare, fără teama de ―cenzură‖, sinceră şi relevantă.
Profesorii Luminiţa Mili Popescu şi Gheorghe Lungan, în articolele lor , caută
acel fir nevazut al apropierii omului de viaţă ,acel suflu de omenie şi adevăr, de trăiri
afective, în ciuda unor vremelnice privaţiuni..
Stilul clar, atrăgător, limba vie a gorjenilor noştri, pateticele chemări adresate
conjudeţenilor lor fac din prezenta culegere o atrăgătoare carte a memoriei întinse pe
aproape o jumătate de veac, un modest document necesar generaţiilor viitoare
interesate de trecut.
Considerând ―Remember‖ o interesantă‖ peliculă‖ a vieţii gorjene vazută de
intelectuali de frunte, ne exprimam convingerea ca această carte va stârni interesul
multor cititori.

Prof.dr. Vasile Liviu Andrei , Inspector şcolar general,


Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj

3
I. Profiluri contemporane :

Profesorul DUMITRU DĂDĂLĂU – personalitate de seamă


a învăţământului românesc.

Cititorii consecvenţi ai cotidianului judeţean independent


―Gorjeanul‖ au avut prilejul în nenumărate rânduri să afle
multe şi importante fapte şi întâmplări petrecute în localitatea
Mătăsari veche aşezare, izolată pe văile Jilţului, cunoscută azi
prin bogăţiile solului, aurul negru, un reuşit oximoron al
economiei noastre.Multe dintre asemenea fapte poartă
amprenta unui om cu nume simplu DUMITRU DĂDĂLĂU
rostit cu înaltă consideraţie şi respect, reverberant în conştiinţa
multor oameni ai locurilor, unul dintre intelectualii de marcă
ridicaţi de aici. Biografia sa este indiscutabil legată de satul
Croici –„ un cuib de vulturi ―cum l-ar fi numit Gala Galaction.
Aici a văzut pentru prima oară lumina zilei cu exact 52 de ani
în urmă Tică, fecior de ţăran, copilul sănătos şi ager, omul de
mai târziu cu un temperament sangvinic – tip puternic, echilibrat, optimist, curajos,
deschis, impresionabil, sensibil, energic şi mobil, bine dispus, rezistent şi stăpânit, rapid
în mişcări şi în vorbire.
Doi feciori ca‖ doi ochi într-o lumină‖ au crescut înţeleptul tată Grigore şi blânda
lor mamă Eugenia, obişnuindu-i de mici cu munca, cinstea şi credinţa în
Dumnezeu.Aşa se face că o dată cu trecerea anilor viaţa acestui om se modela din mers
: şcoala primară şi gimnazială în localitate, liceul la ―Tudor Vladimirescu‖, facultatea
la Bucureşti. Copilul- ţăran de altădată obişnuit cu munca la câmp sau cu păşunatul
vitelor ―la Hotare,‖ în 1974 devine profesorul de limba şi literatura română. Acum în
climatul sănătos al sistemului de învăţământ îşi va pune în practică vastele sale
cunoştinţe, calităţile de conducător, grija faţă de oameni şi nevoile lor.Îndrumător abil
al tineretului din Gorj, Dumitru Dădălău a reuşit să le facă anii mai frumoşi legându-i
cum se spune de muncă şi demnitate, de cultură şi civilizaţie.A organizat excelent mari
mişcări culturale şi sportive, tehnice şi ştiinţifice unde un număr impresionat de tineri,
îndeosebi liceeni au cunoscut succesul public, satisfacţia deplină a vieţii la vârsta de
aur. A bătut drumurile judeţului ca un ―badea Cârţan spre Roma‖ pentru a cunoaşte
direct şi a influenţa climatul instructiv-educativ din comunele şi satele gorjene.
Reîntors la catedra de limba şi literatura română de la Colegiul Naţional
Tehnologic din Mătăsari unde este titular de 20 de ani, Dumitru Dădălău devine
sufletul activităţilor din această instituţie : organizează cenaclul literar ―Scorpion‖,
tipăreşte antologia de versuri ―Fereastra sufletului‖, în 1998, prefaţată de scriitorul
Nicolae Dragoş şi albumul de pictură ―Culorile libertăţii‖. Sprijină efectiv publicarea a
douaă volume de poezii ―Suferinţa stelelor‖ de Cornel Bălescu şi ―Îngerul cu
4
Călimară‖ de Alin Dobromirescu. La 1 decembrie 1996 înfiinţează Fundaţia
―Murmurul Jilţului‖ şi revista cu acelaşi nume care va cunoaşte o ascensiune
incontestabilă prin cele 23 de numere de până în prezent.Locurile I (etapa pe judeţ) şi II
şi III (etapele naţionale) atestă valoarea acestei publicaţii.
Deţine funcţiile de preşedinte al Fundaţiei şi de director al revistei ―Murmurul
Jilţului‖.În 1999 a fost numit prin concurs director al Colegiului Naţional Tehnologic –
funcţie pe care o deţine şi în prezent.
O privire discretă asupra activităţii în această funcţie îl descoperă pe domnul
Dădălău drept un neobosit dascăl a cărui zi de muncă începe la 6oo dimineaţa şi se
încheie la miezul nopţii ( dacă se încheie, căci ―ochiul închis afară, înlăuntru se
deşteaptă‖) purtând grija celor peste 2000 de suflete pe care le păstoreşte.
Agenda lui de lucru este încărcată în fiecare zi : lecţii de calitate, educaţie
permanentă, respect faţă de avutul obştesc, orientare şcolară şi profesională, concursuri
şi olimpiade, întâlniri şi evocări, mediul ambiant, ordine şi disciplină. Ştie fiecare
mişcare individuală, cunoaşte gândurile şi nevoile elevilor şi cadrelor .Este coerent în
cuget şi fapte.Iată pentru ce o sută de dascăli şi 2000 de elevi îl respectă ca pe un părinte
sever !
Este de prisos să-l prezentăm în relaţiile cu alţi factori, pentru că Dumitru
Dădălău este prezent oricând la întreprinderile din zonă la Primărie, la Inspectoratul
Scolar, la Cultură, Prefectură, Consiliul Judeţean, CNLO, legăturile sale fiind benefice
sistemului de învăţământ pe care îl conduce.
Am lăsat mai la urmă firea sa în afara sarcinilor (fie chiar şi într-o recreaţie de
10 minute).Glumeşte copios, râde molipsitor, mângâie din inimă pe cei necăjiţi,
ironizează superior defecte şi apucături, vicii şi patimi opuse meseriei de dascăl. Pleacă
în excursii şi vizite, admiră frumosul natural şi pe cel creat ―murmură‖ cântece
bătrâneşti, comentează înţelept evenimente, Doamne ce oameni minunaţi ai hărăzit pe
plaiurile Mătăsărene ! Îi iubim şi-i respectăm !.

GORJEANUL‖, cotidian judeţean independent,Prof.Gheorghe Lungan


serie nouă anul XV, nr. 3392,Tg-Jiu, joi, 23.mai.2002.

5
ION DĂDĂLĂU –UN DASCĂL DE PRESTIGIU
Pe oricine ai întreba despre profesorul-inginer Ion Dădălău iţi va răspunde cu
promptitudine: A, Domnul Ion?…
Evident, cuvântul ―Domnul― are o mai mare încărcătură semantică, se deosebeşte
fundamental de obişnuita formulă de adresare - ―tovarăşul‖- care, timp de cinci decenii
, a îndepărtat din uzanţa zilnică, printr-o ironică explicaţie, acest cuvânt: ― domnii sunt
la puşcărie‖…Ei bine,colegul nostru nu a făcut obiectul acestei explicaţii, ci a parcurs
drumul formării sale ca om şi specialist, plecând din acel cucui de lume, din Croicii
Mătăsarilor , tăcut şi supus vremurilor, conştiincios şi harnic, dominat de setea de
cunoaştere şi de înţelegere a viitoarei sale meniri. S-a calificat: profesor categoria I de
matematică- fizică la Universitatea Babeş Bollyai între anii 1970-1974 şi inginer
chimist la aceeaşi universitate între 1975-1980 .A urmat cursurile Şcolii de ofiţeri de
rezervă în perioada 1974-1975. Dintre cele trei serioase şi vaste domenii, Ion Dădălău a
ales pe prima, venind în comuna natală să ridice gradul de cultură al consatenilor săi,
să ― scoată la lumină‖ o localitate despre care, altădată, nu se ştiau multe lucruri, sau,
cum ar fi spus maiestrul Sadoveanu, era ―locul unde nu se întâmpla nimic‖.
Şi o dată cu venirea domniei sale s-au tradus în fapte foarte multe şi importante
lucruri la care a fost pe rând: şi proiectant, şi antrepenor, şi executant , şi …ultimul
care pleca la orele târzii de pe şantierele mătăsărene. Aceasta, ca director de
şcoală(1980-1997; şi, în prezent, director adjunct), ca deputat(1975-1989 şi consilier din
1992, ca dascal, ca om de înalta probitate profesională.Într-un mai vachi portret al
fratelui său- profesorul director al Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari –Dumitru
Dădălău, scriam că ―enigmatii‖ lor părinţi Grigore şi Eugenia au crescut doi fii ― ca doi
ochi într-o lumină‖ şi…n-am greşit. Aş putea afirma acum că , firesc, învăţământul din
Mătăsari are ceva în plus: o unitate de vederi şi acţiune între doi conducători .
Care este tabloul realizarilor acestui dascăl? Simplu: douăzeci şi nouă de ani de
muncă, mii de elevi asupra cărora s-a aplecat cu bunătate şi înţelegere, o clădire
monumentală cu parter şi trei etaje în care învaţă anual peste două mii de elevi,
laboratoare, cabinete, baze sportive, ateliere, parcuri cu pomi şi flori, monumente,
preminanţi, disciplină şi seriozitate, prestigiu între cele peste patru sute de unităţi de
învăţământ din Gorj.În familie, Ion Dădălău este un soţ ideal, trăind într-o perfectă
armonie cu Luminiţa lui, profesoară de limba şi literatura română- limba franceză, un
cadru didactic de neegalat ca prgătire şi bunătate în relaţiile cu elevii şi colegii din
liceu. A crescut doi fii, un băiat şi o fată cu care se mândreşte permanent şi care îi
―calcă pe urme‖: absolvent al Facultaţii de Ştiinţe Economice şi respectiv studentă la
medicina veterinară.Oricare om care l-ar cunoaşte , ar sesiza de îndată tonusul psihic,
bucuria şi afecţiunea pe care le dovedeşte în prezenţa tuturor, fără pic de înfumurare
sau ironie. Dialoghează cu toţi interlocutorii, deopotrivă, este înţelegător în orice
situaţie, găseşte soluţii rezonabile, într-un cuvant, este omul de mare omenie pe care nu
ştiu cine s-ar putea supăra vreodată. Oricum ne-am adresa acestuia, formula folosită ar
cuprinde respectul pentru un dascăl de prestigiu, ridicat din mijlocul sătenilor din
Mătăsari.
Prof. Gheorghe Lungan, ―GORJEANUL, vineri, 8 august 2003.
6
Prin muncă şi demnitate

În„Gorjeanul‖nostru din 2 iunie 2000, mi-am „permis‖ să transmit primarului


municipiului Tg-Jiu ce urma să fie ales, unele „învăţături‖, precum „Neagoe Basarab
către fiul său Teodosie‖… Şi urna a decis să ne dea pe omul dorit, omul care, prin
munca şi demnitatea sa a dovedit, nu numai că ştie să respecte cerinţele modeste ale
locuitorilor, ci şi să găsească soluţii pentru nevoile şi aspiraţiile încă neexprimate de noi
toţi.Patru ani de griji şi obsesive probleme l-au marcat pe Domnul primar Florin
Cârciumaru, dar s-a dovedit a fi unul care „şi-a iubit localitatea şi a luptat pentru
prosperitatea ei, ca şi când ar fi fost casa lui‖ (cerinţa 9 din „învăţături‖). A luptat
pentru modern şi util(c.10), a „chivernisit banul public‖ (c.12), sporind zestrea
municipiului(c.11).Ca unul dintre pensionarii care „nu au somn‖, plecând spre locul
meu de muncă, aproape zilnic, la ora 5.45, fie ca-l văd pe străzi, fie că văd măsurile lui,
văd tradusă în fapte „învăţătura 8‖ prin care, personal, îl îndemnam să se „trezească
devreme, să alerge mult, să perceapă singur realităţile‖. N-am avut contact cu primăria
decât o dată, cerând o adeverinţă. Am primit-o în cel mai scurt timp posibil, semnată de
Florin; asta mă determină să cred că şi-a îndeplinit şi învăţătura 1, şi pe 3, şi pe 4, şi
pe…toate, căci, deşi nu mă cunoaşte, de câte ori trecem unul pe lângă altul, îmi
răspunde la salut, mă priveşte prieteneşte, ca pe fiecare cetăţean din cei peste o sută de
mii câţi numără Tg-Jiu.
Nu degeaba îl cheamă FLORIN: el iubeşte florile şi a împânzit oraşul cu aceste
daruri ale naturii, are grijă de parcuri şi zonele verzi, organizează la timp cositul ierbii,
stâlpii sunt plini de „garoafe şi crăiţe şi –albastre flori de ac‖, cum spune Arghezi.
Stropitul străzilor lasă dimineaţa devreme un aer aparte, sănătos şi reconfortant, fără
praf, parcă, fără noxe. Om de mare cultură, se dovedeşte iubitor şi bun organizator al
unei largi game de manifestări: simpozioane, serbări câmpeneşti, spectacole, expoziţii
de artă populară sau cultă, îngrijiri de case memoriale sau monumente, etc. Are în plan
o nouă faţă a municipiului, cum noi poate nici nu ne închipuim: se vor planta arbori
ornamentali de-a lungul străzilor, se vor amenaja scuaruri, havuzuri, grădini de vară,
cu iz romantic, pentru cei ce iubesc intimităţile şi formele lor de manifestare. Am pentru
acest om un cult (dezinteresat), deosebindu-se fundamental de închipuiţi, demagogi,
flecari, găgăuţi, fonfi, guşaţi – cum spunea unicul „luceafăr‖al poeziei româneşti. De
talie mijlocie, cu ochii mari şi blânzi, cu părul înălbit de griji, duios la vorbă, domnul
inginer doctor Florin Cârciumaru se dovedeşte un „mesia‖ pentru Tg-Jiu, de ce nu,
pentru întregul judeţ.
Iată de ce, după regulile şcolii noastre, „îi acord nota zece cu felicitări‖
asigurându-l de înaltele consideraţii ce-i purtăm, de sprijinul nostru total în tot ceea ce
întreprinde şi-l rugăm pe bunul Dumnezeu să-i dea sănătate, putere de muncă şi viaţă
îndelungată.

PROFESOR GHEORGHE LUNGAN


―GORJEANUL‖, vineri 21 mai 2004

7
S A L V E, M A G I S T E R !

Tot timpul cât am scris despre oameni am reflectat mult, fiindcă îmi dau seama ca
este cel mai dificil lucru în a-i cunoaşte şi a-i înţelege. Aceasta pentru că sufletul omului
nu se deschide uniform, la ‖comandă‖ sau pentru oricine.
Totuşi, un om în preajma căruia am lucrat peste trei decenii ( şi lucrăm încă
împreună) a reuşit să-mi dea un mesaj ―psihologic‖ de mare rafinament şi sinceritate
deplină. Este profesorul de matematică MIHAIL MĂRTOIU.
Îl văd paralel în reprezentările mele: băiatul de altădată, când l-am cunoscut şi
omul matur de acum, când împărţim acelaşi drum spre Mătăsarii Gorjului, să fim
alături de Tică al nostru, să-i dăm o mână de ajutor la dificila lui misiune de a conduce
o instituţie de mare rang.
Născut în Tg.Jiu din parinţi de mare ţinută morală, oameni care au făcut cinste
urbei noastre prin munca şi seriozitatea lor, Mihail a ţinut cu tot dinadinsul să
cinstească familia şi localitatea natală, învăţând şi muncind, respectând normele
convieţuirii într-o cetate ca a noastră. Aşa se prezenta copilul, adolescentul şi omul de
mai târziu în devenirea sa ca unul dintre cei mai redutabili dascăli ai Gorjului.
Absolvent al Universitaţii din Bucureşti, Facultatea de Matematică, profesorul
Mihail Mărtoiu şi-a început ucenicia în Zimnicea din Lunca Dunării, reuşind apoi să
se reîntoarcă pe meleagurile natale pentru care ducea ―un dor nestins‖. Acest lucru s-a
şi întâmplat în l968…
Îndrumător competent al muncii educative , el a dat dovadă de un interes sporit
pentru promovarea ştiinţei şi tehnicii în rândurile elevilor. Prin munca lui neobosită a
reuşit să participe cu echipaje sau cu creatori individuali la concursurile
―Minitehnicus‖ unde a obţinut locuri fruntaşe pe ţară. A ştiut să atragă un mare număr
de profesori de matematică, fizică , chimie, biologie şi agricultură în activităţile practice
în aşa fel încât interesul pentru muncă creştea vertiginos.
Pentru seriozitatea şi calitatea preocupărilor sale, a fost promovat în funcţia de
inspector şcolar , inspector şcolar general adjunct şi mai apoi inspector şcolar general.
Sobru şi obiectiv, vizionar, atent la nevoile oamenilor şi ale unităţilor de
învăţământ, Mihail Mărtoiu a condus destinele procesului instructiv-educativ cu bune
rezultate, pentru care a fost adesea apreciat de însuşi ministrul de resort.
Exigent cu sine şi cu cei din subordine, profesorul Mărtoiu a urmat sigur şi la
timpul potrivit drumul dascălului: perfecţionarea pregătirii profesionale prin obţinerea
gradelor didactice, participarea la conceperea şi desfăşurarea unor manifestări de
prestigiu- simpozioane, sesiuni de comunicări, dezbateri, mese rotunde etc. unde
exemplul său de conştiinţă profesională şi morală a fost urmat şi de ceilalţi colegi.
S-a preocupat serios de dotarea unităţilor de învăţământ, de respectarea
regulamentelor şcolare şi a Legii învăţământului. Aşa se explică faptul că şi în prezent
mulţi oameni de la catedră se consultă cu fostul lor conducător, respectându-i sfaturile
şi generoasele-i idei.
Viaţa lui particulară este plină de linişte şi înşelegere în familie. Cei doi fii ai săi
l-au urmat cu seriozitate, Mihaela absolvind Facultatea de Litere şi Istorie din Craiova,
actualmente cetăţean canadian si Gabriel, inginer.
8
Azi, la catedra de matematică de la Mătăsari, dascălul Mărtoiu depune interes
pentru pregatirea copiilor, fiind apropiat de ei, îndrăgit şi urmat în calitatea de diriginte
pe care o are.
Mă alătur tuturor celor care îl cunosc şi îl apreciază, elevi şi cadre didactice, şi-i
dorim din toată inima multa sănătate şi bucurii, pe măsura moralităţii inegalabile de
care dă dovadă.
Salve, magister!
Tg.Jiu, 12.12.2002 ―Gorjeanul‖, 17 decembrie 2002

Prof. Gheorghe Lungan

O ‖perla americană‖, în vizită la Mătăsari


Timp de două săptămâni (08-22 februarie 2003)
domnişoara Karen Martin, cetăţean american din statul
Ohio a fost oaspete de seamă în judeţul nostru.
Scopul „vizitei‖ a fost acela de a contribui la
pregătirea cadrelor didactice care predau limba engleză,
în vederea sporirii rolului şcolii româneşti în stimularea
interesului elevilor pentru studierea, însuşirea şi
utilizarea limbii engleze în comunicarea orală şi scrisă,
în orice relaţie interumană.
Pentru cititorii „Gorjeanului‖, credem că este
necesar să facem o succintă prezentarea a oaspetelui
nostru. Născută într-un mic orăşel, Sardis, din statul
american Ohio, din familia unui renumit medic
stomatolog şi fermier în acelaşi timp, Karen a studiat la
Universitatea din Ohio State şi, la o frumoasă vârstă a
tinereţii sale,reprezintă interesele şi dorinţele americanilor pentru sporirea gradului de
cultură şi civilizaţie în întreaga lume. A sprijinit timp de 8 ani de zile învăţământul din
mai multe ţări africane şi europene printre care enumerăm: Mauritania, Iordania,
Marocul şi România.
O fire blândă şi de o sinceritate de invidiat, o „perlă americană‖ Karen este foarte
apropiată de elevii şi cadrele didactice din unităţile vizitate. Vorbeşte frumos
timbrat,clar şi coerent, se bucură de mediul ambiant creat, râde molipsitor, cântă vocal
şi instrumental piese de mare virtuozitate din repertoriu universal, încât cu greu s-au
derulat despărţirile de la şcolile pe unde a fost. În judeţul nostru, Karen a avut un
program destul de încărcat: instruirea profesorilor, cu o vechime de până la cinci ani,
care predau limba engleză în şcolile din zonele defavorizate: Mătăsari, Urdari,
Plopşoru, Runcu – Bâlta, Bălăneşti , Bumbeşti – Jiu, Negomir – Raci, asistenţe la unele
lecţii desfăşurate de cadrele din aceste localităţi, precum şi din municipiul nostru. Este
de apreciat modul în care au înţeles şi s-au pregătit elevii şi profesorii de la aceste şcoli.
Vizita la Mătăsari avea să fie o uimitoare surpriză pentru oaspetele nostru drag.
Primită cu multă căldură şi dragoste, elevii şi cadrele didactice au dovedit un interes
crescând faţa de această activitate. Profesorii Elena Ceauşescu şi Claudiu Luncan au
demonstrat nu numai conştientizarea misiunii lor didactice, ci şi cultura personală,
9
largile posibilităţi de comunicare în limba engleză, precum şi sentimente faţă de
oaspetele american. Aici, în laboratoarele dotate recent cu calculatoare în valoare de
peste un miliard de lei, în muzeul Jilţului s-au desfăşurat lecţii în varianta modernă şi
spectacolul folcloric bilingv. De asemenea, întâlnirea cu numerosul colectiv didactic a
pus în evidenţă similitudinea preocupărilor dascălilor din cele două ţări, dorinţa de a se
cunoaşte, reciproc, cât mai multe din experienţa dobândită în domeniul instruirii şi
educaţiei tinerii generaţii. Primirea călduroasă cu participarea unui număr mare de
elevi ai colegiului, calitatea activităţilor didactice, implicarea directorului Dumitru
Dădălău în conceperea, organizarea şi desfăşurarea acestei acţiuni se pot deduce usor
din cuvintele înserate de Karen în Cartea de onoare a şcolii: „You have an excellent
school and excellent director! Thanks again. Best of luck in the future. Sincerely, Karen
Martin, U.S. Embassy‖, sau din adorabila felicitare adresată „Bossului‖ de 1 Martie:
„Thank you school‖ (O excelentă şcoală şi un excelent director. Mulţumesc din nou.
Mult noroc în viitor. Cu sinceritate! Mulţumesc din nou pentru memorabila vizită în
şcoala. (Karen) )
O acţiune, un rezultat care ne bucură, ne stimulează. Dorim tuturor cadrelor
didactice din Gorj multe şi însemnate rezultate în munca lor nobilă.
Prof. Luminiţa – Mili POPESCU,
Inspector şcolar de specialitate
„ Gorjeanul‖ Marti 25 februarie 2003

Povestea unui om adevarat


Rândurile de mai jos nu au tangenţă cu un renumit roman din literatura rusă de
la care am preluat titlul,( Povesti o nastoiascem celavec) ci doar sintagma ―om
adevarat‖ poartă încărcătura valorii vieţii şi muncii persoanei la care voi face referinţă
în cele ce urmează.
Fiecare ne intrebăm adesea cine este omul cel mai apropiat, cel mai sincer sau
adevăratul prieten trecut prin sita unor indelungate probe de loialitate faţa de noi. Şi
reuşim să-l identificăm , sau poate ne înşelăm, luând-o de la început pe acest drum
sinuos al căutării omului adevărat.
Eu nu l-am căutat dintr-un motiv personal, dintr-o nevoie de amiciţie sau mai ştiu
eu din ce alte considerente care stau la baza unor legături morale,
materiale,politice,culturale etc.. Aceasta pentru că menirea mea este tocmai ca a lui –
cultivarea în rândurile oamenilor a acestor valori.
Şi l-am găsit, mai mult dintr-o ―invidie‖, fiindcă este mai bun decât mine, având
la activ o viaţa întreagă de muncă, fireşte, cu bucurii şi necazuri, cu satisfacţii sau cu
decepţii, dar niciodată învins.
I-am luat urma din primii ani de viaţa, de când îşi lua dreptul de a activa cum îl
taia capul, colindând dealurile şi văile dintr-o zonă subcarpatică a judeţului nostru,
―cercetând‖ cu uimire fauna şi flora locurilor – misterele naturii – pe care încerca să le
dezlege singur, fără sprijin, cum avea să pătrundă în viaţă, triumfător,mândru şi
neabătut din drumul său.
În anii de şcoală s-a dovedit un elev şi mai apoi un student ambiţios, perseverent,
judecat şi mereu interesat de problemele realităţii înconjurătoare, de fenomenele lumii

10
materiale, de cauzele sau efectele acestora. Se întreba adesea şi nu abandona ideile
până nu triumfa în înţelegerea lor.
Dezinvolt ,radiind de sănătate şi de voie bună, stăpân pe sine, sociabil – aşa venea
după ani mulţi de studiu la două facultăţi pe care le-a absolvit cu ―magna cum laude‖
ca tânăr profesor de matematică – înţelept educator al multor generaţii de gorjeni.
Munca sa plină de roade l-a ridicat pe scara valorilor, de la director al unor
prestigioase unitaţi liceale , până la rangul de inspector şcolar general, funcţie pe care
a deţinut-o decenii de-a rândul. În această ipostază, l-am cunoscut direct, fiindu-i
subaltern.
Simţeam ca are încredere în noi, dar niciodată nu spunea acest lucru. Mereu
găsea formule, idei, acţiuni pe care, evident, le adoptam şi le îndeplineam fără şovăire.
Când gândea ? Când proiecta în cugetul său adânc aceste lucruri ? La tot
pasul…Nu avea tihnă, dacă ştia ceva nelalocul său. Bătea metru cu metru raionul şi
apoi judeţul ca să vadă şi să ia măsuri: ―Copiii au nevoie de lumină ―! –spunea de
fiecare dată.
Aşa se explică ivirea unor localuri de gradiniţa, de şcoli primare, generale sau
licee, internate, săli de sport, laboratoare, biblioteci, cantine, terenuri si baze sportive,
loturi experimentale aproape în toate localităţile judeţului nostru – rodul muncii sale
neobosite de peste trei decenii.
În raporturile sale cu elevii şi dascălii se arăta destul de sever.Înfiera pornirile
necontrolate, sancţiona lenea şi incompetenţa, rutina şi delăsarea. Era de-ajuns sa te
privească drept în faţa şi simţeai o vină umilitoare…
Era prezent la toate activităţile didactice şi extradidactice. Se interesa de
pregătirile pentru olimpiade, concursuri de orice natură, manifestări culturale, sportive,
expoziţii, expediţii de mare anvergură şi pentru toate avea câte un sfat bun, un îndemn,
o mulţumire.
Ca om, purta un respect deosebit semenilor săi, comunica blând şi atrăgător, era
modest şi foarte îngătuitor cu cei neinitiaţi. Se înveselea, juca în horele ţărăneşti, râdea
molipsitor.
Cine era omul acela despre care v-am povestit mai sus? Acesta există cu adevărat
şi poartă un nume frumos, respectat şi îndrăgit de toţi locuitorii Gorjului, pentru că
aproape 90% îşi amintesc cu drag şi respect de profesorul VASILE ROMANESCU…
La început de an, se cuvine să-i adersăm din toate inimile noastre urarea de viaţă
îndelungată, sănătate şi voie bună şi asigurarea că exemplul său va fi pentru noi mereu
un punct de referinţă.
La mulţi ani, domnule inspector general !
Profesor, Gheorghe Lungan
― MURMURUL JILTULUI‖,

11
ONOR LA ―GENERAL‖!
O veche zicală spusă cu mândrie de oricare dintre înaintaşii noştri evedenţia un
adevăr: ― Gorjul nu-i mare judeţ, dar are oameni destepţi‖. Aş adăuga eu acum, după
ani de-a rândul de contact cu oamenii Gorjului că aceştia sunt ―şi deştepţi şi muncitori
şi de glie iubitori‖.
Unul dintre aceşti oameni de seamă ai Gorjului, cunoscut şi preţuit în fiecare sat,
comună sau oraş din judeţ este profesorul VASILE ROMANESCU.
Biografia sa este simpla: o viaţă închinată învăţământului. Mai întâi anii formarii
sale intelectuale şi morale până la absolvirea a două facultăţi, anii de perfecţionare a
măiestriei pedagogice prin obţinerea tuturor gradelor didactice în ânvăţământ şi mai
apoi anii dedicaţi conducerii întrgului sistem de instruire şi educare din Gorj în calitate
de inspector şcolar general sau de director al celor mai prestigioase unităţi din Tg-Jiu:
Liceele Tudor Vladimirescu şi Ecaterina Teodoroiu.
Fire deschisă, radiind de sănătate şi bună-dispoziţie ―Generalul‖ vine să confirme
obârşia ţărănească din Rugi, comuna Turcineşti, sat de munte cu aerul răcoros şi pur,
cu potecile bătătorite de paşii unor oameni ageri, sinceri şi harnici, obişnuiţi cu greul
soartei dar neînduplecaţi.
Cu siguranţă, de aici a învăţat Vasile Romanescu să iubească şi să preţuiască
munca, să înţeleagă pe fiecare în parte, să militeze pentru ridicarea nivelului de cultură
şi civilizaţie al oamenilor.
Ca un bun gospodar, profesorul Vasile Romanescu s-a zbătut cu tenecitate pentru
crearea unei baze didactico-materiale a învăţământului gorjean, reuşind să ridice cele
mai multe construcţii şcolare, în fiecare localitate a judeţului. În deplasările sale prin
teritoriu nu pierdea din vedere nici un amănunt de construcţie, de amenajări interioare
sau exterioare, indicând soluţiile cele mai bune şi mai practice. Abil în obţinerea de
fonduri de la buget, Vasile Romanesu a reuşit să doteze şcolile cu mobilier modern, cu
mijloace didactice specifice disciplinelor din planul de învăţământ.
În anii de conducere, Vasile Romanescu a reuşit să declanşeze un larg interes
ştiinţific şi tehnic, cultural, sportiv şi turistic din partea elevilor şi cadrelor didactice.
Astfel, şcolile judeţului s-au manifestat plenar în confruntările naţionale situându-se pe
locurile fruntaşe.
Ţinuta sa de înalt profesionalism, gradul de nobleţe şi înţelegere l-au ridicat în
ochii fiecărui dascal, elev sau cetăţean. Era întocmai unui general între ostaşii săi.
Împletea exigenţa cu apropierea de oameni, aşa încât întâlnirile sale cu personalul
didactic, cu elevii şi părinţii se transformau în adevarate schimburi de opinii spre soluţii
viabile.
L-am revăzut zilele acestea prin municipiu: acelaşi om demn şi sigur pe el. L-aş
vrea inpector şcolar general de onoare al judeţului Gorj, cu convingerea că am găsi un
sprijin real, idei şi soluţii în interesul învăţământului.
Toţi cei ce l-am cunoscut şi l-am urmat, îi păstrăm o vie recunoştinţa şi-i adresăm
urarea: ―Mulţi ani şi sănătate, Domnule General!‖
Prof. Gheorghe Lungan ― GORJEANUL‖, anul XV, nr 3061, Tg.Jiu,
sâmbătă, 27 – duminica 28 ianuarie 2001.

12
PORTRET DIN CÂNTEC…
“ SUB TAVANUL NOPŢILOR CU STELE”

―Câte gânduri are omul‖, numai Dumnezeu ştie, dar


gândul meu zboară acum spre unul dintre cele mai diverse
moduri de exprimare , de revarsare a tot ceea ce este mai
curat şi mai sensibil din noi: cântecul!
Cântecul – fie el de dragoste şi dor, de pahar,
lăutăresc, istoric, satiric, de joc sau de leagăn, etc. este un
nesecat izvor de sentimente, de la cele primare până la cele
mai complexe forme de manifestare. Unii dintre noi iubesc
cu ardoare cântecul, alţii( mai ales generaţiile actuale)
resping melosul popular, fără putinţa de a justifica acest
mod de gândire şi de atitudine.
Dar să lăsăm fiecaruia dreptul de a alege frumosul
din artă şi să exprimăm, să motivăm adeziunea noastră, a
celor ce iubim cu adevărat muzica populară.
De la nemuritorul Zavaidoc la celebra Maria Tănase sau Maria Lătăreţu,
cântecul popular se constituie într-un tezaur de viaţă românească , reprezentându-ne pe
fiecare dintre noi.
Cântecul nu devine valoare estetică numai prin însăşi noţiunea de ―cântec‖, ci ,
ca să rămână nemuritor, trece printr-un ―atelier de creaţie‖ de mare fineţe: text,
melodie, orchestră , şi nu în ultimul rând, interpret.
La acesta din urmă am ajuns eu când am dorit să scriu rândurile de faţă…
Este o interpretă; n-am cunoscut-o direct niciodată, fiindcă nu ma mai duc nici la
concerte, nici la spectacole, la nimic, fiind ―suprasaturat‖ de la Cântarea României, în
centrul careia am lucrat peste două decenii.
Figura reprezentativă a femeii gorjene, cu părul lung şi mătăsos, cu fruntea uşor
flancată de sprâncele arcuite asemenea curburii Carpaţilor, cu privirea ageră şi mereu
spre înalt, radiind de bunătate şi înţelepciune, cu mersul sigur şi de o fineţe rară,
interpreta la care mă refer nu poate veni decât dintr-o zonă de deal sau munte,de acolo
pe unde‖umbla desculţă‖, ― de la gardul de nuiele‖,‖ducându-şi coşul cu mere‖ ,‖ sub
tavanul nopţilor cu stele‖, cum mărturiseşte într-un fermecător cântec gorjenesc.
Recunosc dealurile Danciuleştilor, drumurile până la Zăicoiu sau Hălăngeşti,
uliţele Rădineştilor şi ale Obârşiei – satele care poartă şi acum amprenta picioruşelor
fetiţei de altădată, când se juca în praful dumurilor cu alţi copii de seama ei.
I-am ― fişat‖ cântecele şi m-am bucurat să constat uimitoarele precepte morale ce
izvorăsc din acestea; de fapt din ― cei şapte ani de acasă‖, pentru că fetiţa din
Dănciuleşti nu vorbeşte nici de sex, nici de fuste ―mai jos‖, nici de ―iubiri pe covor, la
lumânare‖, ci, aşa cum a învăţat de la părinţii ei, pune în cântecele sale copilăria, dorul
de parinţi, toleranţa, greutatea sentimentului înstrăinarii ( Ce-am în inimă şi-n gând).
Ea cultivă cu înverşunare nevoia înţelegerii dintre oameni, ― şi la rău şi la bine‖,
nădejdea în viitorul bun, cum îi e hărăzit fiecăruia de soartă.( Dă, Doamne la lume
bine).

13
Respinge ura, invidia, duşmănia bârfa, convinsă fiind că ‖răul cu rău se
plăteşte.(Doamne, duşmancele mele).
Iubeşte famialia, armonia dintre părinţi şi copii. Dragostea de mamă joacă un rol
esenţial în formarea celor mici, de la primii paşi până după armată sau căsătorie, dar
nici atunci relaţiile nu pot scădea din tonusul iniţial.(Cântec de leagan).
Dragostea ei este sfântă, curată, nepătată, încadrată în normele nescrise ale
oamenilor de la Dănciuleşti: contopirea dorinţelor şi a faptelor, identitatea gândurilor şi
a vorbelor, tăria şi persistenţa sentimentelor până la adânca bătrâneţe, într-un joc al
iubirii, corespunzător scurgerii timpului: vara – sub cerul înstelat, la cules de mere
dulci, toamna – sub baterea vântului şi a ploilor, iarna- la gura sobei, iar primăvara –
Doamne, ce colorit au livezile şi grădinile, ce frumos cântă păsările în crâng! – imagini
surprinse cu măiestrie pe costumele gorjeneşti (Jos la poale de Parâng).
Urăşte iubirile pasagere, pe care le pune în concordanţă cu tristeţea toamnei,
instabilitatea sentimentelor atât la fată cât şi la băiat.
Asta în text. În melodie, după cât pot eu să apreciez, interpreta noastră are o voce
de invidiat.Poate reda fraze melodice, în game succesive ca înălţime, timbrate în cel mai
agreabil mod, trecând fin din scări majore în cele armonice sau melodice. Are în vedere
tempouri incitante, de la adagio, lento, la andante sau allegretto, ori allego, vivo, vivace,
presto, prestissimo . Nuanţele melodice îmbracă diferite feluri: piano, mezzoforte, forte
etc .Multe din cântecele sale se încadrează în modurile populare de tip major sau de tip
minor…
Oricum s-ar încadra, cântecele sale, pentru ascultatorul de rând vocea
inegalabilă a interpretei noastre este de o uimitoare acurateţe, dătătoare de bucurii şi
satisfacţii, decentă şi blândă, dezbrăcată de banale ―sughiţuri‖, ―bâţâieli‖, ―ochiade
sugestive‖, interjecţii de genul ― Parrrrrrrrrrrrrr! ― la tot pasul ,etc.Sper că identificarea
acestei valorase interprete se poate face cu multă uşurinţă de către oricare ascultător al
emisiunilor de muzică populară românească, la radio sau televiziune. Dar, pentru a-mi
face datoria până la capăt, o numesc cu mult respect şi veneraţie: MARIANA
IONESCU CĂPITĂNESCU.
Prof. Gheorghe Lungan ―GORJEANUL‖, anul XV, nr.3676, Tg.Jiu, sâmbătă,
12 – duminică 13 iulie 2003

"TOT MĂ-NTREABĂ INIMA"

Este genericul unei recente casete cuprinzând cincisprezece


cântece înregistrate de cunoscuta şi îndragita interpretă a muzicii
populare romaneşti - MARIANA IONESCU-CĂPITĂNESCU, o mare
artistă a genului, născută, crescută şi formată pe aceste frumoase
meleaguri gorjeneşti. Caseta a fost înregistrată cu orchestra "Lăutarii"
din Chişinău, sub bagheta dirijorului Nicolae Botgros. Dintre piesele
casetei am reţinut cateva titluiri: "Inimioară păcătoasă" ,"Maică,
inima mă doare ","Bun gasit cu bucurie"s.a.
Dincolo de textele acestor piese muzicale, care, fireşte,aduc un
plus de sentimente specific umane, în care dragostea de viaţă este
exprimată în fel şi chip, de această dată am încercat să desprind
calităţile interpretative, mesajul transmis de artistă, atât verbal, cât şi
nonverbal - calităţi formidabile ce o detaşează net de mediocritate,
14
ridicand-o acolo, sus, pe scara valorilor, unde cu greu se ajunge. Ea a ajuns, si ne
zâmbeşte frumos, sincer şi încurajator.
Mariana nu face eforturi mari în a urma soluţii impuse de gen.Firea ei blândă şi
nobilă o face să devină un izvor de satisfacţii şi de bucurie curată. Întreaga ei fiinţa
cântă, cu reverberaţii în sufletele oamenilor. Bucuriile o transformă într-un chip
luminos şi fericit, citit în ochi, pe buze, în suflet. Necazurile, tristeţile, deprimarea,
nemulţumirea deznădejdea întorc acest chip plăpând , comparat cu o excelentă
sculptură a altui geniu gorjenesc - Constantin Brâncusi.
Nu o voi compara niciodata cu privighetori sau ciocarlii, pentru ca ea nu are
termen de comparaţie. Ea este unică; o stea ascunsă în univers care străluce ,luminând
şi încălzind cu vocea minunată. Dispune de un registru întins, dă sens cuvintelor prin
accentuarea vocalelor, a diftongilor urcători sau coborâtori, nu aglomereaza
consoanele dure, evidenţiază diminutivele obtinând: bucurie, mirare, satisfacţie,
mulţumire, îndoială, suspiciune, tristeţe, ecou, reverberaţie, optimism sănătos etc.
Mişcările în scenă sunt pline de graţie, în concordanţă cu textul. Nu
admonestează cu degetul ridicat, nu face gesturi indiscrete în stabilirea unui eventual
loc de întâlnire, desprins din text, nu lasă să se înţeleagă nimic altceva decât sinceritate
şi dragoste pentru auditoriu.
În cântecele ei, ascultătorul descoperă multă căldură şi sinceritate, îsi vede
propriul destin, este copleşit de experienţa sa de viaţă de până acum, cazând pradă
amintirilor anilor scurşi. Ca décor al vieţii, gojeanul, vâlceanul, moldoveanul ,clujeanul
sau oricare altul de pe întinsul ţării îsi rememorează dealurile cu pomii ce vor da în
curând în floare, câmpiile, şesurile, nopţile cu lună, cerul înstelat-adică universul
personal.
Încântat de arta curată aparţinând acestei mari interprete, personal îi urez viaţa
îndelungată şi tot mai sus!

Profesor GHEORGHE LUNGAN


―GORJEANUL‖, anul xv, nr.3888, Tg.Jiu, joi, 13 mai 2004.

LUME, BINE V-AM GĂSIT!

De curând, iubitorii cântecului popular românesc au avut fericita


ocazie de a gasi în comerţ un CD-R cu cele mai frumoase melodii,
sub genericul menţionat în titlul prezentului material.
Interpreţii cântecelor înregistrate sunt doi dintre cei mai
apreciaţi solişti vocali din România- Mariana Ionescu
Căpitănescu şi Ionuţ Dolănescu.
CD-R cuprinde 15 titluri dintre care amintim: ―Lume, bine
v-am găsit, ‖ Mărie din Dănciuleşti‖,‖ Fericirea-i lucru
mare‖, ― Viaţa are drum cotit‖,―Într-o zi de sărbătoare‖, ―De trei
Mării auzii‖, ―Fata neichii, Măriuţă‖ s.a.
Interpretate în duet sau solo voce, în acompaniamentul
orchestrei ‖ Lăutarii‖din Chişinău sub bagheta renumitului dirijor Nicolae
Botgros, piesele respective fac dovada unei perfecţiuni, de ambele părti: solişti vacali –
orchestră.
15
Mariana Ionescu Căpitănescu, acest ―îngeras din
Dănciuleşti/ori o zână din poveşti‖vine să aducă în casele
noastre acea pace adâncă a sufletului fiecăruia dintre noi.
Este o mare cinste pentru gorjeni de a avea în fruntea muzicii
populare o astfel de reprezentantă, continuatoare a celor
mai vechi tradiţii muzicale, a cărei viaţa s-a identificat cu
folclorul autentic şi pe care continuă să-l promoveze, cu
trecerea anilor, neobosită, sinceră şi nobilă, fără nici un
semn de aroganţă sau superioritate afişată .Vocea ei
cristalină, ca un ecou al bucuriei sau ca un oftat adânc, din
tot sufletul, aduce ascultătorului un pic de descatuşare, o rază
de lumină, un dram de speranţă…Priviţi-o în fotagrafia
recentă: blândă, cu braţele mereu închinate ca într-o rugăciune pentru binele tuturora,
cu uitătura-i obişnu-ită, vrând să dea bineţe,‖ mlădie ca un spic de grâu‖- iată copila
Gorjului măreţ!
Cel de-al doilea interpret,‖ zburdalnicul fecior din Roşiile sau din Perşinari‖,
crescut în ―puful muzicii‖,‖la sânul‖ celor doi mari interpreţi-Maria Ciobanu –
mama şi Ion Dolănescu – tatăl, se prezintă cu o bogata zestre interpretativa moştenită
sau caştigată prin eforturile proprii.Ionuţ este un mare interpret, cu calităţi deosebite nu
numai în muzica populară, uimind prin elasticitatea vocii, prin timbrul plăcut, cât şi
prin ţinuta scenică de mare rafinament. Alături de Mariana, Ionuţ este un partener
redutabil, într- un reuşit cuplu muzical, deloc mai prejos de predecesorii săi.
Voci nemăsurat de calde şi de fine, joc de scenă decent, ca în vremurile de aur ale
scenei româneşti –iată evoluţia celor doi!
A scrie despre muzică( în special despre muzica populară) este un lucru greu.
Fiecare dintre noi, cu preferinţele fireşti! Fiecare cu momentele de mare zbucium
sufletesc, sau, cu posibilitaţile şi cunoştinţele legate de acest gen! Dar toţi receptivi la
imensa valoare a cântecului, fie de dragoste, de dor şi jale, de joc sau de pahar, de
leagăn sau de cel satiric!
Asteptăm cu nerăbdare noi apariţii pe scenele româneşti, la posturile de radio şi
televiziune a celor doi mari interpreţi, la Gorj, căci aşa sună ―Testamentul‖Mariei
Ciobanu:‖ Gorjule, iar am venit/ Să-ţi văd plaiul însorit!‖, acum în iminenta primăvară
a lui 2006.
Prof. Gheorghe Lungan
―Murmurul Jilţului‖ nr. 43, aprilie 2007

16
ÎNTOARCEREA LA BRAZDĂ…

Dumunica 20 noiembrie a.c. pe postul local de


televiziune ―Antena 1‖ a evoluat, timp de o oră,
cunoscuta interpretă a muzicii populare româneşti –
MARIANA IONESCU CĂPITĂNESCU, aducând cu
sine , dacă mai era nevoie, dovada inteligenţei
profunde şi a valorii morale şi spirituale care o
caracterizează.
Stăpână pe sine, coerentă şi comunicativă,
Mariana a împletit armonios sfaturile de specialitate
cu interpretarea unor piese muzicale folclorice culese de pe meleagurile Gorjului – cea
mai bogată zonă folclorică din ţară - şi înregistrate în ultima vreme .
Fire romantică, cu sufletul încărcat de iubire pentru valorile estetice ale artei
muzicale, invitata televiziunii locale a derulat, în comentariile domniei sale, anii
formării ca interpretă, munca neobosită depusă cât şi drumul sinuos până la treapta la
care se găseşte, încurajând tinerii din ziua de azi să nu se lase copleşiţi de unele greutăţi
sau impuneri de ordin material, căci arta se face dintotdeauna cu sacrificii.
Un plus de valoare a căpătat emisiunea prin timiditatea moderatoarelor care,
fireşte, aflate alături de această stea strălucitoare a Gorjului şi a ţării întregi, au lasat
deschisă calea comentariului invitatei. Aceasta s-a referit la tot ce este mai frumos şi
mai demn de laudă din tezaurul folcloric românesc: viaţa cotidiană de la ţară, portul,
gingăşia naturii în cele patru anotimpuri, sentimentele umane de mare fineţe,
preocupările ţărăneşti, tradiţiile şi obiceiurile inegalabile prin acurateţea morală etc. Ea
a mărturisit sincer ca anii pe care i-a petrecut in străinătate nu s-au definit numai prin
contactul cu valorile apusene, ci mai degaba prin promovarea culturii noastre populare
, prin atragerea unui însemnat număr de străini în aria zestrei artistice româneşti.
Desele apariţii pe posturile de televiziune Antena 1, Favorit, Etno, Pro Tv, TVR 1,
OTV ş.a. ne îndreptăţesc să spunem că Mariana noastră a devenit un mesager al
Gorjului, achitandu-se cu onoare de această nobilă misiune de a face cunoscut ― ce-i
mai mândru pe la noi.‖ Totodată s-au observat afinităţile unui numeros public care este
alături de marea interpretă, susţinând-o şi admirând-o .
Aşadar, ― mai vino seara pe la noi‖, ― întoarce-te la brazdă‖, la concerte,la
şezatori, la nunţi sau boteze, iubită Mariana,‖ ascultă glasurile care nu se aud‖ şi du
mesajul gorjenilor cât mai departe, peste mări şi ţări, căci îţi suntem alături!
PROF. Gheorghe Lungan
―Gorjeanul‖,nr. 4284, marţi 22 noiembrie 2005

17
―Mlădie ca un spic de grâu‖

De curând, iubitorii cantecului popular românesc


au avut fericita ocazie de a găsi în comerţ un CD-R
cu cele mai frumoase melodii, sub genericul
menţionat în titlul prezentului material.
La scurtă vreme, semnalăm apariţia unui alt
pachet de şaisprezece melodii.
Interpreta cântecelor înregistrate este una
dintre cele mai apreciate soliste vocale din
România- Mariana Ionescu Căpitănescu.
Înregistrările cuprind printre altele melodii
ca: Lume, bine v-am găsit,‖Mărie din
Dănciuleşti‖,‖ Fericirea-i lucru mare‖, ― Viaţa are
drum cotit‖,―Într-o zi de sărbătoare‖, ―De trei Mării
auzii‖, ―Fata neichii, Mariuţă‖ ş.a.
Cel de-al doilea CD-R, voind să încunune muzica selectă interpretată de Mariana,
oferă ascultătorilor cântece de mare profunzime melodică dar şi texte elevate privind
viaţa, în general, ale cărei căi interpreta le-a străbătut cu mari şi îndelungate eforturi
până la perfecţiune.
―Viaţa‖ solistei, prinsă-n cântec ca florile în cosiţe, este viaţa noastră a
tuturor:‖La fântâna din răscruce‖,La Jii, Murgule, la Jii‖,‖Astăzi am mai pus un an ―,
―Dine, Dine,Constantine‖,‖Hai să ridicăm paharul ş.a.
Interpretate, în acompaniamentul orchestrelor‖ Lăutarii‖ din Chişinău, sub
bagheta renumitului dirijor Nicolae Botgros, sau cea a lui Marin Mihalcea, piesele
respective aduc un plus de armonie şi desfătare.
Mariana Ionescu Căpitănescu, acest ―îngeraş din Dănciuleşti/ori o zână din
poveşti‖vine să aducă în casele noastre acea pace adâncă a sufletului fiecăruia dintre
noi.Este o mare cinste pentru gorjeni de a avea în fruntea muzicii populare o astfel de
reprezentantă, continuatoare a celor mai vechi tradiţii muzicale,a cărei viaţă s-a
identificat cu folclorul autentic şi pe care continuă să-l promoveze, cu trecerea anilor,
neobosită, sinceră şi nobilă, fără nici un semn de aroganţă sau superioritate afişată
.Vocea ei cristalină, ca un ecou al bucuriei sau ca un oftat adânc, din tot sufletul, aduce
ascultătorului un pic de descătuşare, o rază de lumină, un dram de speranţă…Priviţi-o
în fotagrafia recentă : blândă, cu braţele mereu închinate ca într-o rugăciune pentru
binele tuturora, cu uitătura-i obişnuită, vrând să dea bineţe, mlădie ―ca un spic de
grâu‖- iată copila Gorjului măreţ!

Prof. Gheorghe Lungan


Gorjeanul, nr. 4569 din sâmbătă 05 – duminică 07 ianuarie 2007

18
NEIC-AL MEU, DEMULT INCERC…

Stimată doamnă Mariana Ionescu Căpitănescu,


din dorinţa de a mijloci cât mai mult patrunderea
cântecului popular românesc în rândurile largi
ale iubitorilor de valori estetice, pe care
dumneavoastră îl reprezentaţi la cota cea mai
înaltă, aş dori să purtăm o dicuţie pe această
temă. Nu vă voi întreba aproape nimic despre
anii aceia, când Dănciuleştii vă era leagănul
copilăriei, locul cel mai drag de unde v-aţi luat
zborul spre unicitate interpretativă, ci, dacă
doriţi, despre modul în care concepeţi şi realizaţi
acea legătură cu viaţa noastră, cu idealurile
umane, cu bucuriile şi necazurile fireşti ale fiecăruia.
Hm! mă puneţi la grea încercare…În primul rând, ―mi-am luat zborul‖ în planul
peregrinărilor mele prin lume, dar sufletul meu, inima mea au ramas la Dănciuleşti.
Acolo unde am deprins primele şi cele mai sigure precepte morale, unde ―am deschis
ochii‖ pe lume şi pe varietatea valorilor, sau nonvalorilor, vieţii. Vedeţi dumneavoastră,
nu-i deajuns să ai doar satisfacţia instinctelor primare; e nevoie de un pas deasupra, ca
să poţi să dai totul celor ce aşteaptă de la tine, în cazul meu, frumuseţea, eleganţa şi
puritatea sentimentelor umane exprimate prin cântecul popular – acest ―tezaur‖
românesc…
Frumos! Muzica, în general, este o artă, o artă care atrage cea mai mare parte
a societăţii, exprimându-se în cele mai variate forme. Dumneavoastră aţi ales
cântecul popular din toate compartimentele muzicii. Pe ce valori insistaţi mai mult?
Iubirea, domnule, iubirea căci ― dacă dragoste nu e…‖Dar nu o iubire limitată,
dezgolită de esenţe morale, de principii şi demnitate. Iubirea de ai tăi, de oameni şi flori,
de nopţile cu stele, de cântece şi hore, de‖ neica cu mândra lui‖ şi nu în ultimul rând de
ţara ta, căreia şi eu i-am dus dorul o bună perioada cât am stat în Canada…
Apoi, optimismul vieţii: munca şi satisfacţia muncii, portul popular, credinta si
sinceritatea, statornicia relaţiilor, ehe, şi câte altele…Sigur, cunosc conţinutul tuturor
textelor cântecelor pe care le interpretaţi şi mă bucur să aud aceste frumoase
aprecieri chiar de la dumneavoastră. Dar, modul de a pătrunde în sufletele
ascultătorilor de unde vine?

19
De la…inimă, acolo se decantează totul: fiecare tonalitate, fiecare sunet cu
încărcătura emoţională, fiecare gest pornit din graţia mişcărilor corpului, din ochi şi
din intensitatea unor fraze melodice.Eu ştiu şi văd publicul clipă de clipă şi intru în
graţia lui, altfel este riscant…
Iubiţi literatura?
Da.Literatura îmi oferă multe modele de viaţă, caractere puternic echilibrate,
fapte şi întâmplări, cupluri celebre, istorie, viaţă, în general.
Preferinţe?
Eminescu, Arghezi, Blaga,Nichita Stănescu, Sadoveanu,Rebreanu, Preda şi mulţi
alţii din literatura noastră, sau Puşkin, Esenin, Tolstori, Abatele Prevost, Shakespeare,
Mark Twein …
Vă influenţează creaţia lor în redactarea textelor, fiindcă bănuiesc o implicare
directă a dumneavoastră în aceasată direcţie?
Foarte mult. Iau imagini, caut similitudini cu viaţa mea sau a altora, desprind
idei şi drame…
Ce e cu “ Neic-al meu demult încerc”? E un cântec autobiografic. Are o melodie
foarte frumoasă, iar textul are o încărcătură psihologică fantastică…

Are…Ştiţi dumneavoastră, ―Dorul de la inimioară mă arde şi mă doboară‖…


Da, vă respect sentimentele. În viaţă, fiecare dintre noi avem şi bucurii şi
neplăceri, cu sau fără voia noastră… Dar vă rog să-mi mai spuneţi ceva:
romanţele… vocea se pretează la acest gen…
Îndrăgesc romanţele. Am ― un cult‖ pentru romanţele lui Ionel Fernic: Ţiganca,
Îti mai aduci aminte, doamnă, Romanţa celei care minte, dar şi pentru altele: Mi-e dor,
de Nelu Danielescu, versuri Gh. Preda şi Ionescu Quintus, Te-astept la poarta amintirii,
de acelasi compozitor, versurile tot de Mircea Ionescu Quintus…
Ce nu va place în muzica populară?
Mie imi plac toate cântecele: şi de dreagoste, şi de pahar, şi de joc şi satirice, şi
chiar cântecul modern…dar cu o condiţie: să nu alunece în vulgar, mai ales în
condiţiile unui spectacol. Unele sintagme care defaimează personalitatea : beţia,
imoralitatea, ipocrizia, cinismul, spuse în versuri sau prin gesturi, nu mă amuză…
Un gând, la final…
Şi chiar dacă ne căim/ Ce-am pirdut nu mai găsim/ De-am umbla în lumea mare/
N-o să găsim alinare!
Aşteptăm ! Prof. Gheorghe Lungan
“Gorjeanul”, nr.4118, sambata 2 –duminica 3 aprilie 2005,

20
FLORI PENTRU… O FLOARE

La 6 mai, într-o zi însorită de primăvară


autentică, ―răsărea‖ în Grădina Dănciuleştilor‖
o floare‖ gingaşă şi suavă care avea să cuprindă
inimile întregului judeţ sau mai departe la Prut
sau la Tisa, la Dunare sau Marea Neagră, peste
munţi şi văi, la oraşe şi sate sau dincolo, la apus
sau răsărit, la sud şi nord, cu aceeaşi intensitate,
cu parfumul românesc de neegalat .
La aniversarea zilei sale de naştere,din
Paris, de la Profesorul Doctor Docent Constantin
Olteanu, Membru titular al Academiei Franceze
de Chirurgie, Doctor primar chirurg, ―Floarea
rară din Dănciuleşti‖ primeşte cele mai calde
sentimente de preţuire şi respect într-o duioasă şi
nevinovată versificaţie pe care o reproducem în
cele ce urmează:

La aniversarea Prinţesei cântecului oltenesc


Azi e zi de sărbătoare, Cântul ei cuceritor
Toţi ne bucurăm din plin, Se strecoară-ncetişor
Este-o mare sărbătoare, În tristele inimioare
O înaltă-aniversare. Cuprinse de supărare.

Toţi oltenii azi serbează Când ne canţi tu Mariana


O interpretă de vază Simţim că ne trece boala
O artistă mult iubită Ne-nveselim şi ciocnim
De toată lumea-ndragită Câte- un păhărel cu vin
E Mariana Ionescu Supărarea se topeşte,
După soţ Căpitănescu Tristeţea se răspândeşte.
Mândria oltenilor Ne redă iar veselia,
Fala craiovenilor. Alungând din noi mânia.

Cu alura-ncântătoare Pe iubita ciocarlie


Cu voce răsunătoare Ce inima ne-o mângâie,
21
Cântă pe la festivaluri O ascultăm uneori
În ansambluri şi la baluri. Din amurg până în zori.

Cântă cântece de dor Cântecele ei frumoase


Din vastul ei repertor Şi tare melodioase
De pe văile gorjene Ne redau puterile
Şi plaiurile argeşene. Şi ne-ndulcesc zilele.

Vocea ei melodioasă Mariano, mândră floare,


Pătrunde în orice casă La a ta aniversare
Alungând durerile Oltenii din ţara-ntreagă
Şi toate necazurile. Îţi spun cât le eşti de dragă!

Sănătoasă tu să fii, Să le cânţi în viitor


Să ai numai bucurii. Cântecul tău din folclor
Vocea ta cea minunată Cântece nemuritoare
S-o ascultăm viaţa toată. Ce pătrund în inimioare.

Şi oltenii de departe Tu scumpă ―privighetoare‖


De prin ţări înstrăinate Cu a ta voce-ncântătoare
Îţi urează ―La mulţi ani‖ Să stingi dorul ce ne-apasă
Să treci de suta de ani! De ţara noastră frumoasă.

Să nu uităm niciodată
Rădăcin-adevărată
Rădăcin-adânc înfiptă
În Oltenia iubită!

Alăturăm şi noi acestor frumoase şi simţitoare cuvinte cele mai curate şi respectuoase
urări de sănătate, viaţă îndelungată şi mari succese pe linia promovării tradiţiilor
muzicale româneşti, pentru distinsa ―Doamnă a cântecului popular‖,Mariana Ionescu
Căpitănescu, acum, ― în mai, când rozele-nfloresc/ scăldate-n razele de soare‖şi adresez
chemarea tuturor gorjenilor în aria melosului popular :‖ Veniţi, privighetoarea cântă şi
liliacul a-nflorit‖!
Prof. Gheorghe Lungan, ―Gorjeanul‖,sâmbătă 5, duminică 6 mai 2007

22
“FLOAREA JILŢULUI”
Din buchetul de ―flori‖ al învăţământului am ales, la ceas de sărbatoare, una
dintre cele mai îndrăgite şi mai respectate de elevi, părinţi şi cetăţeni- Floarea
Dădălău, profesoara de matematică de la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari .
Fireşte, o viaţă de om care se dedică unei asemenea meserii, porneşte încă din
copilărie, când, în loc de ― Auraş, păcuraş…‖Floarea‖ noastră număra ― Doi pe faţă,
doi pe dos‖, îndrăgind munca migaloasă alături de Elena, mama sa, cu acul sau cu
cârligele, deprinzând cele mai autentice meserii de acum mai bine de o jumătate de
secol.
Îmi aduc bine aminte de Mătăsarii de pe atunci, de simplitatea oamenilor, de
dragostea lor faţă de munca fizică, dar şi de aspiraţiile celor ce creşteau pe aceste
legendare meleaguri.
Unul dintre aceşti copii era şi Floarea Dădălău, -Cicel -, cum îi spunem cu toţii
acum, când un numeros colectiv de cadre o solicită permanent în orice problemă de
interes didactic.
Era de statură mică, cu privirea blândă şi de o bunătate rară. Avea autoritate
între cei mici, făcea şi desfăcea‖ planuri‖de joacă, antrena mulţi copii de vârsta ei în
felurite activităţi atractive. Era primul semn al viitoarei sale profesii !
Şi s-a format: scoala primară şi gimnazială în satul natal, liceul la Tg.Jiu şi
facultatea la Bucureşti. A susţinut ,cu cele mai notabile rezultate, examenele pentru
obţinerea gradelor didactice, a participat la cursurile de perfecţionare şi este şi azi o
prezenţă activă în munca de formare a măiestriei pedagogice din liceu.
În cei peste treizeci de ani de muncă, Cicel a demonstrat cele mai alese calităţi de
dascăl, de coleg, de cetăţean. Dispune de o viguroasă pregătire profesională, reuşind
performanţe cu elevii săi. Este un metodist de elită dar şi un animator al vieţii şi muncii
în colectiv. Ştie când să acţioneze, declanşează pasiuni, şterge, ca un abil magician,
orice stare emotivă a elevilor, făcând din colectivele claselor pe care le conduce,
adevărate ―unităţi de monolit‖.
În aceşti mulţi ani de activitate, doamna profesoară a îndrumat munca educativă
din şcoală, punând accent pe cultivarea dragostei faţă de învăţătură, pe cinste şi
demnitate, pe sinceritate şi devotament. Elevii din Mătăsari au demonstrat, în
confruntări publice, talent, cunoştinţe, dezinvoltură, făcând din‖ Mătăsari‖ un nume
respectat şi prezent permanent în conştiinţa gorjenilor.
Ce o apropie mai mult de oameni? se întreabă cititorul nostru. Păi, simplu: este ―
un om între oameni‖, salută pe oricine, ajută cu drag pe cei
nevoiaşi, participă deopotrivă la bucuriile şi necazurile oamenilor, este activă şi model,
în acelaşi timp, la muncă sau la joc. Am văzut-o în horă, cu costumul ei înflorat,
semeaţă şi zâmbitoare, ca o zi de primăvară cu revărsarea coloritului florilor de câmp:
romaniţa şi sunătoarea, scânteioarele şi ciubotica-cucului …
Este o gospodină de prim rang: sărmăluţele, cozonacii, salatele şi alte feluri de
mâncare poartă cu sine amprenta unui adevărat maiestru. Te întrebi, când are timp
pentru toate? Şi îti va răspunde:‖Timp este berechet, numai să ştii cum să-l planifici şi
să-l foloseşti cu drag: atunci totul este posibil‖, matematic…
23
Am lăsat mai la urmă viaţa de familie, dar numele exprimat la începutul acestor
rânduri deja a clarificat problema: Cicel este soţia ― celui mai iubit mătăsărean‖,
profesorul-director Dumitru Dădălău, omul despre care s-au scris multe rânduri, dar
care nu au reuşit să cuprindă enigmaticul său suflet, când mai vesel, când mai trist, dar
niciodată învins de viaţă, omul fără pereche, atât ca dascăl, cât şi ca model pentru toţi
gorjenii noştri.
Cicel este mamă a doua fiice, purtătoare a trăsăturilor părinţilor, medic si
respectiv economist în capitala ţării noastre, două ―flori mătăsărene ― de tăria
―parfumurilor‖ acestor minunate locuri.

Prof. Gheorghe Lungan


―GORJEANUL‖, anul XV, Tg.Jiu, sâmbătă 2, duminică 3 august 2003,

DOINĂ,DOINĂ,CÂNTEC DULCE…

Realizarea unui portret feminin, mai ales al unei dăscăliţe, impune o atenţie din
partea celui care îl compune, femeia fiind acel ―subiect‖ de mare fineţe şi rafinament,
astfel încât vorbele sunt puţine şi neîncăpătoare a trăsăturilor acestor fiinţe dragi.
Am ales, pentru acest modest omagiu adus unei profesoare de limba şi literatura
română, numele de Doina-Ileana Hoară de la Colegiul Naţional Tehnologic din
Mătăsari. El putea să fie oricare alt nume, dar ―Doina‖ este expresia celor mai largi
sentimente umane, când de bine, când de rău, când de singuratate, când de fericire între
―ai tăi‖…
Martele poet român Tudor Arghezi s-ar fi întrebat; ―să-ţi fac un câtec ? Vorbele-
mi sunt goale…‖ Evident, încerc să refac ―drumul Doinei noastre‖, de atunci, din 1966,
când la Şcoala Generală din Zorleşti, comuna Prigoria se prezenta la post tânăra Doina
–Ileana Dănescu, fiica celui mai destoinic dascăl din Crasna Gorjului.
Am asistat-o la clasă şi pe loc m-a surprins bunătatea şi dăruirea acestei dăscăliţe
în raporturile cu elevii, profunzimea cunoştinţelor transmise, viziunea asupra rolului
şcolii româneşti în formarea tineretului pentru muncă şi viaţă. Mă întrebam în sinea
mea, dacă nu cumva este prea matură în gândire şi în fapte, dar am renunţat uşor după
o altă întâlnire ― de profesie‖ cu tatăl său, şi mai ales cu Mircea Danescu – fratele;
atunci am înţeles că am în faţă oameni de mare cultură, seriozitate şi căldură
sufletească.
Sigur, anii trec, ― se duc ca clipele‖ şi Doina noastră a luat viaţa în piept şi a dus-
o cu demnitate pe tot parcursul celor aproape patru decenii .
Azi, Doina – pensionară – munceşte cu acceaşi dragoste ca-n alte dăţi,
desfasoară aceleaşi lecţii de înaltă ţinută ştiinţifică şi metodică, participă cu regularitate
la acţiunile colegiului, ajută cadrele tinere, cu gândul la trecutul ei de dăscălie.
Vorbeşte coerent şi frumos, cu glas de doină, se apleacă asupra celor mici cu înţelegere
feminină, păşeşte sigur pe holurile largi, cu o punctualitate deplină.
Alături de soţul ei, profesorul Ion Hoară, diretorul Şcolii Generale din Miculeşti,
comuna Slivileşti, Doina a crescut frumos şi inteligent pe cei doi fii ai săi, iar acum este
bunică .
24
Sunt convins că multe nume de personalităţi, sau chiar de oameni simpli, dar cu o
viaţă demnă, şi-ar putea găsi loc în paginile ―Gorjeanului‖ nostru, oglindă fidelă a
calităţilor semenilor de pe aceste locuri. De aceea, am îndrăznit să deschid lista celor
modeşti în viaţă, dar mari în fapte, chiar dacă am început cu litera ―D‖. În gândurile
mele se zbat toate ―literele‖ de la A la Z, cu aceeaşi preţuire şi respect.
Prof.Gheorghe Lungan ,‖ Gorjeanul ―joi 06 februarie 2003, p 5

Amintiri de neuitat

Iaşi 1975…
Însoţeam un grup de elevi din
judeţul Gorj la o întâlnire a
prieteniei copiilor ţării noastre.
„Dulcele târg al Ieşilor‖ acest
„muzeu naţional‖, ne-a oferit un
minunat prilej de a cunoaşte istoria
patriei „pe viu‖: Palatul Culturii,
construit pe locul vechii Curţi
domneşti, Casa Dosoftei din
preajma palatului, Biserica Trei
Ierarhi, Mânăstirea Golia, ctitorii
ale domnitorului Vasile Lupu, din
secolul al XVII-lea, Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza‖, Teatrul Naţional „Vasile
Alecsandri‖, Casa Pogor – muzeu al literaturii din Moldova, Grădina Copou cu teiul
genialului poet – Mihai Eminescu şi multe alte locuri şi mulţi oameni din legendara
noastră Moldovă.Dar cel mai mult am simţit căldura şi dragostea cu care moldovenii
ne-au primit ca pe nişte ambasadori.
N-am să uit niciodată aceşti oameni cu care m-am întâlnit şi am dialogat ca între fraţi.
Un om, deşi avea răspunderile lui, şi-a făcut timp pentru ca să „devină şi el copil‖
şi a participat la multe din acţiunile vastului program oferit de gazde. L-am înconjurat
cu dragoste, l-am privit, l-am ascultat. Era apropiat de noi: ne-a vorbit despre ieşeni,
despre români, despre istoria adevărată a ţării, despre muncă; ne-a sfătuit să fim
cinstiţi, demni, iubitori de dreptate, libertate şi adevăr. Intuiam în privirea lui blândă, în
cuvintele arzătoare şi pline de înţelesuri un crez pentru care avea să-ţi dedice întreaga
viaţă şi putere de muncă. Un crez împlinit în Decembrie 1989.
Un nume demn de fruntea României: ION ILIESCU.
PROFESOR GHEORGHE LUNGAN, « Dimineaţa Gorjului »,28 aprilie 1990

25
Sfinţia sa , părintele Ciobotea
Acolo, în sătucul Miculeşti din Comuna Slivileşti, părintele Ciobotea Dumitru
este, pentru localnici, un adevărat sfânt. Aceasta, pentru ca omul îmbracat în haina
preoţească nu este numai propovăduitorul credinţei noastre strămoşeşti întru ―
Dumnezeul, tatăl atotţiitorul , făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute
şi nevăzute, cel care ne îndrumă paşii în viaţă, ne luminează mintea spre a înţelege
urmările faptelor noastre‖, ci şi modelul de viaţă demnă şi simplă, spre uimirea tuturor.
Născut pe meleagurile Mătăsarilor, într-o familie de oameni cu credinţă în
Dumnezeu, Dumitru va îmbrăţişa menirea slujirii credinţei ca preot, dintr-o chemare
sufletească, venită parcă de la strămoşii noştri daci, de la urmaşii lor pe aceste mirifice
locuri, ca semn al veşniciei de peste două mii de ani.
Copilăria sa , plină de pocăinţă şi bunătate , a servit generaţiei sale un model de
conduită, de demnitate umană. Învăţat de părinţi să săvârşească numai fapte bune, să
laude măreţia şi minunile Domnului, Dumitru a crescut frumos şi într-o moralitate
creştină demnă de urmat.
Sârguincios şi inteligent, harnic şi întreprinzător, milostiv şi darnic, el avea să
îmbrace haina preoţească după strălucite studii teologice, venind apoi în mijlocul
oamenilor de unde a plecat, ca preot .
Om de alesă omenie şi bunătate, înţelegător cu fiecare în parte, preotul Dumitru
Ciobotea şi-a căpătat un binemeritat prestigiu în rândurile consătenilor săi. Îl bucură
mult împlinirile oamenilor din sat, sare în ajutorul lor ori de câte ori este nevoie, îl
doare orice necaz al semenilor săi şi sufere o dată cu cei năpăstuiţi, încercând să le
aline durerile şi necazurile lor.
L-am cunoscut pe părintele Ciobotea dintr-o activitate comună. El este şi
profesorul de religie la una dintre instituţiile de învăţământ de prim rang din judeţul
nostru – Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari .
Personalitate de prestigiu pedagogic, Dumitru Ciobotea desfăşoară cu elevii o
activitate didactică de mare eficienţă. În fiecare dimineaţă, asist cu nespusă emoţie la
rugăciunile rostite la începerea programului, şi, în ciuda trecutului meu fizic, mă simt
un om nou, încărcat de Duhul Sfânt, primit cu evlavie de la omul, pedagogul, parintele
Ciobotea.
Preotul Dumitru Ciobotea este şi cetăţeanul de mare moralitate, gospodarul iniţiat
şi abil, soţ şi tată a doi copii – două flori răsărite dintr-o dragoste sinceră şi trainică
pentru Milica lui, educatoare la Gradiniţa din Mătăsari, un cadru didactic cu un înalt
grad de pregătire profesională.
Pentru meritele sale, Dumitru Ciobotea a fost ales ca membru al Adunării
Eparhiale Craiova şi apreciat de Înalt Prea Sfinţia Sa Teofan, Arhiepiscopul Craiovei
şi Mitropolitul Olteniei, care i-a incredinţat misiunea de a săvârşi lucrările de
construcţie a unui nou locaş de rugăciune în municipiul Motru.
Privit ca un dasăal între cei peste o sută de la colegiu, Dumitru nu se deosebeşte
cu nimic de ceilalţi: discută energic despre educaţie, despre moralitate, emite judecăţi de
26
mare valoare ştiinţifică, filozofică şi metodică. Este adeptul anturajelor purificatoare,
dătătoare de bucurie şi satisfacţie, de deplină înţelegere între oameni.
Îl privesc în fotografie, îl văd în faţa Sfântului Altar , înconjurat de tinere vlăstare
şi mă închin în faţa acestui ―domn‖ al credinţei noatre. El devine, prin întrega sa
comportare, prin munca şi idealurile sale un adevărat exponent al creştinătaţii
româneşti.
În încheierea acestor rânduri izvorate din inimă , sincere şi curate, doresc să aduc
prinosul de recunoştinţă oamenilor adevăraţi din tagma preoţească, pentru contribuţia
lor la educaţia moral-cetăţenească a tuturor credincioşilor, alăturând tradiţionala
formulă de respect – ― Cu plecăciune, părinte‖ !
― Gorjeanul‖, miercuri, 05 martie 2003,p.1-2
Profesor, GHEORGHE LUNGAN

OMAGIU

Cu gândul la înaintaşii săi, Profesorul


Doctor Docent Constantin Olteanu (Dâră) născut
în localitatea Zăicoi, comuna Dănciuleşti, judeţul
Gorj, actualmente Doctor în Ştiinţe Medicale,
Membru titular al Academiei Franceze de
Chirurgie din Paris, Doctor Primar Chirurg aduce
un omagiu profesorului de limba şi literatura
română DUMITRU ŞECLĂMAN din localitatea
gorjeană amintită cu prilejul celei de a saptezeci şi
şasea aniversare a naşterii sale.
În cuvinte pline de sinceritate şi preţuire a
muncii neobositului apostol al culturii româneşti,
Domnul C. Olteanu face dovada unui adevărat
intelectual şi patriot român. El evocă frumuseţea
plaiurilor dănciuleştene, bucuria oamenilor de pe aceste meleaguri, munca şi cinstea
ce-i caracterizează. Pe fondul acesta sănătos al frumoasei aşezări gorjene apare
chipul intelectual şi moral al dascălului Dumitru Şeclăman.

Azi în frumosul Hălăngeşti Cu cunoştinte bogate


Cu pajişte pitoreşti De la înalta Facultate
Cu vii multe, roditoare, A venit la el în sat
Cu grădini fermecătoare Unde-o viaţă a lucrat
Este-o mare sărbătoare, Ca profesor slujitor,
O înaltă aniversare. De lumina dătător

Cu 76 de ani în urmă A muncit cu darg şi râvnă


27
Într-o casă cu grădină La şcoala din comună,
S-a născut un copilaş Europeană să devină.
Oacheş, mândru, drăgălaş, A pregătit cu temei
Ager, sprinten şi vioi, Faimoşii elevi ai săi,
Cum îs copii pe la noi. Mândria Olteniei.

De ai lui părinţi iubiţi, A predat cu mult elan,


Şeclămanii renumiţi, La nivel european,
A fost crescut şi-ndrumat Dând cunoştinţe bogate
Şi cu grijă educat, Elevilor de la sate,
Devenind în casa lor Ce-nvăţau cu sârguinţă,
Iubitor al cărţilor. Liceeni ca să ajungă.

El fiind copil dotat, Tu , iubite profesor,


Tot timpul a studiat. Şeclăman nemuritor,
Studiile elementare Ce-ai fost far călăuzitor
Şi cele superioare Cinci decenii derulate
Cu brio le-a terminat Ai slujit cu demnitate
Devenind un literat. Şcolile de la sate.

Noi sătenii n-am uitat Ai dat fără oboseală


C-ai fost primul diplomat Lecţii de‟naltă morală
Ce-a venit pe-atunci la noi Elevilor de la şcoala.
La o şcoală în Zăicoi I-ai învăţat să muncească,
Ridicând nivelul ei Pe părinţi să-i preţuiască,
La standardele Europei. Tara lor sa si-o iubeasca.

Tu, Profesor Şeclăman, La a ta aniversare


Ce-ai muncit cu mult elan Îţi aducem o urare
Şi-ai modernizat mereu Colegii de-odinioară
Şcolile din satul tău. De prin lume, de prin ţară,
Tu rămâi nemuritor Elevii ce i-ai format,
În inima zăicoienilor Şi ai tăi săteni din sat.

Cu răbdare şi talent, Rugăm forţele cereşti


Ai îndrumat permanent Suta de ani să-mplineşti,
Pe elevii de la sate, Să rămâi aşa cum eşti ,
Le-ai dat noţiuni bogate Să pregăteşti mai departe
De ştiinţă şi literatură Pe elevii de la sate,
De arta şi de cultură. Pentru liceu şi universitate!

Ai fost torţa de lumină Noi cei de la Hălăngeşti,


In iubita ta comună Zăicoi şi Rădineşti,
Ai înzestrat cu talent Pe Dumitru Şeclăman
Elevii tăi permanent Îl serbăm an după an.
Cu cunoştinţe depline Este cărturar înalt ,
Liceeni ca să devină. El satele a luminat.
28
Alăturăm din inimă acestor gânduri, venite de la mare depărtare, urarea de
mulţi ani fericiţi distinsului profesor Dumitru Şeclăman, celui care a îndrumat
cu bune rezultate învăţământul din Dănciuleşti, dând oameni de nădejde ,
ingineri, medici, artişti de primă mărime, profesori– soli ai întelepciuni,
talentului şi nobleţei neamului românesc.
La mulţi ani, domnule profesor!

MARIANA IONESCU CĂPITĂNESCU


GHEORGHE LUNGAN
Gorjeanul, 5 septembrie 2006

NICOLAE MISCHIE-DASCĂLUL,OMUL,CETĂŢEANUL

Ca un cetăţean al judeţului Gorj, ca dascăl şi, pe această linie, o veche cunoştinţă


a domnului Nicolae Mischie, am considerat necesar să scriu aceste rânduri, mirat de
unele opinii exprimate, fie în mass-media, fie ―pe la colţuri‖, în legătură cu persoana,
cu trecutul sau cu activitatea preşedintelui Consiliului Judeţean Gorj.
Evident, cunoscându-l încă de la începutul carierei sale didactice şi până în
prezent , pot să afirm, fără teama de a greşi, ca unele dintre aceste opinii poartă o notă
de subiectivism, de invidie sau chiar de rea-credinţă.
Cititorul presei sau ascultătorul transmisiilor de radio şi televiziune, mereu pus în
faţa unor asemenea păreri asupra presedintelui ajunge, sigur, la concluzia ca adversarii
săi caută orice cale pentru a se ridica prin defăimare, lipsă de omenie sau slabă cultură
politică.
Nu sunt un analist, nici profitor, nici linguşitor (nu i-am cerut domnului Mischie
nici măcar un pahar cu apă, cum se spune!), dar nici nu pot sta pasiv când văd şi aud
asemenea enormităţi. Mai ales că, de când domnul Mischie se află la cârma judeţului
nostru, multe lucruri au intrat pe făgaşul lor normal. Pot fi şi multe neîmpliniri, unele
care îi aparţin preşedintelui, dar asta se judecă în alt fel, decât ―direct la eşafod‖. Şi
apoi mai este un consiliu, o justiţie, un partid, că doar n-or fi toţi nişte hoţi de drumul
mare.
Pentru gorjenii noştri, de la Padeş la Ţânţaăreni, de laPolovragi la Dănciuleşti,
de la Motru la Borăscu, domnul Nicolae Mischie este unul dintre cei zece fii ai
tăranului Alexandru şi al Mariei Mischie,om care a străbătut singur calea formării ca
intelectual şi care înţelege durerile şi necazurile fiecăruia dintre noi. El este dascălul a
cărui personalitate se identifică cu foarte mulţi tineri ieşiţi de pe băncile şcolilor, azi
muncitori cu o înaltă calificare, ingineri, profesori, doctori, jurişti de mare marcă.Păi
aceştia nu-l uită pe ―domnul ― lor, nici lecţiile de calitate, nici dragostea lui faţa de
adolescenţi, îndemnându-i la învăţatură, la ordine şi disciplină, cum le stă bine şi azi la
mulţi dintre minunaţii noştri tineri.
29
Am fost mândru de acest neobosit dascăl, atunci când promova cultura în rândul
ţăranilor de la Godineşti şi nu pot să nu amintesc de calităţile sale, de capacităţile
dovedite pe linia celor şapte arte. Aşa că nu admit să fie catalogat de persoane care nu
pot intrpreta un cântec, sau nu ştiu să recite o poezie măcar. Nu mai vorbesc de
literatură, de grafică, de coregrafie, de sculptură – domenii de care preşedintele nostru
nu este străin.
Că-i baron, că a acumulat avere, că are puşca şi maşină – asta nu-i o ruşine;
ruşine ar fi dacă justiţia l-ar găsi vinovat cu ceva. Dar asta nu-i treaba oricui de pe
stradă!
Ca om, să ştie tot gorjeanul că este comunicativ, blând şi iertător, glumeţ şi
apropiat de toţi, aşa precum Vasile Alecsandri, marele poet român, ―regele poeziei‖,
avea cel mai apropiat prieten un ţigan – Vasile Porojan .
Este un soţ şi un tată ideal. Parcă îl văd şi acum ducându-şi copiii de mână la
şcoală sau la olimpiade, când au crescut mai mari.
Cred că deranjează pe mulţi prin originalitatea limbajului, prin simplitatea
comportamentului său, prin dimensiunea culturii de care dispune , net superioară
multora dintre adversari. Dacă uneori atacă virulent, aceasta este un răspuns evident la
provocari. Altfel, el este ―blând ca un miel‖, gata oricând să întoarcă faţa pentru cel
care l-a lovit, căci este credincios , adept al învăţăturilor lui IIisus Hristos.
Un om de talia lui Nicolae Mischie nu se adună de pe stradă . Sunt peste trei
decenii de muncă, de seriozitate şi de continuă formare profesională şi moral-politică.
Ce-i doresc eu preşedintelui ? Mai întâi să aibă tăria de a nu lua în seamă tot ce
se spune la adresa dânsului. În al doilea rând să fie sigur de imparţialitatea gorjenilor,
de întelepciunea lor în orice moment.
` Prof. Gheorghe Lungan, ―GORJEANUL‖, anul XV nr. 3697, Tg.Jiu, sâmbătă, 9 –
duminică ,10 august 2003.

30
RUGĂ PENTRU CEAUŞESCU

“Incredibil, dar adevărat! După 8 ani, “Cel


mai iubit conducător” primeşte un omagiu cum
altul n-a fost în toată viaţa lui”
( Nota redacţiei)

Au trecut opt ani de când a căzut sub tirul nemilos al gloanţelor NICOLAE
CEAUŞESCU, omul a cărui viaţă s-a legat indisolubil cu destinele poporului în drumul
spre demnitate, libertate şi modernitate.
Născut şi crescut în moralitatea ţărănească, Ceauşescu seamănă cu mulţi dintre
noi. El şi-a chibzuit ‖averea‖ timp de un sfert de veac după o logică simplă dar sigură:
şi-a sporit agoniseala, a modernizat aşezările, a luminat minţile celor mulţi şi necăjiţi, a
modificat condiţia umană, redând demnitatea fiecăruia. Iată de ce putem spune că tot ce
s-a adunat în această perioadă – vrem, nu vrem - va rămâne legat de numele lui Nicolae
Ceauşescu!
El devenise un simbol. Numele lui însemna pentru noi cinste şi onoare,
chibzuinţă şi devotament, muncă şi responsabilitate. Ovaţionat, aproape zilnic la sate şi
oraşe, în fabrici şi uzine, în şcoli şi universităţi „Ceauşescu‖ nu mai însemna persoana
măruntă fiziceşte şi îmbătrânită de ani şi suferinţe, ci conducătorul predestinat pentru a
scoate o naţiune din primitivismul în care s-a aflat secole de-a rândul. Acestui „nume‖ i
se dedicau maiestoase festivităţi, spectacole, concursuri, construcţii, modernizări,
manifestări ştiinţifice din care, fireşte, el nu câştiga decât emoţiile până la lacrimi pe
care, nu o dată, şi eu i le-am surprins. Câştiga pionierul, omul de rând, muncitorul,
intelectualul, sportivul, savantul …
Cine l-a urât? Glasul egoist şi răzbunător al pământului expropriat, vânătoarea
de altădată a trădătorilor de neam şi ţară, anii grei de temniţă pentru fapte antisociale,
casele naţionalizate – ură care, o jumătate de secol, a mocnit şi aştepta momentul
răzbunării. Poftim! L-am oferit pe tava de aur, noi, în decembrie 1989… Multe întrebări
se pun astăzi pe seama acestei lungi perioade, pe care unii o numeau „Epoca
Ceauşescu‖, iar alţii „noaptea neagră a istoriei‖. Fireşte, şi răspunsurile pot fi tot atât
de multe şi de diferite. Dar depinde cine răspunde! Unele dintre acestea au şi început să
fie date acum opt ani, când judecata poporului a fost înlocuită cu gloanţele unui mic
grup de „patrioţi‖, care, cu preţul sângelui vărsat la temelia unui zid de românul pur, s-
a instalat la putere.
Mai sunt şi alte răspunsuri care îşi aşteaptă rândul cu smerenie şi răbdare…
Până atunci, să adresăm cu toţii o rugă fierbinte pentru odihna sufletului nobil al lui
Nicolae Ceauşescu, plecat dintre noi într-un moment semnificativ: naşterea
Mântuitorului nostru IIisus Cristos. Prof. Gheorghe Lungan
„Gorjeanul‖, anul IX, nr.2273, marţi 30 decembrie 1997
31
LA MORMÂNTUL LUI NICU

Deşi nu am participat pe Ghencea civil, duminică 29 septembrie 1996, am trăit,


alături de miile de oameni care l-au condus pe ultimul său drum, sentimentul de tristeţe
şi de profundă mâhnire la despărţirea definitivă de Nicu Ceauşescu.
Azi nici nu mă interesează dacă sunt singurul care face această afirmaţie şi nici
dacă suntem… „nu unul, ci milioane‖.
Ştiu însă că un OM s-a stins din viaţă prea devreme şi fără să fie înţeles, cum s-ar
fi cuvenit.
Nostalgie?!
A fi nostalgic este o calitate, o trăsătură definitorie a personalităţii umane.
Nostalgia presupune un regret pentru ceva care a trecut, ori regretele nu se vând şi nu
se cumpără pe bani în piaţă. Ele izvorăsc din sufletul omului şi sunt produse ale unor
îndelungate valorizări a tot ceea ce a fost mai bun şi demn de respect.
A fost Nicu un om demn de regrete? Da! Asta o ştim cei care judecăm cu mintea
limpede şi care emitem raţionamente logice, nu „după ureche‖.
El a trăit întocmai nouă, jucându-se cu copii – când era mic, exagerând sau
bravând – când era adolescent , judecând şi acţionând – când destinul l-a impus în
fruntea treburilor.
Nici prin gând nu-mi trece să asociez elementele biografice ale vieţii lui Nicu cu
ale altor oameni mari din istoria ţării noastre! (Da, Nicu a fost un om mare, un bărbat
de stat!)
Viaţa şi activitatea lui Nicu impun respect. Am avut cinstea să particip la acţiuni
sub „patronajul‖ său. Nu iubea demagogia, cleveteala, adulaţia. Punea la punct pe
oricine spunând: „Mai am mult, domnule?!‖
Ceea ce s-a încercat să i se impute lui Nicu ţine de domeniul comun al
comportării umane. Dar unii dintre noi au uitat măcar cuvântul lui IIisus care spunea:
„să arunce piatra cel care n-a greşit niciodată‖. Din păcate, mulţi „inocenţi‖ au aruncat
cu pietre, cu noroi, cu spini, cu venin: evident, pentru a-şi nivela drumul spre… »
mili…arde ».
Acum, când NICU CEAUŞESCU se află în elizeu şi ne poate vedea şi judeca , să
înălţăm o rugă sinceră: „Iartă-ne, Doamne, că n-am ştiut ce facem!‖
Prof. GHEORGHE LUNGAN
Gorjeanul – joi 3 octombrie 1996

32
Î N VĂ Ţ Ă T O R I I

Când scriu aceste rânduri, gândul


meu zboară departe, peste tot, începând cu
primii ani ai contactului cu şcoala, la
dascălii mei de peste şase decenii, la munca
şi onoarea lor, ―fie-le ţărâna uşoara !‖, dar
şi la cei peste o mie de învăţători cărora le-
am fost un timp coleg şi îndrumător…Cu
gândul la ei şi la povestea mitologică
îndrăgită şi des comunicată de Nechifor
Lipan – personaj din romanul Baltagul, de
Mihail Sadoveanu – aş putea spune că ―
ultimii veniţi la împărţirea darurilor de către
Domnul Dumnezeu au fost învăţătorii, pe
care i-a înzestrat cu simţul datoriei, cu
ascultarea şi demnitatea: ―Să munciţi mult
şi să vă mulţumiţi cu puţin !‖, le-a spus
Creatorul…Dăruitori de lumină, părinţi şi
prieteni ai celor mici, învăţătorii au o
structură psihologică aparte. Din firea lor,
din glasul blând şi prietenos, ei clădesc zi de
zi, oră de oră un edificiu mareţ, cu migală
dar cu multă răbdare, acela al omului de
mai târziu, înzestrat cu informaţii şi
comportamente morale de mare acurateţe.
Învăţătorii sunt cei ce pun bazele unui
cunoaşterii , cei care adaugă în fiecare clipă noi dimensiuni micului orizont al vârstei
de şapte ani, senzorial sau raţional, descifrând tainele scrisului, cititului şi socotitului.
De la sunete şi litere, de la silabisit şi cititul ezitant, la lectura corectă, conştientă,
curentă şi expresivă, de la dialogul cu adultul greoi şi sfios în actul transferului de
informaţii, de la ―socotitul pe degete‖ la exerciţii şi probleme cu multe operaţii - iată un
drum anevoios parcurs de dascăli, cu paşi mărunţi şi cu cei mici de mânuţe, până la
deprinderile cu care vor opera ulterior elevii în restul anilor de studii.
Mă înclin cu veneraţie în faţa unor învăţăori a căror viaţă şi muncă au devenit
modele demne de urmat: Lucia Andrei, Maria Ciurel, Luminiţa Niculescu,
Maria Sârbu, Maria Argintaru, Doina Truşca, Constanţa Berca, Onu Popescu, Marcel
Guţa, Virgil Vasilescu, Ion Elena, Dorel Ciobanu – din generaţiile mai vechi, dar şi
cadre la început de drum: Burlan Georgiana, Stelescu Oana, Irina Stoichescu, Irina
33
Mutu, Ionuţ Popescu, Maria Rusu, Bouleanu Anca şi multi alţii, dascăli de excepţie
prin modestie, angajament profesional şi dragoste pentru meseria aleasă.
Pe mulţi dintre ei îi urmăresc şi acum, cu admiraţie şi duioşie, în tot ce fac pentru
cei mici: la clasă, pe terenurile de joacă, în excursii şi drumeţii, la filme sau spectacole
de bun gust etc. Cu ei cântă şi se joacă, cu ei cutreieră dealuri şi câmpii, sate şi oraşe,
fabrici şi uzine cu un singur ţel: lărgirea sferei de cunoaştere!
Învăţătorii sunt cei care trebuie să ştie şi să comunice elevilor cunoştinţe din toate
domeniile de activitate: limba română, matematică, istorie şi geografie,
ştiinţele naturii, muzică si desen, educaţie fizică – iată un ansamblu de probleme cărora
aceştia le fac faţă cu succes!
În unele cazuri, dascălii lucrează simultan, cu două sau mai multe clase,
desfăşurând aceeaşi activitate prevazută de programa fiecarei discipline de învăţământ.
Ei sunt , în acelaşi timp, personalităţi în viaţa fiecărui sat sau oraş: Nu le este
indiferentă activitatea economică a localităţilor, orientarea politică şi culturală, starea
socială a oamenilor etc. Mulţi dintre ei au îndeplinit şi îndeplinesc funcţii de conducere
la nivelul primăriilor, luptând pentru noile schimbari din viaţa poporului nostru care au
avut loc după Revoluţia din Decembrie 1989.
Reuniunile lor stiinţifice şi metodice lunare sau semestriale pun în evidenţă
interesul pentru noi şi eficiente metode de lucru cu elevii, experienţe individuale ,
preocupări culturale şi ştiinţifice, colaborări cu presa locala şi centrală etc. Nu este
deloc de neglijat efortul multor învăţători de a se perfecţiona profesional, urmând
cursurile universităţilor sau colegiilor. Este o mândrie a tuturor să întâlnim medici,
ingineri, jurişti, chimişti, informaticieni, scriitori, preoţi proveniţi din rândurile
învăţătorilor.
Iată de ce, de ziua lor- ―Ziua învăţătorului‖- a tuturor cadrelor didactice –
educatoare, învăţători, profesori, ingineri şi maiştri din judeţul nostru, le transmitem pe
această cale cele mai călduroase urări de sănătate şi succese în nobila misiune de
modelare a zeci de generaţii de tineri care se instruiesc pe băncile şcolilor gorjene. Fie
ca ziua învăţătorului să aducă cu sine, an de an, o mai mare recunoaştere şi preţuire a
muncii şi vieţii unor oameni care dăruiesc lumina, spre binele şi perenitatea valorilor
strămoşeşti.
―Gorjeanul‖,nr. 4181 din 30 iunie 2005
Prof. Gheorghe Lungan

34
COMANDANTUL

- Cunoaşteţi pe profesorul Ion Zorlescu ?


- Da. Este comandantul nostru de pionieri, ne-au răspuns în cor câţiva elevi de la
Şcoala Generală Tg. Cărbuneşti .
Prieten apropiat al purtătorilor cravatelor roşii, profesorul Ion Zorlescu a dedicat
şi dedică întreaga sa pasiune misiunii nobile încredinţate de partid, de a educa
tânăra generaţie.
Îmbinând armonia ţelurilor sale cu cele ale pionierilor, comandantul unităţi de
pionieri şi-a câştigat încrederea şi preţuirea unanimă a tovarăşilor săi de muncă.
Oricând îl întâlneşti alături de copii în activitatea colectivă. Pionierii handbalişti de
la Tg. Cărbuneşti, care au fost clasificaţi pe locul a II – lea la faza judeţeană, îl
numesc cu aceeaşi căldură „tovarăşul antrenor‖, iar cei din echipa de volei împart
bucuria determinată de obţinerea unor locuri de frunte în clasamentele sportive.
Alături de „căutători de comori‖ profesorul Ion Zorlescu este iniţiatorul unui
muzeu care, prin varietatea obiectelor colecţionate, oglindeşte aceste locuri.
Folosind cu pricepere întreaga gamă de activităţi în cercurile tehnice, artistice,
excursii şi drumeţii etc., a reuşit ca numărul mare de elevi şi pionieri să participe cu
plăcere la împlinirea dorinţelor lor, să manifeste interes şi pasiune faţă de
organizaţie.
Bucurându-se de stima colectivului de cadre din care face parte a căutat în
permanenţă să-şi perfecţioneze măiestria profesională, conştient fiind că, lucrând cu
elevii în activitatea didactică şi extradidactică , îşi împlineşte visul unei misiuni –
aceea de educator.
La cei 20 de ani ai Organizaţiei Pionierilor, îi aducem un călduros omagiu şi…
pioniereasca urare : „Tot înainte‖ !

GH. LUNGAN
― GAZETA GORJULUI‖,DUMINICĂ, 27 APRILIE 1969

35
Oameni crescuţi şi educaţi de partid:
Ing. ILIE STEFAN
Un băieţel de-o şchioapă, cu ochii mari şi blânzi, când abia reuşise să rostească
primele cuvinte pe care îl învăţase mama sa, când alături de alţi copii sărmani alerga
desculţ într–o cămaşă scurtă şi ruptă încerca un sentiment de mâhnire, care îl va
stăpâni multă vreme apoi : aceea care-i dăduse viaţă, care-l crescuse până atunci din
sărăcia în care să zbătuse atâţia amar de ani, încetă din viaţă. Micul orfan rămase să
îndure mizeria, să păzească turmele de oi ale bogătaşilor, alături de fluierul din care
doinea pe lângă cioporul de oi.
Copilul de 10 ani se trezi sub cerul liber, descătuşat de norii de smoală, de ceaţa
întunecoasă a pribegiei şi exploatării moşiereşti, o dată cu zorile luminosului 23
august.
Nu mult după aceea, şcoala îi deschide larg porţile. Apoi, după terminarea celor 7 clase
primare, băieţandrul care mai târziu avea să devină căutătorul comorilor ascunse –
inginerul petrolist Ilie Ştefan – a urmat liceul pe care l-a terminat cu bine. Mai târziu –
prin 1953, iată-l pe adolescentul Ilie Şerban păşind pragul Facultăţii de Petrol şi Gaze
din Bucureşti . Bucurându – se de grija părintească a partidului, studentul studia cu
perseverenţă tainele străpungerii straturilor milenare, în căutarea „aurului negru‖.
Terminând cu succes facultatea, veni pe plaiurile gorjene pentru a-şi aduce
contribuţia sa în noua schelă petroliferă de la Bâlteni. Astăzi colectivul brigăzii
conduse de inginerul Ilie Ştefan a reuşit să sape cu turbina, numai în 60 de zile un
volum de peste 2100 de metri – de două ori mai mult decât era prevăzut în deviz – fiind
promotorul introducerii acestei noi metode de muncă. Sondorii inginerului Ilie Ştefan
s-au angajat să sape sonda 5 C., la care lucrează în prezent, în trei luni – cu două luni
mai devreme decât prevede comanda geologică.
Crescut şi educat de partid , comunistul Ilie Ştefan , răsplăteşte prin munca lui
entuziastă, încrederea acordată de conducerea întreprinderii. De curând, brigăzii pe
care el o condace i s-a decernat drapelul roşu de brigadă fruntaşă pe secţia I foraj.
GH. LUNGAN
―ÎNAINTE‖, anul XVI, nr. 4794,Vineri 22 iulie 1960

36
Comoara din Bolboşi
În nici un caz nu m-am gândit la o comoară materială, când am început să
scriu aceste rânduri, ci mai degrabă la una spirituală, “ comori” ale neamului
românesc ce se pierd în negura vremurilor.
Cum, odinioară, străbăteam drumurile Gorjului , încântat de măreţia fiecărui
loc, am refacut, de această dată, un drum mioritic, într-o alternanţă deal – vale,
coborând pantele domoale ale Igirosului şi Ohabei, străbătând “valea” Conacelor,
până la o casă ţărănească,” mai la vale de Ivaşcu,” unde, surprins de acurateţea
sufletului oamenilor de aici, am descoperit “comoara”pe care am căutat-o îndelung
şi cu o perseverenţă de necrezut.
Este un” pui de om”, cu privirea enigmatică, în sus, spre stelele pe unde eu o
căutam, în consteleţiile Orion sau Andromeda, în Ursa Mare sau Ursa Mica, în
Lebada sau poate în Lira, ori în jos, spre negura adâncurilor, spre pământul
cufundat “într-o mare de întuneric”.
Şi , norocul mi-a surâs, descoperind un suflet minunat, un noian de sinceritate
şi nobleţe, de frumuseţe morală, cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Este un “bobocel
în floare”, un ”lăstărel de primăvară” din care se ridică parfumul persistent al
judecăţilor sale de valoare, al dragostei pentru esteticul din cele şapte arte.
Poartă un nume simplu: Elena-Constantina Dima.
În zbaterile sale sufleteşti, tânăra poeta “rătăceşte” prin noapte –“numai
noapte,/ nedesluşite şoapte, /iluzii, drumuri de lapte/ Numai noapte”.
Dar, o “Candelă aprinsă/În inima ninsă/ Bezmetică luce/ Patima dulce” îi luminează
drumurile ei ascunse…
Cu credinţa că ziarul nostru de suflet- Gorjeanul- va acorda atenţie unora din
creaţiile tinerei poete, îi dorim să ajungă” cât mai sus”, dincolo de stele, mesager al
locurilor gorjene al neasemuitelor valori plecate de aici spre eternitate.
Prof. Gheorghe Lungan
“GORJEANUL”, anul XV, nr.3758, Tg.Jiu, miercuri, 5 noiembrie 2003

37
II. MĂTĂSARI – TĂRÂM DE LEGENDĂ

Pe plaiuri mătăsărene
Călătorul venit aici în Mătăsari are satisfacţia de a parcurge un drum plin
de intimitate, dată fiind de poziţia geografică mai aparte a acestei asezări.
Dinspre Strâmba Vulcan ai senzaţia că te afunzi mereu în inima pădurilor
dese de stejar şi fag, dar, o dată ajuns pe piscul unui deal, se ivesc satele cu casele ca
nişte mărgele de mărgăritar înşirate de-a lungul văii Jilţului. Sat sau oras ? te-ntrebi
nedumerit, dar aceasta nu mai contează după ce localnicii îti devin interlocutori sau
prieteni.
Cât despre mine, semnatarul acestor randuri, pot să afirm că legătura cu
Mătăsarii are o vechime apreciabilă. Sunt peste patru decenii de la primul pas pe aceste
minunate locuri şi de atunci oamenii de aici mi-au devenit prieteni şi colaboratori
apropiaţi.
Localitatea, cetăţenii, valorile lor morale şi spirituale s-au etalat sub ochii
mei. Iată de ce acum mă aflu printre ei, într-un loc de muncă plin de seriozitate şi
răspundere, în vederea creşterii şi educării tinerilor mlădiţe mătăsărene.
Toamna acestui an a venit veselă şi plină de lumină şi căldură. A adunat
iar miile de şcolari la locul lor de muncă.
Într-un timp relativ scurt, această mare unitate de învăţământ a pregatit
una dintre cele mai ample acţiuni – Zilele liceului şi Fiii Jilţului – manifestare aflată la
cea de a III-a ediţie, în perioada 9 – 21 octombrie din acest an.
Bucuria şi interesul copiilor s-au evidenţiat pe tot parcursul ediţiei.
Programele culturale, sesiunile de comunicări ştiinţifice, întâlnirile, procurarea şi
confecţionarea obiectelor de recuzită, ordinea şi curăţenia – iată atmosfera acestor
zile!…
Am citit în sufletele lor acea bucurie, acel entuziasm pe care ţi le dă doar
succesul public -–"―scena‖ din mijlocul societăţii din care faci parte şi pe care îţi joci
rolul vieţii.
În zilele de ― apogeu‖ am venit devreme în localitate , dar nu erem primul.
Deja ― actorii‖ se rânduiau pe strada principală cu alură de bulevard, altădată, un
drumeag desfundat de ploile reci ale lui octombrie...
Un fluviu viu de tinereţe s-a revărsat atunci de la Monument spre Liceu.
Uniforme de liceeni şi şcolari , costume populare din zona de interferenţă Gorj –
Mehedinţi, un car alegoric intim, caruţele şi caii reveniţi în cotidian, ritmurile muzicii
populare şi moderne – acesta era pulsul dimineţii de 20 octombrie 2001.
Ziua întreagă însă a fost un film în turnare, cu actori autohtoni şi invitaţi
din ţară şi din Republica Moldova de peste Prut, Doina Gorjului, Teatrul ―Elvira
Godeanu‖,Grupul folcloric de la Izverna, dramatizarile şi montajele locale, soliştii şi
recitatorii şcolilor, focul de tabără, obiceiurile locale, retragerea cu torţe – iată uriaşul
spectacol din Mătăsari !
Totuşi se cuvine să aflăm cine era ― regizorul ― acestui grandios spectacol
cu largi reverberaţii în conştiinţa şi sensibilitatea oamenilor? Cui se datora ideea şi
38
lungul efort de concepere şi pregătire ? Evident, pe oricine ai fi întrebat, ţi s-ar fi
răspuns invariabil: dom‘ director!
Dom‘ director nu este altul decât profesorul de limba şi literatura română
DUMITRU DĂDĂLĂU, un om trecut de floarea vârstei, cu fruntea brăzdată de o
uşoară încruntare, un om harnic şi nobil, exigent cu sine şi cu cei din jur. El este unul
dintre fiii Jilţului, născut şi crescut la Croici – sat cocoţat pe coama unui deal dinspre
apus. Acolo, în prejma oamenilor cinstiţi şi harnici, urcând şi coborând pantele
abrupte, la plug, cu vitele, sau la cules, s-a călit ― dom‘ director‖ devenind omul simplu,
intelectualul de marcă de mai tarziu, îndrăgit şi respectat de o şcoală întreagă, de un sat
sau oraş - cum vrem să-i spunem – De acolo curge şuvoiul de simţire românească faţă
de valorile tradiţionale ale satului, dragostea şi preţuirea pământului natal.
Se cuvine să adresăm din toată inima cele mai sincere felicitări elevilor,
părinţilor, tuturor cadrelor didactice, conducerilor de şcoli pentru această manifestare
de prestigiu şi să mulţumim organelor locale pentru sprijinul neprecupeţit acordat
tineretului mătăsărean în fiecare zi, în fiecare an.

PROFESOR, GHEORGHE LUNGAN ―GORJEANUL‖, anul XV,


nr, 3263 , Tg.Jiu, vineri, 9 noiembrie 2001.

Şi s-au întors…
În numărul 3999 din 15 octombrie 2004 al prestigiosului nostru cotidian ―
Gorjeanul ― se prefigura una dintre cele mai mari acţiuni cultural educative din
Mătăsari – ―Fiii Jilţului‖ se-ntorc acasă ―ediţia a VII-a, manifestare ce adună an de an
mii de localnici la care se alătură cei plecaţi în diferite zone ale ţării, într-o revărsare de
bucurie şi fericire, mari şi mici, muncitori şi ţărani, elevi şi intelectuali sau mai bine-zis
―toată floarea‖ acestei acestei minunate localităţi de pe văile ascunse ale bătrânului
Jilţ.
Cine este ―magnetul‖ ce-i atrage cu o forţa nevăzută, izvorâtă din adâncul unei
inimi nobile şi curate de pe înălţimile Croiciului? Cine gandeşte în nopţile lui de toamnă
mohorâtă la binele şi mulţumirea consătenilor lui? Cine este motorul ―cu explozie‖ de
umanism şi bunătate fără margini? Cine este prietenul, părintele celor peste două mii de
elevi ai colegiului, conducătorul înţelept şi vizionar? Răspunsul este uşor de dat, de
acum, de fiecare dintre noi: un fiu al satului Mătăsari, întors ―la brazdă‖, cum l-ar
socoti Tudor Arghezi,Tică, Dădălău, dom` director, omul care ―nu are somn‖ până nu-
şi vede treburile făcute ― ca la carte‖.
Aşa a fost şi sâmbătă, 16 octombrie, zi de neuitat, după un program prelungit în
noaptea adâncă şi savurat de toţi cei prezenţi aici.
Am ―demonstrat‖ pe stada principală, am ascultat cu emoţie cuvintele calde ale
oaspeţilor noştri, Domnul deputat Ion Florescu, Domnul inspector şcolar Vasile
Gogonea, am urmărit programe artistice de certă valoare: Ansamblul artistic ―Doina
Gorjului‖ sub conducerea minunatului om de la poalele Parângului – Gheorghe
Porumbel, (Nota zece cu felicitări tuturor componenţilor orchestrei de neegalat,
soliştilor şi dansatorilor care au desfăsurat un program de mare rafinament şi cu
valenţe educative peste măsura aşteptărilor ! ) Formaţii ale Şcolii Populare de Artă din
Tg.Jiu, ( orchestra compusă din cadre didactice de specialitate, dirijată de vechiul meu
39
elev şi prieten Victor Ţambu şi solişti apreciaţi în frunte cu directorul acestei instituţii,
profesorul Viorel Gârbaciu, fluieraşii din Dragotşsti, sub bagheta Domnului învăţător
Petrică Păsărescu, dar şi programe ale unităţilor şcolare de pe raza comunei: Brădet (
toate laudele pentru învăţăarea Irina Stoichescu – conducătoarea programului de bun
gust şi de o interpretare duioasă ca însuşi sufletul ei curat!), Runcurel, Croici şi
Mătăsari. Profesorii, diriginţii, învăţătorii şi elevii lor, de la gradiniţă şi până la liceu şi
şcoala de arte şi meserii s-au dovedit cei mai fideli şi apropiaţi colaboratori în
îndeplinirea unor gânduri şi direcţii date de conducătorul nostru. Merită să amintim
câteva nume: Floarea Dădălău, Ion şi Luminiţa Dădălău, Cornel Toma, Zizi
Ceauşescu, Oana Băzăvan, Elisabeta Nişulescu, Bianca Ciortan, Emilia Ciobotea,
Carmen Pădureţ, Ion Săceanu, Ileana Dădălău, Viorica Buruiană,
, Elida Stăniloiu,, soţii Dorel Ciobanu şi lista ar putea continua cu toţi cei peste o sută
douăzeci de dascăli.
Întrecerile sportive ― pe ploaie‖ au fost urmărite de un mare număr de cetăţeni şi
elevi care nu s-au lăsat intimidaţi de cădrile mărunte şi reci.
Vizionarul ―dirijor‖ nu s-a lasat înduplecat de vremea ploioasă şi a dispus
continuarea activităţilor. Şi, ca un făcut, vremea s-a stabilizat şi ―retragerea cu torţe‖,
―focul de tabără‖ sau ― carnavalul tinereţii‖ s-au desfăşurat ca un punct culminant în
―marea aventură‖ a tinereţei noastre.( Ştiu, dragi cititori, că în sufletele dumneavoastră
retrăiţi clipe de fericire la gândul ce vă duce spre amintirile din trecut, spre zilele fericite
ale copilăriei!)
Ca dascăl ―în vârstă‖, mă simt legat de aceste activităţi şi sunt convins că
experienţa din Mătăsari poate fi preluată de toate unităţile şcolare din Gorj, mai ales că
există un potenţial didactic de mare angajament instructiv-educativ, de fineţe şi
moralitate creştină, pentru contracararea efectelor secundare venite pe diverse canale
de la periferia societăţii noastre postrevoluţionare.
Mă gândesc la vizite reciproce între şcoli, la întâlniri de suflet cu dascăli de elită,
la drumeţii şi excursii, la concursuri sportive şi culturale, la marcarea unor trasee
turistice, la cicloturism, la slujbe religioase comune s.a.
Prof. Gheorghe Lungan
―Murmurul Jilţului‖ octombrie 2004

40
LUNGA VARĂ FIERBINTE…

Aşa gândesc oamenii


cu toţii: ― de-ar trece iarna
mai iute, şi-ar veni
primăvara‖!… Dar eu, cu o
mică deosebire, am fost
obişnuit să nu râvnesc la un
anume anotimp, ci să aştept
cu răbdare să treacă unul şi
să vină celălalt, cu capriciile
fireţti, cu bucuriile şi
necazurile pe care ―mama
noastră natură‖ le aduce cu
sine. Şi au trecut pe langă
mine, şi eu pe lângă ele, toate
anotimpurile, în fiecare an:
peste şaizeci de primăveri, de veri, de toamne şi, de asemenea, peste şaizeci de
ierni…Câte vor mai trece, oare ?…
A venit şi vara lui 2004. Şi o aşteptam! Mi-era dor de altădată, de demult şi de
aiurea, de satul Găvăneşti… Mă vedeam la nouă ani când aparţineam vălurelelor
Jaleşului răcoros, la Pluta lui Ştefan, la Poieni, în urma turmei de oi, ori în Valea
Neagră, cu carul după surcele…Mă văd ţi acum, la paisprezece ani, părăsind satul în
care văzusem lumina zilei, într-o toamna aurie, în prima mea toamnă! ( De ce oare nu
venisem pe lume într-o primăvară, căci aşa le spun eu învăţăceilor, ca viaţa umană
corespunde schimbările ciclice ale naturii! )
Hai, să depănăm, pe rând, această ― lungă vară fierbinte‖.A venit repede, cu
întregul ei cortegiu de specificităţi, cu soare cald şi luminos, de când răsare de după
dealurile Rasovei şi până apune dincolo de pădurile din Târseici şi Valea Neagră. A
veni cu prima praşilă a porumbului semănat târziu, din cauza ploilor care , acum, se
lasă chemate de Paparudele din Găvăneşti sau Mătăsari. Mi-a adus săptămâni în şir de
expunere la soare, în Blăjeştii mei natali, într-o încrancenare cu pământul tare ca
betonul, în care rezistă eroic firicelul de porumb, speranţa viitorului nostru al
tuturora…Ce căldură! Ce lumină! Ce sudoare! Dar nu-i nimic, ne-am ales cu o
modificare substanţiala a culorii pielii,cu bronzul acela activ, deosebit fundamental de
cel dobândit întins alene pe nisipul mării.
S-a maturizat fânul…Ce trifoi, ce flori multicolore vor fi răpuse de coasa
bătrânească! Am alergat într-un suflet în vale, prin pruni, şi am adunat un buchet de
vară: roman şi romaniţă, măzărică şi scânteioare,sânzâiene şi sunătoare, şi nu le mai
ştiu pe numele de altădată , întâlnindu-mă foarte rar în aproximativ patruzeci de ani,
cât am lipsit de langă ele.
Şi prunele: albe, vinete, oarzăne, popeşti, poroabe, ciorăşti, la care am mai
adaugat unele de soi, dar nu ştiu sigur cum le zice fructelor acestui prun ―nobil‖,
41
integrat între fraţii lui ―ţărani‖, cum
s-au ivit şi crescut până la coacere
sub ochii mei de altădată ! Evident,
mi-e dor de altădată, de trecut şi
inefabil…
Şi pădurea: ce verde crud, ce
freamăt reconfortant, ce simfonie !
O simt în mine, cu adâncurile şi
înfiorarea firească, de când căutam
vitele pierdute,sau făceam pe eroul
temerar al hăţişurilor…Oare, o mai
fi stejarul din Poieni, unde
improvizam ţâţeica? Dar făntâna
lui Ruşeţ sau buduroiul lui Păunu? Cum or arăta copacii de la Ogaşul cocoşat? Sigur,
în vara aceasta mă voi întâlni neaparat cu vechile mele‖ cunoştinţe‖…
Sub aspectul sonor al vieţii, mă aştept s-aud păsările cântând în padurea lui
Băluţă, câinii lătrând pe uliţa denivelată a satului de o sută de familii. Vor cânta cocoşii
la miezul nopţii , sau despre ziuă. Nu vor lipsi gâştele şi raţele gălăgioase, găinile
lăudăroase pentru un ou de trei mii de lei. Vacile vor mugi de la capul satului, dând de
veste întoarcerea de la păşune.
Sunt sigur că mai rezistă singura cale de comunicare orală, cu voce tare:
Linăăăă!, Măi, Ioane!, Huoa, huoa! Sări, dodă Gică!, dar şi râsetele zgomotoase, pline
de voie bună ale grupurilor de muieri întinse, la bârfă, pe iarba cruda de la Coastă.
Serile de acum sunt mai moderne: se aprind becuri pe uliţă, cam rare, dar e un
semn. Se adună oamenii pe la porţi şi încearcă să termine dialogurile începute fie la
cosit, fie la prăşit…
Dar n-am să mă las; ce mi-am pus în gând, o să fac: schimb casa din temelii, pun
flori , îngrijesc via şi prunii, am un măr în grădină, trebuie să-l altoiesc, fac şanţurile şi
construiesc o bancă la poartă pentru cinci- şase persoane, ce să mai vorbim, mă-ntorc la
origine. Voi găti făsui şi varză, voi bea ceai de tei şi voi servi ţuica de corcoduşe şi de
prună, fără să mă-mbăt, cum e obiceiul, că m-arată lumea cu degetul:‖uite, dascălul!…
Dar, ce simt? M-apucă un alt dor, mai actual, mai de departe, mai profund: dorul
de Mătăsari, de Brădet şi Runcurel, de Croici şi Brădeţel, şi nu-s satele mele, dar mă
leagă fire nevăzute, fie intelectuale, fie psihologice, căci aici am găsit ultimele identităţi
de prietenie, de colegialitate, de iubire şi ură, certitudini şi îndoieli, minciună şi adevăr,
sinceritate şi falsitate, muncă şi lene, într-o toamnă apropiată, trecând de atunci încă
trei…
Mă-ntreb ,câte doruri ar trebui să am, izvorâte din trecut, din Banat şi Bucureşti,
din Cluj-Napoca şi Craiova , din Iaşi şi Galaţi, din Alba Iulia şi Brasov; din toată ţara!
Care ar arde mai mult în sufletul meu potopit de-atata dor? Sigur, e unul ascuns, de nu-
l ştie nimeni, un dor pentru eternitate...

Prof. Gheorghe Lungan


“GORJEANUL‖ . 3941, Tg.Jiu, marţi, 27 iulie 2004
42
NOAPTE DE OCTOMBRIE
Când gândul mă îndeamnă să scriu despre Mătăsari, doamne, câte titluri îmi vin în
minte: ―Lumini şi umbre‖, ―Stelele de pe Jilţuri‖,‖Visul unei nopţi de toamnă‖…
Totuşi, ― Noaptea de octombrie‖( 19 spre 20) se potriveşte cel mai bine, căci a
fascinat prin farmecul ei mii de suflete, de la mic la mare, de la localnici la diferiţi
oaspeţi.
S-au scris multe şi minunate rânduri în presa noastră locală, dar momentul
culminant al sărbătoririi ―Fiilor Jilţului‖ avea să se declanşeze o dată cu lăsarea serii.
Ce noapte de basm venea! Dinspre dealurile semeţe ―ieşea luna din Brădet‖, se ridica
încet, maiestos şi, parcă, mult mai plină de strălucire – ―vatră de jăratic‖, ―stăpâna
bolţilor şi-a mării‘. Puţin mai târziu avea să asiste la o nouă strălucire pornită de pe
principala arteră a Mătăsarilor. Erau miile de torţe-luminiţe purtate de elevii colegiului
din localitate. Păşeau tăcuţi, încărcaţi de emoţie. O privire panoramică lăsa impresia
coborârii stelelor pe pământ, declanşând o puternică uimire a întâlnirii cu sublimul.
Lumini şi umbre – într-un tot uniform; oameni şi lumini veniţi de prin văi şi dealuri…
― Vezi dumneata, mi se adresează un om cu glasul tremurat de emoţii sau de
fericire, ce e mai nobil şi mai sfânt decât să dai semenilor tăi bucurie şi încantare! Cum
poţi sta indiferent în faţa unor locuitori care sunt dornici de cultură şi civilizaţie! Omul
aşteaptă de la tine lumină şi, dacă nu o primeşte, se îndepărtează, îşi găseşte singur o
―supapă de respiraţie‖ care, de cele mai multe ori îl duce la eşec‖…
Îl ascultam cu atenţie şi îi urmăream fiecare gest, fiecare mişcare. A luat o torţă
aprinsă din mâna unui micuţ şi s-a apropiat de un uriaş mănunchi lemnos. Era
momentul aprinderii tradiţionalului foc de tabără…
O imensă flacară şerpuindă a pornit spre cer - mesager al credinţei miilor de
spectatori în Dumnezeul nostru care şi-a întors faţa din nou spre noi, pentru iertarea
păcatelor…
―Lumină din lumină‖, hore în jurul focului, veselie, armonie, pasiune, fericire –
asta-i pofta ce-am poftit‖-continua să-mi spună interlocutorul meu.
Privea spre înalt cu ochii lui ageri şi blânzi, iar eu abia îmi stăpâneam târziile
emoţii de fericire…
―Parcă uit totul: greutăţi materiale, nopţi nedormite, împotriviri, ironii, piedici şi
mă bucur ca un copil când citesc în ochii tuturor mulţumirea, deconectarea,‖fericirea
săracului‖ pe care nu oricine le poate da.‖
Cântece, dansuri, glume,poezii se perindă în jurul focului într-un şuvoi nestăvilit.
Mişcare, schimb de impresii, prietenii, un sărut ―pe furate‖, stângeri de mâini,chiote de
fericire…Percepem o rugăminte trecută pe la urechile noastre, sigur de la un oaspete, o
fetiţă blondă, înaltă, subţirică la mijloc ca un lujer de trestie:‖ Spune-i, mamă,
directorului nostru să facem şi noi‖…

43
Am înţeles. ―Ai auzit? O rugăminte fierbinte. În loc de intrigi, bârfă, ceartă
―pentru ciolan‖, oamenii aşteaptă viaţă, sinceritate, ataşament, prietenie şi ,evident,
bunăstare. De la cine, măi nea Ghiţa? De la noi. Noi suntem luminătorii. Noi ştergem
ignoranta, durerea, sărăcia, deprimarea. Noi sădim în sufletele celor mici bunătatea,
altruismul, toleranţa, întrajutorarea, respectul reciproc‖…
Tăcuse, parcă înfundat de un regret. Mulţimea începuse să cânte. Mai întâi într-
un ―murmur‖ armonic, apoi crescendo:
―Foaie verde de dudău‖…
şi cântecul străbătea văile Jilţului, întorcându-se în ecou: Dă-dă-lău , lău, lău ,lăuuu…
―Foaie verde de-o sipică‖…
Ti-că, Ti-că, Ti-că, Tică!
Nu m-am putut aduna o vreme, dar am găsit această seară. Am trăit multe, şi
bune şi rele. Aş fi vrut să fie de faţă toţi directorii de şcoli din judeţ, toţi primarii, toţi
părinţii, tot judeţul…
Cer prea mult? Atunci, lasă-mi, Doamne, Mătsarii –―iubirea mea dintâi şi visul
cel din urmă.‖
―Gorjeanul‖, sâmbătă 09, duminică 10 noiembrie 2002
Prof. Gheorghe Lungan

Două mii şi una de inimi

A scrie despre Mătăsari este un lucru greu, deoarece fiecare acţiune din
perimetrul acestei localităţi uimeşte prin profunzimea valorilor morale,prin numărul de
participanţi atraşi parcă de un magnet nevăzut.
Aşa se poate spune despre ziua de l8 decembrie 2001, când, sub ―bagheta‖
eminentului ―dirijor‖ (de acum, un nume consacrat şi îndrăgit de la pruncii din
grădiniţă şi până la cel mai vârstnic mătăsărean – profesorul DUMITRU DĂDĂLĂU)
două mii de inimi tinere au vibrat în acelaşi ritm cu o altă inimă mare în care bate
constant şi imaculat credinţa şi bunătatea, dragostea şi sinceritatea, nădejdea şi
încrederea în dăinuirea peste milenii a neamului românesc.
Inima celui căruia îi adresez, cu evlavie, aceste rânduri este a Înalt Preasfinţiei
sale TEOFAN- mitropolitul Olteniei.
Întâlnirea aceasta era parcă aşteptată de mai bine de o jumatate de secol, timp în
care în sufletele noastre s-au acumulat multe întrebări la care numai un singur raspuns
trebuia să vină: credinţa în Dumnezeu şi în libertate! A venit, căci nimic nu e mai
presus de voinţa Domnului!
Concepută într-un spectru larg, acţiunea de la Mătăsari a cuprins un spectacol
închinat sărbătorilor de iarnă de mare rafinament, vizita la muzeul local, orientarea
şcolară şi profesională a elevilor claselor a VIII-a, ―dialogul‖ cu Moş Crăciun – toate
subordonate întâlnirii cu mitropolitul Olteniei.
Aşteptat cu multă căldură de cei două mii de şcolari din Mătăsari, Ciuperceni,
Câlnic şi Teleşti împreună cu profesorii lor, oaspetele de seamă a reuşit să declanşeze
44
acel sentiment de coeziune sufletească, uimind prin puterea de comunicare cu un
număr aşa de mare de participanţi.
Pentru un scurt moment, gândurile mele s-au refugiat în istoria de aur a
neamului şi am ―revăzut‖ pe mitropoliţii Varlaam, Dosoftei, Simion Ştefan… şi mi-am
întors apoi cugetul spre acest ―păstor‖ al Olteniei noastre milenare. Vorbele sale,
sfaturile, îndemnurile, chemarile către noi se revărsau coerent şi sigur, într-o atmosferă
de linişte deplină.
A urmat o replică a formaţiilor Colegiului Naţional: cântece de stea, colinde,
jocul ursului, jocul caprei, piţărăii, pluguşorul, sorcova, într-o notă specifică locurilor.
Vocile calde şi tinereşti au răsunat parcă mai puternic şi mai sigur ca niciodată. ―
Moşul‖ a fost destul de darnic cu toţi cei prezenţi: de la tradiţionalii colăcei la cadourile
mult râvnite de cei mici.
Prezenţa la această manifestare a domnului subprefect al judeţului, Eugen
Vâlceanu, a părintelui protopop Vlădoiu şi a domnului inspector şcolar Constantin
Rovenţa a dat un plus de grijă şi de respect pentru şcoala gorjeană şi acţiunile ei.
Încheiată pe fondul unei mulţumiri sufleteşti prin rostirea rugăciunii ―Tatăl nostru‖,
întâlnirea de la Mătăsari a fost cotată ― magnifică‖, de neuitat, istorică, unică în
analele acestei unităţi.
Este de datoria celui ce scrie aceste rânduri să constate că la Mătăsari s-a născut
un nou şi viguros interes pentru cultură şi civilizaţie, pentru tradiţie şi credinţă. Acest
lucru rezidă în atitudinea oamenilor, a elevilor şi a îndrumătorilor lor.
Pentru cei care nu au trecut prin Mătăsari vreodată, evident, totul pare o
―poveste de iarnă‖, dar aceasta poveste este trăită, este dorită şi finalizată.
Comparând măsurile luate la Tg-Jiu de organele locale în întâmpinarea
sărbătorilor de iarnă, se poate spune ca la Mătăsari (incinta Colegiului Tehnologic) a
lucrat o ―mână‖ identică cu cea a Tg-Jiului; este mâna lui Dumitru Dădălău şi a
subordonaţilor săi.
Încheind aceste rânduri, fac oficiul de a transmite din partea mătăsărenilor cele mai
sincere gânduri, urările de sănătate şi fericire tuturor elevilor, profesorilor şi cetăţenilor
acestui minunat judeţ de la poalele Parângului. La mulţi ani! Profesor
GHEORGHE LUNGAN
―GORJEANUL‖, 3293, Tg,Jiu, vineri, 21 decembrie 2001

45
AVERE, PUTERE, SPIRIT

Mătăsari…
Nume venit din negura vremilor, poate o dată cu mătasea orientală, sau poate
din valoarea şi rafinamentul oamenilor din aceste locuri asemuit cu inegalabilul şi mult
râvnitul material produs cu migală şi răbdare de fiinţe necuvântătoare. Poate de aici să
se fi transmis, ca un fir de mătase, tradiţiile de hărnicie şi cuminţenie ale oamenilor de
peste două milenii, sau în alt fel zis, generaţie de generaţie a adunat rodul hărniciei, bob
cu bob, sporind averea Mătăsarilor.
Averi materiale, averi spirituale izvorate din pricepere şi munca, din demnitate şi
respect pentru vatra străbună , din caracterul lor dârz şi neabătut din faţa oricăror
vicisitudini pe care le-au depăşit de-a lungul acestei lungi şi nemaiştiute perioade.
Mătăsari…Localitate ascunsă între două şiruri de dealuri domoale, cu păduri şi
locuri golaşe , a fost blagoslovită, parcă, de Dumnezeu să dea oamenilor atâta avere pe
măsura credinţei şi hărniciei lor: "aurul negru", "aurul verde", rodul pământului,
podoaba viilor şi a pomilor, libertatea animalelor domestice…
Dar una dintre cele mai scumpe averi ale mătăsărenilor este şcoala. Şcoala unde
de peste o sută treizeci şi doi de ani ei au deprins tainele universului vieţii oamenilor, au
desluşit cu uimire misterele naturii, atât de darnică cu ei, dar tot atât de ascunsă.
Unsprezece localuri, cu nouăzeci de săli de clasă, cu laboratoare moderne, cu
baze sportive şi ateliere găzduiesc peste două mii de elevi, de la grădiniţă , până la liceu
şi şcoala de arte şi meserii, vegheaţi cu grijă de o sută douăzeci de cadre didactice. O
avere de mii de miliarde de lei , aflată pe mâna celui mai gospodar şi mai ager
cârmuitor, care, întocmai poetului îsi apara "sarăcia şi nevoile şi neamul".Fireşte,
nimeni din Mătăsari, sau din judeţ nu mai are nevoie de destăinuirea numelui acestui
urmaş, poate, al lui Litovoi, sau Basarab, sau Mircea sau Mihai…
De unde vine puterea? s-ar întreba oricare cititor al acestor modeste rânduri, dar
şi-ar răspunde singur: din acest grup uriaş de elevi şi cadre, strânşi ca într-un
mănunchi , ce nu poate fi destrămat de nimeni.
Dascăli tineri, dascăli maturi au înţeles această "chemare", venită parcă din
istorie să treacă din averea spirituală, ca o ştafetă, tinerilor din ziua de azi, cu un
îndemn şoptit, parcă la urche, testamentul sfânt al străbunilor lor.
Puterea vine din nobleţea şi dăruirea unor dascăli cu nume simple, dar cu fapte
mari: Dumitru, Floarea, Ion, Luminiţa Dădălău, Zizi Ceauşescu, Carmen Padureţ, Ion
şi Otilia Săceanu, Cornel Toma, Elena Dima, Maria Udriste,Irina Stoichescu şi mulţi
alţii. Puterea vine din "furnicarul " de elevi: Ilie Pârvu, Oana-Maria Velica, Laura
Diţa, Miuţa Dobromirescu, Miruna-Mihaela Ivan, Ramona-Mihaela Ciortan, Florin
Stăniloiu, Alexandra Buşă, Andra Lazăr, Ionela Stăniloiu ş.a. care au înţeles că şcoala
este un "sanctuar", o"cetate" a ştiinţei,"un loc sfânt de aflare a adevărului despre lume
şi viaţă".
Puterea vine din unitatea de monolit în gândire şi în fapte în jurul unui om care
nu-şi precupeţeşte zilele şi nopţile pentru un ideal, pentru o oază de fericire şi de
cunoaştere.
Averea şi puterea mătăsărenilor duc inevitabil la un spirit sănătos, o minte
limpede, o raţiune şi un caracter aparte. Aici, în acest" atelier" de călire intelectuală şi
morală, pe băncile "colosului" din Mătăsari mii de tineri vin în contact cu fapte,
fenomene, idei, acţiuni de o mare profunzime.Aici desprind adevăruri incontestabile,
46
pricep roata lumii şi viteza învârtirii ei in timp şi în spaţiu, aici desprind în două: binele
de rău, frumosul de urât, iubirea de ură, dreptatea de nedreptate.
Priviţi din interior, cu ochiul sincer şi îngăduitor, copiii noştri se transformă cu
fiecare clipă. Îi văd adesea cum se întristează, cum se bucură, cum te privesc, poate, ca
pe un miracol, sau, poate, ca pe un obstacol nedorit, dar totdeauna trecând uşor de la o
stare la alta. Ma întreb atunci, privind în urmă, câti ochi ne-au privit cu drag şi câti cu
unele rezerve. Nu e nevoie de un calcul; viaţa confirmă sau infirmă multe taine...
Spiritul mătăsărean, înţeles ca societate în întregul ei, cu oameni consideraţi ca
purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale, face cinste locurilor pe mai multe
spaţii geografice interne sau externe. Mă refer aici la unele nume de excepţie, trecute
prin acest "sanctuar": Joavină Ion, Bălan I. Gheorghe, Constantin Băleanu,
Constantin Panfiloiu, Nicolae Dădălău, Ion Caruntu, Dumitru Băleanu, Alexandru Ion
şi mulţi alţii.
"Averea ,Puterea şi Spiritul" din Mătăsari au atras atenţia multor străini, care au
văzut aici "o uzină vie", un "laborator spaţial", "o unitate cu foc continuu". Este
deajuns să amintim cuvintele calde ale oaspetei amenricane Karen Martin din statul
Ohio, care spunea:"Este magnifică…este peste aşteptările mele…este fără
egal"…Cuvinte de preţuire a avut şi Înalt Prea Sfantul Teofan, mitropolitul Olteniei şi
Arhiepiscop al Craiovei - unul dintre cei mai culţi şi mai sinceri reprezentanţi ai
bisericii noastre care a văzut în Mătăsari adevăratul loc de creştinătate, demnitate şi
preamărire Dumnezeiască.
Nu ştiu dacă vorbele mele vor fi supuse îndoielii, dar ştiu că toţi care ar vizita
această unitate, ar pleca plini de satisfacţii şi de convingeri la faţa locului.
Călătoresc zilnic spre Mătăsari, dar de fiecare dată parcă vin întaia oară şi mă
minunez de acest "cuib" de locuitori inegalabili.
Prof. Gheorghe Lungan
― Gorjeanul‖, miercuri, 28 februarie 2004,p.6

47
“AMBASADORII” MĂTĂSĂRENI

Pe baza meritelor obţinute până în prezent la Concursul Naţional de


Miniproiecte de Mediu, un grup de cinci elevi şi un însotitor de la Colegiul
Naţional Tehnologic Mătăsari va participa, în perioada 14 – 21 iulie 2002,
la Tabăra Muncel din judeţul Iaşi.
Elevii din Mătăsari au fost recrutaţi în funcţie de cerinţele concursului
care va fi structurat pe două secţiuni: ciclul primar şi cel gimnazial.
Din programul acestei prestigioase activităţi am reţinut: întâlnirile cu
profesori ai Facultaţii de Geografie-Geologie ai Universităţii ―Alexandru
Ioan Cuza‖ din Iaşi, concursuri pe teme de ecologie şi protecţia mediului
(chestionare tip grilă) ,elaborarea de proiecte model de protecţia mediului,
prezentarea de proiecte premiate la faza naţională, excursii tematice în
judeţele Iaşi şi Neamţ, zonele atinse de poluare etc.
Asadar, ― ambasadorii‘‘ localitatii Matasari vor duce cu ei realizari
insemnate din anii precedenti pe aceasta linie, precum si proiecte viabile de
pastrare si conservare a mediului dintr-o zona expusa extinderii poluarii.
Cunoscând direct capacităţile şi preocupările copiilor din Mătăsari,
îmi exprim convingerea ca şi în acest an ei se vor întoarce victorioşi,
înscriind astfel un nou şi important succes în ―cartea lor de vizită‖.
La plecarea spre Iaşi, colectivul didactic le urează drum bun şi …baftă!
Profesor, Gheorghe Lungan
― GORJEANUL‖, vineri 12 iulie 2002, p.2

48
Lumini şi umbre

Intrată în tradiţie, sărbătoarea ― Zilelor Liceului ― şi a ―Fiilor Jilţului‖ adună an


de an mulţimea de mătăsăreni într-o impresionantă activitate culturală în care mic cu
mare îşi etalează mândria, bucuria şi satisfacţia de a se numi ―fiu al acestor meleaguri‖.
Deschiderea oficială a seriei de manifestări, la 1 ocombrie anul acesta, a debutat
cu o expoziţie de pictură ―Culori perene‖- expresie a simţirii umane, redate într-o
reuşită tematică coloristică, menită să încânte ochiul vizitatorului.
Expoziţia a reunit cele mai reprezentative lucrări ale Octaviei Cazan şi elevilor
săi, sub auspiciile Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bucureşti şi Colegiului Naţional
Tehnologic din Mătăsari.
Este vorba de cei mai talentaţi artişti plastici, care, vreme îndelungată s-au
pregătit sub îndrumarea doamnei Octavia Cazan, membra a C.I.V.A.S.U.A. din 1994, cu
expoziţii în ţară şi în străinatate. Pictori ca: Guţă Constantin, actualmente director al
Casei de Cultură din oraşul Rovinari, Constantin Răuţi, Sorin Covaciu- toţi absolvenţi
ai Liceului Industrial Nr. 2 din Tg.Jiu unde a funcţionat şi doamna Octavia Cazan,
precum şi alţi tineri: Alina Georgiana Răuţi, Florin Văcaru şi Alina Mladin se regăsesc
cu numeroase exponate în ulei, acuarelă tempera şi guaşă. Vizitatorul poate admira,
imortalizate pe ―pânză‖, imagini din mirifica natură a Gorjului milenar, portrete ale
unor oameni ai locurilor, de la ţăranul apăsând cu pieptul pe coarnele plugului, la
revoluţionarul şi patriotul, la omul de ştiinţă şi cultură etc.
Merită evidenţiate lucrările privitoare la ocupaţiile gorjenilor din sfera
arhitecturii, agriculturii sau, mai nou, din industria modernă a României.
Este de mare încantare să priveşti aceste lucrări, să distingi elementele specifice
artei plastice: dispunerea în planuri apropiate sau depărtate, perspectiva panoramică,
ansamblarea, cromatica şi nu în ultimul rând valoarea corespondenţei cu realitatea
lumii înconjurătoare ce ne cade sub simţuri.
Pictura – una dintre cele şapte arte – şi-a facut loc printre preocupările oamenilor
din cele mai vechi timpuri. Este un fapt îmbucurător că oamenii acestor meleaguri
dovedesc nu numai preţuire pentru valorile existente, ci şi interes pentru creaţie, pentru
intrarea ―glorioasă‖ a unor creatori locali în rândurile marilor pictori români şi străini,
aşa cum o fac realizatorii expoziţiei deschise în incinta liceului din Mătăsari.
Această activitate de ordin estetic şi , fireşte, psihologic poartă amprenta
preocupărilor neobositului nostru director, profesorul Dumitru Dădălău, care
nu pierde nici un prilej de a etala munca unor elevi şi cadre didactice în procesul de
instruire şi educare a tinerei generaţii.
Ca un‖ tânăr‖ profesor la aceasta unitate, aduc cuvinte de preţuire şi respect
pentru o muncă plină de dăruire şi dragoste ce se desfăşoară aici, la Mătăsari, despre
care am auzit multe cuvinte de laudă. Acum trăiesc şi particip nemijlocit la acest proces
de mare marcă, poate unul dintre cele mai serioase din şcolile Gorjului.
Prof. GHEORGHE LUNGAN
“ Murmurul Jilţului” februarie 2003

49
Când primeşti cravata,
s-o păstrezi cu drag!

Sub acest generic,zilele trecute, la Şcoala Generală din Mătăsari, o nouă


„promoţie‖ de tineri şoimi ai patriei a fost primită în rândurile pionerilor.
Am urmărit cu adâncă emoţie adunarea de primire de noi membri, cu gândul la
cei 36 de ani scurşi de la crearea primelor detaşamente de pionieri din ţara noastră din
care autorul acestor rânduri a făcut parte.
Ceremonialul pionieresc desfăşurat sub conducerea comandantei dataşamentului
clasei a IV-a A , Dădălău Nadia, a stârnit momente de adânci trăiri afective: aducerea
drapelelor cu intonarea Imnului Republicii Socialiste România, raportul, deviza,
înmânarea cravatelor roşii cu tricolor, excelentul program artistic şi fotografierea
detaşamentului.
Merită să evidenţiem şi unele dintre numele celor primiţi: Porodan Melania,
Petroiu Ionela, Bădescu Carmen, Bâltac Mihaela, Roman Irinel, Stoleru Florentina şi
alţii care s-au angajat în aceste momente solemne să devină cetăţeni demni ai scumpei
noastre patrii şi s-o slujească cu credinţă, pentru prosperitatea şi fericirea tuturor.
Un cuvânt de preţuire se cuvine şi inimosului colectiv de cadre de la această
şcoală care, în tot ceea ce face, manifestă maturitatea şi dragostea faţă de misiunea
încredinţată de partid.
Urăm şi noi din toată inima noilor pionieri din Mătăsari „TOT ÎNAINTE!‖
Prof. Gheorghe Lungan
―Gazeta Gorjului‖,nr. 2646,duminica, 27 octombrie 1985,

CONSILIUL PROFESORAL –CENTRU DE


PERFECŢIONARE CONTINUĂ
A CADRELOR DIDACTICE

Articolul 17 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ


preuniversitar precizează ca ―răspunderea pentru realizarea politicii educaţionale la
nivelul unei localităţi revine consiliului profesoral local, iniţiativele acestuia respectând
însă politica educaţională la nivel naţional‖.
Întrunindu-se semestrial, în adunări de analiză a muncii desfăşurate , lunar, sau
ori de câte ori este nevoie, pentru dezbaterea unor probleme de ordine interioară, teme
profesionale – ştiinţifice sau metodice, consiliul profesoral devine astfel un organism
viu, un adevărat centru de perfecţionare a muncii instructiv-educative din şcoală.
Fără a însera aici atribuţiile acestui organism, am ales spre exemplu o activitate
de perfecţionare de la Colegiul Tehnic din Mătăsari, activitate concepută şi ―dirijată‖
cu multă măiestrie de directorul unităţii, profesorul Dumitru Dădălău. Mă refer la
creşterea continuă a experienţei în domeniul muncii didactice , folosind acumulările
cadrelor cu vechime şi bune rezultate la clasă.
50
Colectivul didactic numară peste 120 de învăţători şi profesori de diferite
specializări, din care jumatate sunt la începutul carierei. Aşa că ,din start, iniţiativa
conducerii este de bun augur.
―Minivacanţa‖din acestă lună a permis celor 30 de învăţători şi educatoare să
realizeze un util schimb de experienţă cu profesorii de la învăţămantul gimnazial.
Asistenţele la ore, discuţiile purtate cu fiecare dintre colegii acestora au avut drept scop
găsirea de soluţii în vederea creşterii gradului de pregătire a celor mici, a deprinderilor
de muncă intelectuală, precum şi a voinţei individuale de a se instrui şi educa prin
filiera şcolii noastre.
În cadrul consiliului profesoral, pe baza observaţiilor culese, într-o anumită etapă
sunt puse în discuţie o serie de probleme care se cer rezolvate. Alături de cadrele
didactice, o contribuţie majoră o aduc consiliul elevilor cât şi comitetele cetăţeneşti de
părinţi care participă lunar într-un număr impresionant şi cu contribuţii demne de luat
în seamă.
Activitatea de la Colegiul Tehnic din Mătăsari se distinge printr-o notă de
profesionalism, de seriozitate şi angajament. Fie prezentarea unor materiale de analiză,
planuri manageriale sau referate ştiinţifico-metodice, prercum si dinamismul
dezbaterilor – toate duc spre cresterea calitatii muncii, spre o nouă treaptă a
acumulărilor experienţelor didactice.
Aşa cum preciza directorul unităţii noastre, fiecare profesor şi învăţător trebuie
să-şi reconsidere raportul cu cel educat, pătrunzând cu tact şi cu discernământ în
sufletul fiecăruia, înţelegându-i, atât bucuriile dar mai ales durerile, mai mari sau mai
mici, şi să acţioneze eficient asupra cauzelor care le produc. O comunicare afectivă cu
elevul duce sigur la mai bune rezultate, decât aceea a situării pe poziţii autoritare şi
inflexibile, care poate avea urmări de nedorit. Elevul angajat permanent în munca
didactică în mod interesat şi plăcut face faţă oricăror cerinţe, pe când cel intimidat,
inhibat devine un individ închis, indispus comunicării, cu orice urmare posibilă.
În cadrul ultimului consiliu, desfăşurat într-un mod festiv, ( de invidiat de multe
colective didactice din şcolile judeţului nostru!), au fost aduse , sub forma unui bilant la
trei ani de la primirea rangului de ―Colegiu Naţional‖, elogii elevilor şi cadrelor
didactice care au defăşurat o muncă rodnică, încât , la ora actuală, colegiul se bucură
de cele mai bune condiţii materiale, de lumină şi căldură ( şi la propriu şi la figurat!)
Recunoaşterea muncii fiecăruia, cuvintele de încurajare a tinerilor învăţători şi
profesori, precum şi îndrumările competente pentru fiecare sector de activitate, de la
buna gospodărire a învăţământului, la soluţii ştiinţifico-metodice expuse în faţa
consiliului profesoral de către directorul unităţii au avut menirea să declanşeze noi
energii, noi angajamente la jumătatea semestrului în curs.
S-au făcut referiri la starea disciplinară din unitate , la modul în care se
defasoară transportul elevilor din localităţile satelite, la încălzirea localurilor din
celelalte sate etc.
O atenţie sporită a fost acordată concluziilor rezultate în urma şedinţelor cu
părinţii de la toate nivelurile. Aici s-a pus accentul pe problemele stringente ale
legăturilor dintre şcoală şi familie. Familia nu devine doar ― furnizor‖ de elev
încredinţat spre instruire şi educare, ci un partener egal în acest domeniu. Aceasta are
datoria de a crea mediu propice actului educaţional, de a veghea continuu la
programul de lucru, dar şi de a asigura reconfortarea fizică şi psihică a copilului. Va
trebui urmărită permanet legătura întâmplătoare care se poate face în mediul localităţii
51
noastre între elevi şi anumite grupuri sau indivizi a căror comportare este opusă
principiilor democraţiei actuale. Diriginţii şi învăăatorii să cunoască bine şi în
profunzime orice relaţie cu elementele declasate, folosind în acest scop tot ce oferă
pedagogia şi experienţa muncii didactice.
Unitatea de vederi, acţiunea colectivă şi strâns legată de politicile interne ale
şcolii s-a desprins clar din cele câteva ore de dezbatere. Evident, grija conducerii s-a
materializat, la final, într-o masă festivă, cu manifestări de bucurie şi satisfacţie, aici,
în incinta locului nostru de muncă.
Consiliul profesoral de la Mătăsari este un organism de monolit. Dincolo de
rigorile muncii didactice, aceşti minunaţi oameni ştiu să se bucure de plăcerile vieţii, să
cânte şi să danseze, să savureze vorbirea aluzivă, să aprecieze succesele aproapelui său.
Cine şi cum este părintele acestui mod de viaţă civilizată şi plină de răspundere?
Este omul prevăzut la articolele 18 –28 din regulamentul menţionat la începutul
materialului, directorul fiecărei unităti şcolare.

Prof. Gheorghe Lungan

―Murmurul Jilţului‖, octombrie 2003

MODELUL MĂTĂSĂREAN
Mai întâi am intenţionat să stabilesc drept titlu al acestui material de presă "Stilul
de muncă "de la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari -adică modul, felul de a fi,
de a acţiona, de a se comportra, de a vorbi sau de a crea aparţinând unui numeros
colectiv de elevi , cadre, părinţi, cetăţeni, oficialităţi. Dar, cum e şi normal, mai uitându-
mă o dată în dicţionarul limbii noastre, am descoperit că stilul mătăsărean a devenit de
mult timp o activitate demnă de imitat, un punct de referinţă pentru toate unităţile de
învăţământ din judeţ.
Departe gândul că în şcolile noastre nu ar fi un stil concret şi cu bune rezultate,
rod al seriozităţii celor chemaţi să formeze oameni instruiţi şi educaţi, dar un" model"
are totdeauna o înrâurire binefăcătoare, aduce un suflu nou, fie prin această imitare,
fie prin sugerarea de alte soluţii la nivel particular.
Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari este, după cum se ştie, un "colos"
educaţional, cu mii de elevi şi cadre didactice, cu o avere de mii de miliarde. La aceste
cifre , oricine se gândeşte cu seriozitate şi concluzionează că e dificil să "dirijezi" fără
nici o fisură, căci , în alt fel, "edificiul" s-ar expune ruinării trptate…Totuşi, n-ar lipsi
din acest raţionament speranţa că " se va găsi un om"…Şi s-a găsit. El este profesorul
de limba şi literatura română Dumitru Dădălău, omul al cărui stil de muncă a devenit
cu timpul un adevărat model, recunoscut de colegi, de conducătorii sistemului de
învăţământ, de numeroşi oaspeţi din ţară şi de peste hotare, de părinţi şi cetăţeni.

52
Ce aduce nou acest stil de muncă? Nimic mai simplu decît simţul datoriei,
conştientizarea răspunderii în faţa elevilor şi a societăţii, dragostea pentru munca
împlinită, modestia, spiritul colectiv, respectul personalităţii etc.
Conducătorul nostru are ceva în plus: poate cuprinde o arie extrem de vastă de
probleme, cunoscând la orice ora din zi sau noapte, ca pe o tablă de şah, mişcările care
se produc de la o etapă la alta, fie chiar şi pe durate de minute sau ore, intervenind (
mutând "piesele") după necesitate până "câştigă" partida. În alt fel, nu are somn până
nu găseşte soluţia! Şi "tabla" lui de lucru comportă mişcări permanente în timp şi în
spaţiu.
Un asemenea stil de muncă are nevoie de oameni, de colegii săi, care au înţeles că
numai în acest fel activitatea colectivului poate purta aureola dorită. De aceea , de ani
buni, s-a consacrat ca stil comunicarea zilnică, la prima oră, a unui mănunchi de
sarcini cotidiene sau de perspectivă, după o prealabilă analiză a ceea ce a trebuit
rezolvat.
Ce cuprinde "mănunchiul de sarcini"? Tot: de la fiecare bancă cu starea ei, de
la fiecare elev absent, de la uniforme, legitimaţii şi numere, la
pregăatirea pentru lecţii, la activitatea practică în şantier sau în ateliere, la sport şi artă
, la bucurii şi necazuri…Si, când nu te aştepţi, aduce dovezi incontestabile la una sau
alta din probleme, încât te miri când mai are timp şi pentru aceste "mici" (dar foarte
mari!) evenimente în actul educaţional.
Ca dascăl, am cunoscut şi am încercat să ajut multe colective didactice din judeţ o
perioadă îndelungată de timp: Polovragi, Roşia Amaradia, Prigoria, Ţânţăreni,
Brăneşti, Padeş, Motru, Tismana şi multe altele. Am reuşit şi mă mândresc alături de
cadrele didactice din aceste unităţi cu împlinirile trecute. Dar, la Mătăsari am descoperit
ceva nou: forţa şi unitatea în jurul unui om de la care toţi aşteaptă un " semn". Acest
semn vine clipă de clipă, smerit şi demn, mobilizator, dătător de personalitate pentru cel
căruia i se adresează.
Consiliile profesorale, comisiile metodice, şedinţele cu părinţii, manifestările
publice ale elevilor : expoziţii, spectacole, excursii şi drumeţii, vizite, întâlniri cu
personalităţi ale vieţii sociale şi politice, înalţi prelaţi etc. poartă semnul ataşamentului
marelui colectiv, al bucuriei şi mândriei apartenenţei la acest colegiu.
Aici vin periodic elevii din localităţle adiacente, cu interes şi satisfacţie. În ochii
lor se citeşte nerăbdarea de a fi "titularii" acestei unităţi. Aici vin formaţii artistice de
prestigiu: Doina Gorjului, Taraful din Baia de Arama, Teatru de Stat "Elvira
Godeanu". Săptămânal, rulează filme de mare atracţie, care vin să completeze
activitatea didactică.Oricând este nevoie se pot face transmisii , prin sistemul de
televiziune propriu, a unor filme didactice, după programele şcolare: Moromeţii,
Baltagul, Ion, Pădurea spanzuraţilor, Răscoala şi multe altele.
În unitate se desfaşoară activităţi de înfrumuseţare, ca într-o întrecere, atât în
interior cât şi în exterior, sub genericul sentimental "Vine, vine primăvara!"
Vine şi în şcoală, vine şi în sufletul copiilor şi cadrelor căci în Mătăsari şcoala
devine "sanctuarul" unei rugăciuni sfinte privind viaţa lor, iubirea şi munca
priveghiate de un ochi bland şi nobil-omul al carui stil a devenit, incontestabil, un
model.

Prof. Gheorghe Lungan ― Murmurul Jilţului‖


***************************
53
Târg – oferta educaţională
Vineri, 31 mai 2002 la Colegiul Naţional din Mătăsari a avut loc un emoţionant
―târg‖ la care au participat peste cinci sute de elevi din clasele a VIII-a din
localităţile:Bolboşi,Câlnic,Ciuperceni,Dragoteşti,Godineşti,Matasari, Negomir, Teleşti
şi Slivileşti.
Fiind vorba de un ―târg educaţional‖, gazdele s-au străduit să ofere oaspeţilor o
variată gamă de realizări din domeniul instruirii şi educării tinerilor, cu scopul
determinării acestora să opteze pentru continuarea studiilor în cadrul colegiului
vizitat.
Colectivul de cadre didactice împreună cu neobositul sau manager prof.
Dumitru Dădălău a oferit oaspeţilor câteva ore de deplină satisfacţie, petrecute într-o
instituţie care, de la intrare şi până la final îţi impune respect şi încântare.
Au fost vizitate atelierele şcolare care au o dotare confortabilă, s-au desfăşurat
ore de curs la clasele a VIII-a, precum şi la clasele de liceu şi şcoala profesională, ore
la care elevii oaspeţi au asistat, având posibilitatea de a cunoaşte direct calitatea şi
exigenţa învăţământului de aici.
Gazdele au mai prezentat banda- şcoală, un film realizat de colectivul didactic şi o
impresionantă gamă de panouri ilustrative cuprinzând eforturile depuse până în prezent
de elevi şi profesori, pe fiecare arie curriculară Este locul să menţionăm aici contribuţia
unor cadre ca:Dădălău Floarea, Dădălău Luminiţa, Mateescu Iulian, Stoichiţoiu
Gabriela, Ceauşescu Zizi, Udrişte Maria, Persu Romică, Sbora Gheorghe, Ciobotea
Emilia, şi alţii care au muncit zi de zi ca să ofere vizitatorilor un program cât mai variat
şi cât mai convingător.
Programul sportiv şi cel cultural-educativ au întregit plăcutele ore din această
minunată zi. Activităţile vor continua şi în perioada următoare, până în data de 12
iunie a.c. În program figurează şedinţe cu părinţii, cu problematică diversă, dezbateri
pe teme de specialitate la învăţământul primar, schimburi de experienţă etc.
Unitatea şcolara din Mătăsari este la această oră una dintre cele mai
reprezentative şcoli din judeţul nostru. Aceasta, pentru că aici conducerea a instituit un
climat serios de muncă, disciplină şi ordine desăvârşită. Sălile de clasă, laboratoarele,
cabinetele, atelierele au devenit cum s-ar spune ―locuri sacre‖, care impun respect şi
dăruire.Acest lucru s-a dovedit în nenumarate rânduri, când elevii prezenţi în
confruntările judeţene şi naţionale au obţinut rezultate demne de laudă.
Ca în orice situaţie, beneficiind de sprijinul presei noastre, facem apel la toţi elevii
care doresc să urmeze liceul sau şcoala profesională să vină la Mătăsari, unde condiţiile
de cazare, instruire teoretică şi practică sunt dintre
cele mai bune. Planul de şcolarizare pentru anul 2002/ 2003 este destul de generos, prin
grija Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj. Astfel, vor funcţiona 13 clase de elevi din
care cinci de liceu (Filologie, Matematică- Informatică,Ştiinţe ale naturii, Economic,
Protecţia mediului sau Electrotehnică),patru clase şcoală profesională (Mecanic
suprafaţă, Electrician suprafaţă, Electromecanic auto, Informatică tehnologică
industrială), două clase şcoala de ucenici (Lăcătuş construcţii metalice, Croitorie) şi
două clase şcoala postliceală, profil electromecanică.

54
Este locul să mulţumim pe aceasta cale conducerilor Inspectoratului Şcolar
Judeţean pentru grija ce o poartă acestei importante zone miniere, precum şi şcolilor
generale care ne-au sprijinit în realizarea unei asemenea acţiuni de succes!

Prof. Gheorghe Lungan


― Gorjeanul‖, sâmbătă 15 – duminică 16 iunie 2002,

III. DESTINE

EROII NU MOR NICIODATĂ

Dicţionarul limbii române defineşte eroul drept


―o persoana care se distinge prin curaj
excepţional in războaie, prin abnegaţie deosebită
în alte împrejurări grele ori prin muncă‖.
Cine poate însă ţine seama tuturor eroilor
de pe cuprinsul acestei ţări,de de-a lungul
existenţei sale milenare?
Ei bine, eroii sunt: unii îşi dorm somnul de
veci veci în pământul strămoşesc, alţii sunt gata
oricând de sacrificiu pentru acelaşi măreţ ideal.
Din panteonul eroilor primului război mondial face parte şi sergentul Ghe
C. Lungan, născut la 26 iunie 1894 în comuna Stolojani, plasa Vulcan (a
comuna Băleşti, satul Găvăneşti, judeţul Gorj).
Trei brevete stau mărturie acestui eroism menţionat chiar în Decretul nr.137
23 noiembrie 1917 în care se spune: ‖Majestatea Sa Regală a binevoit a conferi
medalia Bărbăţie şi Credinţă cu spada, clasa a II-a soldatului sanitar Lungan
Gheorghe din regimentul 9 Roşiori pentru bravura şi devotamentul cu care a mers
linia I-a la atacurile date în Iulie şi August 1917 la Oituz, pansând răniţii sub focu
violent al inamicului‖.
La 23 septembrie 1923, caporalul Lungan Gheorghe este decorat cu C
Comemorativă a războiului 1916-1918 cu baretele: Tg-Ocna, Dunărea, Bucuresti
iar în 17 februarie 1926 i se conferea sergentului Lungan medalia ―Victoria a m
războiu pentru civilizaţie 1916-1921‖.
Aşadar, ţăranul ―plecat de-acasă, de la plug‖ se întorcea acoperit de
purtând în suflet mândria de a–şi fi făcut datoria faţă de ţară şi popor, dar si du

55
pierderii tatălui său Constantin Lungan, căzut eroic în bătăliile de la Podul Iloa
timpul aceleiaşi conflagraţii.
La trecerea a peste un secol de la naşterea sa, aducem un pios omagiu
eroice de care a dat dovadă acest ostaş credincios neamului românesc în bă
pentru păstrarea fiinţei naţionale, întregirea neamului, indepedenţa şi libe
României.
Prof. Gheorghe Lungan jr.
―GORJEANUL, anul XV, nr. 3236, Tg,Jiu, miercuri, 3 octombrie 2001.

56
Umbrele copilăriei
Desculţ şi tuns în scări , sub falduri tricolore

Aprilie 1949…. Se desprimăvărase


devreme. Slătioara îşi recăpătase
culoarea verde, după o iarnă cu multă
zăpadă şi cu geruri aspre. Drumurile
se zvântaseră repede. Oamenii ieşiseră
din ascunzişurile lor şi decorau
livezile de pruni şi dealurile
împodobite cu viţa de vie până la vârf.
Turmele de oi şi vite se înşirau pe
coasta dealului dinspre apus a satului
Găvăneşti. „Oaspeţii primăverii‖ se
întreceau în a vesti anotimpul renaşterii, al speranţei şi al mângâierii.
Şi eu, Doamne, ce să aleg din „zestrea‖ amintirilor acumulate până atunci, timp
de numai 13 ani? Sigur, şcoala…
În bătaia razelor primăvăratice, cu acoperişul de pleu, şcoala noastră se ridica
singuratică în mijlocul Slătioarei, tăcută şi primitoare. Devenise gimnaziu, spre bucuria
localnicilor. Copiii scăpaseră de drumul acela lung până la Arcani. Toţi aveam acum
un singur scop: şcoala şi munca. Revăd orele de curs, recreaţiile, munca patriotică,
sădirea pomilor, măturatul drumului…
Mă chema întrecerea, mă durea orice ierarhizare neconvenabilă a colectivelor
de elevi în această concurenţă. Doream mereu locul I, fiindcă se spunea că în curând,
cei mai devotaţi şi cu origine socială sănătoasă vor fi primiţi în rândurile unei
organizaţii noi – Organizaţia Pionierilor.
Ne întrebam pe furiş: ce-o fi asta? Va fi o desprindere în două a colectivelor de
elevi în corespunzători şi necorespunzători? Se vor schimba programe de învăţare, ne
vom separa cu clasele şi profesorii? Era greu să înţelegem. Mereu ni se spunea că va
veni un tovarăş de la regiune (unde şi ce-o mai fi şi regiunea!) şi vom afla la momentul
potrivit multe şi însemnate lucruri.
Momentul a sosit şi numai Dumnezeu ştia cu câtă emoţie şi bucurie îl aşteptam.
Vom fi pionieri! Ne vom deosebi de alţii! Vom fi pepiniera de cadre a partidului…
A trebuit să ne îmbrăcăm frumos, să ştim angajamentul pe de rost, să
desfăşurăm programul artistic…
Pentru mine toate cerinţele erau uşor de îndeplinit: desculţ, cu pantalonii spălaţi
şi uşor răsfrânţi, cu cămaşa de tort-în-tort, tuns în scări, stăteam smerit şi-mi stăpâneam
emoţiile până la lacrimi în aşteptarea momentului culminant al înnodării cravatei roşii,
despre care ştiam că simbolizează sângele vărsat de clasa muncitoare…
Instructorul de la judeţeană venise şi se foia jovial printre noi. Ne privea de sus,
dar cu simpatie. Era un tânăr blond, îmbrăcat într-un costum negru cu cravată.

57
Aliniaţi şi tăcuţi în jurul unui catarg pe care tot noi în instalasem în mijlocul
curţii, aşteptam. Doamne, ce linişte! Ce fiori de fericire puseseră stăpânire pe mine!
Trăiesc sau retrăiesc momentul?... mai aud cuvintele dirigintelui care m-a chemat în
faţă… mai reţin un crâmpei: „are probleme la dosar… un frate a fugit în străinătate…
trădător de ţară şi de neam‖…
În zadar încercam să mă menţin. Nu mai eram. Un văl de ceaţă îmi acoperea
ochii înlăcrimaţi şi sufletul mutilat…
Încerc să refac imaginile trecute şi nu reuşesc. Nu pot. O parte din mine a murit
atunci. A murit un crez, o siguranţă, un curaj. Abia am auzit pe cineva spunând: e mic,
ce ştie el şi… mi-a înnodat la gât cravata roşie ca focul…

Prof. Gheorghe Lungan GORJEANUL”, nr.2558, sâmbată, duminică,


13-14 februarie 1999, Tg.Jiu.

Am fost cândva comunist…

Fireşte, cititorul acestui material se va întreba legitim: “ai


fost, ai facut şi ai dres, dar acum ce mai eşti”? Şi nu ştiu să-i
răspund omului, căci dacă am fi toţi oamenii la fel, m-aş
alinia şi eu regulilor, cum am făcut-o şi acum 44 de ani, în
1962, arzând de dorinţa de a fi membru al Partidului
Comunist Român. Dorinţa sau teama de a fi expediat “la
coada societăţii”, căci eram un “trădător” de patrie, prin
reprezentantul familiei mele - un frate fugit în 1948 în
Anglia.
Visul de a fi unul dintre cei peste patru milioane de
membri a fost îndeplinit cu sprijinul unui ţăran din Teleşti
care “a girat” cu calitatea lui de comunist că merit şi răspunde de mine până la
formarea deplină, conform statutului P.C.R.
Comunist “ cu streangul de gât”, aşa mă consideram datorită deselor imputări
ale secretarilor sau tovarăşilor din organizaţiile din care am făcut parte. Ştiam că nu
voi putea să-mi pun în valoare cunoştinţele mele şi atitudinile fată de doctrină, dar
speram. Eram un soldat credincios al partidului, luptător şi încrezător în “viitorul de
aur”. Ceream sarcini, făceam din noapte zi, strigam lozinci la demonstraţii,
lămuream oamenii să se înscrie în colectiv, educam pionierii în cultul muncii, doar,
doar voi fi remarcat şi “promovat”. “Tovarăşii şi pretinii” mă lucrau cu tact şi
diplomaţie. ( Aş vrea să văd şi eu “dosarul de la “secoritate”, căci voi găsi în mod
sigur acolo multe note informative ale unor nemernici din imediata apropiere!)

58
Ce scriau? Fireste, în funcţie de ce interese aveau şi teama de un concurent ce
nu poate fi răpus decât prin “trădarea de patrie”. Îi ştiu şi mi-e greaţă să-i văd
înaintea ochilor, dar, după principiul comunist, “partidul iartă dar nu uită”!
“ Cu ştreangul de gât”, de mic: pionier, utecist, comunist! În 1953, venind la
şcoală, am “informat” proful de biologie şi colegii de clasă” ca moare Stalin, cum
auzisem pe stradă, fapt care era să mă coste excluderea din organizaţie, la
propunerea unui “tovarăş şi pretin”. Noroc ca s-a anunţat oficial decesul, alfel o
beleam!
Absolvind şcoala pedagogică, n-am avut dreptul la o repartiţie în învăţământul
superior, căci “eram un trădător “.Abia dupa zece ani am întâlnit un comunist cu
inima de aur care mi-a semnat recomandarea, putând astfel să termin studii
universitare în voie. Propus pentru vizita în Uniunea Sovietică –“şiraca strana maia
radnaia”- “trădătorul” a fost “tăiat”. Tăiat de la medalii, tăiat de la titluri, tăiat de la
avansări, redus postul didactic ocupat, la ce dracu să mai suport “tăieturile”!
Dar mai ştiam că nu pot “să mă pun contra partidului” şi intensificam
manifestările de ataşament şi dragoste pentru “ cauză”, luând-o de la început:
strigam cât mă ţinea gura “Ceauşescu- PCR”, “Stima noastră şi mândria…”,
scriam articole de presă fără să uit introducerile stas: “ aşa cum ne învaţă
tovarăşul…”, “indicaţiile preţioase ale tovarăşei academician, profesor, inginer,
doctor …”, stam în preajma tovarăşei secretar…, să mă audă cum strig, mergeam în
frunte la defilare, agitând masele populare şi întorcând capul spre tribună să mă
vadă un analfabet- secretar. Îl duceam cu maşina personală pe tovarăşul instructor
de la CC, făceam de serviciu pe “palat”, şi nu închideam un ochi toată noaptea de
frică să nu mă prindă instructorul de la propagandă, căci riscam “punerea în
discuţie”în biroul oranizaţiei, cum ar fi vrut …Vai, vai, ce ridicol, ce mâhnire! Te
mai intrbi, cititorule, cum am putut trece anii dceştia de teroare psihologică? Ţi-aş
răspunde: “ cu dârzenie comunistă, tovarăşe!, căci nu aveam alternativă!
Şi mergeam înainte, “Tot înainte!”. Şi am răzbătut! Şi azi, în drum spre
“asfinţit”, rememorez anii de “tristă amintire”, dar am tăria de a fi cu fruntea sus,
căci las în urmă generaţii de elevi şi pionieri pe care i-am învăţat şi educat în spiritul
dragostei faţa de această ţărişoară, căreia , în 1990, i-am propus denumirea de
“Dacia Roman㔺i pe care o venerez din inimă.
Mă mândresc cu tot ce-am făcut în trecut şi nu mă mai interesează cioflângarii
de altădată, nici apucăturile unor nehămesiţi, intriganţi şi dornici de dominare. Nu-
mi trebuie nici justificări şi condamnări ale trecutului, căci eu îl ştiu mai bine, trăit
în mod direct şi intens, dar nici nu permit analize de doi bani ale unor aşa- zişi
“politologi” de “ia-mă, nene”!, care afirmă că nu ştiu “o boabă” din Imnul de Stat al
RSR- Tricolorul. Păcat!
Dacă în vremea mea închideam televizorul de greaţa ştirilor despre…, acum
nici nu-l mai deschid de prostia şi râgâiala unor analfabeţi moderni.
Îmi pare rău de CET, de ceapeurile gorjene, de atelierele şcolare, de căminele
culturale, de calea ferată îngustă Tg.Jiu- Tismana şi mai departe, de alimentarele (
goale , atunci!), de preţurile stas, de confecţii şi mobilă, de ţinuta feminină sau
şcolară. Îmi pare rău de tot şi ştiu că “ce-a fost verde s-a uscat, ce-am iubit s-a…
demolat!”
Nu-mi place noul? Ba da! Îmi place pluripartitismul, îmi place Tăriceanu, că-i
deştept, sobru şi sincer, iubesc PSD-ul, PNCŢD, PD, România Mare şi pe toată
59
lumea, că-s tot foştii comunişti, dar am rezerve pentru lipsa de sinceritate şi hoţia
unor “tovarăşi şi pretini”!
“ Dacă mă voi scula, pre mulţi am să popesc! “Şi ca să fiu mai explicit,EU
poate fi un bărbat care , cu siguranţă, se va ridica din nobilul popor român şi va
curma aceste fărădelegi: AMIN!

( GORJEANUL Nr. 4485 ,marţi 29 august 2006)


GHEORGHE LUNGAN

GENERAŢII

Plecasem cu fiica-mea la ţară, în satul în care m-am născut şi


am copilărit, să petrecem o duminică acolo unde pădurea vine
până la ferestrele caselor, cu cântecele şi farmecul ei, unde oile,
vacile, găinile şi gâştele te însoţesc parcă voit prin prunii
dinspre Blăjeşti, unde, la o aruncătură de băţ se zbate între
maluri Jaleşul limpede şi repede venind de la munte de cine ştie
câte veacuri…
Eram, de fapt, doi copii: unul de acum peste cincizeci de
ani şi unul …de acum!
Urmăream poteca ce duce la fântană, bătătorită de paşii mumii, ascultam acelaşi
cor de păsări din crângul de la coastă, mă impresiona tremurul frunzelor plopului de la
vie.
Se apropiau vecinii, mai sfioşi decât altădată şi-mi dădeau bineţe. Le răspundeam
ca deobicei: "Bună ziua, Mărie!", "Ce mai faci, dodă Gică?", Săru' mâna, Mătuşă!"…
Mă aşez la masa cu trei picioare, pe scăunel şi mă uit la străchinile pline …
Fiica-mea traieşte în felul ei momentul. Ia radiocasetofonul şi cartea.
Se aşează la umbra deasă a mărului "ciupernicesc" pe o pătură multicoloră,
aşternută pe trifoiul de un verde crud, deschide aparatul şi… lecturează pe fundal de
muzică uşoară pagină după pagină din "Lighioane şi supralighioane" de Saki.
Pare surprinsă la apropierea unui miel care îşi întrerupe păscutul, ridicând
botişorul catifelat şi "rostind" un melodios "be, he , he!"
Atentă, îl îmbie să se apropie:
- "Cuţu, cuţu, cuţu, vin' la mine"…
O chem la masă. Priveşte la ceas. I se pare devreme. Se uită la scăunelul de lemn,
apoi cere o pernă să o aşeze pe el. Se framântă de parcă îi lipseşte ceva…
Doamne, n-a fost cu oile , desculţă, prin Cerăt, în Valea Neagră sau pe Târseici.
N-a cules fragi printre mărăcini. N-a petrecut nopţi cu vacile, când venea musca. N-a
ţinut de coarnele plugului. N-a tăiat cocenii în nopţile cu lună plină. N-a cules strugurii
din Deal şi nici n-a băut apa din Valea Coteţelor…
O iau de mână şi-i arăt unde erau cele trei pluţi înalte până la cer, în care eu mă
suiam într-o clipă. Rup câteva unguroance şi i le dau. Scot o galeată de apa din fântână
şi-o îndemn să bea. O fac atentă să asculte cucul…
Ne uităm miraţi unul la altul: Cine eşti, tu?… Cine eşti, tu?…
60
Ne urcăm în "Dacie" şi plecăm tăcuţi spre oraş . Pe la jumătatea drumului mă
întreabă surâzătoare: " La ce oră se transmit meciurile?
Generaţii… generaţii!
Prof. Gheorghe Lungan―Gazeta Gorjului‖, nr.2651, sâmbătă, 02 noiembrie 1985

O ADEVĂRATĂ ENCICLOPEDIE

Străbatem cărările existenţei noastre către un destin


pe care încercăm să ni-l făurim în aşa fel încât să nu
ne învăluim în ceaţa anonimatului( se înţelege, a unui
anonimat major).
Nu foarte mulţi reuşesc ca, după urcuşuri şi
coborâşuri, după depăşirea multor meandre, să
ajungă acolo de unde, după ce-şi vor fi şters fruntea
de sudoare, să poată privi înapoi cu sentimental că au
învins.
M-aş fi dorit un reporter direct al aceluia al
cărui profil mă mulţumesc să-l creionez din unele
informaţii culese de la cei pe care i-am întrebat aşa
―din curiozitate‖ despre viaţa lui, completându-l şi cu
ceea ce ştiu eu, acest profil dorindu-se a fi ―o
surpriză‖.
Elisabeta şi Gheorghe , oameni simpli, dar
stimaţi şi apreciaţi în satul lor, care s-au ridicat prin
eforturi proprii, sunt binecuvântaţi de Dumnezeu cu mulţi copii. Bucuria a fost mare de
fiecare dată, la fel s-a petrecut şi atunci când a apărut pe lume şi cel de- al cincilea
copil.
Nu după mult timp acesta avea să-şi ia zborul de la casa parintească din
Găvăneştii Gorjului, pornit pe drumul său, aceasta petrecându-se după absolvirea
claselor gimnaziale, orientandu-se spre cariera da dascăl. Tânărul cu o înfăţişare
plăcută , de statură potrivită, cu fruntea înaltă, cu părul bogat, uşor ondulat, cu ochii
cărora cerul le-a împrumutat două picături din limpezimea şi profunzimea lui, avea să
devină în curând învăţător într-un sat gorjean. Drumul spre cunoaştere, spre împlinire
nu se opreşte aici, dorinţa de perfecţiune e tot mai puternică. Îşi va continua studiile
devenind în cele din urmă profesor de limba şi literatura română, împlinindu-şi astfel
un vis.
Învăţător deci, într-un început de drum, profesor de limba română mai apoi,
devine tot mai apreciat şi cunoscut. Curând va fi cooptat la Consiliul Judeţean al
Organizaţiei Pionierilor, existent la acea vreme, dovedindu-şi calităţile de îndrumător şi
bun organizator. Astfel, parcurge, etapă după etapă, o existenţă ce îl va detaşa de
ceilalţi, făcându-l remarcat.
Eu l-am cunoscut după ce devenise un adevărat om remarcabil. Asta s-a petrecut
prin anii 1967-1968, când, după absolvirea facultăţii eram profesoară la o şcoală din
judeţul Gorj.
Domnul Gheorghe Lungan, căci despre dumnealui este vorba, m-a îndrumat şi sfătuit
în acest început de carieră.
61
Ca inspector şcolar la învăţatori, mai apoi a continuat să îndrume paşii multor
începători, să încurajeze pe cei mai puţin iniţiaţi în activitatea de educatori.
Temperament năvalnic, spontan, neobosit, un adevărat scorpion, nu-şi stăvileşte
preocupările o dată cu pensionarea.
Nu s-a detaşat de activitatea de educator dar preocupările se vor diversifica, se vor
împleti, se vor completa.
Va continua activitatea de profesor de limba română la şcolile din Tg.Jiu, în cele
din urmă venind la C.N.T.Mătăsari, unde ne-am reîntâlnit după o vreme mai
îndelungată.
Nici viaţa de familie n-a fost una oarecare. Cea care avea să-i fie tovarăşă de
viaţă este Emilia Pupăzan, fiica învăţătorului Vasile Pupăzan şi a Mariei Nişulescu,
originară din Mătăsari.
Împreună vor creşte şi educa doi copii, Luminţa şi Florin pe care îi vor realiza
frumos pentru viaţă, dar pentru aceasta a fost nevoie să-şi împartă timpul între viaţa de
familie şi acea de om cu multe preocupări.
Dincolo de activitatea de la catedră, domnul profesor este preocupat şi de cea
publicistică.
Atras fiind de farmecul şi frumuseţea poeziei populare româneşti, va publica două
volume în acest sens, în care a strâns multe nestemate ale folclorului românesc.
O serie de publicaţii gorjene sau din afara judeţului se bucură să găzduiască în
paginile lor verticale, studii critice, eseuri, o problematică diversă.
Prin toate acestea, prin întreaga sa activitate a dovedit mult professionalism,
multă exigenţă faţă de propria-i persoană, dăruire pentru cealaltă.
Este plăcut să te simţi în prejma unui astfel de om, de la care nu se poate să nu
afli cele mai neaşteptate lucruri. Este, aş putea spune, fără să exagerez, o adevărată
enciclopedie.
În puţinele clipe de răgaz, se retrage şi la casa părintească, renovată după gustul
şi trebuinţele sale bucurându-se şi de unele clipe de linişte, de tihnă, lăsându-se purtat
de gânduri, care sigur nu sunt puţine şi nici lipsite de frumuseţea şi frumosul fiecăruia
în parte.
Îşi bucură sufletul cu nepoţeii, revărsându-şi asupra acestora întreaga dragoste şi
sunt convinsă că este un bunic perfect, lasându-şi baltă toate preocupările pentru ca
zâmbetul să înflorească pe feţele acestora.
Ce poate fi mai frumos?!
Îşi face timp şi pentru alte pasiuni: calculatorul reuşind să-l capteze ore în şir.
Sunt convinsă însă că scrisul şi lectura rămân preocupările preferate.
Fără îndoială, domnule profesor, că aţi fost un favorit al sorţii, un ales al
acesteia. Aţi dovedit mult profesionalism şi dăruire, fapt care m-a îndemnat să-mi
exprim un gând de preţuire şi consideraţie pentru omul care a acoperit cu activitatea o
jumătate de secol.
Nu sunt un obişnuit al condeiului, nu ştiu dacă am folosit lumini şi umbre care
să realizeze profilul aşa cum mi-aş fi dorit, încât să se ridice la valoarea pe care o aveţi
dar în el am pus multă sineceritate şi mult respect.
Sunt convinsă că mai aveţi multe de făcut şi vă doresc forţa necesară.
Prof. DOINA HOARĂ
Murmurul Jilţului, nr. 26, februarie , 2003

62
Prietenul pionierilor

Participant activ la conducerea şi îndrumarea activităţii pioniereşti, la munca


educativă de fiecare zi, desfăşurată în cadrul detaşamentelor şi unităţilor, profesorul
Gheorghe Lungan din cdrul Consiliului Judeţean Gorj al Organizaţiei Pionierilor este
socotit, pe bună dreptate, prietenul pionierilor.
Este prietenul pionierilor de la Ţicleni şi Zorleşti, de la Vladimir şi Cărbuneşti şi
al multor altora, pe care i-a cunoscut şi alături de care s-a bucurat, urmărindu-i pe
scena întrecerilor din cadrul Festivalului cultural-artistic.
Este prietenul pionierilor la la Călugăreni şi Tismana, de la Arcani şi Peştişani şi
al tuturor celor care au luat parte la marea ―expediţie‖ pionierească din campia
Padesului, imntitulata ― Pe urmele lui Tudor Vladimirescu‖, ― expediţie‖ pentru
realizarea căreia Gheorghe Lungan a depus mult suflet.
Pasionat culegător de folclor, adunând din inepuizabila grădină a creaţiei
populare cele mai frumoase ― flori‖, in curand el va darui pionierilor un mare buchet al
întelepciunii populare, intitulat simbolic: ― Lung îi drumu` Gorjului‖. Ca şef al
comisiei organizatorice, s-a dovedit a fi un bun sfătuitor şi îndrumător apropiat,
principial, al comandanţilor de unităţi şi detaşamente, s-a preocupat în permanenţă ca
activitatea pionierilor să fie interesantă, atractivă, astfel încât pionierii să participe cu
plăcere şi bucurie la toate manifestarile ce le-au fost destinate.
Receptiv faţă de tot ceea ce e nou în domeniul educaţiei pioniereşti, şi-a adus un
aport deosebit, ajutând biroul Consiliului Judeţean al Organizaţiei Pionierilor în
conturarea unui stil de muncă corespunzător în ceea ce priveşte organizarea,
îndrumarea şi controlul activităţii pioniereşti.

Prof. Sebastian Popescu, redactor ― Gazeta Gorjului‖


Sâmbătă, 29 iunie 1968, p. 1

63
PANORAMIC GORJEAN:
APROPIAT DE ELEVI, DE PĂRINŢI ŞI COLEGI
45 DE ANI DE MUNCĂ PE OGORUL ŞCOLII
GHEORGHE LUNGAN
Profesorul Gheorghe Lungan este cunoscut în toate
unităţile şcolare din judeţul nostru, atât de colectivele
didactice, cât şi de multe generaţii de elevi.
Originar din Gorj, satul Găvăneşti, o localitate
modestă integrată într-un cadru natural mirific, Gheorghe
Lungan a crescut aici legat de întinsele păduri, de
dealurile împodobite de pomi şi viţă- de- vie sau de apa
rece a Jaleşului venită din inima munţilor, dinspre
miazănoapte. Acest peisaj panoramic, parcă al unui alt
tărâm, îşi va pune amprenta pe întreaga lui formare
intelectuală şi morală.
Absolvent cu diplomă al mai multor instituţii de
învăţământ – Şcoala Pedagogică de Învăţători, Institutul
Pedagogic de trei ani, Universitatea din Craiova –
Facultatea de Filologie, specializarea ―Română- Rusă‖, cu gradul didactic I, profesorul
Lungan a desfăşurat o rodnică activitate didactică: învăţător, profesor la gimnaziu şi
liceu, îndrumător al muncii educative la nivelul judeţului, inspector şcolar de
specialitate pentru învăţământul primar, conducator ştiinţific al unor lucrări pentru
obţinerea gradului didactic I, lector la cursurile de pregătire profesională, preşedinte de
comisii pentru acordarea gradului I, specializările învăţători şi educatoare.
Exigent cu sine precum şi cu cei din subordine, a promovat un învăţământ
ancorat în realităţile vieţii social-economice. Munca sa directă la clasă, preocupările
pentru sporirea experienţei ştiinţifice şi metodice l-au definit drept un dascăl model.
Sfaturile sale în activitatea de îndrumare şi control au servit exemplar formării unor
cadre didactice tinere, dornice de afirmare.
A organizat şi condus simpozioane pe teme ştiinţifice unde personal a susţinut
comunicări. De asemenea, a urmat cursuri de pregătire la nivel central pe termen scurt
sau lung.
Pentru meritele deosebite înregistrate pe linie profesională, i s-a decernat titlul de
―Profesor evidenţiat‖.
Colaborator al unor ziare locale şi centrale, profesorul Gheorghe Lungan a
publicat consecvent un însemnat număr de articole pe teme de ştiinţă, educaţie, artă,
literatură, limbă, folclor sau activitatea cotidiană social-edilitară.
A editat două culegeri de folclor: ― Lung îi drumu` Gorjului‖ şi ― Pe fir de
baladă‖( genericul unei acţiuni interjudeţene pe care personal a iniţiat-o în anul 1968,
cu ediţii anuale până în prezent).
A tipărit numeroase pliante cu aspecte din învăţământul gorjean, un ―Ghid de
orientare şcolară şi profesională‖, precum şi pagini publicitare pentru unităţile de
învăţământ liceal şi tehnic- profesional din Gorj.
Un dascăl dinamic, cu mare mobilitate în sfera culturii de masă, a iniţiat şi
condus expediţia ―Pe urmele lui Tudor Vladimirescu‖ de la Padeş care a antrenat în

64
zonă peste cinci mii de elevi. De asemenea, a avut un rol stimulator în conceperea şi
organizarea unor muzee şcolare, cum ar fi cele din Arcani, Leleşti, Săcelu, Bălceşti ş.a.
Un mare iubitor al cântecului popular românesc, Gheorghe Lungan a depistat
―în faşa‖ unele viitoare stele în domeniu: Maria Apostol, Lavinia Crăciunescu, Claudia
Toropu ş.a.
A trăit alături de echipajele gorjene emoţiile concursurilor de la radio-
televiziune:‖ La şase paşi de o excursie‖, ―Şapte contra şapte‖ cu echipaje care au
reprezentat cu cinste judeţul nostru.
A organizat festivaluri cultural-artistice, expoziţii de pictură sau de creaţii
tehnico-ştiinţifice, a dotat unităţile şcolare cu aparatură audio-vizuală, cu maşini-
unelte, autoturisme – mijloace care au contribuit, la momentul respectiv, la sporirea
bazei didactico-matteriale a acestor unităţi, la educarea prin muncă a şcolarilor.
Profesorul Gheorghe Lungan este apropiat de elevi, părinţi şi colegi, dar este
neiertător cu impostorii, leneşii, lăudăroşii sau oportuniştii. L-am surprins alături de
elevii săi din ultima promoţie ca diriginte; un magnet nevăzut îi leagă într-un tot unitar.
Acest ― tot‖ se bucură, aleargă, cercetează, râde, devine curios si studios, la şcoală, în
excursii, vizite, drumeţii, aici , în Gorj, sau în ţară.
…45 de ani de muncă cu dăruire aureolează fruntea unui dascăl, definesc o
personalitate a învăţământului gorjean, îndrăgită şi respectată de noi toţi.

―Gorjeanul‖, anul XI, nr. 2659, Tg.Jiu, 7 iulie 1999, p. 2


MIRCEA AMZULESCU

CĂSUŢA NOASTRĂ

Nu-i un ―cuibuşor de
nebunii‖, cum spune un vechi
cântec românesc, ci doar o casă
―ţărănească‖ ridicată cu multă
trudă într-o viaţă de om plecat de la
ţară şi încetăţenit în oraşul de pe Jiu
de peste patru decenii.
Dar nu despre ―istoria‖
acestei căsuţe mi-am propus să
scriu. Atenţia mea se îndreaptă , cu
fiecare clipă, asupra unor măsuri de ordin edilitar -gospodăresc pe care
inimosul şi neobositul nostru primar – Florin Cârciumaru le ia pentru binele
şi prosperitatea municipiului. De altfel, nu m-am îndoit niciodată de
65
hărnicia oamenilor din Negomir, unde şi eu, în anii tinereţei, am lucrat ca
învăţător, cunoscând direct pe mulţi dintre locuitorii satelor din zonă.
Acţiunea de a angaja locuitorii în menţinerea şi înfrumuseţarea
locuinţelor şi spaţiilor din jurul acestora este, după părerea mea, soluţia cea
mai sigură şi cu bătaie mai lungă. Rămâne doar să se insiste prin toate
mijloacele de comunicare cu colectivitatea precum şi prin deplasări ale
responsabililor pe această linie din ― casă-n casă‖ cum se spune prin popor.
Eu nu am aşteptat niciodată să fiu ― împins de la spate‖, ci, păstrând în
sufletul meu trăsăturile ţăranului de altădată, încerc să împletesc munca
intelectuală cu cea fizică, dând astfel curs grijii pentru o gospodărie cât mai
atrăgătoare şi plasată ―în rândul lumii‖. Mătur trotuarul în fiecare sâmbătă
seara sau ori de câte ori este nevoie, vopsesc periodic gardul confecţionat de
mâna mea, sădesc florile şi le îngrijesc cu drag împreună cu ― ai mei‖. În
puţinul teren agricol seamăn pătrunjel, ţelină, morcovi, păstârnac,
cimbru; cultiv ceapă, roşii, vinete, varză şi chiar zece – cincisprezece cuiburi
de porumb. Dacă vine ― Florin ― sunt sigur că mă întreabă dacă le ud din
reţea în momente ―de criză‖…Evident, că da, dar reduc din alte necesităţi,
pentru ca apa să ajungă la toţi . Ţărăneşte, îmi plătesc dările la stat încă din
prima decadă a lunii ianuarie a nolui an, evitând ― împingerea de la spate‖
sau poziţia lui Moromete când trebuia să achite ―foncierea‖.
De aceea , folosesc prilejul oferit de prestigioasa noastra publicaţie
―GORJEANUL‖ pentru a traduce în fapte această acţiune. Cred că gesturi
asemănătoare din partea concetăţenilor noştri ar aduce nu numai ―o laudă
de sine‖ meritată, dar şi un schimb de experienţă, sfaturi, idei noi venite de
la orice om . De altfel, aceasta era şi intenţia primarului nostru. Dincolo de
clasificări, de avantaje materiale ( pe care eu le refuz), prezentările făcute
oglindind realitatea spaţiilor respective vor duce implicit la schimbarea
radicală a municipiului.
Fotografia unei anumite părţi a locuinţei mele nu se vrea o ― înscriere
la concurs‖, ci un punct de referinţă la cele de mai sus.
Cu acest prilej, urez concetăţenilor noştri succese depline în munca de
înfrumuseţare a minunatului nostru municipiu şi o autodepăşire a fiecăruia
dintre noi.
Prof. Gheorghe Lungan
― GORJEANUL‖,nr.3459,Tg.Jiu,sâmbătă,24 –duminică 25 august,2002

66
LA MULŢI ANI, DOMNULE PROFESOR!

„Cu prilejul aniversării zilei sale de


naştere, la 15 octombrie, noi, elevii
claselor a VIII-a A,B,C şi D avem
deosebita ocazie de a-i mulţumi că
există şi că este alături de noi unei
persoane deosebite, cum este domnul
profesor Gheorghe Lungan.
Omul care, timp de 3 ani
consecutiv, ne-a fost alături şi ne-a
învăţat să iubim viaţa, natura şi
literatura.
Când vorbeşte dânsul parcă îl vedem şi pe „bădia Mihai‖ cutreierând „pădurile
de aramă‖ şi admirând „lacul codrilor albastru‖.
Ne întrebăm adesea: nu cumva şi viaţa domniei – sale - omul cu un orizont bogat de
cunoştinţe, respectat şi iubit de toţi, în îndepărtata-i copilărie, a semănat cu cea a
aceluia despre care ne vorbeşte atât de convingător, de frumos şi de entuziasmat?!
Câte s-ar mai putea spune despre acest minunat dascăl? Ne-am dori ca toţi
oamenii să fie aşa de buni, să dea dovadă de omenie şi bunătate, să devină pentru noi,
cei mici, un model în muncă şi în viaţă.
Toate acestea sunt doar câteva cuvinte pe care le merită cu prisosinţă acest om
minunat, dar ele nu pot cuprinde tot respectul şi dragostea noastră ,dumneavoastră,
domnule profesor şi diriginte al clasei a VIII-a C. Dar acest mic semn de recunoştinţă
pus în paginile ziarului nostru de suflet se doreşte a fi o parte durabilă din sufletele şi
inimile noastre, ale elevilor şi prietenilor dumneavoastră de la Mătăsari. La mulţi ani,
cu sănătate şi fericire!‖
Semnează în numele tuturor elevilor,
MIRUNA IVAN, clasa a VIII-a C.
Scrisoarea mai conţine şi o scurtă poezie dedicată aceluiaşi dascăl de excepţie,
profesorul Gheorghe Lungan al Colegiului Naţional din Mătăsari.
Mărturisim că ne-a produs o vie emoţie şi ne-a făcut o reală plăcere această
epistolă adresată, la zi aniversară , unui dascăl amintindu-ne parcă de „Domnul
Trandafir‖ al şcolii de odinioară.
Alăturăm şi noi, urările de sănătate, puterea de muncă, viaţă lungă şi numai
bucurii alături de toţi cei dragi domnului profesor Gheorghe Lungan, cu prilejul
aniversării zilei de naştere. La mulţi ani, domnule profesor!

MARIUS BECHERETE
Gorjeanul – miercuri, 15 octombrie 2003

67
O emoţionantă întâlnire
Simt şi acum, când
scriu aceste rânduri,
emoţiile ce m-au stăpânit
cu numai cateva zile în
urmă , la o întâlnire a
absolvenţilor Şcolii
Pedagogice de învăţători
din Tg.Jiu, promoţia 1954.
Cred, dragă
cititorule, că oricare dintre
noi ar fi avut acceaşi
reacţie, când, după 50 de
ani , revedea, în aceeaşi
formulă, dar nu în
totalitate, colectivele închegate pe parcursul a peste patru ani de studiu, colegii tineri de
numai optsprezece ani, în ultima lor seară, după care a urmat despărţirea şi ―pasul‖
mare în misiunea pentru care s-au pregătit în această citadelă a învăţământului
gorjean.
Momente de duioşie, de tandreţe şi uimire se puteau citi pe feţele îmbătrânite de
vreme ale învăţătorilor de altădată. Georgică, Mitică, Vică, Xenofon, Ilie, Vasile,
Costică, Andrică, Gicu, Petrică, Nicu, Ion, Chitu, Jean, Ghiţa şi multe alte nume se
purtau cu drag pe buzele aproape tremurânde, în dialoguri scurte, parcă limitate de
lungul timp, de emoţiile acumulate în acestă perioadă.
Marii absenţi din ―vechea gardă‖ au fost mulţi: toţi profesorii anului patru A şi
B, dar îi 17 colegi trecuţi în eternitate, de unde, poate, s-au bucurat de bilanţul fiecăruia
dintre cei prezenţi.
Au fost clipe de adevărate mărturisiri, accentul cazând, parcă voit, nu atât pe
realizările personale în misiunea didactică, cât pe ― ştafeta‖ predată cu dragoste şi
respect , cu mândrie de părinţi ai fiilor şi fiicelor fiecăruia. S-au spus cu emoţie destine
demne de respect şi laudă: ―Fiul (fiica mea) este medic, inginer, cercetător, colonel-
doctor, maior, profesor, informatician, fizician‖, dar şi ―am doi nepoţi, nepoate cu bune
rezultate la olimpiadele şcolare, la alte concursuri judeţene sau naţionale‖.
Mai apoi s-a putut afla că ―învăţătorii‖ prezenţi în sala de clasă sunt acum
profesori de diferite discipline de învăţământ, absolvenţi ai unor instituţii universitare,
rămaşi fideli muncii didactice, ai dragostei de ―meserie‖ insuflate de foştii lor dascăli:
Cornel Cârstoiu – director, Ion Dragomir şi Constantin
Furtunescu – diriginţi, Petre Pănoiu, Raita Radu, Ion Tănase, Numitor Cancer, Leonid
Gebeanu, Anatolie Ştefănescu, Nicu Manta, Ladislau Racoţi, Vasile Munteanu, Victor
Andriţoiu, Gheorghe Modoran, Atena Dumitrescu, I.Paralescu. ―Absenţi‖ din
―Catalogul‖ vremii, ei vor rămâne ―prezenţi‖ în inimile atâtor generaţii de dascăli cu
imaginea omului de mare ţinută morală, intelectualului demn de invidiat, prietenului şi
sfătuitorului tinerilor dornici de cultură şi civilizaţie.
68
Firul amintirilor s-a ―tors‖ într-o atmosferă apropiată de ―acum cincizeci de
ani‖: cum am săpat noi şanţurile de la ―pompieri‖ până la şcoală, pentru conducta de
apă, cum mergeam la adunat de jir, cu trenul de marfă, până la Lainici, cum tremuram
în dormitorul doi, iarna, acoperiţi cu pătura de drugani, cum mai chiuleam, cum
făceam de planton schimbul doi şi cum ne pedepsea Nea Nicu Manta sau Paralescu…
Imaginea tulburătoare a începutului a fost evocată de unii dintre noi: copii de
ţară, fii de ciobani îmbrăcaţi în straiele lor ―mocăneşti‖, fii de ţărani în izmene şi
cămaşă de tort în tort, fii de muncitori desculţi şi cu haine prea mari pentru talia lor –
iată de unde comisiile de examen de admitere din 1950 şi-au apreciat şi recrutat ―viitorii
învăţători‖. Cantina rudimentară, mâncarea de fasole insuficientă determina ― o luptă‖
pentru ―plus‖, ―mă‘ fraţilor!‖
Careurile periodice, spectacolele, întrecerile sportive, serile de muzică
instrumentală – rod al muncii culturale proprii erau savurate de viitorii dascăli. Lipseau
fetele…Cum ne bucuram când veneau de la ―Educatoare‖ pe la noi, căci erau şcolile
demixtate! Ce frumos cânta Mimi Morjan (― Vine Streiul de la munte‖) ! Ce voce de
privighetoare avea Naty Pigui! Ce scrisori de dragoste scria Liuba Grosu !
Filmele de la ―Căldăruşe‖- singurul cinematograf peste stradă de ― numărul
opt‖, plimbările prin parc, decent şi ―până la şapte‖ erau orele de învoire ―cu bilet‖ de
la Dom‘ Pedagog Nanu sau Paicu, altfel, îţi luau bursa, dacă te prindeau fără bilet prin
oraş!
Într-o intimitate firească, la ―Favorit‖ a fost organizată excelent o masa festivă.
S-a cântat, s-au spus glume, s-a dansat, ca pe vremuri, tangou, vals, conga, dar şi
nelipsitele hore de mână, sârbe, ungurica, hora-n două părti, aşa cum dascălii mei au
promovat limpezimea morală şi spirituală în satele şi comunele unde au funcţionat, timp
de o jumătate de secol.
Cu sinceritate şi inima plină de dragoste şi respect pentru colegii mei , dar şi
pentru întregul corp didactic din Gorj le adresez, cu acest prilej, multă sănătate, putere
de muncă, rezultate pe măsura integrităţii morale şi intelectuale a fiecăruia
dintre noi. Pentru tinerii veniţi în acest an de pe băncile facultăţilor, cred că sunt în
asentimentul celor ―vechi‖ să le spunem ―Bine au venit‖ şi succes în nobila lor misiune
pe care au început-o cu acest an şcolar!
*******************************
― GORJEANUL‖, anul XV nr. 3991, Tg.Jiu, marţi, 05.octombrie,2004

Dascăli cu care ne mândrim

La nivelul judeţului Gorj au fost, sunt şi vor mai fi dascăli care trebuie să fie
preţuiţi aşa cum se cuvine. Ne vin în minte nume ca: Ion Grigoroiu, Vasile Romanescu,
Mihai Mărtoiu, Gheorghe Lungan, Ion Priescu, Gheorghe Gămăneci şi mulţi alţii. În
rândurile de faţă aş dori să mă refer la profesorul de gr. 1- Gheorghe Lungan -, cel care
a avut un rol însemnat în dezvoltarea învaţământului gorjan.
Născut în localitatea Stolojani, în urmă cu aproape 67 de ani, a absolvit
Şcoala Pedagogică Tg-Jiu în 1954, şi-a început cariera didactică la Scoala Primară
Buzad, judeţul Arad. Ca învăţător-director, apoi a revenit în judeţul natal în anul 1959,
69
ca învăţător la Boboieşti-Gorj, după care îl întâlnim la Hodoreasca, Câlnic şi Teleşti, la
cea din urmă fiind coleg cu un alt dascăl emerit Ion Priescu, legându-i o strânsă
prietenie ce se menţine şi în ziua de azi. Între timp, Gheorghe Lungan devine profesor,
urmând Institutul Pedagogic de 3 ani din Craiova – Facultatea de Filologie, pe care o
termină în 1979, urmând după aceea psihopedagogia la Universitatea Babeş-Bolliay din
Cluj Academia ,,Ştefan Gheorghiu,, Bucureşti.
Asiduu cercetător şi pasionat în pregătire şi perfecţionare, pentru meritele
deosebite de care a dat dovadă, este luat la Raionul Tg-Jiu, cu delegaţie de inspector
şcolar pentru învăţământul primar; apoi este numit profesor metodist la Consiliul
Judeţean al Organizaţiei Pionierilor (1968-1978);inspector şcolar pentru învăţământul
primar şi limba română, apoi inspector şcolar pentru învăţământul primar la
Inspectoratul Şcolar al judeţului Gorj (1978-1984); profesor consiler pentru orientarea
şcolară şi profesională (1984-1990), când publică, în colaborare, o prestigioasă lucrare
de orientare şcolară şi profesională, ce s-a bucurat de mare preţuire la aceea vreme, pe
care o aflli şi în ziua de azi prin multe şcoli, ca un preţios ghid de lucru ; apoi profesor
(1990-1999), când avea să iasă la pensie. Dar nici acum nu poate să stea deoparte,
simţind aceea chemare care i-a purtat paşii atâtea decenii de-a rândul. A continuat să
profeseze sau să scrie nenumerate articole în presa locală, fiind în permanenţă în fluxul
educativ al judeţului. Îl întâlnim la Liceul cu Program Sportiv, Liceul Tehnologic nr. 1
Tg-Jiu, iar din 2001 la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. L-am reintâlnit recent,
descoperind cu admiraţie că a rămas acelaşi om cu putere de muncă şi dăruire
profesională, mânat de acelaşi elan de muncă, optimism şi umor, vesel ca întodeauna şi
încântat pentru tot ce face, din pasiune şi dăruire.
-Prof. Nicolae Căpitănescu, Miculeşti-Gorj
―Gorjeanul‖, 06 mai 2003, p.6

Dragă Mihai
Am primit corespondenţa de la tine şi m-am bucurat mult, mai ales că eram
nedumerit în legătură cu prima mea scrisoare, considerând ca aceasta nu a ajuns la
destinaţie.
Ca de obicei, am trimis şi la Buzad felicitări de sărbători, dar nu am primit
răspuns decât din partea doamnei Rozalia Gâlcă, aflând astfel că unul dintre cei care
au lucrat la monografia satului s-a stins din viaţă. Despre ceilalţi, nu ştiu nimic. Mă
bucur că domnul Vinchi este bine la venerabila vârstă de 93 de ani, iar ţie îţi mulţumesc
pentru sincera urare de a ajunge şi eu la această performanţă, dar sunt conştient că nu
depinde numai de mine…
Lazăr nu mi-a mai scris, deşi el mă ţinea la curent cu tot ce se petrecea în satul
nostru de altădată. De aceea te rog, atunci când ai timp şi pentru Lungan, mai scrie-mi
despre acele timpuri îndepărtate: despre Ion Cotoară, despre Terbancea sau Scorobete,
despre Maria lui Boncilă şi Petra lui Părţan, Lenuţa lui Boşu, Marian Vuc ş.a.
Spune-i ― Linii că-s sănătos şi-aş vrea s-o aflu măritată‖…( cum a zis Cosbuc!)
Ştiu despre Nelu Torc, colegul meu, că a murit cam de tânăr şi-mi pare rău, dar
asta e soarta omului.
70
Despre sat, cred că nu sunt modificări: tot aceleaşi ulicioare, drumul
nemodernizat, izvorul din faţa şcolii, sălile de clasă poate au altă destinaţie, mă rog,
cum au evoluat lucrurile în cei cincizeci de ani de când eu am plecat din Buzad.
Pe la noi totul e Ok. ―iarna … e ca vara‖- vorba lui Traian. A bătut vântul, dar n-
a ―măturat pleava‖! Poate un alt vânt care se cam simte de la o vreme…
Eu tot mai lucrez, cu dragoste şi devotament, cu îngăduinţă pentru cei mici,
apropiat de ei şi la bine şi la rău. Poate din toamna să renunţ , nu atât din motive de
neputinţă sau cădere fizică, ci mai degrabă din respect pentru tineretul care trebuie să
ne ia locul.
Atunci când va ieşi de sub tipar o culegere de articole publicate de mine în
perioada 1960 - 2007 , am să-ţi trimit şi ţie una, cu dorinţa de a-mi face observaţiile
legate de conţinutul articolelor respective.
Fireşte, aştept multe veşti despre tine şi familia ta, poate chiar legate de drumul
parcurs din 1955 şi până la pensie aflând că ai încheiat misiunea. Amintirile fac bine
individului, indiferent de natura lor: şi bune ţi rele!
În speranţa că vei primi cu satisfacţie aceste rânduri, urez la întreaga familie
multă sănătate şi bucurii, viaţă îndelungată şi demnă!
Al vostru prieten,
Prof. Gheorghe Lungan

INEU,6 aprilie 2007

Stimate domnule profesor

―Biruit-au gândul să dau ştire domnie-tale za‖ starea satului Buzad şi a locuitorilor lui,
câţi au mai rămas şi pe care, cu uimire văd, îi mai ţineţi minte. Probabil v-au marcat
primii ani de activitate, aşa cum şi dumneavoastră aţi marcat câteva generaţii de copii
acum o jumătate şi mai bine de secol, pe aceste meleaguri.
Potrivit ar fi fost să mă adresez dumneavoastră cu ―mudromu i plemenitomu…‖,
ca unuiua ce este ― mai marele miu‖ in toate cele. Intr-o scurtă scriere de A.N. mi-am
permis două diminutive. Ştiţi dumneavoastră rolul lor şi încărcătura afectivă pe care o
au aceste cuvinte! Ţin minte şi locul în care le-am auzit pronunţate chiar de vocea
dumneavoastră în faţa treptelor pe care urcaţi în locuinţa din curtea şcolii aţi detonat
un mic cartuş lovindu-l cu un ciocan şi v-aţi apreciat gestul cu un ―Bravo, Goguleţule!‖
Într-o seară, fiind la noi acasă la cina porcului, aţi cântat frumos un cântec. Îmi
amintesc melodia şi câteva versuri: ―Ochii mei sunt verzi ca iarba/ Nu te mai uita
degeaba‖. Lumea de la masă credea că aţi răspuns voalat ocheadelor pe care verişoara
mea şi le arunca cu o nevinovată simpatie. E vorba de Maria lui Marta ( Gligor) care vă
mai suplinea la ore când eraţi plecat cu probleme , din sat. Era o fată deşteaptă, păcat
că a renunţat la şcoală din clasa a V-a! Vă ţine minte şi ea şi alţii: junele oltean cu
mustăcioară şi păr bogat, ondulat, care, uneori se plimba prin sat mânuind fudul un
baston lustruit.
71
Acum în locuinţa dascălului stă un moldovean pripăşit prin sat. În noiembrie
trecut am intrat ultima data prin curtea şcolii. E vraişte totală în locul unde cândva
jucam fotbal, dar mai ales oină. Găsirea mingii de oină lovită cu putere de învăţatorul
Lungan şi oprită în acoperişul de paie al casei vecine cu şcoala a fost un prilej de
amintire a dascălului la câţiva ani după plecarea din sat. Moldoveanul acesta este un
fost vecin al nostru, fiind o perioadă căsătorit cu o fată a lui Ghiţă al lui Pişat. Cred ca a
fost al cincisprezecelea soţ…
Ţin minte că trecând prin sat un grup de excursionişti pe nişte motociclete
puternice, toţi le admiram viteza, puterea etc. Moldoveanul, în schimb, avea altă
percepţie: el şi-ar fi dorit să fie în deal ascuns după o tufă şi la trecerea motociclistilui,
să-l pălescă cu o boată, după care să îi ia motorul. Poate avea dreptate!
M. Eliade care îi vedea pe moldoveni cu o structură psihică deosebită- mai
aprigi,‖ mânioşi şi degrabă vărsători de sânge‖, ca rezultat al confruntarilor cu
pericolul slav de la răsărit.
Scuzaţi-mi, vă rog, adierea de schizofrenie, cu trecerea asta de la o idée la alta!
Sunt atât de multe lucrurile pe care aş vrea să le spun, că e greu să fiu coerent şi
ordonat în idei. De aceea scriu mult, pentru că, vorba clasicului, nu am timp să scriu
puţin.
Ultima mea imagine a fostului meu învăţător: pe uliţa mare, în drum la Bălu, pe
unde uneori coboraţi pentru a merge la Maria lui Boncilă. Era toamnă, o femeie meliţa
cânepa în stradă iar dascălul meu, îmbrăcat într-o scurtă albă parcă, aştepta ceva. Eu
veneam de la şcoala din Alioş acasă. Am schimbat câteva vorbe. Nu mai ştiu unde aţi
plecat, la armată sau la alt loc de muncă…
Buzadul e oarecum schimbat. Casele arată binişor. Multe sunt însă goale. Noroc
cu orăşenii care-şi iau aici case de odihnă şi cu unii pensionari care încep să se
reîntoarcă la matcă. Uliţele sunt pietruite, se poate circula şi iarna cu maşina peste tot
aproape.
Lazăr e bolnav, cel puţin asta este ştirea pe care am aflat-o în noiembrie 2006
când am fost ultima dată ―acasă‖. Copilul lui, doctor în Reşiţa, vine şi el rar. Cotoară s-
a dus ―ad patres‖ acum vreo 2-3 ani. Ştiu că vă aveaţi bine! Avea el faima de om
gospodar şi cu multă vârtute trupească. Băiatul lui e inginer agronom. Rar l-am
întâlnit. După 8-9 ani de facultate, a lucrat într-o unitate socialistă( azi le cam simte
lumea lipsa!) .Acum e undeva pe lângă Timişoara, Ghiroda mi se pare. E cel pe care cu
simpatie l-aţi poreclit ―broscoiul‖, poate din cauza capului lui cam bombat. Unul din cei
doi Terbancea Vasile, coleg de clasă cu mine, stă mai mult în sat, ca pensionar. Copiii
sunt la (2) Timişoara. Alt Terbancea şi tot Vasile, mai mare cu un an ca noi, stă aproape
de casa părinţilor mei. Tot pensionar, după o fructuoasă activitate de maistru instructor
şcolar, apoi primar. E foarte priceput, cu gospodărie, tractor, etc. N-a trăit în zadar. Are
pe lângă casa lui Scorobete, fostul socru, vreo 3-4 case, apartamente prin Timişoara sau
în localităţi din jur. Scorobete Ion, mai tânăr cu un an ca mine, e pensionar şi el în
Buzad. A fost operat la inimă în urmă cu doi ani. Pe Lina lui Părţan am întâlnit-o în
toamnă. Suntem ceva verişori. Are nepoate mari. A trăit câţiva ani buni cu unul Novac,
care s-a spanzurat din motive neclare. Despre Maria lui Boncilă nu ştiu nimic. Ai lui
Boşu sunt prin Lipova. Mai stă în Buzad un nepot necăsătorit. Toma lui Sia, vecinul
nostru, a murit acum un an. Au rămas de el vreo 15 ha de pământ şi ―un nume adunat
pe-o carte‖, el fiind unul din coautorii monografiei stului pe care ştiu ca aţi primit-o.
Un alt coleg de clasă, Tămaş Ion, e popă prin Timişoara ( în ciuda faptului că cu
72
muzica şi vocea nu prea avea tangenţă). E şi vânător, are puşca şi, în numele
Domnului, la fel ca şi Creangă odinioară, foloseşte unealta diavolului. Odată, la o Rugă
în sat, n-a ezitat să se ia la bătaie cu nişte tineri care ar fi greşit cu ceva.Tatăl său a
murit de vreo 2-3 ani.
Al patrulea elev din clasă, Bundaciu Petru, trăieşte în zona Aradului, într-o
comună mare. Mai trăieşte în sat cu părinţii o fată fosta elevă pe care aţi apreciat-o
pentru modul cum recita, Paulina lui Nuşchi. Şi tot în sat, sora lui Bundaciu
(geamănă), născută cu un defect la picior. S-a măritat, are un magazin, o fată, nepoţi.
Biserica e în bună stare, construită în 1964, pe vremea comuniştilor, care se pare
că n-au fost atât de răi. Geaba Băsescu cască gura cu condamnarea comunismului!
Cimitirul e curat, Punctul sanitar există, dar cu lacăt. Acum douazeci de ani era însă
medic în sat, 3 zile pe săptămână.
Şcoala e în picioare, dar dărăpănată. Aerul e curat, pădurile înconjurătoare şi
depărtarea de orice centru urban contribuie la acest fapt. Păcat că senzaţia de pustietate
îţi dă o stare neplăcută! Noaptea e atâta linişte, încat mai ca auzi razele lunii bătând în
geam. Pământurile-s nelucrate. Buie pădurea spre sat, rar duduie cate un tractor.
Vânatul vine până în grădini, iar unii din puţinii locuitori se mai ocupă cu braconajulî.
Pe la 80 de ani, tata încă mai ţintea cerbul cu o puşca imprumutată, sau prindea
mistreţul cu laţul. Acum sunt alţii la rând. E cam dezordine în ţară; n-aş fi crezut că
apuc să văd astfel de răsturnări de valori, de norme etc. Când văd ce se întâmplă la
scară naţională şi cum ne receptează străinii, aproape că mă contrariază capitolul final
al ‖Istoriei‖ lui Călinescu şi portretul românului făcut de Vlahuţă în ―România
pitorească‖ . Mă pun pe gânduri aprecieri mai vechi, ca aceea a lui Eutropius care îi
vedea pe colonişti romani din Dacia adunaţi ―ex toto orbe romana‖ şi dacă e adevărat
că un individ se schimbă genetic în multe mii de ani, se pare că ducem cu noi, în parte
cel puţin, multe trăsături nu tocmai nobile.
Dascălul, Călugărul şi Uricariul, cu ale lor extrapolări în cronica lui Ureche, n-
ar fi crezut că peste câteva secole ne amintim de ―baznele‖ lor.
În fine, revenind la oile noastre: puţin scârbit, poate obosit, am atârnat în cui tot
ce am făcut sau n-am făcut în 38 de ani de muncă. Puteam să mai stau doi ani, dar o
reacţie de apărare a unui organism nu tocmai dotat cu trăsături bărbăteşti m-a făcut să
mă decid şi să mă uit înapoi nici cu mânie, nici cu regret. De şaptesprezece ani de când
sunt în Ineu, în fiecare an dintre dascăli au trecut Styxul înainte de vreme, unul câte
unul, în total 15 – 17. N-au apucat pensia, s-au stins între 40 – 60 de ani.
Despre cum am vânat eu ―mistreţul cu colţi de argint‖ – în altă scrisoare.
Vă urez ani mulţi şi sănătate. Sărbători fericite!
Cu stimă şi drag,
Prof. Mihai Vinchi , Ineu
Am redat integral scrisoarea unui fost elev al profesorului Gheorghe Lungan
(învăţător titular în anii şcolari 1954-1957), originar din satul Buzad, comuna Bogda,
judeţul Timiş, actualmente, profesor pensionar, secializarea limba şi literatura româna.
Pentru conformitate,
Prof.Luminiţa Mili Popescu

73
V. DIN EXPERIENŢA NOASTRĂ:
Bilanţul activităţii U.T.M.-
imbold în muncă
Zilele acestea a avut loc adunarea generală pentru de alegeri în organizaţia de
bază U.T.M. Boboeşti.
Darea de seamă prezentată de secretarul organizaţiei(Tărăpoancă Valeriu) a scos
în evidenţă o seamă de realizări şi lipsuri.
Astfel, tineretul din satul Boboeşti a participat cu însufleţire la muncile de folos
patriotic, contribuind la realizarea unor însemnate economii. Lucrările executate de
tineret ca: adunatul spicelor de pe tarlaua întovărăşirii agricole de la Peşteana Vulcan,
repararea gardului şcolii, reconstruirea unui pod din mijlocul satului, au ridicat
prestigiul acestora –prestigiul organizaţiei U.T.M., conduse de partid.
In aceste munci s-au evidenţiat în mod deosebit tovarăşii : Pătraşcu Elisabeta,
Covrig Viorica, Popescu Alexandrina, Pătraşcu Gheorghe şi alţii.
În cursul dezbaterilor din adunarea generală, utemista Pătraşcu Georgeta a
propus organizaţiei să se angajeze să repare şoseaua din partea de nord a satului, care
este distrusă din cauza eroziunii.
Propunerea a fost primită cu entuziasm, iar participanţii la discuţii au scos în
evidenţă şi necesitatea executarii altor licrări de folos obştesc.
În încheierea lucrărilor adunării generale, tovarăşul Berculescu Ion – instructor
al Comitetului Raional U.T.M. – a dat indicaţii concrete noului organ ales.
LUNGAN GHEORGHE, coresp.
»Steagul nostru », Raionul Gorj

CASA PIONIERILOR – ŞCOALĂ


PREGATIRII COPIILOR PENTRU VIATA
Răspunzând nevoilor de instruire şi educare a copiilor din oraşul Tg-Jiu; în anul
1952 a luat fiinţă Casa Pionierilor – şcoală a pregătirii copiilor pentru viaţă. Prin
structura cercurilor organizate, unde elevii au putut să acumuleze o experienţă de viaţă
în mod nemijlocit şi preferenţial, Casa Pionierilor a atras an de an un număr mare de
copii – purtători ai cravatelor roşii cu tricolor. Azi o bună parte din aceştia sunt
tehnicieni, ingineri, mecanici, sportivi etc.
Începând cu acest an şcolar şi în oraşul Motru a luat fiinţă Casa Pionierilor.
Astfel, fiii minerilor din Horăşti, Roşiuţa, Ploştina, Motru, Cătunele vor beneficia de
largi posibilităţi de a-şi manifesta capacitatea, spiritul de iniţiativă, încrederea în forţele
proprii, perspicacitatea, atitudinea emoţională faţă de activităţi.
Noul an de activitate care s-a inaugurat recent în cele două case ale pionierilor
din judeţul nostru va aduce pentru şcolari o variată gamă de cercuri. Astfel, atât elevii
din Tg-Jiu, cât şi cei din Motru vor putea participa la cercurile de carturi care dispun de
o bază materială adecvată. În orele rezervate pregătirii teoretice cât şi în cele de
activităţi practice, ei vor avea posibilitatea de a asimila cunoştinţe legate de structura şi
funcţionarea motoarelor cu explozie, de a dovedi priceperi şi deprinderi de a conduce un
autovehicul, precum şi de a-şi însuşi şi respecta regulile de circulaţie.
74
Pe baza intereselor, a preferinţelor elevilor, la ambele case vor funcţiona cercuri
de muzică instrumentală, de artă plastică, radio şi dansuri.
De remarcat este faptul că în oraşul Motru, avându-se în vedere condiţiile
economice locale, cât şi pentru satisfacerea preferinţelor şcolarilor, va funcţiona un
cerc al „micilor mineri‖.
La Tg-Jiu se va continua activitatea unor cercuri cu tradiţie: cusături şi broderie,
foto, cineclub, teatru şi balet, sport-turism, sculptură, precum şi cele de aero-navo-
rachetomodele.
Crearea unor cercuri cu profil tehnic în cadrul celor două case ale pionierilor
răspunde mai bine nevoilor de educaţie prin muncă şi pentru muncă. Activitatea acestor
cercuri trebuie făcută însă în concordanţă cu dezvoltarea contemporană a ştiinţei şi
tehnicii, militând pentru introducerea în sfera preocupărilor pionierilor şi şcolarilor, a
elementelor novatoare, stimulând concretizarea lor în aplicaţii practice.
Pentru realizarea unei propagande ştiinţifice în rândul pionierilor şi şcolarilor,
cât şi pentru orientarea profesională a acestora, cele două case vor organiza unele
acţiuni cu caracter de masă: concursuri, demonstraţii practice, întâlniri cu oameni de
ştiinţă, specialişti din diferite domenii etc.
În egală măsură trebuie acordată atenţie activităţilor cultural-artistice din
cercurile de balet, teatru, dansuri, muzică instrumentală etc., precum şi cele de natură
sportiv-turistică.
Deschiderea activităţii celor două case ale pionierilor din judeţul nostru a marcat
un eveniment mult aşteptat de pionieri şi şcolari. Le dorim o cât mai rodnică activitate.
Prof. GHEORGHE LUNGAN – şef de comisie la Consiliul judeţean
Gorj al Organizaţiei Pionierilor
« Gazeta Gorjului », anul III, nr. 43 (148), –
sâmbătă, 24 octombrie 1970

Un cerc pedagogic de mare ţinută

Parte integrantă a activităţii de perfecţionare a măiestriei pedagogice, cercurile de


specialitate devin din ce în ce mai mult o tribună de manifestare a experienţei didactice
acumulate de-a lungul anilor, un bun prilej de răspândire a celor mai eficiente mijloace
şi procedee de predare. În acest spirit s-a înscris şi problematica cercului profesorilor de
limbă şi literatură română desfăşurat recent la Şcoala Generală Numărul 2 din
municipiul nostru. Activităţile teoretice şi practice susţinute de profesorii Mezei Maria
(lecţie practică „Scrisoarea‖), Pera Emilia („Tipologia lecţiilor de compunere; metode
şi procedee folosite în proiectarea şi desfăşurarea acestora‖- referat), Elian Lucia
(„Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române de Georgeta Corniţă‖ –
prezentare de carte), Nebel Elisabeta („Teste de evaluare formativă şi sumativă‖ -
modele) au fost unanim apreciate de participanţi.
În cuvântul lor, domnii profesori: Ivănescu Cornel, Popescu Iancu, Găman Ion,
Temereancă Victoria, Cornoiu Mariana, Vulpe Nina, ş.a. au scos în evidenţă faptul că
se manifestă o salutară grijă din partea Inspectoratului Şcolar, pentru organizarea şi
75
desfăşurarea acestor cercuri, atât prin tematica aleasă în mod judicios, cât şi prin
angajarea unor unităţi şcolare care au, într-adevăr ce să prezinte, în faţa auditorului.
Referatele susţinute au cuprins nu studii şi cercetări de specialitate publicate, ci
probleme rezultate din experienţa practică din munca de zi cu zi, explicate simplu şi
convingător de autorii lor. Părerile exprimate pe marginea lecţiilor practice au fost, de
asemenea, favorabile; mulţi dintre vorbitori considerând lecţiile „model al propriei
noastre munci‖, prilej de educaţie multiplă a elevilor prin mijlocirea caracterului
personajului literar pus în discuţie sau prin valorificare maximă a cerinţelor impuse de
redactarea unei scrisori în diferite situaţii şi la diferiţi destinatari.
Surpriza activităţii cercului a fost însă alta: un excelent spectacol, intitulat
simbolic „E ziua ta, măicuţa mea cea bună‖, prilej de a desprinde preocupările
profesorilor de limbă română din această şcoală în cooperare cu cei de alte specializări,
în cazul respectiv cu catedra de muzică prof. Aurora Traşcă. Nimic nu evidenţiază mai
puternic munca desfăşurată decât manifestările publice ale copiilor noştri! I-am văzut
recitând cu patos şi candoare o mulţime de versuri din creaţia literară românească; am
ascultat vocile cristaline revărsate într-un cântec armonios, am admirat ţinuta lor
impecabilă, ne-am emoţionat primind câte o chită de ghiocei în care am găsit un simbol:
Copilăria curată de care avem nevoie!
Alăturăm cuvintelor frumoase şi bine alese, exprimate de inspectorul de
specialitate la adresa colectivului Şcolii Generale Numărul 2 pe cele „proprii‖, socotind
că nu greşim dacă afirmăm că şcoala vizitată era de fapt „numărul 1‖ prin ceea ce a
oferit colectivului de peste 50 de profesori de limbă română din municipiu. Profesor
Gheorghe Lungan,‖GORJEANUL‖,18 martie 1994

Pentru activizarea comandamentelor


pioniereşti
Orientările noi date de către cea de-a doua Conferinţă Naţională a Organizaţiei
Pionierilor au facilitat şi în şcolile din judeţul nostru activizarea unui număr de 4183
comandanţi de grupe, 1659 comandanţi de detaşamente şi 412 comandanţi de unităţi,
din rândurile pionierilor. De asemenea, au fost constituite 61 comandamente comunale,
4 comandamente orăşeneşti şi un comandament municipal.
În perioada care a trecut de la cea de-a doua Conferinţă Naţională a Organizaţiei
Pionierilor, în majoritatea unităţilor consiliile au reuşit să conştientizeze atribuţiile ce
revin fiecărui comandament. În acest sens, au fost obţinute succese de seamă în
întărirea vieţii de organizaţie printr-o muncă susţinută a comandamentelor în
pregătirea şi primirea şcolarilor în organizaţie. În prezent, constatăm cu satisfacţie
creşterea rolului pionierilor-comandanţi în organizarea şi desfăşurarea activităţilor
cultural-artistice, sportiv-turistice, a celor de utilitate socială sau de pregătire a copiilor
pentru apărarea patriei. Dar toate acestea sunt rodul unei serioase munci de instruire pe
care comandanţii-instructori, sub îndrumarea consiliilor pioniereşti din şcoli, o
desfăşoară permanent.
Astfel, la şcolile generale Nr.8 (comandant-instructor, Pantelimon Cristea), Nr.3
(comandant-instructor, Ecaterina Iacobescu), Motru (comandant-instructor, Constanţa
Pistol), Câlnic (comandant-instructor, Paula Mărăşescu), şi altele asemenea instruiri se
desfăşoară săptămânal cu activele detaşamentelor şi lunar cu activul unităţii. În cadrul
76
unor asemenea instruiri se dezbat probleme ale modalităţii de îndeplinire ale
activităţilor propuse, se învaţă cântece noi, se fac prezentări de cărţi, se realizează vizite
la alte unităţi, sub formă de schimburi de experienţă.
Merită să scoatem în evidenţă iniţiativa comandamentului de pionieri de la
Şcoala Generală Nr.4 din Târgu-Jiu (director, prof. Gheorghe Negulescu, comandat-
instructor, Ion Părpăneaţă) de a se deplasa la unele şcoli din mediul rural: Curtişoara,
Câlnic, Ceauru, Turcineşti, Drăguţeşti, Băleşti etc., pentru a cunoaşte mai îndeaproape
preocupările copiilor de la ţară, rezultatele dobândite în viaţa de organizaţie.
De fapt, în judeţul nostru există un număr de peste 30 de unităţi de pionieri din
mediul rural, înfrăţite cu cele din oraşele :Motru, Ţicleni, Cărbuneşti, Novaci şi
municipiul Târgu-Jiu.
În această direcţie, putem evidenţia strădania cu care Consiliul Municipal Târgu-
Jiu al Organizaţiei Pionierilor şi consiliile pioniereşti din oraşele respective s-au
preocupat pentru a crea un cadru optim legăturilor dintre activele pioniereşti din şcolile
înfrăţite, în scopul înlăturării unor tendinţe negative de a se acredita
ideea că viaţa pionierească de la ţară este mai săracă în conţinut în raport cu cea de la
oraş.
Pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii comandamentelor pioniereşti, biroul
Consiliului Judeţean al Organizaţiei Pionierilor a iniţiat, recent, unele măsuri. Astfel, se
recomandă ca în fiecare unitate de pionieri să se instituie „Ziua comandamentului‖,
care să aibă loc lunar, urmând ca în această zi să se desfăşoare o variată gamă de
activităţi cum ar fi: clarificarea unor atribuţii ale activelor, convorbiri, mese rotunde,
dezbateri, învăţare de cântece, excursii, drumeţii, întâlniri, schimburi de experienţă, etc.
„Ziua comandamentului‖ să se desfăşoare sub directa îndrumare a consiliilor
pioniereşti din şcoli.
Continuându-se acţiunea de înfrăţire a unor unităţi din mediul sătesc cu cele din
oraşe sau chiar a unor unităţi apropiate, este util să se insiste asupra unui mai larg
schimb de opinii, de materiale, de acţiuni, etc. fiecare comandament comunal să fie
consultat permanent asupra acţiunilor consiliilor, iar trimestrial să aibă loc, la centru
de comună, întâlniri sub formă de schimburi de experienţă cu membrii acestor
comandamente.
La nivelul judeţului se lansează chemarea către toate comandamentele pioniereşti
„Cea mai frumoasă iniţiativă şi acţiune pionierească‖. În acest sens, toţi pionierii din
unităţile judeţului Gorj sunt chemaţi să-şi aducă contribuţia la realizarea celor mai
interesante activităţi. Acţiunea cu cea mai profundă înrâurire în viaţa pionierească va
deveni tradiţională.
Prof. Gheorghe Lungan, seful comisiei
organizatorice a C.J.O.P. ―Gazeta Gorjului, joi,
31 mai 1973

Creativitate şi eficienţă în învăţământ


Aflată la cea de-a doua ediţie, această prestigioasă manifestare a cadrelor din
învăţământ are menirea de a stimula pe toţi oamenii şcolii gorjene la munca de
cercetare şi de creaţie, activitate ce se răsfrânge, fireşte, cu rezultate pozitive în procesul
instructiv-educativ.
77
Etapa de masă ,desfăşurată în perioada 15-30 mai 1984, a polarizat interesul unui
număr de peste 3500 cadre din învăţământul preşcolar, primar, gimnazial şi liceal din
judeţul nostru.
Educatoarele, învăţătorii şi profesorii înscrişi pentru obţinerea gradului I au
manifestat interes pentru elaborarea unor lucrări teoretice şi practice originale, multe
din ele inedite. S-au evidenţiat în acest sens educatoare Victoria Vladu (Grădiniţa Nr. 5
Târgu-Jiu ), învăţătorul Nicolae Dijmărescu( Şcoala de 10 ani Floreşti - Ţânţăreni),
învăţătoarea Valeria Frântu (Şcoala Generală Nr. 1 Tg.-Jiu), învăţător Viorica Achim
(Şcoala Sadu), profesor Nicolae Almăriei (Şcoala Nr. 1 Motru), profesor Maria Pănoiu
(Liceul Industrial Nr. 2 Tg.-Jiu ) ş.a.
Un interes major s-a manifestat în această perioadă pentru extinderea bazei
didactico-materiale, prin îmbunătăţirea unor aparate existente, prin conceperea de noi
dispozitive, prin realizarea unor instalaţii complexe care să vină în mod nemijlocit, în
sprijinul unei învăţări active, creative. Dintre cadrele cu asemenea preocupări, s-au
remarcat prof. Marin Şerbănoaica (Liceul Industrial Nr. 5 Tg.-Jiu), prof. Ana Popescu
(Liceul Industrial Nr. 2 Tg.-Jiu), învăţător Ilarion Poştovei (Şcoala Turceni), învăţător
Vasile Brăiloiu (Şcoala Primară Ungureni - Văgiuleşti), învăţător Viorica Marcela
Crau (Şcoala Nr. 1 Tg.-Jiu), învăţător Maria Cuteanu (Şcoala Nr. 1 Motru) ş.a.
Un rol deosebit în educarea materialist- ştiinţifică a elevilor l-au avut cercurile
tehnice. Şi în acest domeniu în multe unităţi de învăţământ din judeţ s-a pus accent pe
atragerea tineretului în sfera preocupărilor de ordin mecano-energetic, electrotehnic.
Evidenţiem activitatea din casele pionierilor şi şoimilor patriei Târgu Jiu, Ţicleni,
Motru, Târgu Cărbuneşti, din Şcolile Generale Celei, Sadu, Nr. 3, 1, 11, 12 Târgu Jiu
din liceele Nr. 2, 5, „Ecaterina Teodoroiu‖ Târgu Jiu, ca şi cele din Motru şi Ţicleni,
ş.a.
Desigur, activitatea din şcoli continuă în vederea asigurării unei largi participări
la faza judeţeană care se va desfăşura în trimestrul întâi al viitorului an şcolar.

Gheorghe Lungan
Şcoala Gorjeană, azi 30.06.1984

(PE TEME ŞCOLARE)


Cultivarea limbii – datorie a fiecărui educator
Încă de la primul contact al copilului cu instituţiile de învăţământ, grija
educatorilor se îndreaptă spre cultivarea limbii, cunoscând că nu se poate vorbi de o
cultură, fără stăpânirea temeinică a acestui „cod‖ de comunicare între oameni.
De aceea, este necesar ca fiecare dintre noi să militeze permanent, atât în exprimarea
orală, cât şi în cea scrisă, pentru folosirea formelor corecte ale unor cuvinte care intră
în componenţa lexicului (masa vocabularului si fondul principal de cuvinte).
De multe ori auzim spunându-se:
- poavazare în loc de pavoazare (acţiune de a pavoaza şi rezultatul ei: a împodobi
de sărbătoare o sală, o clădire etc. cu steguleţe, cu draperii, cu tablouri; a
ornamenta o navă cu pavilioanele ei în codul naţional şi internaţional cu ocazia
marilor sărbători naţionale – fr. pavoiser);
78
- garsonărie în loc de garsonieră (locuinţă compusă de obicei dintr-o cameră şi o
mică bucătărie (fr. garconniere, cf. garcon - băiat);
- filaromică în loc de filarmonică (asociaţie pentru cultivarea şi răspândirea
artelor, în special a muzicii
- societate, orchestră – fr. philharmonique, cf. gr. philein – a iubi, harmonia –
armonie)
- scluptură în loc de sculptură (arta de a reprezenta plastic, tridimensional, formele
naturii vii, diferite ornamente etc. – fr. sculpture, lat. sculptura) etc.
Aceste accidente fonetice sunt caracteristice unor graiuri daco–romane – crişean,
maramureşean, muntean şi… chiar gorjean – şi poartă numele de metateză –
modificarea fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau a silabelor
dintr-un cuvânt (fr. metathese).
Desigur, profesorii şi elevii trebuie să evite accidentele fonetice de genul celor
menţionate mai sus.
Gheorghe Lungan
(Gazeta Gorjului, anul XVIII, nr. 2648, miercuri, 30 octombrie 1985)

CULTURA PROFESIONALĂ – LIANTUL RELAŢIEI


PROFESOR ELEV
Actul instructiv-educativ se întemeiază pe o conducere competentă a formării
personalităţii umane. Baza acestui act este, desigur, cultura fiecărui cadru didactic,
exprimată în acumulări ştiinţifice din domeniul specializării, în capacităţile de
întrepătrundere a dimensiunilor relaţionale ce se stabilesc între diferitele fenomene, în
gândirea filozofică precum şi în măiestria psihopedagogică .
În procesul de învăţământ, omul de la catedră trebuie să ştie că educaţia
intelectuală se realizează prin intermediul valorilor ştiinţifice pe care le prelucrează şi
vehiculează, fapt ce impune continua sa pregătire, în pas cu noile descoperiri, cu
activitatea ce concentrează produsul oamenilor de ştiinţă, fie chiar şi controversat la un
anumit moment, în stabilirea valorilor ştiinţelor naturii sau ale ştiinţelor social-umane.
Cu toţii ştim că societatea contemporană este definită de un ritm înalt de
acumulări tehnico-ştiinţifice. Acestea se petrec „sub ochii noştri‖ şi ridică multe semne
de întrebare, indiferent de nivelul vârstei sau al culturii – motiv pentru care dascălul
devine sursa de informaţie exactă, convingătoare, explicită.
Sunt multe întrebări ce preocupă pe preşcolari cât si pe elevi, la care un răspuns
fundamental, se cere.
Dar, pentru satisfacerea unor simple curiozităţi sau pentru a introduce date care
să susţină, convingător un lanţ de legături ale lumii materiale şi spirituale, este nevoie
de această cultură pe care am socotit-o, pe drept cuvânt, un liant în relaţia profesor-
elev.
Evident, liantul la care mă refer se realizează printr-o altă componentă a culturii:
măiestria psihopedagogică. Cunoştinţele de cultură generală sau de specialitate,
indiferent de gradul lor de complexitate, impun tehnici de lucru, modalităţi de acţiune
din partea profesorului, pentru transformarea lor în mesaje educaţionale, repercutate
asupra personalităţii copiilor.
79
Orice profesor trebuie să fie mai întâi pătruns de multă sensibilitate, de ataşament
sau respect faţă de fiinţa umană pe care o modelează. El trebuie să dea dovadă de
dreptate, de principialitate, cinste şi demnitate. Elevul să distingă în persoana
profesorului său omul corect, modest , curajos, deschis şi jovial, optimist, ferm,
răbdător, dârz şi intransigent.
În cuvântul şi fapta sa să se oglindească capacităţile de analiză şi sinteză,
flexibilitatea gândirii; comunicarea să fie inteligibilă, clară, plastică, fluentă, expresivă.
Profesorul să aibă „un simţ al măsurii‖, realizând un echilibru între diversele
sale stări psihice polare şi contradictorii şi activităţile elevilor: răspunsurile şi
întrebările lor, succesele şi eşecurile, comportamentul în timpul orelor etc..
Măiestria pedagogică, însumând cultura profesională cât şi calităţile atitudinale
ale educatorului sunt, aşadar, un rezultat al pregătirii temeinice şi multilaterale. Acest
atribut al omului de la catedră nu se confundă cu tehnica
didactică. Activitatea profesorului este diferită de la o situaţie la alta, determinată de
factorii noi ce intervin în mod inedit şi imprevizibil. Iată de ce măiestria pedagogică este
( şi trebuie să fie) refractară rutinei şi şablonismului.
Privind retrospectiv, fiecare datorăm formarea noastră unor dascăli, despre care
putem spune cu mândrie multe lucruri: „era bun‖, „era aspru‖, „era drept‖ etc. Şi dacă
aş încerca să exemplific aici cu câteva nume de asemenea dascăli a căror activitate am
cunoscut-o pe deplin de-a lungul anilor, desigur n-ar lipsi: Cornel Cârstoiu, Ion
Dragomir, Vera Druţă, Petrică Pănoiu, Vasile Dumitrescu, Maria Ciurel, Gheorghe
Găvănescu, Vasile Buzuloiu, Aurelia Găvănescu, Elena Constantinescu, Nicolae Tăloi,
Gheorghe Micu şi mulţi alţii.
În noile condiţii create de Revoluţia din Decembrie 1989, profesorii şi elevii se
dezbracă de acele încorsetări ale unui sistem apus pentru totdeauna şi-şi deschid
reciproc inimile, într-un dialog larg, « drumeţind » pe cărările ştiinţei şi culturii
adevărate ca buni prieteni, răspunzători de generaţiile ce se succed pe aceste legendare
meleaguri gorjeneşti.

Prof. GHEORGHE LUNGAN


« Curierul dreptăţii sociale », vineri 29 iunie 1990

UN FRUCTUOS SCHIMB DE EXPERIENŢĂ

Din suita manifestărilor de ordin metodico-ştiinţific, organizate sub egida


Inspectoratului Şcolar Judeţean, schimbul de experienţă cu directoratele de grădiniţe
desfăşurat recent la Polovragi s-a detaşat prin conţinutul tematic şi prin bogăţia
formelor prezente de gazde şi participanţi pe linia valorificării folclorului local, în
scopul instruirii şi educării tinerei generaţii. Locuitorii acestui legendar „picior de plai‖
al Gorjului au ieşit în întâmpinarea oaspeţilor, cu tot ce au ei mai bun şi mai nobil, din
tată-n fiu: căldura sufletească, entuziasmul, dragostea de plaiul natal. Au venit părinţii
şoimilor patriei, cetăţeni, dascăli, pensionari, lucrători din aparatul de stat, în frunte cu
primarul comunei, tovarăşa Sabina Popescu.

80
Programul schimbului de experienţă a cuprins vizitarea unităţii, asistenţe la două
activităţi cu preşcolarii, prezentarea unor referate pe tema menţionată, o activitate
practică cu şoimii patriei constând din programul artistic „Sânzâienele‖, dezbateri, etc.
În cuvântul lor, educatoarele Vladu Victoria din Rovinari, Natalia Alecu – Motru,
Elena Olaru – Tg-Cărbuneşti, Octavia Brânzan – Radoşi – Crasna, Lilica Priescu,
Ecaterina Ciuclea – Tg-Jiu, precum şi profesorii Gheorghe Bădiţa şi Constantin
Mesteacăn, au subliniat că programul desfăşurat reflectă munca rodnică şi plină de
pasiune a cadrelor didactice de la Grădiniţa din Polovragi – unitate cu o bază didactico-
materială etalon şi cu rezultate dintre cele mai bune. S-a reliefat faptul că este o datorie
patriotică să cultivăm la copii respectul pentru strămoşi, valorificând portul, obiceiurile,
limba, cultura, pe baza dovezilor incontestabile ale unităţii şi continuităţii noastre pe
aceste meleaguri.
Din Polovragi, participanţii s-au deplasat la Novaci, unde şirul realizărilor avea
să fie completat de cele oferite de Casa de copii preşcolari din localitate. Directoarea
unităţii, educatoarea Eugenia Digulescu, a vorbit simplu, cu modestie: „Poftiţi şi vedeţi
! Mai avem mult de făcut şi orice sugestie este binevenită‖. Dar am văzut multe şi bune,
pentru că totul depăşeşte aşteptările.
Aşadar, un cerc pedagogic obişnuit, trimestrial, cu un responsabil ce se detaşează
prin gândirea pedagogică şi prin interesul pentru folclor- educatoarea Valentina
Popescu.
Adăugăm la aceste rânduri că am fi dorit şi prezenţa responsabililor de cercuri
pedagogice ale învăţătorilor, pentru realizarea unui fructuos schimb de opinii între
două cicluri de învăţământ apropiate ca forme de organizare şi desfăşurare a muncii.
Prof. Gheorghe Lungan
‖GAZETA GORJULUI‖, MARŢI, 21 APRILIE 1987, Nr. 3104

„CULISELE cancelariei profesorale‖


( Pe urmele materialelor publicate)

În nr. 6(111), din 6 februarie 1970, ziarul „Gazeta Gorjului‖ a găzduit în


coloanele sale articolul „Culisele cancelariei profesorale – Valoarea educativă a
hăţişului de intrigi‖, în care erau criticate neînţelegerile ivite între cadrele didactice de
la unele şcoli. Ulterior, ne-au sosit la redacţie mai multe scrisori, semnate de educatori
care îşi exprimă părerea asupra celor semnalate în articol. Reproducem câteva.

REPUDIEZ asemenea fapte

Lectura articolului m-a determinat să reflectez adânc la cele consemnate în


material, chiar mai adânc la influenţa pe care disensiunile dintre cadrele didactice o
au, în general, asupra unor generaţii de elevi din şcolile unde se întâlnesc asemenea
anomalii. Cred că o oricât de pregătit ar fi un cadru didactic, personalitatea acestuia
scade în ochii elevului atunci când faptele sale devin reprobabile .
81
Elevii, în asemenea situaţii, nu au în faţă figura unui dascăl modest, simplu,
cumpătat, pătruns de simţul cel mai înalt al corectitudinii, al datoriei, figură ce ar dori
să o poarte în mintea şi sufletele lor pline de candoare, ci vor avea în faţă un om bizar,
infatuat, căruia nu merită să-i acorzi niciodată respectul.
Ca profesor, repudiez asemenea fapte care nu atrag decât dispreţul unanim al
celor ce ne înconjoară. Condiţiile de viaţă şi activitate create de statul nostru socialist ne
permit deplina posibilitate de a face educaţie aleasă tinerei generaţii, de a dovedi şi pune
în evidenţă toate cunoştinţele noastre, pasiunea, devotamentul şi exemplu, cerute de
frumoasa misiune de învăţător şi profesor.
Prof. GHEORGHE LUNGAN ,
― GAZETA GORJULUI ― 21 februarie 1970

FORUMUL JUDEŢEAN –
TRIBUNA A MANIFESTĂRII DEMOCRAŢIEI
PIONIEREŞTI

Timp de o săptămână, în tabăra din frumoasa localitate Novaci, s-au desfăşurat


lucrările forumurilor judeţene ale Organizaţiei Pionierilor din Gorj şi Dolj, lucrări care
au reunit 220 de reprezentanţi ai purtătorilor cravatei roşii cu tricolor din cele două
judeţe.
Desfăşurate pe fondul unor îndatoriri împlinite, al unor succese remarcabile în
activitatea instructiv – educativă din anul şcolar expirat, lucrările au scos în evidenţă
inepuizabila forţă de discernământ şi angajare a tinerelor vlăstare în marile probleme
pe care le ridică viaţa şi munca pionierească.
Răspunzând propunerilor pionierilor din tabără, programul celor 7 zile a cuprins
numeroase activităţi menite să asigure o odihnă activă, o reconfortare fizică şi
intelectuală.
Din dorinţa de a cunoaşte mai bine judeţul Gorj, perspectivele sale de dezvoltare,
delegaţii la forum au invitat pe tovarăşul Constantin Drăgoescu, secretar al Comitetului
judeţean Gorj al P.C.R. care, printr-o expunere adecvată puterii de înţelegere a
interlocutorilor, le-a oferit acestora o imagine a Gorjului, de ieri, de azi şi de mâine.
Întâlnirea s-a încheiat cu spectacolul „Pionierii cântă ţara‖, la care şi-au adus
contributia artişti amatori din ambele judeţe.
La propunerea pionierilor, s-a organizat şi desfăşurat o drumeţie la Baia de Fier,
unde au fost vizitate Peştera Muierilor şi Cheile Olteţului.
Pentru a cunoaşte şi valorifica tradiţiile folclorice, pionierii participanţi la lucrări
au organizat o interesantă expoziţie de artă populară care a cuprins un mare număr de
exponate (cusături, ţesături, sculpturi, ceramică etc.) din comunele şi satele judeţului
Gorj. De asemenea, s-a organizat şi desfăşurat parada costumelor populare la care au
participat pionierii din cele două judeţe.
Din programul taberei n-au lipsit cântecele şi jocurile pioniereşti, întrecerile
sportive, carnavalurile şi focurile de tabără.
În cadrul dezbaterilor din ultimele două zile au luat cuvântul peste 50 de
reprezentanţi, care au arătat preocupările unităţilor şi detaşamentelor din care fac parte
82
pentru stimularea interesului la învăţătură, pentru diversificarea activităţilor cultural-
artistice, sportiv – turistice, de pregătire pentru apărarea patriei, precum şi activitatea de
ridicare a autoconduceri pioniereşti.
În cadrul lucrărilor, s-au făcut numeroase şi interesante propuneri pentru viitor.
Dintre acestea reţinem referirea la o mai bună programare a activităţilor la detaşamente
şi unităţi, care să reflecte opţiunile copiilor, nevoile lor de cunoaştere, în scopul
îmbunătăţirii experienţei lor de viaţă. De asemenea, s-a subliniat necesitatea ca şi în
localităţile din mediul rural să ia fiinţă, în funcţie de posibilităţi, case ale pionerilor
care să funcţioneze cu cercuri de diferite profiluri, în special cele tehnico – aplicative.
Pionierii delegaţi şi-au manifestat dorinţa de a se edita reviste judeţene lunare
destinate în exclusivitate copiilor.
Propunerile s-au referit şi la intensificarea schimburilor de experienţă dintre
activele pioniereşti, la mai buna organizare a adunărilor de detaşament, la
intensificarea acţiunilor patriotice pentru înfrumuseţarea localităţilor etc.
În direcţia vieţii de organizaţie, s-a reliefat faptul că în prezent există o
insuficientă activitate de antrenare a pionierilor de vârstă mică din şcolile cu clasele I –
IV şi că această problemă va trebui, şi în viitor, să constituie preocuparea
comandamentelor din şcolile cu clasele I – X inclusiv a celor comunale.
Pentru o mai bună legătură cu organizaţia U.T.C., s-au propus o serie de măsuri
care să asigure un climat optim desfăşurării activităţilor comune, pregătirii pionierilor
pentru a intra în U.T.C.
Prin participarea unei echipe a Televiziunii române, conduse de redactorul
emisiunile pentru pionieri – Ciobanu Eugenia, lucrările forumului judeţean din acest
an vor putea fi urmărite pe micul ecran la emisiunea „Cravatele roşii‖ din 8 iunie a.c.
Ne exprimăm convingerea că aceste dezbateri au fost încă un prilej de afirmare a
democraţiei pioniereşti şi că au contribuit la ridicarea rolului pionierilor – comandanţi
în conducerea organizaţiei lor.

GHEORGHE LUNGAN
Gazeta Gorjului – miercuri, 4 iulie 1973

Învăţământul primar, bilanţ şi perspectivă

Angajaţi în munca de „descifrare‖ a tainelor cărţilor, cei peste 25000 de elevi din
ciclul primar se prezintă la ora bilanţului cu o solidă pregătire, cu orizonturi noi în
problematica vieţii sociale în care se găsesc integraţi şi căreia fiecare trebuie să-i
răspundă corect, prompt şi eficient.
Creşterea procesului de promovabilitate la 99 % este rodul preocupărilor tuturor
colectivelor de muncă din şcolile judeţului nostru. Se cuvine să evidenţiem însă, în mod
deosebit, unele cadre didactice, ca Maria Ciurel (Şc. Gen. Nr.4 Tg. Jiu), Maria
Argintaru (Şc. Gen. Nr.1 Tg. Jiu, Lucia Andrei, Stejari , Aurelia Dudău (Liceul.
83
Pedagogic. Tg-Jiu), Ana Viscopoleanu (Tg Cărbuneşti), Eleonora Cârstoc
(Dumbrăveni), Augustina Dabu(Căpreni), Maria Tămăşescu (Şc. Gen. Nr.12 Tg. Jiu),
Constanţa Berca(Şc. Gen. Nr.1 Motru), Elena Constantinescu (Ţânţăreni), pentru
modul exemplar de abordare comunistă a sarcinilor de partid şi de stat în procesul de
formare a omului nou, pentru contribuţia, în acelaşi timp, la nesecatul izvor de
experienţă vie, pentru tehnologia didactică.
De asemenea, orientarea politică, ideologică, a muncii din învăţământul primar s-
a dovedit puternic ancorată în cadrul general de formare a profilului omului nou cerut
de societatea noastră. Astfel, în şcoli s-a pus un mai mare accent pe formarea şi
dezvoltarea bunelor deprinderi de muncă şi viaţă civilizată, pe stimularea calităţilor
moral-cetăţeneşti: cinstea, demnitatea, respectul şi întrajutorarea tovărăşească.
Desigur, din acest unghi, exemplul personal al unor cadre didactice: Văcaru
Dorel (Licurici), Ologoiu Vasile (Căpreni), Bădiţa Antoaneta (Polovragi), Popescu
Apostol (Plopşoru), Tufiş Smaranda (Peşteana Jiu), Holdun Angelina (Ţicleni), Pasăre
Maria (Şc. Gen. Nr.8 Tg. Jiu), Şarapatin Matei (Şc. Gen. Nr.4 Tg. Jiu) a servit îndreptar
în viaţă pentru cei mai tineri şcolari gorjeni.
Manifestările de prestigiu, simpozioanele judeţene : „Educaţia materialist-
ştiinţifică a elevilor din ciclul primar‖, „Educarea politică, patriotică, revoluţionară a
elevilor prin intermediul lecţiilor şi al activităţilor extraşcolare‖ş.a. s-au bucurat de
concursul unor învăţători cu preocupări în domeniul cercetării pedagogice, de sprijinul
substanţial al Liceului Pedagogic din Tg Jiu şi al Casei Personalului Didactic.
Bilanţul anului 1980/1981 bogat în fapte de muncă şi în rezultate demne, este
totodată un imbold pentru etapele viitoare. Aplicând consecvent sarcinile din „Studiul
privind creşterea randamentului şcolar şi lichidarea repetenţiei din ciclul primar‖,
învăţătorii din Gorj sunt hotărâţi să prospecteze terenul fertil al educaţiei comuniste,
având drept călăuză ideile inestimabile ale secretarului general al partidului, tovarăşul
Nicolae Ceauşescu, pentru modelarea omului nou.
Prof. Gheorghe Lungan, Inspector şcolar ,Şcoala gorjeană, azi‖- foaie volantă de
―Ziua Invăţătorului‖,iunie 1981

Despre reforma şcolară :


De la manuale alternative la... iubire alternativă?!

Începând cu anul şcolar în curs, elevii claselor a IX-a studiază, în cadrul


obiectului Limba şi literatura română, probleme ale creaţiilor literare pe anumite
sectoare: jocul, şcoala, familia, iubirea, aventura, călătoria, viaţa de ieri şi de azi etc.
Autorii programei de învăţământ mizează pe realizarea unor obiective de referinţă
bine formulate cum ar fi : dezvoltarea capacităţilor de receptare şi producere de texte
scrise şi orale, de utilizare corectă şi eficientă a limbii române în situaţii de comunicare
diferite, stimularea competenţelor de argumentare şi de gândire critică, cultivarea
gustului estetic etc.

84
Toate aceste obiective pot fi îndeplinite prin abordarea unor opere literare sau a
unor texte nonficţionale şi „de graniţă‖. Progarama cadru oferă un spectru larg de
titluri care se regăsesc în cele cinci variante de manuale tipărite până acum.
Această viziune „modernă‖ nu se deosebeşte cu nimic de vechile programe şi
manuale şcolare. Cadrele didactice de specialitate care au predat până acum acest
obiect de studiu ştiu că toate aceste teme se regăsesc în literatura română şi universală
inclusă în manualele de liceu. Numai că acolo fenomenul literar era privit cronologic,
social, cultural, economic şi politic – panoramă a culturii româneşti şi universale de la
începuturi şi până în prezent.
O renunţare la un manual trecut prin filtrul vieţii, prin exigenţele şcolii româneşti
în decurs de mulţi, mulţi ani nu se poate face aşa de uşor, numai de dragul reformei
care, vorbind drept, nici nu are ce reforma.
Dacă mă refer în continuare numai la tema de titlu, voi spune că „iubirea‖ se
regăseşte mai pregnant şi mai în toată plenitudinea ei în cronicile noastre, în poezia
Văcăreştilor sau a lui Conachi, în proza lui Filimon, la clasicii şi romanticii români, în
baladele şi basmele populare, în doinele şi romanţele acestui milenar popor, într-o
îngemănare cu întreaga existenţă umană.
Evident, nu pot contesta cele două texte ficţionale şi unul „de graniţă‖ din
manual, dar iubirea la care fac referinţă este o iubire limitată, încorsetată de
prejudecăţi, consumată în chip medieval, falimentară. Modelul prezentat stârneşte
eventual un sentiment de îngăduinţă, de compătimire sau chiar de „etichetare‖ a
cuplurilor prezentate.
Iubirea trebuie abordată în alt fel. Ea capătă simboluri noi şi se desprinde din
contexte ale vieţii: din anii de şcoală, din relaţiile de muncă, din călătorii sau aventuri,
din „codrul verde‖ sau „de la ochi şi la sprâncene‖… Iubirea se naşte şi cunoaşte un
tonus crescând, pe baza unor procese psihice complexe, detaşate de instinctul primar.
Iubirea poate şi trebuie să se consume la nivelul tumultului vieţii. Îndrăgostitul va suferi
modificări comportamentale benefice, impuse de unele reguli nescrise: bunătatea şi
sinceritatea, idealul comun, altruismul, capacităţile de dăruire totală şi nu în ultimul
rând, frumuseţea fizică, văzută cu ochii minţii.
Pentru tineretul din ziua de azi, iubirea se consumă într-un mod diferit de
modelul vechi. Cadrul natural, mediul înconjurător, simbolurile şi chiar nivelul
declarativ al sentimentului individual au formule şi reverberaţii noi. Dacă tânărul de
altădată îşi dorea singurătatea locului, secretul maxim al relaţiei, scene de amor idilic
etc., acum iubirea este o formă de manifestare a vârstei, a integrării în viaţa socială, cu
farmecul şi înţelegerea societăţii contemporane. Nici simbolurile nu mai sunt aceleaşi:
calul – companiorul îndrăgostitului, busuiocul şi bujorul – darurile de maximă
apreciere, carul cu boi şi fluierul în nopţile cu lună… Acum iubirea este la tot pasul: pe
marile bulevarde, la cinematografe sau la teatru, în parcuri şi scuaruri, în şcoli şi în
universităţi, la discoteci şi mari serbări câmpeneşti. (Mai rămâne să uniformizăm şi să
atingem acest, pe jumătate, ideal!)
Din punct de vedere al şcolii, credem că se impune o mai mare atragere a tinerilor
în anumite forme de activitate care să stimuleze iubirea curată şi trainică. Să promovăm
mai mult cântecul de dragoste, romanţele, poezia erotică, filmele şi emisiunile de radio
şi televiziune de bun gust, balurile şi reuniunile şcolăreşti, excursiile şi drumeţiile,
activităţile social-utile de orice natură, întrecerile sportive locale, schimburile de
spectacol cultural-artistice între şcoli etc. Evident, un asemenea demers ar putea
85
contracara faţa negativă a lucrurilor ce se petrec la ora actuală. Copiii ar creşte mai
buni şi mai decenţi, mai sănătoşi sentimental şi fizic, mai demni de înaintaşii lor.
Prof. Gheorghe Lungan, « Gorjeanul », 05 ianuarie 2000

“Micile scăpări”
Problema transmiterii de cunoştinţe ştiinţifice în cadrul lecţiilor este una
dintre cele mai de seamă preocupări ale cadrelor didactice. De la primul contact cu
elevii, învăţătorii şi profesorii se află în faţa unui „obiectiv‖care este gata oricând să
înregistreze, să fotografieze tot ceea ce spunem, tot ce scriem. În ultimă instanţă
întreaga noastră personalitate.
De multe ori mi-a fost dat să aud pe interlocutorii mei că „micile scăpări‖
care se manifestă în timpul predării lecţiilor se datorează emoţiilor; alţii, referindu-se la
greşelile de ordin ortografic, susţin că, nefiind „filologi‖ , nu-i de datoria lor să dea
importanţă unor „mărunţişuri‖, că preocuparea lor e majoră – având de rezolvat alte
lucruri „superioare‖.
„Micile scăpări‖ rămân uneori cunoscute numai de către învăţători, pentru
că de cele mai multe ori majoritatea elevilor şi le însuşesc fără a-şi da seama de
existenţa acestora. Dar mai sunt şi altfel de elevi…
O tânără învăţătoare se afla o lecţie de muzică. Textul „Vulpea şi gâsca‖, scris de
dânsa pe tablă avea şi unele „scăpări‖: „Vulpe tu mi-ai furat gâsca „ sau „Eu vin cu
puşca şi cu trei copoiii !‖. Din cei 25 de elevi ai clasei a II-a 23 au copiat aidoma textul
scris de învăţătoare.
Predând „Interjecţia‖ la clasa a VIII-a, un profesor de la o altă şcoală a scris pe
tablă un text (nu-l mai reproducem!) care conţinea un număr de 11 greşeli de
punctuaţie şi ortografie. Pe o teză de fizică profesorul scrisese cu cerneală roşie „Să fi
mai atent la ortografie‖.
Elevul în cauză, nedumerit ,a alergat cu teza la profesorul de limba română. Un
spectacol amuzant al „micilor scăpări‖ îl întâlnim şi în alte împrejurări. Condica de
prezenţă este semnată de profesorul de „servici‖ (corect „serviciu‖), „orariul‖ (orarul),
grafice de „fregvenţă‖ (frecvenţă) etc.
Un coleg ne-a invitat să-i ascultăm pledoaria : „Noi însuşi ne dăm seama că
trebuie să ne ridicăm la un nivel ridicat…‖.
Am „îndrăznit‖ să arătăm numai unele din aceste „mici săpări‖ din
multitudinea celor întâlnite. Credem însă că din aceste exemple se pot trage unele
concluzii care să ne amintească de conştiinţa profesională a fiecăruia.
Prof. Gheorghe Lungan,‖ Gazata Gorjului „21 februarie 1970

86
ÎN ÎNTÂMPINAREA CONGRESULUI ŞTHNŢEI Şl
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
Munca şi învăţătura, îndatoriri ale fiecărui tânăr

Zilele acestea, în două localităţi ale judeţului nostru, Ţînţâreni şi Rovinari, s-au
desfăşurat activităţi metodice şi de perfecţionare pe linia creşteii râspunderii
colectivelor didactice în oricntarea şcolară şi profesională a tineretului.
Având ca temă „Rolul organizaţiilor de copii şi tineret în cultivarea la elevi a dragostei
faţă de muncă şi învaţătură", schimburile de experienţă au reunit educatoarele,
învăţătorii şi profesorii de la unităţile şcolare din zonă şi au reliefat convingător
modalităţile de acţiune pentru îndeplinirea exemplară a îndatoririlor ce le stau în faţă.
Referatele susţinute, activităţile practice, precum şi discuţiile au purtat amprenta
unei cunoaşteri profunde a prevederilor documentelor de partid şi de stat cu privire la
dezvoltarea economico-socială a patriei şi a judeţului nostru, la necesitatea pregătirii
forţei de muncă. în acelaşi timp, s-au făcut substanţiale referiri la sfera activităţilor
întreprinse de şcoală, familie şi organizatiile de copii şi tineret, cu accent pe
valorificarea lecţiilor la toate obiectele de învăţământ, a orelor de dirigenţie, a
adunărilor de U.T.C. şi pionieri, a lectoratelor cu părinţii, precum şi a altor forme de
muncă în afară de clasă. Se evidenţiază participarea cadrelor dldactice : Maria
Vasilescu, Ştefan Iliescu, Maria Bălăceanu, Aurora Ortilă (Ţânţăreni), Gheorghe
Popescu, Tudoriţa Alexandru, Iosif Brăiloiu (Rovinari). precum şi directorii
coordonatori din cele două localităţi, Gheorghe Vasilescu şi Ion Lupulescu care au
subliniat experienţa acumulată în această direcţie.
În contextul dezbaterilor s-au făcut numeroase propuneri care merită să fie reţinute şi
analizate de factorii de răspundere.
Astfel, s-a scos în evidenţă necesitatea corelării mai atente a planului de şcolarizare cu
nevoile de forţă de muncă, mai ales în domeniile prioritare ; să pregătim mai mulţi
mineri, sondori, constructori, zidari, mozaicari, fierari betonişti, constructori structuri).
Pentru aceasta, munca de orientare şcolară şi profesională să se facă în sistem,
publicându-se un GHID DE O.S.P. care să cuprindă, pe langă reţeaua liceală, "'
prezentarea unor meserii dln industria gorjeană, tematici pentru comisiile diriginţilor şi
pentru părinţi, unităţi de producţie din Gorj etc.
Acţiunile de la Ţânţăreni şi Rovinari confirmă necesitatea unui contact mai larg
al Laboratorului Judeţean de Orientare Şcolară şi Profesională cu unităţile de
învăţământ de pe raza judeţului.
Prof. GHEORGHE LUNGAN
―GAZETA GORJULUI‖, anul XVIII, nr.2666, miercuri 20 noiembrie 1985

87
În dezbaterea plenarei Consiliului Judeţean al
Organizaţiei Pionierilor
MUNCA – datorie patriotică a tineretului

Sâmbătă, 22 decembrie 1973, a avut loc plenara Consiliului Judeţean Gorj al


Organizaţiei Pionierilor, care a dezbătut problema preocupării consiliilor pioniereşti din
şcoli în direcţia educării dragostei faţă de muncă la pionieri şi şcolari.
Pe lângă membrii consiliului, la lucrările plenarei au participat comandanţi –
instructori de unităţi, conducătorii unor cercuri ale elevilor, directorii de şcoli, cadre
didactice, cât şi cei opt locţiitori ai preşedintelui Consiliului Judeţean al Pionierilor.
Prilej de trecere în revistă a unor rezultate pozitive, obţinute pe linia cultivării unei
înalte responsabilităţi faţă de activitatea practică utilă, plenara a realizat, de fapt, un
real schimb de experienţă în acest domeniu, reliefând, în acelaşi timp, numeroase
resurse de educaţie în rândul elevilor a dragostei pentru muncă, în slujba
prosperităţii patriei socialiste.
La dezbateri au luat cuvântul un număr însemnat de participanţi, printre care:
inginerul Nicolae Sperdea, director al C.P.L. Târgu-Jiu, Valeria Giorgi, comandant-
instructor de unitate la Şcoala generală Leleşti, Dumitru Popica, preşedintele
Consiliului Orăşenesc Novaci al Organizaţiei Pionierilor, Dumitru Lupulescu
(Sadu), Constantin Paraschivoiu (Peşteana-Jiu), Constanţa Ionescu (Sârbeşti) şi
numeroşi alţi participanţi. Vorbitorii au arătat necesitatea antrenării elevilor într-un
mod mai substanţial la însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice, cunoscându-se
faptul că învăţătura este principala îndatorire de muncă a tineretului şcolar. În acest
sens s-a arătat că grupele, detaşamentele şi unităţile de pionieri pot să-şi aducă o
contribuţie de seamă la îndeplinirea acestui deziderat, prin programarea unor
activităţi care să vină în sprijinul procesului instructiv şi să-l integreze mai bine în
realităţile vieţii sociale. Cercurile de elevi trebuie să răspundă într-o mai mare
măsură cerinţelor specifice din fiecare şcoală, să iniţieze mai profund elevii cu unele
atribute necesare vieţii cotidiene, să le cultive pasiunea pentru realizarea unor
mijloace, tehnice, pentru cunoaşterea funcţionalităţii unor aparate de uz casnic,
instalaţii, motoare etc.
Un aport însemnat la dezbateri l-au constituit intervenţiile pionierilor locţiitori
Ileana Totolin (Ţânţăreni), Felicia Popescu (Raci) şi Mianda Şerban (Bolboşi), care
au făcut propuneri valoroase pentru activitatea de viitor: recoltarea unei însemnate
cantităţi de plante medicinale din flora spontană şi fructe de pădure, evitarea
paralelismelor din activităţile unor cercuri, alegerea unor tematici adecvate
realităţilor de astăzi, participarea pionierilor la construirea unor obiective social-
culturale etc.Prin tematica sa, prin modul realist, în spirit critic şi autocritic, în care
au fost abordate problemele, plenara C.J.O.P. a deschis noi perspective în munca de
educare a tineretului şcolar din judeţul Gorj, în spiritul înaltelor tradiţii de muncă
ale tineretului patriei noastre.
Profesor Gheorghe Lungan, şeful comisiei organizatorice C.J.O.P. Gorj
― GAZETA GORJULUI‖, anul VI, nr.995, marti, 25 decembrie 1973
88
NOILE MANUALE ALTERNATIVE

Începând cu anul şcolar viitor, elevii claselor a VI-a vor învăţa după noile
manuale alternative de limba şi literatura română.
Iniţiativa Inspectoratului Şcolar al Judeţului Gorj de a pune la dispoziţia
profesorilor de limba română din şcoli aceste manuale spre a fi cercetate şi evaluate în
vedere întocmirii comenzilor pentru anul şcolar viitor este salutară.
Fiind unul dintre cei care au studiat aceste cărţi , afirm că, de data aceasta, se
poate aprecia nivelul ştiinţific la care ele se ridică.
Cele trei variante alternative respectă programa-cadru şi valorifică fondul literar
românesc şi universal, atât din unghiul valorilor estetice, cât şi al educaţiei moral-
cetăţeneşti.
Este greu să faci o distincţie între cele trei variante, pentru că toate se
subordonează notei de mai sus. Astfel, au fost păstrate texte din vechea programă, cum
ar fi: Scrisoare III, de Mihai Eminescu, Sobieţki şi românii, de Costache Negruzzi, D-l
Goe, de Ion Luca Caragiale, Amintiri din copilărie, de Ion Creangă ş.a., dar s-a apelat
şi la altele noi: Cetatea Neamţului, de Mihail Sadoveanu, Basmul toamnei, de Ionel
Teodoreanu, Creion, de Tudor Arghezi, Viaţa ca o pradă, de Marin Preda, Bivolul şi
coţofana, de George Topârceanu, La ce latră Grivei, de Marin Sorescu etc.
Oricare din cele trei manuale ar fi ales, profesorii pot lucra într-o atmosferă
didactică corespunzătoare, conţinutul acestor texte oferind un larg front de dezbateri;
idei, atitudini comportamente morale, modele de viaţă şi muncă, procese psihice
complexe, imagini panoramice şi de detaliu, precum şi atribute specifice artei literare:
procedee stilistice, discursul liric, firul narativ, limba sub aspectul celor două forme ale
diasistemului etc.
Partea de gramatică este intercalată şi are rolul de a susţine într-o formă sau
alta textul literar. În ciuda apelării la un volum mult mai mare de cunoştinţe faţă de
anii precedenţi, problemele de fonetică, vocabular sau morfologie şi sintaxă sunt
înscrise concentric şi pot avea o sferă largă de exerciţii aplicative, care să ducă la
formarea bunelor deprinderi de exprimare sau de analiză.
Prezentarea grafică este, în general, acceptabilă. Poate că ar trebui să se renunţe
la unele imagini stilizate în favoarea celor naturale (locul unde se scălda Nică în apele
Ozanei, casa părintească, Cetatea Neamţului, Valea Oltului, Lunca din Mirceşti ş.a
.imagini pe care unii nu le pot vedea, la faţa locului, niciodată.
Cu părerea de bine că noile manuale alternative pentru clasa a VI - a satisfac
exigenţele învăţământului românesc, colectivul catedrei de limba română al Şcoli
Generale Nr. 12 a hotărât, totuşi să lucreze după varianta Ancăi Şerban şi Sergiu
Şerban, Editura All Educaţional SA, Bucureşti, 1998. Rămâne ca aplicarea în practică
să-şi spună ultimul cuvânt, pentru evaluarea cât mai exactă a acestor manuale.
PROF. GHEORGHE LUNGAN
―GORJEANUL‖, anul X, JOI 16 IULIE 1998

89
ORIENTARE ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ
Îndrumarea tinerilor în alegerea viitoarei profesii
- o activitate permanentă şi temeinic organizată.
Aşa cum menţiona tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu la
recenta Plenară a Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului „formarea
specialiştilor trebuie să se facă în profil larg, pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi
tehnicii, în funcţie de cerinţele concrete ale procesului de producţie şi să se asigure
adaptarea rapidă în alte domenii‖.
Aceste preţioase indicaţii şi sarcini puse cu claritate în faţa şcolii de conducerea de
partid şi de stat stau la baza procesului instructiv – educativ şi de orientare şcolară şi
profesională a tinerilor din unităţile de învăţământ de pe raza judeţului Gorj – judeţ
căruia anii de aur ai Epocii Nicolae Ceauşescu i-au dat o nouă şi strălucitoare
lumină.
Necesitatea organizării şi desfăşurării unei permanente munci de îndrumare a
tinerilor în alegerea viitoarei profesii derivă în mod obiectiv din profundele transformări
economico-sociale din judeţul nostru.
Creşterea ritmului de exploatare a zăcămintelor de cărbune din bazinele Motru,
Rovinari şi Jilţ, a celor de petrol de la Ţicleni, Stoina, Turburea şi Bustuchin, precum şi
accelerarea activităţilor din domeniile energetic, construcţii şi agricultură au impus o
reevaluare a contribuţiei şcolii la pregătirea forţei de muncă necesare economiei
judeţului. Astfel din cele 19 unităţi de învăţământ liceal, 11 pregătesc viitorii muncitori
din domeniile menţionate.
Adăugând la aceştia şi şcolile de 10 ani, putem spune că 60 % din elevii treptei I şi a II-
a urmează cursurile şcolare în profilurile economice prioritare.
Faptul că în ultimii ani s-a reuşit să se realizeze integral planul de şcolarizare la treptele
I şi a II-a învăţământ de zi şi seral, ne permite să afirmăm că numai o muncă susţinută
şi perseverentă dusă în rândurile elevilor şi părinţilor poate asigura succesele scontate
în orientarea şcolară şi profesională a tinerilor.
Inspectorul Şcolar, Comisia Judeţeană şi Laboratorul de Orientare Şcolară şi
Profesională, comisiile de şcoli, diriginţii, comitetele cetăţeneşti de părinţi şi factorii de
răspundere din unităţile economice, sub conducerea organelor şi organizaţiilor de
partid au iniţiat, organizat şi desfăşurat multe acţiuni menite să stimuleze interese şi
pasiuni profesionale în rândurile elevilor .
În acest sens, s-a desfăşurat o intensă muncă de propagandă în şcoli. S-au tipărit în
ultimul timp, interesante şi utile ghiduri de orientare şcolară şi profesională, afişe
cuprinzând :reţeaua şcolară, meseriile din domeniile prioritare, chemări din
documentele de partid şi de stat, pliante („Învăţământul gorjean – prezent şi
perspective‖ , „Şcoala gorjeană 1985‖ ); totodată au fost popularizate unităţile de
învăţământ liceal din judeţ în presa locală.
Pe baza programului trimestrial de activităţi de perfecţionare a pregătirii
personalului didactic, în şcoli s-au desfăşurat schimburi de experienţă, mese rotunde,
expuneri – dezbateri, excursii, vizite,întâlniri cu specialişti din diferite domenii, aplicaţii
practice la care au participat elevi, părinţi, cadre didactice.
Dintre acestea amintim :‖Rolul dirigintelui în organizarea şi desfăşurarea procesului de
orientare şcolară şi profesională în vederea pregătirii forţei de muncă necesare
economiei gorjene‖ (Novaci, Ţicleni, Târgu Jiu,Turceni ş.a.), „Sarcinile şcolii, familiei
90
şi unităţilor economice în pregătirea forţei de muncă din domeniul minier,
corespunzător prevederilor documentelor Congresului Ştiinţei şi Învăţământului‖
(Mătăsari, Dragoteşti ,Albeni, Slivileşti). „Ce ştim despre munca şi profesiile practicate
în industria gorjeană‖ (Târgu Jiu, Rovinari , Motru, Ţicleni, Turceni, Bustuchin,
Turburea, Stoina etc.).O contribuţie de seamă în îndrumarea tinerilor în alegerea
profesiei o aduc organizaţiile de pionieri, şoimi ai patriei şi U.T.C. Prin programele de
activităţi s-au proiectat acţiuni cu puternice valenţe educative: seri de întrebări şi
răspunsuri pe teme ştiinţifice, concursuri diferite: „ Ce pot face două mâini dibace‖,
„Atelier 2000‖, „Start spre viitor‖ , concursuri pe meserii, sesiuni de referate şi
comunicări ştiinţifice ale elevilor din clasele a IX – X-a etc.
O atenţie sporită acordăm pregătirii tehnico – practice a elevilor, cu care prilej
punem accent în egală măsură pe conştientizarea răspunderii profesionale faţă de
calitatea şi cantitatea produselor, cât şi pe etica muncii.
Aşa se explică faptul că unităţile de învăţământ din Gorj realizează anual o
producţie globală de peste 20 milioane lei, iar tinerii elevi se pot mândri cu invenţiile şi
inovaţiile lor omologate.Urmare a unor bune rezultate pe linia orientării şcolare şi
profesionale a tinerilor, Judeţul Gorj a găzduit în ultimii ani prestigioase schimburi de
experienţe iniţiate şi conduse de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului.
Reprezentanţii judeţelor patriei au avut posibilitatea de a vedea la faţa locului modul în
care se pregătesc viitorii muncitori gorjeni (mineri, petrolişti, energeticieni,
constructori, agricultori ), condiţiile minunate în care se pregătesc.
Materialele de îndrumare publicate în revistele editate de Ministerul Educaţiei şi
Învăţămâtului constituie un preţios ghid în activitatea şcolii gorjene.
Astfel, am preluat „Calendarul activităţii de orientare şcolară şi profesională‖ publicat
în nr. 6/1986 al revistei „Învăţământul liceal şi tehnic profesional‖, pe baza căruia s-a
planificat munca pe anul şcolar 1986-1987 şi s-au desfăşurat instruirile comisiilor din
şcoli. Calendarul devine astfel un instrument de lucru pentru diriginţi cuprinzând,
eşalonat pe luni, cele mai diverse activităţi,de la cunoaşterea la autocunoaşterea
elevelor, la informarea acestora asupra meseriilor şi profesiunilor din domeniile de bază
şi solicitate de economia naţională . Subordonat acestei idei centrale , sunt prevăzute
acţiuni cu elevii – vizite , excursii de documentare , întâlniri cu specialişti , dezbateri,
convorbiri etice – pregătirea personalului didactic, lactoare cu părinţii, diagnosticarea
opţiunilor .Având experienţa anilor trecuţi cât si prevederile calendarului ,în perioada
următoare vom desfăşura acţiunile de diagnosticare a opţiunilor ,prilej cu care vom
întocmi proiectul planului de şcolarizare, urmând ca în luna aprilie să realizăm
reînscrierea elevilor şi apoi reorientarea acestora în funcţie de cifrele de plan aprobate.
Îndrumarea tinerilor în alegerea viitoarei profesii se înscrie pe coordonatele unui
proces de durată. De aceea, suntem conştienţi că nouă, tuturor cadrelor – educatoare,
învăţători, profesori – părinţilor şi elevilor ne revine sarcina de a manifesta un interes
deosebit faţă de pregătirea viitorilor muncitori, pe baza realizărilor economico – sociale,
a ritmului impetuos impus de progresul tehnico- ştiinţific din patria noastră , precum şi
a perspectivelor grandioase ale României socialiste
Prof. Gheorghe Lungan
Laboratorul de Orientare şcolară şi profesională al judeţului Gorj
ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL ŞI TEHNIC PROFESIONAL, anul
XXXIV, nr.11, noiembrie 1986.

91
Panoramic gorjean:
Reformarea învăţământului începe cu manualele şcolare

Dacă rămân atât de sofisticate, copiii au "şansa" ca, până la clasa a VIII-a, să audă
de termeni pe care, altminteri, nu i-ar fi auzit niciodată
Ca profesor, m-a interesat îndeaproape modul în care s-a lucrat pentru o reformă reală
în învăţământul românesc. Încă din ianuarie 1990 am înaintat un pachet de peste 30 de
propuneri noilor autorităţi instalate, propuneri luate în seamă în mare parte.
Totuşi, cred că învăţământul nostru nu şi-a recăpătat siguranţa, seriozitatea şi
autoritatea necesară. Aceasta presupune o analiză profundă la toate nivelurile şi o
rupere definitivă cu ambiţiile şi "nostalgiile" fie comuniste (mai noi), fie ţărăniste,
liberale (mai vechi), după cum fiecare crede că a fost mai bine (sau mai rău !). M-aş
referi în cele ce urmează doar la un singur aspect al reformei : manualele şcolare, în
speţă, cel de limba şi literatura română.
Începând cu acest an şcolar, elevii claselor a V-a învaţă după unul dintre cele patru
variante elaborate după o programă-cadru. Cum arată ? Simplu : diferite ca formă, dar
egale în conţinut şi e normal să fie aşa, de îndată ce se încadrează strict în cerinţele unei
programe.
Ca formă "apreciem" prezentarea propagandistică, în imagini viu colorate, sugestive.
Cât priveşte conţinutul, sunt multe de spus. În primul rând, noua programă
"reformatoare" aduce un volum de cunoştinţe extrem de încărcat, raportat la
manualele "de tristă amintire". Şi să ne explicăm. Noţiunile de teorie literară şi-au
extins aria, cuprinzând probleme din clasele superioare : opera lirică, repetiţia,
comparaţia, enumeraţia, schiţa, descrierea în proză (din clasa a VI-a), portretul literar
(clasa a VII-a), monologul (clasa a VIII-a). Programa nu se opreşte însă aici. S-au
introdus lecţii despre teoria comunicării, despre raportul dintre realitate şi literatură,
care impun o tratare ştiinţifică departe de puterea lor de înţelegere. Astfel, este
edificatoare doar schema mecanismului comunicării : Emiţător (E) – Mesaj (M) –
Receptor (R), la mesaj adăugându-se CODUL (C) verbal sau nonverbal
De asemenea, autorii programei (şi deci şi ai manualelor) au introdus lecţii despre
creaţia literară ştiinţifico-fantastică, unde chiar şi ei dau o explicaţie subţire. De ce
oare?
Elevii din clasa a V-a învaţă în acest an despre snoave, parabole, despre organizarea
formală a limbajului şi altele.
Autorii manualelor, vrând să iasă din formalism, rutină şi şablon, au apelat la texte
nesemnificative, cu tentă umoristică pentru copilul secolului XX-XXI: „Când stăpânul
nu-i acasă‖ de Emil Gârleanu, „Aleodor împărat‖, „Sfârşit de toamnă‖, de Vasile
Alecsandri, ş.a.(Cred că nu greşesc dacă fac publică o intimitate
profesională: la lecţia „Amintiri din copilărie‖, de Ion Creangă, am întrebat care dintre
elevi a văzut o pupăză; fiasco! – nici unul).
M-am bucurat că manualul adoptat a separat cunoştinţele de fonetică şi gramatică,
lăsând intercalat doar vocabularul. Corect! Dar şi aici avem de-a face cu creşterea
nejustificată a volumului de cunoştinţe. Astfel, pe lângă programa veche, elevii vor face
cunoştinţă cu: dinamica vocabularului(evoluţie, schimbări de sens, fondul principal de
cuvinte, masa vocabularului – chiar dacă sunt fără definiţii), câmpuri lexicale, variante
92
lexicale, antonime, neologisme, regionalisme, arhaisme, adjective variabile şi
invariabile, complementele direct şi indirect etc.
În sinea mea mă întreb, dacă la clasa a V-a se cere atât, evident că până la finele
ciclului gimnazial va trebui să adăugăm dialectele, graiurile, accidentele fonetice,
omografele etc.
Am crezut şi cred în schimbările socialmente necesare, aşa că aştept vremea
„redeşteptării‖ noastre.
Prof. Gheorghe Lungan
― GORJEANUL‖,Anul XV, âambătă, 8 -duminică, 9 noiembrie 1997

Un valoros şi util schimb de experienţă

Corespunzător programului activităţilor de perfecţionare pe trimestrul în curs,


Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj a organizat, recent, un valoros şi util schimb de
experienţă la Liceul Industrial „Constantin Brâncuşi‖ din Peştişani, la care au
participat directorii şi directorii adjuncţi ai liceelor din judeţ.
Cu acest prilej, unitatea-gazdă a pus la dispoziţia participanţilor, spre cercetare şi
apreciere, toate sectoarele de activitate ale liceului: atelierele şcolare, laboratoarele,
cabinetele, internatul, cantina, baza sportivă etc. De asemenea, au fost studiate
documentele de planificare a muncii, planurile de producţie şi rezultatele elevilor.
Liceul a mai oferit posibilitatea ca fiecare director să asiste la unele activităţi practice
desfăşurate cu elevii: lecţii la diferite discipline de cultură generală, lecţii-practice în
ateliere, şedinţe ale cercurilor de elevi, informări politice etc.
Referatul prezentat de prof. Petre Cornoiu şi discuţiile participanţilor au scos în
evidenţă rolul hotărâtor al pregătirii politice şi de specialitate a cadrelor în obţinerea de
rezultate bune în activitatea cu elevii.
Vorbitori ca Minodora Şerban (Lic. Ind. nr.4 Tg- Jiu), Sabin Rogojanu (Lic.
Agroindustrial Tg. Cărbuneşti), Emil Pătrăşcoiu (Lic. Ind. Nr.2 Târgu Jiu), Gheorghe
Popescu (Lic. Ind. Sadu-Bumbeşti Jiu), Ion Ţucă, Constantin Costea- Inspectoratul
Şcolar Judeţean Gorj) ş.a. au scos în evidenţă seriozitatea cu care colectivul de elevi şi
cadre didactice de la liceul vizitat au muncit în ultima perioadă pentru realizarea
sarcinilor ce le revin din documentele de partid şi de stat.
În cuvântul de la sfârşitul schimbului de experienţă, inspectorul şcolar general
adjunct, Mihail Mărtoiu, a arătat că bunele rezultate obţinute la această unitate se
datorează sprijinului acordat de organele judeţene şi locale de partid şi de stat,
receptivităţii colectivului de muncă de aici. Studiul aprofundat şi sistematic al
documentelor de partid, pregătirea zilnică pentru lecţii, folosirea întregii baze materiale,
munca suplimentară cu elevii ş.a. sunt forme care duc sigur la rezultate scontate.
S-au menţionat, de asemenea, unele neajunsuri care mai persistă în muncă şi
care trebuie grabnic lichidate: mediocritatea ridicată, folosirea sporadică a bazei
didactico-materiale, simplitatea unor lecţii determinată de rutină, pasivitatea învăţării la
unele clase etc.
Prof. Gheorghe Lungan
« Gazeta Gorjului »,anul XX, nr. 3074, marţi 17 martie 1987

93
Şcoala gorjeană azi
Preocupaţi pentru a traduce în fapte hotărârile de partid şi de stat cu privire la
sporirea randamentului şcolar şi lichidarea repetenţiei, învăţătorii de pe întregul
cuprins al judeţului nostru au manifestat un bun interes pentru o nouă tehnologie
didactică, menită să stimuleze participarea efectivă a elevilor la dobândirea de
cunoştinţe, la formarea deprinderilor şi priceperilor.
În numeroase unităţi, dintre care evidenţiem şcolile generale nr. 1 şi 2 Motru, nr. 8,
4, 11, 12, Liceul Pedagogic, întreaga bază didactico-materială a fost folosită cu bune
rezultate pentru realizarea unui învăţământ temeinic, ştiinţific, legat de realităţile
vieţii contemporane.
Abordând într-o viziune prospectivă perfecţionarea învăţământului, cadre didactice,
ca Dudău Aurelia (Lic. Pedagogic), Costea Elena (Şcoala Generală. Nr. 6 Târgu-Jiu)
Văcaru Dorel (Şc. Gen. Licurici), Berca Constanţa (Şcoala Generală Nr. 1 Motru),
Popescu Apostol (Şc. Gen. Plopşoru) ş.a. au militat pentru aplicarea noilor programe şi
manuale dând curs metodologiei moderne pentru stimularea capacităţilor intelectuale la
copii. Metode tradiţionale ca: observaţia, comparaţia, conversaţia, expunerea,
demonstraţia au fost regândite, în sensul că acestea nu sunt metode exclusiv ale
învăţământului, ci modalităţi de activitate independentă de percepere a realităţii, de
solicitare a gândirii, a interesului, de declanşare a unor pasiuni, emoţii şi sentimente la
elevi. Reorientate în direcţia noilor obiective educaţionale, metodele clasice merg mână-
n mână cu cele moderne, întărind în această formă calitatea muncii didactice. în şcolile
gimnaziale din Tg- Jiu
Cărbuneşti, Novaci, , Bumbeşti-Jiu, Ţânţăreni,. Runcu, Baia-de-Fier, Ţicieni ş.a.,
problema noii tehnologii didactice a devenit o preocupare importantă. Problematizarea,
învăţarea prin descoperire, algoritmizarea modelarea şi alte asemenea metode îşi
găsesc locul cuvenit în cadrul lecţiilor zilnice. De asemenea, se poate aprecia că o
contribuţie deosebită la perfecţionarea tehnologiei didactice au avut-o cercurile
pedagogice, instruirile lunare organizate pe plan judeţean la obiectul matematică cu
învăţătorii claselor 1 şi a II-a, schimburile de experienţă care au cuprins aproape
toate cadrele de la învăţământul primar, cele două simpozioane de înaltă ţinută
ştiinţifică şi metodologică, cu temele „Direcţii de dezvoltare şi perfecţionare a
învăţământului primar şi „Educarea ateist-ştiinţifică a elevilor claselor I-IV‖.
Cu sprijinul Liceului Pedagogic, al unor cadre de la această unitate, între care Druţă
Vera, Mihuţ Antonie, Blejan Lia, au fost organizate cu succes cursurile de reciclare şi
de pregătire pentru examenele de definitivat şi gradul II, la care au participat 200
învăţători.
Ca o expresie a înţelegerii şi aplicării noilor cerinţe în munca didactică, învăţământul
primar gorjean a cunoscut în aceşti ani o creştere calitativă, situându-se pe un loc de
frunte în clasificările naţionale.
Prof. GH. LUNGAN
―Şcoala gorjeană‖, azi, foaie volantă de ―Ziua Învăţătorului‖, iunie 1980

94
Ziua pionierilor
Devenită tradiţională,‖ Ziua Pionierilor‖ se sărbătoreşte şi în acest an, sub
semnul vioiciunii şi tinereţii, de către purtătorii cravatelor roşii din întreaga ţară.
Chemată să aducă o contribuţie la formarea profilului moral şi spiritual al tineretului
şcolar, organizaţia pionierilor, acţionând pe o diversitate de căi specifice vârstei şi
preferinţelor membrilor ei, a înregistrat într-o perioadă relativ scurtă un palmares
bogat.
Răspunzând sarcinilor trasate de partid, peste 2000 de învăţători şi profesori din
judeţul Gorj – comandanţi de unităţi şi detaşamente, conducători de cercuri şi de
formaţii – s-au angajat cu pasiune şi dăruire să acţioneze pe acest front inepuizabil al
muncii în afară de clasă, pentru continua lărgire a orizontului de cunoştinţe dobândit
prin lecţie, pentru desăvârşirea profilului spiritual al tineretului şcolar. Dornici de a
cunoaşte patria cu frumuseţile şi bogăţiile ei, de a pătrunde adânc în ştiinţă şi tehnică,
de a munci şi crea, pionierii permanent manifestă o puternică atracţie şi receptivitate.
Antrenaţi în activitatea din cele 758 cercuri cu diverse profiluri, pionierii au
învăţat temeinic să valorifice folclorul local, folosind întreaga gamă oferită de acest
izvor al înţelepciunii înaintaşilor noştri. Folcloriştii din şcolile: Arcani, Celei, Groşerea,
Stoina, Câlnic şi altele au cules cu migală cântecul vechi şi nou, dispunând acum de un
bogat material documentar. De asemenea , cei din şcolile Arcani, Câlnic, Săcelu,
Bengeşti, Ţicleni şi altele, au luat iniţiative valoroase în vederea înjghebării unor muzee
care oglindesc prefacerile petrecute în viaţa satelor lor. Muzeul din Arcani, ridicat la
rangul de muzeu al satului, atestă o serioasă preocupare a copiilor de a pătrunde adânc
în istoria şi civilizaţia străbunilor lor. În acelaşi ritm s-a căutat şi în celelalte cercuri
organizate să se pună accent pe temeinicia cunoştinţelor dobândite prin lecţiile de
matematică, fizică, istorie, geografie, ştiinţele naturale etc.
Deşi timid, în unele şcoli, pionierii învaţă să devină rachetişti ( la Şcoala
Generală din Bărbăteşti), sau radiofonişti (la Şcoala Generală Vladimir).
În întreaga activitate din cercuri, elevii se familiarizează cu noul, cu uriaşul
progres din industrie, tehnică, ceea ce duce la dezvoltarea aptitudinilor şi înclinaţiilor
lor. Animaţi de veselie, tinereţe, elevii şi pionierii din şcolile judeţului şi cele ale
municipiului Tg. Jiu, au desfăşurat o bogată activitate cultural - artistică şi sportivă.
Numărul pionierilor şi şcolarilor prezenţi în formaţiile artistice a crescut. Vigoarea,
talentul şi pasiunea au permis şcolarilor să alcătuiască valoroase formaţii, cu un
potenţial cultural inepuizabil. Prezente în cadrul Festivalului cultural – artistic, şcolile
din Ţicleni, Dobriţa, Sadu, Bâlteni şi altele au dovedit cu prisosinţă o prgătire net
superioară faţă de anii trecuţi. În şcoli au fost desfăşurate numeroase şezători, seri
literare, simpozioane, vizionări de filme şi diafilme, comemorări, întâlniri cu
personalităţi de seamă.
Pionierii au dat răspuns numeroaselor activităţi organizate pe plan central sau la
nivelul consiliului judeţean. Astfel, la concursurile : literar, de artă plastică şi fotografii
artistice, a fost antrenat un mare număr de elevi. Multe lucrări au fost selecţionate de
comisia centrală, fiind premiate. Evidenţiem activitatea din cercul foto de pe lângă Casa
pionierilor condus de tovarăşa Cornelia Pascu, care a avut o lucrare selecţionată de
comisia centrală, aparţinând elevei Constanţa Flăcău din clasa a VII-a a Liceului Nr.2.

95
Pionierii au manifestat interes faţă de concursul „Să ne cunoaştem judeţul‖,
organizat de comisia cultural – artistică a Consiliului Judeţean şi dotat cu numeroase
premii.
Ca un rezultat al preocupărilor şi căutărilor şcolarilor, a fost tipărită culegerea de
versuri şi proză „Mlădiţele Gorjului‖, urmând ca într-un viitor apropiat să apară
antologia de folclor „Lung îi drumul Gorjului‖ – culegătorii fiind pionierii şi şcolarii.
Sportul şi turismul atrage continuu un mare număr de pionieri. Se pun în valoare
vigoarea, sănătatea, setea de afirmare, de cunoaştere. Sportul de masă cât şi cel de
performanţă s-a încetăţenit în şcolile judeţului. De asemenea, numărul drumeţiilor şi
excursiilor a crescut considerabil. Patria cu tezaurul său inepuizabil de frumuseţi şi
bogăţii este cutreierată de-a lungul şi de-a latul de turişti – şcolari.
Catalogul realizărilor pionierilor este mult mai bogat. Ei vin la „Ziua pionierilor
cu un an de preţioase cunoştinţe dobândite în afară de clasă. Vin cu încredere în
viitorul care le surâde, grija părintească a partidului.
„Ziua pionierilor‖ coincide în acest an cu serbarea şcolară de sfârşit de an.
Ţinându-se seama de acest lucru şcolile care organizează festivităţile în localitate vor
împleti aceste două evenimente într-un mod cât mai plăcut. În orele de dimineaţă vor
desfăşura ceremonialul pionieresc de deschidere, vor analiza rezultatele obţinute într-un
an de muncă, vor distribui premiile, după care, în cele mai frumoase locuri ale naturii
vor desfăşura activităţile cultural – artistice şi sportive, focuri de tabără etc.
Activitatea din această zi trebuie să fie de o mare eficienţă educativă. Repertoriul
formaţiilor să fie bogat, cuprinzând o variată gamă de cântece din muzica corală
românească, din folclorul muzical local şi naţional. Poeziile să reflecte cunoştinţele
dobândite la clasă, cât şi cele căpătate prin lectura în afară de clasă.
Recomandăm ca la această sărbătoare să fie invitaţi învăţători şi profesori
pensionari, precum şi unii din primii pionieri ai şcolilor respective. Focurile de tabără,
retragerea cu torţe, să rămână vii amintiri în mintea şi sufletele pionierilor.
Consiliul Judeţean al Organizaţiei Pionierilor Gorj urează tuturor pionierilor şi
şcolarilor, cadrelor didactice părinţilor, succese de seamă în realizarea sarcinilor
educative, pentru continua modelare a personalităţii viitorilor constructori ai
comunismului în patria noastră.
Profesor Gheorghe Lungan, şeful comisiei organizatorice a Consiliului
judeţean al Organizaţilor Pionierilor Gorj.
― Gazeta Gorjului‖,anul I,nr.17,sambata,8 iunie 1968.

96
V. LUMEA SATELOR:

REPETIŢIILE LA CĂMIN
Carnet cultural

Soarele scăpătase după deal, iar negura începea se să aştearnă deasupra satului.
Pe alocurea răsăreau câteva lumini roşii: se aprindeau lămpile.
Din depărtare se auzi deodată, mai întâi ca un zumzet, un murmur încetişor, o
melodie fermecătoare….
Treptat, treptat melodia se auzea tot mai tare. De la început mi-am dat seama
despre ce era vorba: tinerii de la căminul cultural din comuna Negomir făceau repetiţie
la cântecul: „Seara când răsare luna ‖.
Am intrat în sala căminului. O mulţime de tineri şi tinere, aşezaţi în semicerc,
cântau această frumoasă melodie . După ce a terminat, dirijorul s-a îndreptat spre noi.
-Facem repetiţie. Organizaţia U.T.M. şi conducerea căminului cultural au hotărât
ca duminică, 8 martie să dăm acest program în cinstea Zilei Internaţionale a Femeii.
Mi-a plăcut hotărârea lor şi i-am rugat să continue cu repetiţia. Vocile tinere şi
melodioase răsunau din nou…
Aşa, pe rând, am auzit cântece din viaţa ţărănimii muncitoare, poezii recitate cu
măiestrie de tinerii utemişti din sat şi am privit nelipsitele dansuri populare.

La Câlnic
Nu demult în comuna Câlnic a sosit ştafeta culturală a artiştilor amatori din
comuna Ciuperceni. Cu acest prilej purtătorii ştafetei au prezentat un bogat program
artistic, care a fost admirat de locutorii comunei Câlnic.
Artiştii amatori din comuna Câlnic s-au angajat că vor duce cu cinste ştafeta
culturală a artiştilor amatori din comuna Teleşti.

GHEORGHE LUNGAN
―STEAGUL NOSTRU‖, Organ al Comitetului Raional şi Orăşenesc
P.M.R. Tg.Jiu şi al Sfaturilor Populare Raional şi Orăşenesc.

97
Mlădiţe de viaţă nouă
\Urmând pilda vecinilor

La numai o săptămână de la
constituirea întovărăşiri „24 Ianuarie‖
din satul Hodoreasca, ţăranii muncitori
din satul Pieptani au hotărât să-şi
urmeze vecinii, să-şi unească
pământurile rodnice, constituind astfel
întovărăşirea agricolă „Drumul
belşugului‖ .
În ziua de 3 aprilie 1960, grupuri
de întovărăşiţi se îndreptau spre şcoală.
Vecin cu vecin, 89 de familii din cele 96
câte numără satul s-au unit lot cu lot,
formând tarlaua de 64,43 ha. şi „Drumul belşugului‖ îşi croi drum, rămânând unul din
cele mai însemnate evenimente din viaţa satului Pieptani.
Cu mult interes au participat oamenii acestui sat la dezbaterile adunării generale.
Discuţile purtate de tovarăşii Draica Dumitru, Vâgă Grigore ş.a. au dovedit hotărârea
lor de a-şi făuri o viaţă nouă, fericită.
„Am fost ultima înscrisă – spune tov. Pieptan Maria – dar am dragoste de a
munci, încât să fiu fruntaşă în această întovărăşire pe care o inaugurăm azi‖.
Ţăranii muncitori din satul Peptani şi-au ales în conducere pe cei mai buni
gospodari.
Ion Stănoiu, preşedintele noii unităţi, şi ceilalţi tovarăşi aleşi în comitetul de
conducere s-au angajat că nu vor înşela încrederea acordată.
Inaugurarea întovărăşirii agricole „Drumul belşugului‖ din satul Peptani
constituie un nou succes al ţăranilor muncitori din raionul nostru pe drumul făuririi
unei vieţi noi, socialiste.
Lungan Gheorghe
―Steagul nostru‖,anul XI, nr. 15 (584), sâmbătă, 9 aprilie 1960

98
A venit primăvara

P
a
r
c
ă

l
a

n
o
i

p
Primăvara e mai apoape de suflet, căci aici ea îşi trimite solii să vestească acest
sfert din roata timpului. Soarele răsare, devreme, ca o pată roşie enigmatică, iar
boarea dimineţii îţi trezeşte ceva în întreaga fiinţă aparent ca un dor pribeag, ca o
dulce aducere aminte….
Pădurea ce cade până la ferestrele caselor, dinspre apus, prinde un fior tainic, o
nelinişte specifice renaşterii. Căci colţul ierbii, mugurul crengilor, ghioceii şi viorelele
se zvârcolesc în triumfalul lor marş etern.
Se dă o luptă a supremaţiei pe feţele şi dosurile ogaşelor, între „primii‖ şi
„ultimii‖ reprezentanţi ai celor două anotimpuri……
Revin cucii şi berzele, cu siguranţa unor locatari care au lipsit câteva luni de
acasă, începându-şi fiecare, în felul său, „lucrul‖, cu hotărâre şi tenacitate.
Din crângul de deasupra caselor, până hăt-departe, un cântec dulce ca o firavă
batere de vânt se însoţeşte cu lumina, cu verdele câmpului, cu clipocitul ştrengar al
apei.
Căutând cu voluptate spre marea podoabă a naturii, oamenii locurilor vestesc şi
ei reîntoarcerea timpului cald: îşi pun căciulile şi hainele groase în ladă, apucă vârtos
foarfecele, greblele, sapele, lopeţile, coarnele plugului. Căci totul aşteaptă o mană
întinsă de la ei: via, prunii, porumbul, animalele….
S-a uscat drumul; e bun de măturat sâmbătă seara. Au dat urzicile şi cimbrul…
Veniţi la ţară, să scăldăm ţara în lumină!
Gheorghe Lungan
― GAZETA GORJULUI ―,anul XXI, nr.3394, duminica, 27 martie 1988

99
La cooperativă…
- Unde mergi?
- La cooperativă… Vreau să cumpăr un aparat de radio, mi-a răspuns G. P.,
grăbind pasul.
- Se găsesc aparate aici? – insist eu, ajungându-l din urmă.
- La noi găseşti de toate, îmi spuse bucuros… au cumpărat mulţi. Acum mai
ascultăm şi noi ceva muzică, câte un buletin de ştiri, sfaturi practice…
Cooperativa din Stolojani – Corneşti era pe aproape şi pe nesimţite m-am trezit
în faţa unei clădiri frumos văruite, deasupra căreia străjuia o firmă pe care scria
cu litere mari „Cooperativa de centru – Magazin Mixt ‖.
Am intrat înăuntru. De la uşă m-au întâmpinat rafturi frumos amenajate ce
gemeau sub povara mărfurilor.
Aici sectorul textile, dincolo alimente; - toate aşezate atrăgător.
În magazin mişuna o mulţime de cumpărători. Unul dorea o pereche de
bocanci, altul stofă, alţii se aprovizionau cu diferite unelte pentru „februarie –
martie, când începe aratul‖, cum spuneau ei.
Am stat puţin, să termine fiecare cu cumpărăturile, dar magazinul era tot
plin. – Alţi şi alţi cumpărători soseau.
Vânzătorul mândru îi întâmpină pe fiecare:
- Cu ce vă servim? – se adresă el unei bătrâne înălbite de ani.
- Vreau maică, zice ea cu glasul subţire, nişte plăci de „pătifon‖, sau cum le
zice… am auzit că au venit altele noi şi frumoase, de alea cu Măria Lătăreţu.
Cumpărătoarea a fost servită repede de vânzător. Ea şi-a ales plăci noi. A ales
„Cântec lung din Gorj‖, „Puiul mamii, puişor‖, „Jos în vale la izvoare‖, etc.
Aşa, pe rând, fiecare era servit. Unii se îndreptau cu braţul plin spre casă, alţii
veneau grăbiţi spre magazin.
Ceasul arăta 12. Uitasem pentru ce am venit aici. M-am apropiat de vânzător şi l-
am întrebat:
- Ai avut vânzări multe aici?
- Ca-n fiecare zi, mi-a răspuns el cu satisfacţie. De dimineaţa şi până seara
mereu alţi cumpărători. Aducem marfă încontinuu.
Mi-am dat seama că am vizitat o cooperativă cu activitate intensă.
Am plecat, gândindu-mă la satul Stolojani, - la schimbările survenite în anii
puterii populare. Multe s-au schimbat în acest sat… dar câte se vor mai întâmpla în
viitor?
Înv. Gheorghe Lungan,
―Steagul nostru‖ organ al Comitetului Raional P.M.R. Tg-Jiu şi al Sfatului
Popular Raional, 28 ianuarie 1959.

Şcoala rudarilor
Încercuite de salcâmi bătrâni, un grup de case – vreo 50 la număr – se înşiră una
după alta de-a lungul şoselei Tg. Jiu – Turnu Severin.
100
Satul Rudărie din comuna Teleşti, ca mai toate satele uitate pe vremuri de
regimul burghezo – moşieresc, e în plină transformare (satul acesta e satul lingurarilor,
care ani de-a rândul au trăit în bordeie. Aproape un sfert din ei nu vedeau lumina zilei).
Călătorului i se opreşte privirea în acest sătuleţ asupra unei case mari – cea mai mare
de aici – nouă şi frumoasă; şcoala.
Am început-o prin august 1959, îmi spune cu mândrie Gheorghe Brânzan, un om
oacheş şi energic.
Hai, pofteşte în ea. Uite, are două săli de clasă şi una pentru cancelarie. De 23
august o inaugurăm şi….
Angajamentele lor au prins viaţă înflăcărată şi inimosul 23 august îi va găsi cu
şcoala aşa cum au vrut-o.
Privesc pe fereastră. Un mănunchi de oameni lucrează asemenea albinelor. C.
Răduceanu, Arghir Dobre, Stan Dobre, Săbiescu Dobre sau Ioana Stângaciu, o fată
care,după cum spun ei, e o „mână de om‖, dar cară la mortar de zor.
De când am început-o şi până acum, noi părinţii, utemiştii de aici, am muncit în
fiecare zi, după cum a fost nevoie – ne spune Gh. Gh. Brânzan, secretarul organizaţiei
U.T.M. Asta-i Crăcea Constantin. Lui îi place foarte mult şcoala şi munceşte de
dimineaţă până seara. Nici Stângaciu Nolică nu ne face de ruşine. Privesc la ei: o mână
de oameni!
Seara începea să se întindă peste sat. Oamenii însă lucrau înainte….
Inv. Gheorghe Lungan ―Steagul nostru‖, anul XI,
nr. 33 (602 ),sâmbătă, 13.08.1960

Di, di, di, Murgule, di…!


… ―pân‘ la mândra peste Jii‖; ―la
pas‖, ―că-n buiestru nu te las‖…
Aşa am desprins ideea că acest
frumos şi puternic animal a fost
dintotdeauna un prieten apropiat al
omului, un sprijin de nădejde, şi la
bine şi la rău. Poate de aceea , calul
este unul din cele mai prezente
animale în viaţa intimă a noastră, a
celor mai vechi, din generaţiile când
mijlocul de transport era acest
―strămoş‖ al frumoaselor limuzine de azi, al trenurilor de mare viteză, sau al avioanelor
supersonice cu care tinerii merg… ―la mândra ―, mai puţin peste deal şi mai mult cine
ştie în ce ţară sau oraş, apartament sau hotel, după cum îi ţine punga…şi-i aprob, ba
chiar îmi vine să-i urmez, dar…n-am cu ce!
Romantismul vieţii de altădată îşi spune cuvântul în fapte şi întâmplări trecute,
dar neuitate, în cântecul popular de dragoste, în basme si legende.Nume celebre, nume
comune de cai, cum ar fi : Cezar, Ducipal, Murgu, Catalan,Bălan, Bălănuş, Roibu se
asociază cu fapte şi întâmplări fericite sau triste,cu momente de puternice trăiri
sentimentale şi nu în ultimul rând cu munca de zi cu zi a ţăranului român. Catalan
101
aducea victoriile razboinice ale lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Ducipalul îl însotea pe
mândrul Decebal ― ce-a-nfrânt popoare multe de jos şi de pe cal‖, Mihai intra
triumfător în Alba Iulia călare pe un cal alb impunător ca şi însuşi marele făuritor al
primei noastre uniri, Roibul ‖săpa groapa binişor‖ şi-l înmormânta pe bunul său
stăpân, Toma Alimoş, haiduc din Ţara de Jos, iar ―căzătura‖ hrănită cu jar şi
metamorfozată într-un armăsar tânăr şi puternic, îl ducea pe Harap Alb, ca vântul şi ca
gândul- un vis sau speranţă materializate azi într-un mod uimitor.
Mai aproape de inima noastră, însă, prezenţa calului s-a făcut simţită în relaţiile
dintre cuplul de îndragostiţi. ―Mai treci, neică, şi tu dealul/ Şi vino la noi cu
calul…‖sau ― Calului să-i dau graunţe/ Şi ţie să-ţi dau guriţă‖. Uneori, sentimentele se
întorceau împotrivă:‖ Fire-al naibi tu de cal/ Că-l trântişi pe neica-n deal. Şi nu-l
trântişi mai la vale/ Să-i dau gură să se scoale…‖sau: ―Nu mă bate, măi voinice, că pe
und‘ ţi-e drag te-oi duce. Calul devenise ţinta unor infracţiuni, evident, pentru valoarea
sa:‖-Spune-mi, spune-mi, moş bătrân/ Spune-mi caii când se fură? -Noaptea pe
fulgerătură!‖…

Pentru mulţi dintre


noi, calul făcea parte
dintre cele trei dorinţe:
―Ce mi-e drag pe lumea
asta? :calul, puşca şi
nevasta…‖, pentru că se
imbinau armonios: ―Ia-
mă, neicuţă, călare/ Că nu
mai pot de picioare!‖ –
rugăminte plină de
sinceritate a tinerei fete
călătoare pe drumurile
întortochiate ale amorului
de altădată.
Nu pot să nu amintesc, în aceste modeste rânduri, de acel cuplu înduioşător –
Bator – Fefeleaga-, cal şi stăpână- din nuvela cu acelaşi titlu a lui Ion Agarbiceanu, cu
trista lor despărţire pentru totodeauna sub presiunea unei vieţi de mizerie şi
dezumanizare.De asemenea, câtă duioşie şi deplină înţelegere faţă de mizeria trăită de
arabul nevoit să-şi vândă tot ce avea mai scump, pe El-Zorab, ―fala sa‖, ―drag ca ochii
din cap‖, pe care ―nu l-aş da nici mort‖.
Aşadar, calul rămâne un punct de referinţă în viaţa noastră, continuând să-şi
îndeplinească rostul său pe lângă om, ca un prieten de nădejde, ca un mijloc de
asigurare a existenţei umane.

Prof. Gheorghe Lungan


― GORJEANUL‖, vineri 16 aprilie 2004
― MURMURUL JILTULUI‖ nr. 32, octombrie 2004, p. 10

102
INTENSE PREGĂTIRI

Tinerii din
comuna Corneşti se
pregătesc pentru a
prezenta cât mai multe
programe artistice în
cadrul căminelor
culturale.
Astfel, tinerii din
satul Găvăneşti pregătesc
piesa de teatru „Oamenii
poruncesc pământului‖
de M. Leonard. În
fiecare seară ei se adună
la şcoală, şi sub
îndrumarea învăţătoarei
Paulina Şerban,
directoarea căminului cultural, fac repetiţii intense. În afară de pregătirea piesei de
teatru, echipa de cântec şi dansuri populare pregăteşte şi un frumos program adecvat
specificului local. Utemiste ca Ana Găvan, Elena Busuioc, Tobă Maria şi Cocheci
Maria aduc o contribuţie însemnată la pregătirea programului.
Urmând exemplul acestora, şi tinerii din satul Stolojani pregătesc piesa de teatru
„Umbra‖, precum şi un bogat program de cântece şi dansuri populare româneşti.

Hotărârea întovărăşiţilor
În urmă cu 6 luni, în viaţa ţăranilor muncitori din satul Găvăneşti, comuna
Corneşti, a avut loc un eveniment deosebit: tot satul şi-a unit pământul într-o
întovărăşire agricolă pe care a numit-o „Unirea‖.
Hotărâţi să se bucure de avantajele muncii în comun în toamna aceasta, ei au
arat cu tractoarele S.M.T. şi au însămânţat cu grâu o suprafaţă de 23 hectare. Acum
întovărăşiţii din Găvăneşti muncesc cu tragere de inimă la înfiinţarea unei livezi de
pomi fructiferi, care se va întinde pe circa 11 hectare de teren.
Livada va fi plantată cu cele mai bune soiuri de pomi fructiferi care urmează a se
lua de la Staţiunea Hortiviticolă.
În prezent întovărăşiţii lucrează la facerea gropilor pentru plantarea pomilor.
Gheorghe Lungan,
« Steagul nostru »,anul XI,nr,46 (615), sâmbătă 12 noiembrie 1960

Artiştii amatori repetă de zor


Tineretul din comuna Corneşti se pregăteşte intens pentru a prezenta cât mai
multe şi variate programe artistice legate de campania de vară. Astfel, tinerii din satul
Găvăneşti, sub îndrumarea învăţătoarei Găvănescu Alexandrina, pregătesc un frumos
program artistic şi piesa de teatru „Bucuroşi de oaspeţi‖.
Programul constă în cântece şi dansuri populare specifice locului.
103
În această acţiune îşi dau concursul numeroşi tineri din sat împreună cu elevii
care se află în vacanţă.
La pregătirea acestui program o contribuţie de seamă au adus-o tinerii Găvan
Mioara, Şcheau Marcel, Popescu Grigore şi alţii.
Şi tinerii din satul Ştolojani au pregătit şi prezentat în cursul săptămânii un bogat
program cu piesa „Consiliul de familie‖ de M. Leonard

Gheorghe Lungan
―Steagul nostru ―, anul XI, nr. 33 ( 602),sâmbătă, 13.august1960

MUNCĂ HOTĂRÂTĂ – ÎNFLORIRE,


BELŞUG, MÂNDRIE

2 Octombrie 1952..Eveniment ce
a rămas ca unul din cele mai
însemnate din viaţa satului Câlnic.
Atunci, în plină toamnă, 33 de familii
de ţărani muncitori, în frunte cu
comuniştii, s-au hotărât să păşească
cu încredere pe drumul luminos, să-şi
unească pământurile în întovărăşirea
agricolă ce şi-a ales numele acestei
zile de toamnă – 2 octombrie. Mândrie, viaţă înfloritoare, belşug, au cunoscut harnicii
ţărani ai satului Câlnic. Au şi cu ce să se mândrească. Întovărăşirea „2 Octombrie‖
numără 212 familii, iar întinderea bogată de pământ a ajuns la 350 ha. Oricare căsuţă
din sat găzduieşte un membru al acestei întovărăşiri, oricare membru îşi zice cu
mândrie – întovărăşit.
Munca chibzuită, priceperea ţăranului muncitor Popovici Gheorghe –
preşedintele acestei unităţi, gospodar bun, cu părul înălbit de ani, hotărârea
întovărăşiţilor de a trăi viaţa aşa cum se cuvine au făcut ca rezultatele să fie dintre cele
mai bune.
Hotărârea adunării generale ca munca să se facă în comun a fost transpusă în
viaţă. În acest an s-au constituit 6 brigăzi. Nu-i una mai prejos decât alta, dar brigada
condusă de comunistul Draica Gheorghe face cinste acestei întovărăşiri. Are şi cu cine
se situa în frunte: harnici, hotărâţi, veseli ca zilele de mai, întovărăşiţii Lăudat Ion,
Vâlceanu Alexandru, Vâlceanu Ion, Cârlogea Constantin şi alţii sunt exemplu în
muncă.
Primăvara acestui an i-a găsit pe întinsul ogor cu plug lângă plug pe brazdele ce
strălucesc în soarele argintiu.
104
Grâul s-a ridicat, iar întinsul lan ca un covor se pierde în depărtare. Grija faţă de
culturi stă în atenţia întovărăşiţilor. S-au desemnat ca paznici de câmp brigadierii şi
şefii de echipă. Însângerarile apusului îl prind adesea pe Gheorghe Draica măsurând
cu ochii lanul de grâu. Îl măsoară, se bucură, aleargă atunci când vreun animal
pripăşit se arată şi care ar stica recolta.
Hotărârea lor este de a obţine în acest an 1500 kg. de grâu la hectar şi 2200 kg.
porumb. Pentru aceste producţii, toţi depun susţinute eforturi. În aceste zile întreaga
atenţie s-a îndreptat spre întreţinerea culturilor, plivitul grâului, ânsămânţarea fasolei şi
a dovlecilor printre rândurile de porumb bine dezvoltate. Gândurile lor de viitor sunt
mari. Ele nu vor rămâne numai visuri, aşa cum visau odinioară în regimul burghezo-
moşieresc, când gustau din veninul tristei vieţi.
Întovărăşiţii şi-au adunat material pentru a construi o magazie de cereale şi un
saivan pentru oi.
Acestea vor fi construite încă în acest an.Nimic nu mai este imposibil în faţa harnicilor
întovărăşiţi ! Totul pentru înflorirea vieţii, pentru consolidarea marii familii.
Întovărăşirea agricolă « 2 Octombrie » şi cu « surorile » ei mai tinere din
Pieptani, Hodoreasca şi Vălceaua din aceeaşi comună constituie o mărturie vie a
ridicării traiului, atunci când munca se face în comun.

Gheorghe Lungan
« Steagul nostru, anul XI, nr. 23 ( 592), sâmbătă 4 iunie 1960

VI. LUMINĂ ŞI BUCURIE

„Dulcea mea Doamnă/Eminul meu Iubit”

În editura Polirom, a apărut, nu cu mult timp în urmă,


culegerea de corespondenţă inedită Mihai Eminescu – Viorica Micle (scrisori din arhiva
familiei Graziella şi Vasile Grigorcea), o ediţie îngrijită, transcriere, note şi prefaţă de
Cristina Zarifopol Illias din Bloominghton, Indiana, Statele Unite ale Americii.
Culegerea cuprinde un număr de 93 de scrisori inedite ale poetului Mihai
Eminescu către Viorica Micle, 15 scrisori ale Veronicăi trimise poetului şi două –
Harietei Eminovici, precum şi o scrisoare scurtă adresată de Titu Maiorescu lui
Eminescu.
Ţinute într-un loc sigur, pentru păstrare, aceste scrisori – preţioase documente de
familie – au fost transmise de către Veronica Micle fiicei sale Valerie căsătorită cu
Neculai (Nicu) Nanu. Cum era firesc, Valerie Nanu le-a încredinţat Graziellei, fiica sa
căsătorită cu Vasile Grigorcea, ambasadorul României la Londra, iar acesta din urmă a
continuat drumul păstrării secrete a documentelor prin fiica sa, Ana Maria Grigorcea
(strănepoata Veronicăi Micle).
Demersurile pentru obţinerea acestor scrisori au fost făcute de fosta profesoară a
Anei Maria Grigorcea, Maria Econumu, căsătorită cu Dinu Zarifopol, unul dintre cei
trei fii ai lui Theodor Zarifopol, nepot de frate al criticului literar Paul Zrifolpol.

105
Mult timp i-a trebuit Marieie Zrifopol (Econumu)să scoată la lumină acest tezaur
epistolar. Multe călătorii în Italia au fost efectuate pentru a o determina pe deţinătoarea
scrisorilor Ana Maria Grigorcea, căsătorită cu un distins diplomat şi senator italian ,
Girolamo Messeri. Eforturile acestei minunate profesoare precum şi ale fiicei sale
Christina au fost încununate de succes şi azi putem să beneficiem de atât de preţioasele
documente, aşezate la locul cuvenit în cultura română.
Parcurgând cele 109 de scrisori, cititorul descoperă în această corespondenţă o
substanţială doză de seducţie, o aură de mister. Cuplul romantic, cu destin tragic, cei doi
îndrăgostiţi reprezintă etalonul naţional,oricând egal sau mai mult faţă de celebrele
cupluri din cultura universală.
Povestea de iubire Eminescu – Veronica pune în evidenţă două principii
romantice: eternul feminin confruntat într-o luptă de uzură cu eternul masculin, fără
renunţări la individualitate, pătrunşi însă, reciproc, de senzualitatea celuilalt. Iubirea
lor este intensă, disperată, cu suişuri şi coborâşuri, nemiloasă dar rafinată, sau, cum
spunea George Călinescu „însăşi erotica populară compusă din ahturi şi suspine, din
chemări sentimentale şi imprecaţiuni‖ (George Călinescu – Viaţa lui Eminescu, Editura
pentru literatură, p.252.)
Scrisorile pun în evidenţă nivelul ridicat de redactare propriu genialului poet. Ele
au claritate şi cursivitate: „ Nici nu îmi pot închipui altă viaţă decât în apropierea ta şi
numai sub condiţia aceasta voi în genere să trăiesc‖ (Botoşani 20 august – 10
septembrie 1879).
Sau: „ Dulce şi dragă Veronica, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi
aruncat o umbră în viaţa ta senină, în sufletul tău plin de veselie pre cât e plin de un
gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi păcatele, căci tu eşti Dumnezeul la care
mă închin‖ (Bucureşti, 31 octombrie 1879).
Evident, celălalt suflet, încărcat de iubire se destăinuie în aceeaşi măsură :‖
Miguel Eminescu de Ipoteşti… te rog să-mi scrii… pare că eu sunt cauza multor
suferinţe ale tale, în caz de-ar fi aşa sacrifică-mă te rog ca să nu mai fii trist şi ursuz‖
(Iaşi, 15 martie 1880)
sau: „ Eminule, când vii să te revăd, să te mai pup, să te mai cănăjesc ş-apoi într-
o lungă şi dulce sărutare să se uite toate relele. Când?‖ (Iaşi, 19 martie 1890).
Pline de duioşie şi de justificări, cele două scrisori adresate Haretei Eminovici
evidenţiază un suflet descumpănit: „Ieri şi alaltăieri am avut o criză dureroasă, am
plâns de locul s-a udat lângă mine, ochii mi se făcuseră ca nişte cepe, şi toate acele
lacrimi pentru cine le-am vărsat? Tot pentru el, tot pentru Eminescu; ciudate sunt
sentimentele mele pentru el, cu o mână i-aş da moartea, cu alta i-aş da viaţa, chin şi
fericire, gelozie şi mizerie‖…(Iaşi, 10 februarie 1881).
Ultima scrisoare din această inestimabilă carte-document îi este adresată lui
Eminescu de Titu Maiorescu prin care îl roagă să traducă o poezie pentru regina
României. Scrisoarea este nedată dar e probabil scrisă în primăvara anului 1882.
Pentru cititorul de azi, de mâine şi oricând, Eminescu „tremură ca-n alte dăţi /În codri
şi pe dealuri/Călăuzind singurătăţi/De mişcătoare valuri;‖ iar Veronica „iubirea lui
dintâi /Şi visul cel din urmă‖ îşi doarme somnul de veci fiindcă… „Pulbere, ţărână din
tine s-a alege/Căci asta e a lumii nestrămutată lege‖.

Prof. Popescu Luminiţa Mili


Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu‖ Tg.-Jiu
106
Dinu Săraru: „DRAGOSTEA ŞI REVOLUŢIA.
CEI CARE PLĂTESC CU VIAŢA
Toţi cei care îndrăgim proza lui Dinu Săraru am primit cu bucurie apariţia celui
de al doilea volum al trilogiei „Dragostea şi revoluţia‖, roman de substanţă în care
„istoria e de partea-noastră‖, iar „comunismul e chipul nou al istoriei‖.
Familiarizaţi încă din „Nişte ţărani‖, „ Clipa‖ şi „Dragostea şi revoluţia‖, vol. I cu
personaje caracterizate de o solidă încărcătură morală şi spirituală, în noul roman
urmărim cu emoţie destinele unor generaţii angajate într-o luptă fără de răgaz pentru
făurirea unui „ideal‖ comun, a unei „istorii noi‖.
Aşa desprindem din roman, prin Mihnea Teodosie Rudeanu, o trăsătură definitorie a
românului: moştenirea spiritului revoluţionar de la înaintaşi, dârzenia de a nu dezminţi
această notă în nici o împrejurare, chiar cu preţul vieţii.
Mihnea Teodosie Rudeanu intră de tânăr în lupta ilegală şi înfruntă cu tenacitate
bestiala teroare a regimului trecut. Dar, pentru tovarăşii de luptă, „dosarul‖ lui se
opreşte brusc după evadarea din închisoare, rămânând multe semne de întrebare asupra
destinului său şi mai multe alte „probleme de cadre‖ pentru fiica sa Alexandra Terenţia
Rudeanu.
Pe alt plan, urmărind frământările unui proces de reconstrucţie a vieţii noi, sub
„semnul puterii lor‖, a muncitorilor şi ţăranilor, proces pe care cei mai mulţi dintre noi
l-am început atunci când rosteam „pe toate străzile, pe toate bulevardele, pe toate
şoselele: Hei-rup!‖. Acest proces înglobează pe fiecare, de la muncitor şi până la primul
secretar, cu datoriile şi răspunderile proprii faţă de cauza pentru care luptă.
Din acest unghi, Dinu Săraru realizează personaje demne de toată admiraţia: Dumitru
Dumitru, primul secretar este omul cu o structură moral-politică fermă, cu o filozofie a
vieţii practice, convins că „centralismul democratic e mai aproape de marile
comandamente care n-au timp de dramele individuale‖; Anghel Tocsobie, activist-
teoretician, sobru şi talentat, încorsetat de funcţie în viaţa particulară; inginerul Tudor
Cernat, specialist de prestigiu, conducător de întreprindere, realist, vizionar, destituit
din funcţie în urma unui şir de intrigi şi anonime din partea unor nulităţi agăţate de
scaune călduţe care nu văd decât „nomenclatorul‖ şi care sfârşesc lamentabil, caz care
nu scapă ochiului treaz al primului secretar.
Romanul este o frescă a vieţii sociale dintr-o etapă a revoluţiei noastre: tineri
dornici de afirmare, cu dragoste de muncă, combativi (inginerii Mircea, nepotul
colonelului-erou de la Mărăşeşti, Adrian Fierbinţeanu), activişti de partid ca Niculae
Mihalache, primul vicepreşedinte, care vrea „să privim lumea cu mai multă încredere,
cu mai multă dragoste, cu mai multă înţelegere‖, muncitori de diferite profesii (atrage
atenţia şoferul de pe ARO, un bătrân înţelept şi neiertător cu cei grăbiţi „să tragă
concluziile‖…)etc. Procesul revoluţionar nu este ceva searbăd, lipsit de atributele
omeneşti. Iubirea e însăşi viaţa revoluţionarului: el se bucură de „şirul de blocuri noi
semănând între ele ‖, de parcuri şi alei înflorate multicolor, de clădirile publice în trepte
ca oglinda…Limba, stilul, curgerea ideilor, natura de la Cireşu şi Cheia sunt
instrumentele unui autor ancorat în viaţă, apropiat de cugetul şi simţirea românească.
Gheorghe Lungan
« GAZETA GORJULUI », anul XIX, nr. 2955, duminica, 26 octombrie 1986
107
Note de lector
CĂMAŞA DE MIRE
de Ion Lotreanu

Romanul "Cămaşa de mire" a apărut în anul 1985 la Editura Militară şi aparţine


regretatului scriitor gorjean Ion Lotreanu.
În emoţionante pagini, autorul prezintă câteva aspecte ale vieţii oamenilor de pe
aceste legendare meleaguri în anii premergători Revoluţiei de la 1821, conduse de un
fiu al Gorjului - Tudor Vladimirescu.
Am putea spune că autorul redă ca nimeni altul starea de fapt a ţăranilor,
atmosfera de epocă a bătrânului nostru târg, atitudinea unor oameni din diferite pături
sociale faţă de lăcomia turcilor şi ambiţia marilor boieri care au secătuit satele, faţaăde
" Fanarioţii" grăbiţi să adune cât mai mult înainte de a fi maziliţi".
Tudor, eroul principal al romanului , este caracterizat magistral de doctorul Fritz
Pellisier, prezent, alături de oficialităţile oraşului, la "praznicul de la Rusale" de la casa
serdarului Vasile Moangă, de origine din Brădiceni:"om ambiţios, caracter tare, care
nu dă înapoi de la nimic, ales, urmat de plebe, răbdător şi bun".
Frământările lăuntrice luminează figura marelui revoluţionar. Gândurile lui se
îndreaptă spre ţăranul obidit care " n-a avut nevoie să i se spună cum se răstoarnă
brazda, cum să plivească răzorul, cum să ferească pomul de omidă, cum să mâie boii la
jug, cum să facă cârstaţă şi stog din grâul secerat, cum să urce turmele la munte, cum
să culeagă via şi să zdrobească strugurii, cum să reteze lemnul din pădure, cum să ţeasă
pânza, cum să sleiască fântâna, cum să-şi îngroape morţii, cum să-şi crească pruncii,
cum să aprindă focul în vatră…"şi pentru care el avea să îmbrace camaşa morţii.
Cartea pune în lumină şi alte personaje ale căror nume se păstrează în amintirea
gorjenilor: Mitru Gârbea din Baia de Fier -"comandiru di la linia muntelui… sub
Păpuşa şi Micaia", Mitoi Şoancă din Corşoru ( Alimpeşti) - cumnatul lui Gârbea,
serdarul Vasile Moangă şi Dinu Pătraşcu din Bumbeşti Piţic - boieri jieni" de vază ai
târgului" care " îl admirau şi îl iubeau pe Tudor Vladimirescu.
Romanul excelează prin descrierile de o rară frumuseţe a locurilor de altădată:
Tismana, Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Stolojani, Runcu, Buduhala,dar şi prin
dimensiunile simţirii umane, ale iubirii înaripate la vârsta adolescentei Luxiţa - fiica
sedarului Vasile Moanga, personaj feminin bine conturat, care ne ajută , în final, să
sesizăm sensul metaforic al titlului romanului - "Cămaşa de mire ".
Prof .Gh.Lungan,‖ Gazeta Gorjului‖,09.11.1985

108
NOTE DE LECTOR
―IARBA VÂNTULUI‖

Cu puţin timp în urmă a apărut la Editura „Viitorul românesc‖ romanul „Iarba


vântului‖, aparţinând cunoscutului şi talentatului scriitor român Dinu Săraru.
„Nişte ţărani – fără pământ – iată ce am vrut să fie‖ Iarba vântului‖, ne
mărturiseşte însuşi autorul.
Cartea surprinde, pe parcursul a 211 pagini, imaginea ţăranilor de la Cornul
Caprei despre care cititorii au mai avut prilejul să afle adevăruri crude, începând cu
anul 1974, din alte scrieri de frunte ale lui Dinu Săraru.
Structurată în 10 capitole, cartea se deschide cu un moment semnificativ: ţăranii
Ilie Gaiţă şi Nicolaie Temelie sapă, pe o căldură toridă, o fântână pentru Uşurelu, un
tractorist – viitor primar – care „nici n-a apucat să candideze şi repede s-a făcut al
dracului: te strigă ca la catalog, te salută: „să trăieşti, Gaiţă!‖
Săpatul fântânii era, de fapt, o ultimă şansă de câştig a unor oameni bătuţi de
soartă care, conştienţi, se întrebau: câte fântâni vor mai trebui săpate aici, la Cornul
Caprei?
Dialogul purtat de ţărani este simplu, cu „ironii celebre‖, din care nu lipsesc
„cugetările‖ lui Naiţă Lucean, acum bătrân şi bolnav, purtat pe o pală de fân într-un
car tras de boi până la dispensar: „nu mai îmi place nici pământul, şi el a ajuns o
străinătate; totul s-a terminat!‖
Ţăranii beau la MAT, se interesează de politică, ies la braconaj, se lamentează
atunci când ştiu că vine sistematizarea…
Un înduioşător moment îl constituie moartea fulgerătoare a tânărului Titu
Vişină, un viitor ofiţer de miliţie - (doar doi centimetri înălţime îl mai despărţeau de
mult visata profesie!)- care sfârşeşte în flăcările mistuitoare de la fânarul Mucălăilor.
Trista întâmplare este magistral surprinsă de autor: apogeul durerii părinţilor, purtând
pe braţe „ciotul carbonizat‖ până la Institut, atitudinea nepăsătoare a sanitarilor care
constată lapidar: „asfixie…nu i-a dat în cap‖.
Procesul de conştiinţă al unuia din partenerii de braconaj, Ilie Gaiţă, care fugise
şi-l lăsase pe Titu Vişină în flăcările focului este surprins într-o notă psihologică de
mare rafinament. Ilie Gaiţă, mistuit de tragica întâmplare, cade victimă surpării zidului
de piatră al fântânii în momentul când se afla înăuntru pentru a da cale liberă
izvorului. „Am fost slab şi mi-a fost frică, şi am vrut şi eu să trăiesc‖ – sunt ultimele
cuvinte ale lui Ilie Gaiţă.
„Iarba vântului‖ este un roman al conştiinţei, bogat în semnificaţii, dincolo de
rândurile meşteşugite de un condei miraculos al omului care mi-a dat o carte „scrisă
sigur cu viaţa mea‖, cum el însuşi spune, şi de la care aşteptăm pe cea de-a treia, care
va povesti despre schimbarea la faţă a bietului ţăran român, petrecută chiar în ziua de
„Schimbarea la faţă‖ la 25 martie 1990: prima crimă pentru pământ după cincizeci de
ani de „Iarbă a vântului‖. Romanul se va inttula „N-avea în mână decât muguri de
cireş‖.
Prof. Gheorghe Lungan ―GORJEANUL‖, sâmbătă, 6-duminică, 7 noiembrie1993

109
TOAMNA AURIE A „MURMURULUI JILŢULUI‖
.
Apariţia, la 1 Decembrie 2002, a celui de al douăzeci şi cincilea număr al revistei
„Murmurul Jilţului‖reprezintă un omagiu adus de elevii şi cadrele didactice de la
Mătăsari celei mai dragi şi scumpe sărbători naţionale – Marea Unire de acum 84 ani .
Într-o formă grafică de mare rafinament, cele 16 pagini ale revistei poartă o
însemnată încărcătură ştiinţifică şi culturală, precum şi o bogată gamă de sentimente
superioare, izvorâte din sufletele şi conştiinţele multor copii şi tineri din această
localitate reprezentativă a judeţului Gorj, leagăn al unor străvechi tradiţii şi forme de
manifestare a gândirii, imaginaţiei, inteligenţei şi gustului estetic.
Concepută tematic de colectivul de redacţie sub îndrumarea nemijlocită a
profesorului Dumitru Dădălău, revista abordează probleme de moralitate creştină,
având în deschidere „cuvântul blând şi smerit‖ al Înalt Prea Sfinţiei Sale Teofan,
mitropolitul Olteniei, în articolul „Crucea-bunul nostru cel mai de preţ‖.
Acestuia i se adaugă „Elogiul iubirii pentru locurile natale‖ (Gorjeanul, nr.3500
C.B.),cuvântările oaspeţilor dragi de la festivitatea de deschidere a „Sărbătorii Fiilor
Jilţului‖ ş.a.
Cea mai mare parte a revistei cuprinde articole pe teme de ştiinţă şi învăţământ,
prefaţate de un interesant material „Calitate şi eficienţă-cuvânt de ordine la Mătăsari „
(înv. Irina Stoichescu- Şcoala Primară Brădet ).
Se remarcă, prin aria de cuprindere, analiza‖stării învăţământului în anul şcolar 2001-
2002‖-un bilanţ plin de rezultate obţinute la clasă, în confruntările de la olimpiade şi
concursuri, în competiţiile sportive sau de oricare altă natură de către elevii şi cadrele
didactice de aici.
În sprijinul activităţii de învăţare vin multe articole purtând semnătura unor
profesori de elită şi elevi din colegiu : „Textul matematic în învăţământ‖ (prof. Mihail
Mărtoiu ), „Modalităţi artistice în creaţiile dramatice‖ (prof. Domnica Graure), „Fizica-
un mod de a întreba‖ (eleva Gabriela Ţandără, clasa a XII-a A), „Un dar preţios „(eleva
Boulean Maria Alexandra, clasa a X-a A) ş.a.
Urmărindu-se continua îmbunătăţire a rolului revistelor şcolare în educarea
tineretului studios, „Murmurul Jilţului‖ cuprinde păreri avizate ale participanţilor la
schimbul de experienţă care a avut loc în cadrul colegiului : Prof. ing. Dumitru
Bunoiu, directorul Grupului Şcolar „ Gheorghe Magheru‖ prof. Zenovie Cârlugea ,
Colegiul Naţional „ Ecaterina Teodoroiu‖ înv. Ion Elena, Şcoala Generală „ Pompiliu
Marcea‖ şi alţi vorbitori din cadrul redacţiilor revistelor de la unităţile pe care le-au
reprezentat.
Un important spaţiu este destinat creaţiilor originale ale elevilor şi cadrelor didactice
:poezii (Hălăuca Mirela Alina – „Rugă‖, Borodi Alina Marinela („Iar amândoi‖), Dinu
Ciciu („Iubirea de ţară‖ ş.a.), proză (prof. Vasile Smeu – romanul „Cuibul cu pui
mulţi‖- fragment. Se cuvine să menţionăm contribuţia unor cadre din afara unităţii de
învăţământ care sprijină eforturile de aici în creşterea calităţii muncii: respectata şi
apropiata noastră colegă Liliana Hinoveanu de la Radio Craiova, poetă de renume, cu
poeziile: ―Babilon autohton‖, „Perfuzii‖, „La modă‖, „Dependenţă‖, prof. Luminiţa –
Mili Popescu, inspector şcolar cu prezentarea cărţii „Dulcea mea doamnă /Eminul meu
iubit.‖

110
Rod al unei activităţi intense pe linia sportului şi turismului, activităţi promovate
de conducerea colegiului cu mult interes şi sprijin, revista găzduieşte materiale de
analiză în acest domeniu, sub semnătura prof. Mateescu Iulian şi Jr. Mugurel Popescu.
Analizat din unghiul cititorului atent , numărul 25 al revistei „ Murmurul
Jilţului‖ devine o cuprinzătoare „enciclopedie‖ , o oglindă fidelă a muncii şi vieţii unui
colectiv atât de numeros dar şi atât de receptiv la actul învăţării.
Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari este de acum „ un adevărat atelier de
creaţie‖ , o redacţie profesionistă „ pe mâna unui meşter‖ asemenea unui rafinat
bijutier care dă valori cu mintea dar şi cu inima sa deosebit de sinceră şi caldă.
Meritându-şi locul în ierarhia publicisticii şcolare, „Murmurul Jilţului‖, de la an
la an, de la ediţie la ediţie creşte în valoare tot mai mult şi tot mai bine.
Cu mândria celui care stă la „umbra‖ acestei adevărate instituţii educaţionale, aduc
mulţumirile dar şi urările de progres continuu în nobila misiune a „Murmurului
Jilţului‖.
Aşteptăm cu multă nerăbdare numărul 26 care, de pe acum, se prefigurează a fi revista
„albului de nea‖, a „visului unei nopţi de iarnă‖…
Prof. Gheorghe Lungan
(― MURMURUL JILŢULUI‖, nr.26, octombrie 2002 )

― Murmurul Jilţului‖ –un puternic glas mătăsărean


Apariţia recentă a celui de al douăzeci şi doilea număr al revistei ―Murmurul
Jilţului‖ a Colegiului National Tehnologic Mătăsari, prin conţinutul şi nivelul ridicat al
tehnoredactării, m-a determinat să scriu aceste rânduri, convins că ―murmurul‖ devine
din ce în ce un glas răsunător în presa scrisă. Aceasta adevărată şi impresionantă
publicaţie îşi trage sevele dintr-o realitate de necontestat, dintr-o muncă plină de
răspundere a unui numeros colectiv de elevi şi cadre didactice sub conducerea ―celui
mai iubit dintre…mătăsăreni‖ – profesorul-director Dumitru Dădălău.
Fac aceasta afirmaţie în cunoştinţă de cauză, trăind şi muncind alături de ei,
cunoscându-le puterea de muncă şi dăruirea faţă de prerogativele şcolii noastre, într-un
moment de restructurare profundă a învăţământului românesc.
Parafrazând un cantec din repertoriul menestrelului Tudor Gheorghe, la
Mătăsari, Dumitru Dădălău ― Dunăre dacă n-avea, Jilţul Dunăre-l făcea…‖ În cele
şaisprezece pagini ale revistei se regăsesc inima şi sufletul acestei colectivităţi, munca
cu bucuriile şi necazurile cotidiene, nobleţea şi acurateţea omului, preocupările
prezente şi de perspectivă. Cititorul află de aici lucruri neaşteptate şi devine părtaş la
tumultul vieţii mătăsărene.Dominanta primelor pagini este prezenţa în mijlocul copiilor
din Mătăsari a Înalt Preasfintiei sale Teofan, mitropolitul Olteniei, o personalitate
incontestabilă a vieţii noastre culturale şi spirituale, omul şi păstorul credinţei
strămoşeşti, în faţa căruia mă aplec, alături de toţi elevii şi profesorii din Gorj, cu
smerenie, stimă şi respect. Revista se bucură de prezenţa, în paginile sale, a unor cadre
111
de prestigiu care, prin scrisul lor pe tematici diverse, aduc un suflu nou în procesul
instructiv-educativ: prof. Cornelia Bărbieru, inspector şcolar general adjunct (
―Educaţia religioasă în şcoală‖), prof. Luminiţa-Mili Popescu, inspector de specialitate
(―Modalităţi de exprimare a elementului predicativ suplimentar- aspectele sale
nominale‖), prof. Luminiţa Dădălău (―La ceas de bilanţ‖), prof. Alina Udrişteoiu (―
Luceafărul‖ şi modelul fiinţei‖), prof. Oliviu Arsenie (―Istoricul relaţiilor Anglo-
Române‖), prof. Marina Cazacu (― Structura şi dinamica personalităţii‖), inginer
Rodica Danciu (―Tehnologii de urmărit peste douăzeci de ani‖), inginer Valeria
Dumitru (― Determinarea uzurii pieselor la complexele de excavare, transport şi haldare
în vederea organizării reparaţiilor planificate‖) etc.Alături de aceste cadre, un mare
număr de elevi îsi perfecţionează măiestria alcătuirii mesajelor, abordând sfera largă a
genurilor şi speciilor literare. Apreciem acurateţea şi sinceritatea discursului liric din
creaţiile: ―Primăvara‖(Laura Diţa),‖Tăticul meu‖ şi ―Viaţa‖ (Larisa Şerămăt)
,‖Soarele s-a ascuns‖ şi ―Speranţa‖ (Adelina Vulpie), ―Învaţă să iubeşti‖(Ionela-
Magdalena Postelnicu),‖Rugă‖( Crimhilda Şchiopu &Laura) ş.a.Un cuvânt de laudă se
poate aduce elevilor claselor a VI-a care au răspuns în număr mare unui concurs
epistolar în derulare ―Scriu unei persoane care îmi lipseşte‖. Din cele trei scrisori
publicate în revistă ( autori: Oana Velica, Laura Diţa şi Maria Dobromirescu se
desprinde clar capacitatea elevelor de a elabora mesaje scrise de acest gen, candoarea şi
inocenţa prieteniei întinse pe perioade relativ lungi. Motivarea psihologică a nevoiei de
comunicare este solidă şi plină de graţie.Revista ―Murmurul Jilţului‖ a reuşit în cei
şapte ani de apariţie să atragă în jurul său condeie de valoare din afara comunei: prof.
Gheorghe Dănescu- Crasna –Radoş, Ion Duţă – Novaci, elevii: Bertea Andreea-
Manuela - Valea-Bolboşi, Popescu Mădălina –Slivilesşi ş.a.
Am lasăt la final două portrete literare mixte ale unor dascăli de excepţie: prof. Vsile
Romanescu, fost inspector şcolar general – ― un om adevărat‖, cu o încărcătură
apreciabilă de fapte în domeniul conducerii învăţământului şi ― Profesorul meu de
limba româna‖(Dumitru Dădălău), văzut din şaisprezece unghiuri ( elevii: Tahman
Mihaela, Popescu Ioan Cosmin, Ciobotea Claudiu, Ghişă Emilia, Epure Gheorghe,
Giurescu Claudia, Radu Ileana,Lazăr Marian, Lupulescu Vasilica, Lupşoiu Eugenia-
Maria, Stancu Nicoleta, Cocoşatu Maria, Mutu Rusalina, Gican Daniel, Popescu
Sergiu şi Hindea Gigi-Ilie.
Citind rândurile scrise de acesti minunaţi tineri, categoric ai reprezentarea
imaginii dascălului de excepţie, a omului care a aplicat mai întâi pentru sine exigenţa şi
apoi pentru ceilalţi. În ochii săi adanci şi pătruzători se citeste, de fapt, grija pentru ―tot
ce mişcă‖ în Mătăsari. El este omul care aduce bucurii şi satisfacţii, demnitate şi
înţelepciune. Este vizionar, apropiat, respectuos şi nespus de diuios când totul devine
reuşită perfectă.
Nu-i uşor să ―dirijezi‖ un ―concert‖ cu peste două mii de ―interpreţi‖!…
‖Murmurul Jilţului‖ depăşeşte,aşadar, cu mult stacheta calităţii, croindu-şi drum
spre locurile fruntaşe ale publicisticii romăneşti.
Prof. GHEORGHE LUNGAN,‖ Gorjeanul‖ ,vineri 15 februarie2002

112
„„ Murmur 23,‟‟ cu parfum de flori de tei „„

O dată cu venirea deplină a primăverii, la Mătăsari, a apărut numarul 23 al


prestigioasei reviste a Colegiului Naţional Tehnologic din localitate – ― Murmurul
Jilţului ―. S-au scris multe şi convingătoare rânduri despre această publicaţie. Cititorul,
oricare ar fi el, găseşte cu satisfacţie în cuprinsul celor şaisprezece pagini şi de această
dată lucruri deosebit de importante, atractive şi pline de conţinut. Aceasta pentru că
revista din Mătăsari este rodul muncii unui colectiv de elevi şi cadre didactice obişnuit a
exprima realităţile vieţii şcolii, gândurile, sentimentele şi orizontul cultural ale unei
populaţii şcolare numeroase de aici.
―Murmurul‖ lor nu este un glas sforăitor, arogant sau ―plin de sine‖,ci un
susur,un foşnet, o şoaptă a sufletului tinerei generaţii din satele noastre.
Mândria mătăsărenilor că şcoala lor este ―unicat în România‖ se regăseşte în
articolul de pe prima pagină sub semnătura domnului Cornel Ciciu, care prefigurează o
şi mai mare creştere a rolului acestei unităţi de învăţământ, avându-se în vedere
redresarea şi reorganizarea mineritului din zona Jilţ. Aceeaşi mândrie (spusă în
―şoaptă‖ de eleva Alina Popescu din clasa a XII-a A) o au şi pentru obţinerea locului I
la etapa judeţeană a revistelor şcolare desfăşurată la Băile Herculane.
Este un prilej de mare satisfacţie să parcurgi multe pagini aparţinând elevilor
acestui colegiu. De aici poţi afla o varietate de gânduri, idei, păreri, raţionamente,
concepţii care mai de care mai autentice şi nespuse până în prezent. Menţionăm
articolele: ―Adolescenţa‖, ―Ce înseamnă a fi un profesor eficient?‖( Ionela Postelnicu,
clasa a IX-a B), ―Adolescentul şi triunghiul ce-l subjugă‖(Maria Alexandra Bouleanu,
clasa a IX-a A), ‗Singurătate‘ (Alina Bădoi, clasa a VIII-a D), trei pagini de creaţii
lirice (pasteluri, meditaţii, elegii, ode etc.) aparţinând unor elevi ai colegiului: Alina
Bădoi – pagina ―Glasul soarelui‖, Oana Rusu – pagina ―Lume de décor‖, Claudia
Andreea Oance şi Alina Borodi –clasa a VI-a C, Mădălina Popescu-clasa a VI-a B,
Corina Luciana Boruz şi Romina Ileana Zagoicea- clasa a V-a C ş.a.
Într-o împletire armonioasă de idei elevi-profesori se disting articolele:
―Dificultăţi la învăţătură‖ aparţinând prof. Ion Gr. Dădălău, ―părintele‖ acestei unităţi
şcolare, omul care a pus piatra de temelie a impunătorului local de liceu, în calitate de
director, neobositul gospodar care a făcut din noapte zi, pentru a crea cele mai bune
condiţii de pregătire şcolară şi profesională a tineretului mătăsărean. De asemenea,
sunt pline de valoare articolele:‖ Lumea pe care ne-o dorim‖ – o pledoarie pentru
cunoaşterea, preţuirea şi conservarea mediului înconjurător, acţiune la care şcolarii
pot adera cu drag şi eficient ( ing. Carmen Pădureţ),‖Managementul clasei de elevi‖(
prof. Iulian Mateescu), ―Activităţi academice‖ (prof. Nicolae Căpitănescu) ş.a.
―Murmurul‖ 23 se bucură de colaborarea unor prestigioase personalităţi ale
vieţii culturale şi ştiinţifice din Gorj: Dr. Sanda Mischie, medic primar, director al
D.S.P. Gorj (―Sfaturi de prim ajutor în şcoală‖), Prof. Luminiţa Mili Popescu, Colegiul
Naţional‖Tudor Vladimirescu‖din Tg.Jiu ( ―Dependenţa elementului predicativ faţa de
verb ―şi ― What do we mean by teaching grammar ? ―)şi înv. Ion Elena , Şcoala
Generală ―Pompiliu Marcea‖ din Tg.Jiu ( ―File de reportaj: Pădurile nu ştiu să moară
şi Susur de legendă la Tismana) etc.
113
Am reţinut cu emoţie un citat dintr-un articol semnat de eleva Alina Popescu : ―
Am fost binecuvâtaţi de Dumnezeu cu un om care este sufletul acesteui reviste, domnul
profesor Dumitru Dădălău, directorul colegiului, care în orice moment, şi la bine şi la
rău, a fost alături de noi.‖ Aş mai adăuga doar că metafora din titlu ―parfum de flori de
tei – mireasma îmbietoare, binefăcătoare , motiv eminescian pluteşte deasupra Jilţului,
adusă de un OM şi de un murmur sincer, înţelept şi raţional – DUMITRU DĂDĂLĂU
ŞI ― MURMURUL JILŢULUI ―.
Prof. Gheorghe Lungan
― GORJEANUL‖, anul XV, nr. 3388, Tg.Jiu, joi, 16 mai 2002

SEMNAL EDITORIAL
„Metodica predării limbii şi literaturii române în liceu"
În sprijinul profesorilor de limba şi literatura română din învăţământul liceal, au
apărut în ultima vreme, în Editura Didactică şl Pedagogică, două lucrări de o certă
valoare : „Limba şi literatura română în liceu — calitate şi eficienţă în predare şi
învăţare‖ şi „Metodica predării limbii şi literaturii române în liceu".
Rod al strădaniei unui prestigios colectiv coordonat de prof. dr. Constanţa Bărboi,
lucrările amintite aduc, în sfârşit, mult aşteptata lumină într-o serie de probleme ale
didacticii moderne privind limba şi literatura română.
Un loc important este acordat stabilirii obiectivelor specifice şi operaţionale ale
disciplinei, exemplificate în mod clar într-o serie de texte : „Mioriţa", „Monastirea
Argeşului", „Luceafârul" şi „Dorinţa" de Mihai Eminescu, „Răscoala" şi „Ion" de
Liviu Rebreanu, „Noapte de Decemvrie" de Alexandru Macedonski, „Plumb" de
George Bacovia, „Riga Crypto şl lapona Enigel" de lon Barbu, „Moromeţii" de Marin
Preda, „Mistreţul cu colţi de argint" de Ştetan Augustin Doinaş, „Muzeul satului" de
Marin Sorescu, poezia şi proza de după 1944.
Capitolele al III-lea şl al IV-lea pun în evidenţă modelele acţionale în care sunt
convertite unele obiective ale limbii române: principii didactice, formele de organizare,
metodele, materialele şi mijloacele de învăţământ, sistemele de evaluare şi apreciere etc.
Partea a II-a a lucrării (capitolele VI, VlI, VIII şi IX) se referă la unele probleme
specifice limbii şl literaturii române: corelaţii ale literaturii cu alte domenii, conceptele
operaţionale de teorie a literaturii şi stilistică (temă, motiv, subiect, idee, categorii
estetice, figurile de stil, elemente de prozodie, genuri şi specii literare etc.), comentariul
literar (cu o bogată exemplificare din poezie, proză, dramaturgie).
Capitolul al IX-lea realizează o competentă trecere în revistă a activităţilor în afara
clasei, în cadrul cercurilor literare, de creaţie, de folclor, cărora li se acordă un loc de
seamă„ ca auxiliare preţioase în activitatea de lărgire a motivaţiei elevilor" faţă de
învăţarea limbii şi literaturii române.
Prof. GHEORGHE LUNGAN
―Gazeta Gorjului‖, miercuri 13 februarie 1985

114
RĂSFOIND CĂRŢI SCRISE DE SLUJITORI AI ŞCOLII
GORJENE
Cartea este de regulă un „depozit‖ sacru al realităţilor vieţii. Ori de câte ori o
închizi, ai imaginea timpului trecut sau prezent şi o largă deschidere spre viitor.
Ne- am propus să răsfoim cartea ultimilor 20 de ani ai Gorjului nostru mereu
înfloritor – document impresionant al marilor transformări imortalizate sub pana unor
dascăli inimoşi ai acestor legendare meleaguri.
Inspirat din trecutul istoric îndepărtat, regretatul învăţător I.N. Rădoi a lăsat
gorjenilor drept moştenire un volum de piese de teatru care evocă momentele cruciale
din evoluţia poporului nostru: primul stat dac centralizat („Eptala, fiica lui
Burebista‖), încercarea de independenţă a voievodului Litovoi („Liton vodă şi
Bărbat‖), întemeierea Ţării Româneşti („Basarab I‖), frământările social-politice
următoare revoluţiei lui Tudor Vladimirescu (Ilieş, fiul lui Zbancă,) Revoluţia de la
1848 şi Unirea-corolar al luptei de veacuri a poporului („Magheru‖).
Continuator robust al preocupărilor literare ale tatălui său, profesorul Titu
Rădoi scrie cu o mare sensibilitate de artist şi cetăţean istoria Gorjului socialist,
înfăţişând locuri, oameni şi fapte de muncă în volumele : „Târgu-Jiu, schiţă
monografică‖, 1973 şi „Columnele prezentului‖, 1981. El este un abil îndrumător al
tinerelor condeie gorjene, cu migala ţăranilor din Arcani, Runcu, Leleşti, Tismana,
rodul muncii unor talentaţi elevi, pe care i-a îndrumat cu pasiune, în paginile „Gorjului
literar‖, volume publicate în anii 1969,1977, 1978 sau în „Ritmuri incandescente‖,
1979. Aproape de sufletul şi inima gorjenilor în mijlocul cărora a crescut şi trăieşte,
Ion Mocioi a dat viaţă cântecelor haiduceşti, celor de dor şi dragoste, obiceiurilor de
nuntă, ritualelor, jocurilor de pe întinsa şi frumoasa vale a Tismanei („Cântece de pe
Tismana ‖, 1978). Demne de respectul tuturor sunt cărţile sale „Ceramica populară din
Gorj‖, 1974,1975, „Mărturii despre Brâncuşi ‖ , 1975, „Brâncuşi, ansamblul sculptural
de la TÂRGU - JIU‖ , 1971 în care, pornind de la geniul creator al oamenilor din
Gorj, ne înfăţişează drumul spre infinit al părintelui sculpturii moderne care şi-a luat
zborul din Hobiţa noastră. Avem în faţă multe din cărţile dascălilor gorjeni:‖Lung îi
drumul Gorjului‖, 1968, „Pe fir de baladă‖, 1974, „Mlădiţele Gorjului‖, 1968,
„Stihuri gorjene‖, 1970, „Cântare patriei‖, 1978, „Glasuri prin timp‖, 1972, „Comori
ale naturii gorjene‖, 1981, „Valea Sohodolului‖, 1974, „Hyperion‖, 1980, „Joc şi
sănătate‖, 1973, „Ghid de orientare şcolară şi profesională‖, 1976, 1979, 1983, 1986,
„Şcoala gorjeană‖, 1985 şi fiecare filă este „ruptă‖ din dragostea pentru pământ,
pentru anii însoriţi ai socialismului, pentru lumină şi căldură.
Spiritul de inteligenţă şi de dăruire manifestat de slujitorii şcolii este o dovadă a
ataşamentului valorosului corp didactic din judeţul nostru la chemarea partidului
pentru o cultură pe măsura prefacerilor social – economice din patria socialistă.

PROFESOR GHEORGHE LUNGAN


―GAZETA GORJULUI‖, ,DUMINICĂ, 6 IULIE 1986

115
\\

Pregătind succesul şcolar de mâine :

ABECEDARUL 1985
Începând cu acest an, şcolarii din clasa I învaţă, în paralel, să scrie forma
acceptată de abecedarul actual, dar şi în varianta propusă de manualul care va apărea
în viitorul an şcolar.
Măsura luată are menirea de a susţine incontestabila concluzie că scrisul, cititul
şi exprimarea sunt elemente definitorii ale formării cultuale a individului.
Din punctul motivaţiei pedagogice, noua formă a unor litere creează posibilitatea
educării gustului, orizontului şi abilităţilor estetice ale fiecărui copil.
Socotind scrierea, în noua formă, o valorificare a tradiţiilor învăţământului
nostru, adresăm părinţilor şi învăţătorilor rugămintea de a contribui prin toate
mijloacele la realizarea obiectivelor programelor şi manualelor şcolare.
Prof. GHEORGHE LUNGAN
―GAZETA GORJULUI‖, anul XVII, nr. 2341, joi 1 noiembrie 1984

“ ŢARA COPILĂRIEI”

Este titlul unei plachete de poezii apărute recent la Editura Fundaţiei “Constantin
Brâncuşi” din Tg. Jiu şi aparţine profesorului Viorel Gârbaciu, un distins om de
cultură din judeţul nostru.
Lansarea cărţii a avut loc zilele trecute la Colegiul Tehnic din Mătăsari şi s-a
bucurat de un mare succes în rândurile elevilor şi cadrelor didactice prezente.
În cuvântul de deschidere, directorul colegiului, profesorul Dumitru Dădălău a
facut o frumoasă prezentare a autorului, dar şi a cărţii, fiind urmărit cu multă
atenţie de cei prezenţi.
Viorel Gârbaciu, acest “ copil” matur, purtat de viaţă prin mulţi ani , când mai
bine, când mai nefericit n-a uitat nici pentru o clipă vârsta de aur a fiecăruia dintre
noi, încercând creionarea unui mic colţ de dragoste şi de formare a orizontului de
cunoaştere în ” primăvara omului”.
În versurile sale se regăsesc, cu nostalgie, dealurile Teleştilor, Bistriţa “cea
frumos curgătoare şi limpede ca cristalul”, barza reintorcându-se “ navigand fără
hartă”,via din Dăimac, pomii daţi în floare, casa părintească de la capătul drumului
ce duce spre Hobiţa…
Viorel nu şi-a uitat părinţii trecuţi în eternitate, pe distinşii învăţători
Gheorghe şi Tasia cărora le aduce azi “ Rugă de mulţumire”pentru viaţa, grija şi
educaţia date înca de când “ gângureşti /cu sunete îngereşti.” De la ei a învăţat
“mierea din cuvântul limbii date de Dumnezeu”, credinţa în “biruinţa lui IIisus”,

116
întregul cortegiu al naturii din acest colţ de ţară fermecată dăruit gorjeanului din
Teleşti.
Aceste cuvinte calde, venite dintr-un alt suflet nobil şi blând, au purtat şi
poartă mereu asemănarea locurilor şi a oamenilor hărăziţi a da tot ce e mai bun în ei
pentru moralitate şi credinţă, pentru o viaţă demnă şi fericită.
Pentru o şi mai mare apropiere dintre creator şi cititori, Viorel Gârbaciu a
adus în cuvântul sau plin de emoţie afectivă interesul pentru viaţa celor mici între
care se simte şi astăzi prezent: sufere pentru “Ţiganu”, câinele găsit aiurea, pentru
catâri, veveriţe şi pisici, albine şi fluturi. Pentru copilul modern, versurile sale aduc
în prim-plan elemente de tehnică nouă, nume sonore cum ar fi: Power Ranger,
Robocop, Rambo, Roboboanţa , în “Războinicii stelari”.
Lansarea de carte a fost întregită de un recital de poezie din cartea prezentată,
la care au contribuit câţiva profesori de limba română şi istorie, în frunte cu
directorul lor, acest magician al educaţiei tinerei generaţii.
Mătăsari, 18 iunie 2004
Prof. Gheorghe Lungan 26 aprilie 2002

Salon editorial Gorjean

Miercuri 6 aprilie 2005 la Colegiul Tehnic din Mătăsari a avut loc o importantă
manifestare culturală, salon itinerant de carte şi întâlniri cu cititori, sub auspiciule
bibliotecii judeţene „Cristian Tell‖.
În prezenţa a peste cinci sute de elevi şi cadre didactice au fost lansate volumele
de versuri „Autobuzul de seară ‖de Nicolae Dragoş şi „Utopii ireversibile ‖, de Ion
Popescu - Brădiceni.
În cuvântul de deschidere, profesorul Dumitru Dădălău, directorul Colegiului a
definit această acţiune drept „lecţie de profundă instruire şi educaţie moral cetăţenească
‖ la care participă personalităţi incontestabile ale căror opere s-au integrat profund în
patrimoniul literar românesc: poetul Nicolae Dragoş, fiu al acestor legendare meleaguri
gorjeneşti „Un simplu om, un fir de iarbă / În vasta lumii câmpie ‖ împreună cu Ion
Popescu –Brădiceni, acest clocotitor de nelinişti şi căutări,‖la toţi întrebând ‖ „despre
Grădina Dintâi , dacă-n ea el, ca înger are o stea‖.
În cuvântul său, doamna profesoară Alexandra Andrei, directoarea bibliotecii
judeţene a făcut o reuşită prezentare a acţiunii, evidenţiind rolul cărţii în lărgirea
orizontului de cunoaştere la elevi, precum şi necesitatea de a promova interesul pentru
nou şi util- biblioteca personală fiind un adevărat „izvor‖de informaţie din orice
domeniu.
Referindu-se la creaţia literară a oaspeţilor noştri profesoara Alexandra Andrei a
menţionat faptul că ne aflăm în faţa a „două inimi ce bat ritmuri sfinte‖, a doi gorjeni
ce reprezintă mândria şi satisfacţia generaţiilor prezente şi viitoare, situându-se alături
de marii creatorii de valori estetice literare.
În cuvântul său, poetul Nicolae Dragoş a adresat vii mulţumirii participanţilor
pentru frumoasa şi călduroasa primire de care s-a bucurat în această zi, ca şi în alte dăţi
117
când a fost alături de elevii colegiului. Vede în aceasta setea de cultură şi frumuseţe
morală a mătăsărenilor, graţie educaţiei alese pe care tinerii o primesc în acest „colos‖
condus cu mână sigură de profesorul director Dumitru Dădălău, om de profundă
cultură profesională şi ţinută morală, „minunat prieten lângă fapta mea literară şi
sufletul meu ‖.
De asemenea gorjanul din Brădiceni - Ion Popescu a vorbit despre sine şi creaţia sa ce-
şi găseşte seva în „livada de corcoduşi, în vreo fântână de şes sau în serile de la
Brădiceni‖.
Cei doi poeţi împreună cu domnul director Dumitru Dădălău, într-o notă de
autentică interpretare artistică au recitat versuri din creaţia lor, stârnind vii aplauze din
partea elevilor şi profesorilor.
În semn de mulţumire şi deplină satisfacţie,elevii au înmânat buchete de flori
într-o atmosferă emoţionantă, iar apoi au fost distribuite volume de poezii din creaţia
celor doi mari poeţi.
Acţiunea de la Mătăsari vine să demonstreze încă o dată interesul pentru cultură
al celor peste 2000 de elevi şi cadre didactice sub conducerea sigură şi plină de succese
a domnului Dumitru Dădălău .
Profesor, Luminiţa Mili Popescu,
‖Murmurul Jilţului‖, 2005

UN OM ÎNTRE OAMENI

La numai un an de la apariţia primului volum , în Editura ―Măiastra‖din Tg.Jiu


a văzut lumina tiparului cel de-al doilea al cărţii ―Oameni şi întâmplări din Gorj‖ sub
semnătura cunoscutului om politic şi specialist de renume – ingierul Titus Pânişoară.
Totodată a fost publicată şi lucrarea ―Profesorul universitar doctor muzicolog Petre
Brancuşi.
Aşa cum rezultă din titlul volumului la care ne referim, autorul imortalizează în
cele 524 de pagini viaţa şi munca unor personalităţi gorjene pe tărâmul activităţii
politice, social-culturale şi ştiinţfice.
Cartea cuprinde cinci capitole: Personalităţi, Cărţi şi reviste, Şcoala şi slujitorii
ei, Manifestări cultural-artistice, Vârstnicii – comoara de înţelepciune a neamului.
Citind cu mult interes pagină cu pagină, am desprins concluzia că domnul
inginer Titus Pâinişoară însuşi este‖ personalitatea binelui suprem, complet, care se
mişcă înlăuntrul capacităţilor şi aptitudinilor sale‖, aşa cum sună motto selectat de
autor din gândirea marelui J.W.Gothe pentru a deschide această însemnată lucrare de
interes general .
Aş putea spune, fără teama de a greşi, că autorul cărţii este una dintre cele mai de
seamă personalităţi gorjene de numele căruia se leagă mari şi moderne obiective social
edilitare ridicate în perioada când a condus acest frumos şi intim municipiu – Tg. Jiu,
pe o bună perioadă de timp. Este o personalitate multilaterală, cu un profil intelectual
şi moral demn de invidiat, un om care se vrea trecut prin lume fără nevoia de a fi
lăudat, ci mai degrabă urmat în tăcere şi demnitate.
Cu ce rămânne cititorul parcurgând aceste pagini ? Cu oamani care au fost şi
care sunt, cu munca lor, cu hărnicia şi înţelepciunea, cu dăruirea şi respectul pentru
118
umanitate, cu binele pe care ni l-a dat bunul Dumnezeu prin ei şi prin noi. Aş cita şi aici
câteva nume care la mulţi pot fi total necunoscute, când le aud numele, dar îndrăgite,
când citesc paginile cărţii: Vasile Lascăr din satul Şomaneşti, comuna Teleşti ajuns
demnitar al statului, Grigore Geamănu, profesor universitar doctor din Turcineşti,
Colonel doctor Vasile Arimia din Budieni, profesor drd. Gheorghe Gorun din Roşia Jiu,
actualul director al Colegiului Naţional ―Spiru Haret‖ din Tg.Jiu, Grigore Lupescu din
Tg.Jiu, medic ilustru de renume mondial, prof. Dumitru Dădălău, directorul Colegiului
Tehnic din Mătăsari, Doctorul Doru V. Fometescu, medic şi scriitor şi mulţi alţii.
Un interes justificat îl prezintă şi celelalte capitole.Despre cărţi şi reviste se
menţionează contribuţia acestora la ridicarea nivelului cultural al gojenilor, la la
creşterea interesului pentru literatura modernă. Cităm: ―Jurnal de front‖ al
regretatului om de cultură Grigore Pupăză, ―Monografia comunei Borăscu‖,
―Premierii României‖ de Romus Dima,‖ De-a cuvântul, de Viorel Gârbaciu, Noi ,
Zăicoienii- monografia comunei Danciuleşti. ş.a.
Cea de a doua carte cuprinde unele comunicări ştiinţifice prezentate cu prilejul
Simpozionului Naţional ―Prof. univ. dr. muzicolog Petre Brâncuşi‖ şi Uniunea
Compozitorilor şi Muzicologilor din România‖, ediţia a IV-a, amintirile unor colegi,
discipoli sau prieteni ai maiestrului, o lucrare intitulată ―Incursiune în istoria muzicii
româneşi‖, articole din presa vremii etc.
Aşadar, ne aflăm în perimetrul creaţiei domnului inginer Titus Pâinişoară,
adăugând lucrărilor anterioare peste opt sute de pagini de carete-document pentru
istoria acestor dragi meleaguri, scrise cu iubire şi respect pentru un trecut care nu se va
mai întoarce, dar care vorbeşte prin faptele de conştiinţă cetăţenească, prin moralitate şi
tenacitate, prin simplitatea omului datoriei dominat de ―focul creaţiei‖.
Îmi vin în minte cuvintele meşterului Manole spuse cu demmitate domnitorului
Negru Vodă:‖ Află că noi ştim/Oricând să zidim/Altă monastire pentru pomenire/Mult
mai frumoasă şi mai luminoasă‖.
Iată de ce închei cu convingerea că domnul inginer Titus Pâinişoară va continua
această impotantă muncă intelectuală de mare forţă educativă pentru noi toţi cei care
ne-am născut şi am crescut pe aceste legendare meleaguri, dând opere care să
dăinuiască peste ani întocmai creaţiei meşterului din legendă.
Pentru acest scop măreţ, ne rugăm Domnului să-i dea maestrului sănătate şi
putere de muncă, şi-l asigurăm de înaltul respect ce i-l purtăm.

Tg.Jiu, 01.04.2007, ―Murmurul Jilţului, nr.42 anul 2007


Prof.drd. Luminţa-Mili Popescu
Inspector şcolar de specialitate

119
Murmur tainic de izvoare

―Cuget liber‖ în nopţile de început de primăvară şi-mi vine în minte un frumos


text anonim :
« Frunză verde trei arţari,
Du-mă Tică-n Mătăsari
S-aud murmur de izvoare
Din Brădet până-n Hotare
Din Vârcan la Runcurel
Din Croici la Brădeţel. ».....căci Vaile Jilţului sunt numai cântec tainic
de izvoare, de ape călătoare, ci şi de viaţa plină de modestie şi bunătate, dând
băştinaşilor aura legendară binemeritată.
Aceste cuvinte de laudă pot fi uneori îndoielnice, dar valorile materiale şi spirituale
ale unor oameni nu se văd din elicopter sau din‖ Jilţuri » ci numai trăind şi muncind
alături de ei, cunoscându-le bucuriile şi necazurile, înţelepciunea şi mangâierea, cinstea
şi omenia moştenite în mari distanţe de timp.
Cu aceste gânduri şi convingeri am lecturat ultimul număr la revistei Murmurul
Jilţului (30/2004), publicaţie ce vine să valorifice tot ceea ce este mai bun şi
reprezentativ din viaţa şi munca unui colos educaţional, adică a Colegiului Naţional din
Mătăsari.
Cititor pasionat al presei gorjene (Gorjanul, Informaţia Gorjului, Impact în Gorj,
Scandal de Gorj, Adevărul de Gorj, Timpul, Gorjul de Azi, Olteanu″) am putut
desprinde rolul acestor prestigioase publicaţii, al unor redactori de mare profunzime,
care, alături de şcoală noastră, sprijină micii ziarişti în formarea lor, în deschiderea de
noi orizonturi pe diferite domeni de activitate, Aşa se explică faptul că noul număr
abordează o mai largă sferă tematică, având un sumar bogat: de la simple creionări ale
clocotitoarelor sentimente adolescentiene, la gândirea filozofică despre lume şi viaţă, la
credinţa într-o lume mai dreaptă şi mai bună, la uriaşele progrese ale ştiinţei şi tehnicii
mondiale.
Revista se deschide cu trei materiale ce se adresează, tineretului, în general
aparţinând unor personalităţi internaţionale – Kofi Annan şi Tim Bernes Lee – care
privesc cu încredere vitorul ce aparţine tineretului de azi, marea circulaţie a culturilor
universale, lumea ca un domeniu pe care toţi în împărţim. De asemenea, inginerul Titu
Pâinişoară, om politic şi specialist de mare anvergură al economiei noastre recenzează
cu discernamânt numărul 29 al Murmurului formulând adevărate linii directoare
pentru activitatea de viitor a revistei, iar profesorul doctor Gheorghe Gămăneci,
inspectorul general adjunct evocă figura marelui director al şcolii gorjene – Alexandru
Ştefulescu, model de demnitate profesională şi morală.
De o uimitoare modestie şi bunatate se evidenţiază interviul acordat de prof. Ion
Dădălău, actual director adjunct al colegiului, omul ale cărui idealuiri ale vietii sale au
devenit temelia templului, edificiului mătăsărean.
La acest capitol se adougă elogiul adus unor personalităţi mătăsărene care prin
muncă şi exemplul lor au contribuit la ridicarea gradului de cultură şi civilizaţie din
această localitate: Constantin Băleanu, Ion Alexandru, Sava Bălescu, Ion Vulpe,
Nicolae Irinoiu.
120
În materialul » Porţi spre Europa » diectorul adjunct Cornel Toma menţionează
contactul colegiului cu alte şcoli din Europa în vederea unor parteneriate şi participarea
la programul Socrates.
Din lirica mătăsăreană se disting, prin acurateţea ideilor şi sentimentelor, elevi:
Cornelia Guriţoiu, Maria Roman, în frunte cu prefesorul lor de civică – Alin
Dobromirescu. Tot aici se cuvine să menţionăm câteva lucrări de artă plastică –
Autoportret (Laura Diţa) si La munte (Boruz C.)
Probele de cultură şi morală ridică educatoarele Maria Dădălău şi Rodica Marcău,
dând dimensiuni actului educaţional, drept o artă în formarea şi lărgirea orizontului de
cunoaştere şi acţiune la cei mici. Acelaşi interes major îl au şi învăţătorii: Polina Bobei,
Elena Gândilă în modernizarea învăţământului românesc.
Tot din sumar menţionăm materiale de analiză » Cultură şi educaţie tehnologică »
(prof. M. Mărtoiu) » 145 de ani de la unirea principatelor române » (eleva Ilie Daniela
Crina) » Delincvenţa Juvenilă - o probemă a comunitaţi umane « (prof. Alin
Dobromirescu), » Loc – locaţie » (Geoegeta Mărtoiu) « Consilierea şi orientarea
şcolară , contribuţia profesorilor în stabilirea oportuităţilor şcolare şi profesionale ale
elevilor », » Uşor cu pianul pe scări », » Avere, Putere, Sprit » şi « Tot mă -ntreabă
inima » un reuşit portret artistic al celei mai îndrăgite interprete Mariana Ionescu
Căpitănescu (prof. Gheorghe Lungan) » Casa tineretului din Tg Jiu la 25 de ani » (
prof. Gelu Berca) ş.a.
Murmurul Jilţului , aduce, prin cunântul domnului Gheorghe Porumbel, directorul
Ansamlului Artistic Doina Gorjului un omagiu celui care a fost preofesor Liviu
Dafinescu, Pasăre despărţită de cântec .
Aceste rânduri nu pot reda în întregime valorosul conţinut, dar Murmurul Jilţului
trimite spre fiecare parfumul vorbelor şi al faptelor, dragostea şi preţuirea vieţii,
precepte pe care omul – vioara întâi, părintele Murmurului – Tică Dădălău le
promovează cu sfinţenie zi de zi şi ceas de ceas, spre binele şi nevoia oamenilor din
Mătăsari.
Prof. LUMINIŢA-MILI POPESCU « Murmurul Jilţului »,nr. 31 / 2004

121
VII. MEANDRELE VIEŢII

PAMFLET
Te ascunzi, canalie?

Ţi-a venit ceasul să te ascunzi, canalie! Nici nu-ţi vine să crezi că nu mai eşti cine
erai, că nu mai străbaţi strada de la „sediu‖ până la „Parângu‖ cu capul sus, privind în
scârbă la „muşuroiul de furnici ‖ ce se perinda încoace şi-ncolo după o fărâmă de
pâine, înspăimântat dar tăcut şi răbdător.
Te-ascunzi şi probabil te dezvinovăţeşti în sinea ta, nemernicule!
Crezi numai ca ţi-ai făcut datoria şi ţi-ai plecat urechea la nevoile celor mulţi, dar
ai uitat, sau nici nu ţi-ai dat seama, de marea crimă pe care o făceai, cu tact şi în timp,
distrugând tot ce aveam mai bun în noi : simţirea românească, dragostea faţă de
pământul natal, tradiţiile şi dorurile noastre.
Nu ştiai decât un singur lucru : „partidul‖, cu „partidul‖ ne-aduceai la tăcere, ne
înfrângeai gândul şi vorba!
Din tribună ne zâmbeai larg, dezvelindu-ţi potcoava danturii, admirând în sinea
ta „forţa maselor populare ‖ fără să pricepi că, de fapt, purtam în noi, clocotitoarea ură
ce creştea cu fiecare uitătură, cu fiecare gest al tău.
Nu aveai de unde să pricepi, pentru că nu depăşiseşi, în fond, stadiul de animal
neevoluat. Nu puteai să înţelegi că ochelarii fumurii nu-ţi dădeau înţelepciune şi nici
orizont. Nici meniurile comandante după pofta inimii la „separeu‖ (pe banii cui?) nu te
„ajutau‖ să înţelegi frământările profunde ale sufletului nostru mutilat. Eventual, îţi
rotunjeau pântecele în evoluţie şi-ţi acopereau privirile oarbe din naştere!
Îţi trădam patria? A cui patrie? Canalie? Aveai tu patrie? Înfloreau mugurii,
primăvara, înverzeau ogoarele, tremurau pădurile de adierea vânturilor de miazăzi
pentru tine? Nu aveai cu ce să simţi aceste comori sfinte româneşti! Erai doar un
organism viu, primar, fără evoluţie senzorială şi raţională. Erai un parazit rotofei şi
ridicol la subsioara celor mulţi şi năcăjiţi!
Stăpânim acum timpul şi spaţiul şi nu vom mai tolera ridicarea „celenteratelor‖
din stadiul predestinat!
Nu te jenezi, analfabetule? Ţi-ajung cele două clase primare pe care ţi le-am dat,
pe criterii umanitare să te consideri „doctor‖? Doctor, în ce? În pângărirea sufletelor
curate şi în mutilarea aspiraţiilor unor oameni cinstiţi de pe meleagurile legendare ale
Gorjului.
Nu te ruşinezi să rosteşti adevăruri pe care toată viaţa le-ai „combătut cu tărie‖
patrupedule?! Dacă istoria cea nouă a trezit ceva în tine, de ce nu te spânzuri de
creanga unui copac rămuros, dacă te-ar accepta?!
Te ascunzi canalie, dar noi te vedem, te ştim, te simţim şi te ocolim, să nu ne
atingem de un excrement intrat deja în putrefacţie…
Prof. GHEORGHE LUNG AN »MESAGER »,2-8 februarie 1993

122
S-apropie Ignatul…
Ziua de 20 decembrie este numită în popor „Ignat‖, zi în care ţăranii obişnuiesc
să-şi taie porcii graşi.
Pentru cei mai mulţi dintre noi, „amintirile‖ lui Ion Creangă, legate de acest moment,
rămân vii, mai ales că ele corespund bucuriei pe care am încercat-o şi noi, la apropierea
Crăciunului:
„La Crăciun, când tăia tata porcul, şi-l pârlea, şi-l opărea, şi-l învălea cu paie, de
înăduşea ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor, şi
făceam un chef de mii de lei, ştiind că mie are să-mi dea coada porcului, s-o frig şi
băşica s-o umplu cu grăunţe, s-o umflu şi s-o zuruiesc, după ce s-a usca şi-apoi, vai de
urechile mamei până nu mi-o spărgea în cap‖ – îşi aminteşte marele povestitor.
„Crăciunul fără porc era ca şi când nu s-ar fi născut IIsus‖, constată Marin Sorescu, în
memorabila sa poezie „Ignatul‖, din volumul „La lilieci‖. Ţăranii lui „Nea Mărin‖ –
Mitran Seder, Chirimenti – săvârşeau marea ceremonie: „răsturnatul jos, buf!, guiţatul
lung, horcăitul‖, „legat de un par, era perpelit prin paiele care ardeau cu vîlvătaie‖.
Evident, „ăia de nici n-au tăiat porc – asta înseamnă că umbli gol‖, adaugă poetul…
Cât despre mine, eu am urât acest ―animal‖ impertinent şi scârbos, pe care l-am
slujit cu credinţă. Îl strigam mieros: ciu-ciu, giu-giu, gi-cu, geor-gicu, petricu, tovără-
şicu. Îi preparam lăturile la separeu şi le încercam cu degetul să nu-l ardă, le săram să
aibă gust, pe pofta inimii lui îngropate în grăsime; îi dădeam boabe, înainte, pe care să
le ronţăie între dinţii unui rât lung şi îmbelciugat, scuipându-le foroaştele, în zeflemea.
Mânca până „pocnea‖ şi adormea în cocina de la parter. Când se trezea stătea-ntr-o
rână, cu urechile date peste ochii vicleni şi mă urmărea câş; gâfâia de gras şi răspândea
duhoarea-i abjectă pe o rază de cca. 60 km, cât îi era aria de răspundere (deh; sarcini de
serviciu!)
În zilele calde de vară, ieşea la nămol şi în juru-i roiau muştele şi musculiţele,
îndatorate pentru te miri ce… favor sau clemenţă a porcului, în zbaterea lor pentru
supravieţuire. Credeam că mă sufoc slugărindu-l pe nesimţitul porc, că nu se va mai
apropia vreodată „Ignatul‖… Dar a venit ! Şi mi l-au tăiat ţăranii…
M-au sfătuit ai mei să-mi iau din nou un purcel, să-l mângâi, să-l scarpin pe
burtă, să-l înconjur cu vorbe dulci, să-l cresc ca pe un cocon… Nici vorbă! Adio, porci!
GHEORGHE LUNGAN
―MESAGER‖, anul II, nr.44 (137), 8 –14 decembrie 1993.

NU TOATE MUŞTELE FAC MIERE


Despre muscă, DEX spune că este ―o insectă cu aparatul bucal adaptat pentru
supt, dintre care cea mai cunoscută trăieste pe langă casa omului‖. Cele mai răspândite
sunt: musca de casă, musca ţeţe, musca columbacă, musca verde, albastră, cenuşie,
musca de cal, a cireşelor, musca de varză ş.a. Omul a preluat de la aceste mici insecte
unele apucături pe care le-a atribuit semenilor săi : ― a cădea ca musca-n lapte‖, ―rău
de muscă‖, ―trage ca musca la miere‖, ― nu toate muştele fac miere‖, ia-te după muscă
şi te duce la…‖, ― să nu se audă nici musca‖, ― a muri ca muştele‖, ― a se speria de
toate muştele‖ etc.
123
Vedem în aceste formulări concise şi plastice, relativ stereotipice adevăruri cu
valabilitate generală , îmbinând o largă şi bogată experienţă de viaţă cu observaţia
practică, concretă a fenomenelor lumii şi lucrurilor înconjurătoare.
Mă uit şi mă mir, zi de zi, la această lume dominată de ―muşte‖, într-o fierbere
nemaiîntâlnită până acum, zâmbesc sau mă întristez şi-mi zic în sinea mea: ―ne-am luat
după ―muşte…‖!
Ne-am luat, ei bine, dar unde ne mai pot duce aceste scârboase şi nesuferite
―insecte‖ la care funcţionabil nu este decât aparatul bucal ! Câtă zbatere, cât tam-tam
se face pe seama apucăturilor acestor ―muşte‖ şi tot degeaba; sug înainte, bâzâie, se
mută din loc în loc ţi ne bagă tot mai la fund în haznaua proprie!
―Muştele‖noastre au nume sonore, au poziţie, au avere, au drepturi, dispun de cei
neajutoraţi, fac legi, pun imozite, decid sancţiuni de ani grei de temnită, îsi plimbă
hoiturile pe toate meridianele lumii, îşi ridică deasupra progeniturile cu ochii înfundaţi
în grăsime sau îşi freacă fesele cu mecanisme specifice doar ―muştelor‖ şi nici că le
pasă de ―muma‖ noastră bătrână, care, din ceasurile dimineţii, ajunge, cu sapa în
mână, la bucăţica de pământ pentru care s-a zbătut prin tribunale ca s-o recupereze
integral, asudând de trudă, până la asfinţitul soarelui, la prăşitul porumbului.
Mă uit şi mă mir pentru ce au ieşit în faţa morţii oamenii simpli, muncitorii,
elevii, studenţii, înfruntând gloanţele terorii! Pentru ce se dau în vânt aceiaşi oameni
când vine vorba de alegeri, susţinând nume de ―muşte‖ pe care nici nu le pot uşor
pronuţa, dar pentru care sunt în stare a se bate, numai să le ştie la putere! Apoi, când
sesizează minciuna şi hoţia celor pe care le-au votat, nu ştiu cum să iasă din această
dilemă.
Frica?, Teama de puşcărie? Sau credinţa milenară în ― ce va da Dumnezeu‖?
Mergi prin sate, pe stradă, la biserică sau spitale şi auzi numai nemulţumiri şi
revolte psihologice. Oameni albiţi de ani se definesc ―mâhniţi‖ de aşa vremi, de
nepăsărea şi continua depreciere a nivelului de trai. Te întrebi ce legi scrise sau nescrise
situează oamenii la poluri diametral opuse? Nu mai întrebăm de unde a căzut pleaşca
pe marii‖tăuni‖, altădată nişte leşinături, ci mai degraba cum îi mai rabdă pământul
când zmulg de la gura bietului sărac şi ultimul leu, lăsându-l în voia soartei , pierdut
prea devreme, bolnav, în aşteptarea dreptăţii divine.
Se ridică medicii, profesorii, minerii, juristii şi cer nişte drepturi care nu ar trebui
cerute, ci date, aşa cum s-a promis; pleacă minerii la Bucureşti şi li se răspunde cu
gloanţe pentru a le astupa gura înfometată. Zac în închisori bărbaţi plini de curaj care
au cerut paine si dreptul la munca, Infunda puscariile condamnaţi pentru fapte
necinstite determinate de inegalităţi şi privaţiuni, iar criminalii care ucid oameni
nevinovaţi rămân în libertate. Mor oameni pe stradă, bolnavi sau sleiţi‖ de foame şi
chinul răbdării‖, cad victime femei şi copii; până când?
Asistăm cu groază la dezorganizări de familii. Mamele îşi părăsesc copiii şi pleacă
în lumea largă, unele întorcându-se între patru scândurii din neagra străinătate. Taţii
rămaşi şomeri îşi îneacă amarul în băutură, sfârşind tragic prin sinucidere.Copiii
rămân ―singuri pe lume‖ şi devin pleava societăţii. Iata unde ne duc ―muştele‖ zilelor
noastre!
NOSTAL GICU
( ―GORJEANUL‖Nr.4467, Joi, 03 august 2006 )

124
Pamflet

“Dulăul Samson”
Samson este un câine flocos şi plin de turiţe, pripăşit într-un loc destul de călduţ
şi vine dintr-un sat mărginaş.
Uitându-şi originea şi principiile egalităţii, Samson trage de urechi pe oricare
dintre semenii săi.
Bătrân şi năpârlit în cap, cu limba scoasă şi îmbălată, Samson latră în dreapta şi
în stanga, apărându-şi cu ultimele lui puteri aria destul de restrânsă unde îşi mai roade
oasele – fosile adunate de prin pubele.
Samson încă se socoteşte ―de neam mare‖ dar, ―modest‖ cum este, nu se dă în
lături nici chiar de la a-şi arăta colţii rânjiţi de javră la lume. E singur şi năuc, huiduit
şi ciomăgit de trecători. Abia se strecoară, cu coada-ntre picioare printre gardurile de
stobori, când nu are încotro. Aleargă legănat, se opreşte la umbra unei tufe de mărăcini
şi, gâfâind, încearcă să-şi refacă sleitele-i puteri.
Atunci, ca-ntr-un delir, îşi aminteşte de anii tinereţii când tăia şi spânzura pe
oricare ―căţel‖ care ar fi cutezat să-i ştirbească fabulosu-i prestigiu conferit de numele
biblic ―Samson‖.
L-am văzut mufluind prin containere, încăierat cu alte javre, figurant în nunţile
de câini şi l-am compătimit. S-a cocoşat şi merge crăcănat, ca un castrat. Lumea îl
hăituieşte cu ură: ‖Marş, javra dracului!‖ , ―La claie, potaie!…‖
Dobitoc cum este, stârneşte uneori mila. I-am aruncat deunazi un os, dar albeaţa
din ochi, lipsa mirosului şi a dinţilor nu l-au lăsat să-l roadă. I s-au atrofiat toate de
răbdările prăjite cu care s-a hrănit.
Doamne, ce rău a ajuns! Îmi vine să-l sictiresc, să-i arunc un hap sau chiar să-l
împuşc. Nu mă lasă conştiinţa. Mă consolez cu ideea că-ntr-o zi, după apusul soarelui,
maidanezul dulău va fi eutanasiat şi vom scăpa de această oribilă javră.

(Orice asemănare cu realitatea este întâmplătoare.)


Prof. Gheorghe Lungan
―GORJEANUL‖, anul XV, nr, 3096, Tg.Jiu, sâmbătă, 17 – duminică 18 martie
2001.

“ BOB DE ROUĂ”…
Ca unul dintre iubitorii folclorului românesc, născut din cântece şi strigături, din
hăulite şi acorduri line de vioară şi cimpoi, m-am întrebat de multe ori ce câştig din
această iubire, din ritmurile de horă de mână sau sârbele înfocate şi mi-am zis: multe!
Câştig optimismul vieţii, dragostea de oameni şi locurile natale , frumuseţea muncii pe
bucăţica mea de pământ, de la arat şi până la tăierea cocenilor, de fânul cosit sau viile
încărcate de rod…Toate acestea, cu trecerea timpului au devenit ―averea‖ mea şi n-o
dau pe toate bogăţiile din lume.
Mă mir( şi mă răzmir) ce se întâmplă acum cu aceasta creaţie milenară a moşilor
şi strămoşilor mei..

125
Poate n-as fi scris aceste modeste rânduleţe, dacă n-aş fi fost contrariat de unele
afirmaţii ale unui aşa-zis ―artist‖( al poporului!) care , într-o emisiune de televiziune a
afirmat ca DOAMNA câtecului românesc , Maria Lătăreţu era obligată să cânte ―Du-te
păsărică-n zbor la neicuţa pe tractor‖, rânjind pe sub mustaţa despicată-n două, ca şi
când noile raporturi de viaţă şi muncă din anii precedenţi ar fi trbuit să rămână la
vechiul plug de lemn, cu nişte vite costelive, cu o gloaba de căluţ care mai trage şi acum
câte o căruţă plină de duglişi sforaind de grăsime şi greutate.
Evident, păstrăm tot ce e trainic şi bun, demn de mândria unui popor creator,
blând şi sensibil la frumos, dar cred ca e bine să luăm exemplul înaintaşilor, să creăm
valori care să ne reprezinte în faţa oamenilor. Bunăoară,mă-ntreb, ce-i mai decent:‖
neica pe tractor‖ sau ―Bat în geam, din somn s-o scol, să-mi arate fundul gol‖- cântec
dat destul de des pe posturile de radio în interpretarea ―criticului‖ care stă prost la
valorizarea mesajului aşteptat de marele public. Cântecul de pahar este mult gustat de o
parte din iubitorii acestui gen, dar de la ― bun e vinul ghiurghiliu, cules toamna pe
târziu‖al inegalabilei Maria Tănase şi până la ― Au, au, au că iar mă-mbăt, iar mă
freacă cu oţet‖ sau ―mă-mbătai, mă făcui turtă!‖ e o cale lungă şi de neacceptat.
Sunt cântece de circulaţie recentă care n-au nici o valoare educativă, ba mai mult
vin să distrugă edificiul moral al oamenilor, în special al tinerilor care nu mai îndrăgesc
folclorul, tocmai din lipsa unui mesaj dominant al psihologiei individuale. Astfel,
―Bobul de rouă‖ din titlu aduce ―o nouă lege‖: un bărbat să ţină două (legal sau ilicit),
muierea să ţină NOUĂ, adică un ―harem masculin‖. Mă dezamăgesc unele mărturisiri
ale dragostei dintre bărbat şi femeie, aruncate cu furca, uitându-se de acel respect
pentru fiinţa iubită, pentru secretizarea iubirii. ―Să mi-o pun pe fân cosit, să mă satur
de iubit‖, ―Am pus punte după punte , ca s-ajung la mândra-n curte‖, ― să umblu nebun
pe drum‖, ― şi ţi-am dat guriţa toatăăăă, măăăăă! etc.
Aţa , poate, se explică de ce avem cupluri destrămate, crime pasionale ―din
dragoste‖, copii abandonaţi, prostituţie, pentru că mulţi dintre copii cresc în acest cadru
deschis, auzind, văzând, trăind pe viu asemenea drame. Ce zice un baieţel de 12, 13 ani
când aude de ―moştenirea cântăreţului- o cănuţă‖ care îl ajută ―să culegă şuvoiu mititel
de rachiu , de pe ţeavă, să-l beau cu mândruţa dragă‖. Îl bea, se îmbată‖ criţă‖, după
care crimele au loc, fără remuşcări: o viaţă se curmă, iar alta stă mersi bine 5, 6 ani şi
scapă din puşcărie.Halal dreptate!
Nostalgie! vor spune unii ( puţini!), dreptate, vor zice alţii, dar e crezul meu, al
unuia care a iubit de mic simplitatea şi curăţenia sufletească, modestia şi altruismul,
cumpatarea şi echilibrul moral, frumuseţea vieţii în general. Aşa aş dori din toată fiinţa
mea să ne creştem copiii, să fim mândri de ei, să asigurăm nobleţea şi prestigiul unei
naţiuni deloc neglijate de bunul Dumnezeu!
Şi se poate. Mame, educatoare, învăţători şi profesori, artiţti şi politicieni,
instituţii şi asociaţii veniţi să creăm o lume mai bună şi mai dreaptă! Avem toate
condiţiile să facem acest lucru, să cinstim istoricul nume al ţării: Dacia Română!
(―GORJEANUL‖ Nr.4510 , Marţi 10 octombrie 2006)
Prof. GHEORGHE LUNGAN

126
Plutitorul … scufundat
Era o zi geroasă. O motocicletă se îndrepta spre cooperativa „Drum nou‖ –
atelierul moto din oraş. Cum a ajuns acolo, imediat s-a şi găsit „leacul‖.
Merge înecată – a spus Romulus Pârvu. Defect de fabricaţie, dar imediat îi venim
de „hac‖.
Şi desface aşa numitul carburator, din care scoate pe mititelul plutitor, care se
făcea vinovat de ―defectul de fabricaţie‖ al … tinerei motociclete.
Şi, ca să-i vină de „hac,‖ privind cu mâhnire spre „rău- făcător‖, îl retează pe la
mijloc, încât, din mic cât era, îl făcu mai mic. Câtă ‖durere‖ pe bietul plutitor! S-a
zbătut amarnic în mâinile „priceputului‖ Romulus, până când, ciuruit şi deformat, a
căzut în nesimţire. Zadarnic încerca motorul să-l roage, că micuţul se umpluse de
benzină şi se lăsase la fund.
Şi cum plutitorul menţine un nivel constant de benzină, acum, greu şi scufundat,
motorul s-a oprit iar benzina curgea şiroaie, de-ţi era mai mare „dragul‖ să vezi
pârâiaşele de benzină în urmă.
Cred că şi atelierul moto al coperativei „Drum nou‖ ar trebui să ştie că un
plutitor are menirea de a pluti, chiar şi numai cele 6 luni de garanţie.

Gheorghe Lungan ―Steagul nostru ―

Nostalgii adevărate
Să fi oprit sau să fi parcat autoturismul în locuri nepermise, marcate sau
nemarcate, era de-a dreptul o gravă imprudenţă, care nu rămânea nepedepsită de către
un lucrător de miliţie, oricine ai fi fost, orice funcţie ai fi avut. Personal am plătit „ca
popa‖ amendă pentru 10 minute între „Tudor‖ şi „Nr. 8‖.
Acum, ne bucurăm din plin de roadele democraţiei Din acest punct de vedere
oprim, unde vrem, parcăm cum vrem, şi oriunde, reparăm sau întreţinem maşinile unde
vrem şi fără obligaţii de a mai efectua curăţenia cuvenită, spălăm în orice râu sau la
orice sursă de apă, fără restricţie cantitativă, depăşim şi pe stânga şi pe dreapta,
claxonăm la orice oră din zi sau din noapte, în sfârşit facem ce vrem.
Cum să te mai apuce nostalgia vremilor de tristă amintire? Evident, nici vorbă de
o asemenea manifestare. Dăm înainte. Ce ne mai priveşte că asfaltul rămâne pătat pe
zeci de metrii pătraţi de motorină, ulei ars sau vaselină? Ce ne mai doare că grămezile
de pământ dislocat de pe caroserie decorează trotuarele? Aruncăm „mucurile‖,
ambalajele, resturile menajere, etc.
Uf! Nostalgie sâcâitoare!
Am vrut mai întâi să invit pe strada mea mai mulţi colegi, să vadă singuri noul
„peisaj‖. Aş, nici vorbă! Toţi mi-au răspuns ca nu le ofer o noutate, că asemenea
situaţii „democratice‖ au şi dânşii cu duiumul, că nici nu se mai pune o astfel de
abordare a problemelor: nimeni nu vede, nimeni nu aude!
Azi m-a stropit un „Dac‖…. A părut să oprească ……, s-a răzgândit, a scos capul
pe geam şi mi-a strigat:
- Pe lângă gard, ţărane!
127
Am trecut şi mi-am văzut de drum. Pe lângă gard, păşind nostalgic….

Gheorghe Lungan
―Gorjeanul‖, anul VI, nr.1266, vineri 28.ianuarie.1994

―VREAU UN PUPIC‖!…
Una dintre binefacerile mult râvnitei noastre democraţii este libertatea
manifestării proceselor afective primare, complexe sau superioare, evident, după gradul
de dezvoltare fizică, intelectuală şi morală a individului.
Dorinţa exprimată în sintagma din titlu vine dint-un cântec nou cu o largă arie de
circulaţie şi cu un pronunţat ritm adolescentin. Nu este singurul de acest gen. În orice
împrejurare poţi asculta pe toate canalele T.V. sau lungimile de undă piese vocale cu
mesaj verbal fără prejudecăţi: ―Hai, puştancă, fă-o bine‖, ―Fetiţele sunt goale, femei
adevărate(?!), ―Ne-am iubit pe covor şi fără pastile‖, etc.
În esenţă, totul ar fi O.K.! Practic, mesajul e acelaşi ca şi trecutul îndepărtat.
Partenerul, potopit de chemarea instinctului, doreşte fie ―ore de iubire sub vişinul cel
înflorit‖, fie ―la portiţă, un pic de guriţă‖.
În dragoste, este însă nevoie de un dram de eleganţă, de subtilitate, de nobleţe.
Din acest punct de vedere, mesajul verbal din textele vechi are în vedere
secretizarea actului iubirii, chiar dacă nu este redat, lingvistic, prea academic: ―Când
îmi vine dor de gură, ies afară-n bătătură‖, ―Şi nu-l trântişi mai la vale,/Să-i dau gură
să se scoale‖, ―Nu mă călca pe picior, /Că eu ştiu de ce ţi-e dor‖, etc.
Acum, mesajul e mai direct şi categoric: ―Băutură şi femei pentru toţi băieţii mei/
Pentru fete şi fetiţe(?!) un pupic pe aluniţe‖. Aceasta exclude din start respectul pentru
feminitate, pentru morală, pentru vârstă şi credinţă. Fetiţele sunt incluse în rândul
femeilor, având acelaşi statut. Oare, este logic, moral, tradiţional, democratic?
Partea de sincretism are, de asemenea, alură diferită. În trecut, gesturile, mimica,
poziţia corpului ca elemente nonverbale ale comunicării se asortau romantic cu mesajul
verbal. Partea muzicală şi cea coregrafică aveau o corespondenţă ideală: setea de iubire
se exprima atât prin chemarile jalnice din mesajul verbal, cât şi prin ritmuri melodice,
majore şi minore corelate cu mişcări discrete, legănate, în paşi uşori.
Mesajul împlinirii iubirii avea, evident, expresia mulţumirii, a satisfacţiei şi a
dorinţei repetabilităţii.
Actuala dimensiune a dragostei exprimate prin cântec se deosebeşte fundamental.
Partea instrumentală are ca dominantă sunetele înalte, acute, un ritm îndrăcit, care
provoacă isteria mişcărilor. Costumele sumare până dincolo de limită, culorile, luminile
stimulează clar intenţiile mesajului verbal. Interpreţii rotesc diabolic ochii, ţuguiază
buzele, agită corpul, gem semnificativ încât, dacă eşti din generaţiile mai vechi, te
ruşinezi ca spectator sau ca ascultător. Nu acelaşi lucru se petrece cu tineretul, de la
mic, mic la mare. Un asemenea gen de spectacol electrizează auditoriul tânăr până la
delir. Iubirea devine un lait motiv stresant. În şcoli, pe stradă, la spectacole, în baruri, la
―No Problem‖ se cântă, se vorbeşte numai despre… un pupic, un….
128
E bine? E rău? Nu ştiu….
Până la un răspuns categoric, ―Vreau un pupic!
Profesor, Gheorghe Lungan ,
―Gorjeanul‖, sâmbătă 1 –duminică 2 iulie 2000

Vecinul de lângă casă…

Se spune că vecinul de lângă casă este


“ cum ţi-l dă Dumnezeu”,iar prietenul - “
cum ţi-l alegi”. De-i bun sau rău, acest
lucru se defineşte pe parcursul vieţii; când
“aşa”, când “aşa şi pe dincolo…”
Dacă ai noroc de un om de omenie,
partener agreabil de dialog, înţelegător şi
cooperant, zici ca “ţi-a pus Dumnezeu
mâna în cap”. Când însa “darul Divin” este
un cârcotaş, un om lipsit de scrupule,
intrigant şi defăimător, poţi să-ţi blestemi
norocul, căci viaţa devine un coşmar.
Să luăm în calcul doar vecinul
cârcotaş…
Dacă stai la casa, din senin apar
tendinţe de depăşire a mejdinei centimetru
cu centimetru, vecinul fiind în stare să jure
pe “sfanta cruce” sau pe “bliblie”, “că-i
dreptul lui, că aşa a fost dintr-un început,
că are martori, că aşa a fost înţelegerea”.
Vecinul cârcotaş îşi duce viaţa după reguli proprii, nu cunoaşte norme scrise sau
nescrise.Înjură, se răsteşte, vorbeşte cu glas tare cu animalele, nu se simte vinovat de
eventualele daune produse de păsări, porci, câini pe care le lasă, conştient, să-şi caute
plusul de hrană la vecin “că-i iarba mai grasă şi umbra mai groasă”…
Dacă vecinul este orăşean, iar originea “ţărănească”, ai şansa de a asista la un
spectacol de-a dreptul tulburător: sus, pe balcon, la “trei sau la patru”găinile se oua,
cocoşii cântă devreme sau la cesuri târzii, gâştele şi raţele de acolo, inaugurează zorii
zilelor cu un concert de-a drptul iritant, câinele latră disperat cu lăbuţele pe
balustrada balconului, rugător şi descurajat, râvnind după libertatea de sub o căruţă
vâlceană sau în compania unei turme de oi. În schimb, la casă, porcii guiţăie “de
foame şi chinul răbdării”, şobolanii colcăie pe bătătura arsă, fără fir de iarbă…
Vecinul cârcotaş cere mieros diferite obiecte sau bani, uitând să mai restituie
lucrurile imprumutate. Ba unii, impertinenţi, susţin , dacă îi rogi să înapoieze
lucrurile, că le-a adus “la timp”, sau “că-mi mai trebuie”. Dacă, totuşi, le aduce
129
deteriorate parţial sau inutilizabile, îşi dă cuvântul de onoare că “aşa au fost când le-
am luat!”
Dacă-i mai puţin cârcotaş şi “vrednic”, vecinul nu mai are limite: te strigă fără motiv
de când se trezeşte şi până seara, vine şi te ţine de vorbă când lucrezi. Când face “
curăţenie prin casă ”, scutură preşurile, ridicând un
nor de praf de eclipsează chiar şi lumina zilei. Aruncă resturi alimentare( specifice
poftelor familiale): capete de peşte, măruntaie de păsări, oase, lături, resturi de
legume, fie la spatele casei tale sau de pe balcon in incinta blocului,
pe şest, să nu-l vadă nimeni, după care cu nonşalanţă critică “nesimţirea altora”
Arde deşeuri din cele mai ordinare în grădină şi ridică un fum dens şi urât
mirositor de se simte până hăt departe, la Parangul sau la Castelul de apă.
Vecinul “cultivat” urmăreşte emisiuni de radio şi tv., cu sonorul dat la
maximum: “Cotele apelor Dunării”, Tom & Jery “ iar noaptea, dacă nu are somn, fie
se plimbă bombonind prin curte sau camere ( una din două, ca n-are mai multe…)
Vecinele “cârcotaşe” se ceartă pe motive puerile şi mai puţin academice. Ele îşi
strigă “ca la uşa cortului”, uitând de bunul simţ, de copii sau oameni de altă calitate.
Deseori, dialogurile sunt comice. Intră în vorba mieros:
-Bună! Ce faci, madam? Ai auzit,fă, că vine o “vijulie” ?
-Eh, can‟?
- Nu ştiu că cân‟, da vine sigur…
-Vezi ca să pui ceva la “streşina”, că iar vine apa şi la mine…-
-E, şi te îneacă? Nu poţi să taci nici o ţâră, şi te iei de mine! Mai bine plec. Las‟
că te prind eu…
Fie ca rândurile de faţa -“ oglindă a unor vecinătăţi” să contribuie la o nouă
ordine, bazată pe respect reciproc, pe stimă şi întrajutorare între oameni.

( “GORJEANUL”, Nr.4478 , Vineri 18 august 2005)


Prof. Gheorghe Lungan

ÎNVĂŢĂTURILE UNUI ALEGĂTOR


CĂTRE VIITORUL PRIMAR
1. Fii blând, tăcut, cinstit şi drept, cu toţi deopotrivă!
2. Fii neiertător cu trântorii, delatorii, alcoolicii, bădăranii sau mincinoşii!
3. Să nu-ţi iei angajamente imposibil de realizat şi să nu minţi, pentru a te salva
de ridicol!
4 . Nu fi îngâmfat faţă de cei „de jos‖ şi umil în faţa celor bogaţi!
5. Nu te pripi în luarea măsurilor, indiferent de natura problemei!
6. Nu-ţi lua drept model pe alţii, ci fii tu model pentru populaţia care te-a ales!
7. Nu-ţi cocoţa rudele sau prietenii în vârful piramidei prin voinţa şi puterea ta, ci
lasă viaţa şi munca lor să le ofere locul meritat!
8. Trezeşte-te dimineaţa devreme şi aleargă mult, să percepi singur realităţile din
raza de care răspunzi!
9. Iubeşte-ţi localitatea şi luptă pentru prosperitatea ei, ca şi când ar fi casa ta!
10. Luptă pentru tot ce-i nou, modern, util şi general valabil şi înfierează tendinţele
de vulgarizare sau cădere în desuet, pe toate planurile!
130
11. Sporeşte ‖ averea‖ localităţii zi de zi şi nu distruge munca generaţiilor
anterioare!
12. Chiverniseşte banul public!
13. Lasă-ţi deschisă calea pentru un al doilea mandat, nu din dorinţa ta, ci din
sufragiile alegătorilor care te vor preţui!
14. Fii sever şi necruţător cu toţi cei certaţi cu legea, cu bunul simţ sau cu liniştea
localităţii!
15. Să nu-ţi faci vilă, în mod ilicit, în timpul mandatului şi nici după aceea, că, tot
ce-i agonisit necinstit, se destramă în mod inevitabil!
16. Să nu preacurveşti în virtutea funcţiei şi a puterii date de aceasta!
Dacă vei încălca (chiar şi parţial) una dintre aceste învăţături, Dumnezeu să-ţi
dea puterea de a pleca a doua zi de la primărie!
Prof. Gheorghe Lungan
―GORJEANUL‖, vineri, 2 iunie 2000

OAMENI ŞI CÂINI
Iniţial am dorit să dezvolt un vechi proverb românesc legat de om şi diferite
animale:‖Omu-i om şi porcu-i porc‖, dar desele prezenţe ale câinilor în peisajul
cotidian, cu implicaţii diferite, m-au determinat să las porcul pe seama omului, că şi aşa
n-are… viaţă lungă.
Nici prin gând nu-mi trece să mă dau drept duşman al câinelui, a cărui viaţă este
idisolubil legată de cea a omului, în diversele nevoi fireşti: paznic al casei, al
ciopoarelor de oi, sensibil şi util urmăritor al răufăcătorilor, animal de tracţiune prin
ţinuturile cu zăpezi veşnice, ―sonerie‖ sigură la unii dintre noi şi câte alte ―servicii‖
aduse omului.
Am câine? vă întrebaţi dragii mei. Ei, bine de circa douăzeci-treizeci de ani
nu mai am nici un contact cu aceste dobitoace şi nici nu vreau să le ştiu în preajma
mea, nu din zgârcenie sau din orgoliul social, dar am ajuns la titlul materialului de faţă.
Am înţeles permanent ca orice animal are dreptul la o viaţă liberă, în lumea sa, că
nimeni nu poate să reducă anii cuiva la un simplu lanţ şi o coajă de pâine aruncate în
scârbă spre o cuşca prin care plouă şi bate vântul, sau aproape veşnic cu vorbe grele pe
care, din fericire, câinele nu le înţelege.
Lăbuş al meu s-a bucurat de libertate deplină şi a avut ghinionul de a fi călcat de
o maşină pe ambele picioare din spate, fără a mai putea merge vreodată ca în trecut. L-
am dat la hingheri şi am plâns…
De atunci nu mai vreau relaţii cu câinii. Dispreţuiesc pe cei care îşi bat joc de
personalitatea unui astfel de patruped, aruncându-i, vorbe grele: Marş, f…Dumnezeul
mă-ti! , hodâr, fire-al dracului de javră! La claie, potaie!, ptiu, c… dracului! ş.a.
Omul cu un caracter îndoielnic terorizează câinele până la moartea prin inaniţie,
rezumându-se la o hrană simbolică, dar cum acesta nu-şi poate procura suplimentar iar
tentativele de a rupe lanţul nu-i reuşec, rămâne neputincios , aşteptând finalul. Nici
măcar pentru o clipă de amor nu i se redă libertatea. Am fost indignat că această

131
firească lege a naturii a avut loc în lanţ şi tot în lanţ şi naşterea spre suferinţă a unor
urmaşi!
Ştiu că nu toţi câinii au aceeaşi soartă. Unii au costume de gală, au apartament şi
hrană de-a volna, ies la plimbare şi-şi fac nevoile unde doresc, iar omul însotitor
aşteaptă docil satisfacerea fiziologică a companiorului.
Mă îngrozesc, văzând pupăturile în bot, linsul cu limba pe faţa stăpânului, un fel
de linguşeală…
Dar mai groaznică privelişte o constituie atacul şi lupta finală cu omul. Docilul de
altădată se dezlănţuie, făcând moarte de om. Din păcate, nu iubitorul de-l ―pupă-n bot‖
, ci oameni fără nici o vină cad victime ale acestor fiare nestăpânite.
Pănă la urmă totul vine la vorba mea: ― animalul tot animal rămâne‖, iar setea
de sânge zace în el ca o scânteie în spuză şi odată-odată învie şi creşte ca o vâlvătaie de
nestins.
Detest stăpânii care se bucură de atacurile fiarei la amicii care-i vin în vizită şi
sunt agresaţi . Ce vorbă de om mai poate fi aceasta:‖ Ce, te muşcă? Ei, lasă că trece,
nu-i bolnav, nu vezi ce viteaz e?! …Pleacă , mă, hai, la coteţ! La coteţ, am zis!
La coteţ, dar javra cu dinţii gălbejiţi de mămăigă nu se lasă, încât, dacă eşti vecin,
ieşi repede să vezi ce s-a întâmplat. Mai rău e noaptea când , din te miri ce eveniment,
latră la ceasuri târzii. A doua zi afli: vitezul meu a ―halit un arici sau un şobolan,
dracu‘ ştie ce era ! se laudă proprietarul.
Oameni şi câini! Până la urmă ,― câini şi oameni alcătuiesc peisajul actual care
poate intra într-un proces de evoluţie sau involuţie, mă rog, nu ştiu, dar mă feresc cât
pot de compania vreunui animal, la propriu sau la figurat.
Prof. Gheorghe Lungan,
Gorjeanul, nr.4701 din miercuri,21 februarie 2007.

VIII. COPILĂRIE FERICITĂ.


O nouă etapă a concursului pionieresc „7 contra 7‖
Când le mai vine rândul şi gorjenilor în emisiunea –concurs TV „7 contra 7‖?
Cine sunt adversarii? Ce probe va cuprinde cea de-a doua etapă? Din cine va fi alcătuit
echipajul nostru?
La aceste întrebări adresate redacţiei noastre prin scrisori sau prin intermediul
telefonului de numeroşi elevi, şi nu numai de ei, l-am rugat să răspundă pe profesorul
Gheorghe Lungan, şeful comisiei organizatorice a Consiliului Judeţean al Organizaţiei
Pionerilor.
Emisiunea TV „7 contra 7‖ este un concurs destinat pionerilor şi şcolarilor din
şcolile generale, dar este urmărit cu mult interes şi de cei vârstnici. Câştigând etapa
anterioară, în faţa reprezentativei judeţului Buzău, echipajul judeţului nostru s-a
calificat pentru etapa a II-a, având ca adversar, în emisiunea TV din 24 martie 1974,
reprezentanţii judeţului Ialomiţa. Această nouă etapă se anunţă ca fiind deosebit de
interesantă, întrucât cuprinde multe elemente noi. Astfel, venind în întâmpinarea
dorinţelor pionierilor de a cunoaşte cât mai bine judeţele patriei noastre, organizatorii
au inclus în bibliografie monografiile acestora, urmând ca una din întrebările la proba
132
de cultură generală să se refere la prefacerile istorice, economice, culturale şi sociale ce
au avut loc în fiecare judeţ în care trăiesc şi-şi desfăşoară activitatea membrii
echipajelor.
Întrebările la proba de fizică şi chimie vor avea mai mult un caracter practic,
oferind concurenţilor posibilitatea de a demonstra modul în care înţeleg
interdependenţa dintre fenomene, reacţii, mecanisme, funcţionalităţi etc. Cu alte
cuvinte, în cadrul acestei probe se va putea dovedi eficienţa orelor practice de laborator
şi atelier.
Ca şi în etapa precedentă, probele de cultură generală vor cuprinde materia
prevăzută la nivelul programelor şcolare.
Proba sportivă are ca noutate parcurgerea unui traseu cu diferite sarcini:
trecerea prin balans a unor obstacole cu ajutorul frânghiei, mersul târâş prin tunel,
transportându-se nişte greutăţi, aruncarea la ţintă cu mingea de oină în panou fix,
mersul în echilibru, escaladări de garduri vii şi obstacole, tragerea cu arma şi arcul cu
săgeţi la ţintă. De asemenea, au rămas în vigoare probele artistică şi de perspicacitate.
În sfârşit, proba tehnică ( ce neagră a fost bila obţinută de gorjeni în prima etapă!
) va aduce din nou în faţa juriului şi a telespectatorilor preocupările pionierilor gorjeni
pentru înţelegerea tainelor ştiinţei şi tehnicii. Având „experienţă‖, sperăm de data
aceasta că vom obţine o bilă albă la această probă.
Echipajul judeţului nostru va fi alcătuit din pionierii şi şcolarii care, până în
preajma concursului, vor dovedi o foarte bună pregătire de cultură generală( cu situaţie
ireproşabilă la învăţătură şi disciplină), se vor evidenţia, în mod deosebit, în activităţile
cultural artistice, sportive, de pregătire tehnico-productivă. La timpul potrivit, vom
anunţa şi numele elevilor desemnaţi să reprezinte într-o competiţie devenită atât de
populară şi de interesantă, cum este emisiunea TV „7 contra 7‖.
PROFESOR GHEORGHE LUNGAN
« GAZETA GORJULUI « , anul VI, nr.980, vineri, 7 decembrie 1973

Concursul patrulelor
şcolare de circulaţie
După cum este cunoscut, patrulele şcolare de circulaţie sunt organizate în toate
şcolile de cultură generală şi ele au misiunea de a dirija şi supraveghea circulaţia
elevilor pe drumul pe care aceştia îl parcurg către şcoală şi de la şcoală spre casă.
De asemenea, membrilor patrulelor de circulaţie li s-a încredinţat sarcina de a
populariza regulile de circulaţie în şcolile respective.
Ca urmare a activităţilor depuse de către elevii patrulelor de circulaţie, în special
a celor situate de-a lungul drumurilor nationale, numarul accidentelor de circulatie în
rândul copiilor s-a redus simţitor.
În ziua de 18 aprilie 1973, în amfiteatrul Liceului Pedagogic a fost desemnată
cea mai bună patrulă şcolară de circulaţie.
Iată rezultatul : locul I, patrula Şcolii Generale din comuna Bumbeşti-Jiu colonia
Sadu; locul II, patrula şcolară din oraşul Novaci; locul III patrula şcolară din Bengeşti-
Ciocadia. Patrulelor premiante li s-au acordat diplome atât de către Consiliul Judeţean
Gorj al Organizaţiei Pionierilor cât şi de către Inspectoratul Judeţean Gorj al M.I.,
133
insigne de « evidenţiaţi » în respectarea regulilor de circulaţie şi premii în valoare de
500 lei.
Patrula Şcolii Generale Sadu beneficiază de 8 locuri în tabăra „Bran‖, timp de 14
zile, gratuit şi va participa la concursul patrulelor şcolare de circulaţie pe ţară unde,
sperăm, vor reprezenta Judeţul Gorjul cu cinste.
Serviciul Circulaţiei al Inspectoratului Judeţean mulţumeşte cadrelor
didactice de la toate şcoliile generale, ale căror patrule de circulaţie au fost în concurs,
pentru activitatea depusă în instruirea membrilor patrulelor respective.
GHEORGHE LUNGAN
« GAZETA GORJULUI », anul VI, nr.790, sambata 28 aprilie 1973

Final de an şcolar :
Concertul bucuriilor

În cartea vieţii fericite a copiilor patriei şi judeţului noastre, duminică 15 iunie,


au fost înscrise unele dintre cele mai frumoase amintiri prilejuite de tradiţionala
sărbătoare a sfârşitului de an şcolar şi a cravatelor roşii – „Ziua pionierilor‖.
Desfăşurată pe fondul unor succese de seamă obţinute în cei 20 de ani de
existenţă a organizaţiei, sărbătoarea pionierilor şi a şcolarilor a fost o puternică
manifestare de patriotism înflăcărat, de recunoştinţă deplină închinată partidului,
conducătorul şi inspiratorul tuturor victoriilor poporului român în cei 25 de ani de la
eliberare. Cei peste 25000 de pionieri au trăit clipe de plăcute emoţii.
LA TG.JIU :
Spectacolul de gală, susţinut de formaţiile participante la faza pe municipiu a
Festivalului cultural-artistic al pionierilor şi şcolarilor, a deschis încă de sâmbătă seara
manifestările dedicate încheieri anului şcolar şi „Zilei pionierilor‖, Cei peste 600
pionieri şi şcolari încadraţi în ansamblul municipiului au prezentat un interesant
program artistic. Corul şi orchestra Liceului nr.2, orchestra de acordeoane şi formaţia
de dansuri de la Casa pionierilor au fost viu aplaudate de spectatori.
Spectacolul a fost întregit de un montaj literal-muzical „Slăvim patria‖, prezentat
de Şcoala Generală Nr.4. Participarea membrilor biroului Comitetului municipal de
partid şi al comitetului executiv al Consiliului popular municipal la festivităţile de la
sala „23 August‖ a fost primită cu căldură şi entuziasm de către pionierii şi şcolarii din
municipiul Tg.Jiu. Dând glas mulţumirii copiilor pentru viaţa fericită şi grija
părintească ce le-o poartă partidul, pionierii au transmis o telegramă Comitetului
Central al Partidului Comunist Român – tovarăşului Nicolae Ceauşescu, personal.
„Ziua pionierilor‖ şi sărbătorea de sfârşit de an şcolar în şcolile municipiului Tg.Jiu au
fost încheiate cu un carnaval pionieresc organizat la Casa pionierilor.
LA MOTRU
Fiii minerilor din Motru, Ploştina, Roşiuţa şi Cătunele şi-au dat întâlnire încă din
ceasul dimineţii în oraşul de pe Valea Motrului. Cu emoţie au urmărit steagul tricolor al
patriei urcând în susul catargului. Glasurile lor tinere au prins atunci să intoneze :
„Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori c-un vechi renume
Amintind de-un brav popor‖
134
Inimile purtătorilor cravatelor roşii au bătut cu mai multă putere, făcând parcă un
legământ pe viaţă pentru a-şi iubi şi mai mult patria cu tot ce are ea mai frumos –
oamenii şi natura. Marta Liana, Micu Daniela, Dinu Maria, Bejenaru Antoaneta,
Grigore Nicolae, sunt doar câteva nume de bravi pionieri. Atâtea alte nume s-ar putea
scrie în aceste rânduri! Au venit la marea sărbătoare cei care au dus mesajul artistic al
pionierilor şi şcolarilor judeţului nostru la faza pe ţară a Festivalului cultural-artistic,
cei care poartă denumirea de „filatelişti‖, cei care mânuiesc cu uşurinţă acordeonul sau
vioara, cei care se confundă cu hărnicia, cu aspiraţia...
LA VLADIMIR
Dând o înaltă dovadă de preţuire a trecutului nostru de luptă, pionierii din şcolile
Andreeşti, Săuleşti, Căpreni, Hurezani, Busuioci, Negreni, Aninoasa şi altele, au ţinut
să sărbătorească sfârşitul de an şcolar şi „Ziua pionierilor‖ împreună cu colegii lor din
Vladimir, cinstind memoria unui neînfricat fiu al poporului român – Tudor
Vladimirescu. Şi aici, până în ceasurile târzii ale nopţii, inimile tuturor au fost stăpânite
de veselie şi voie bună. În cântece, în poezii, în jocuri zeci şi sute de elevi s-au dovedit a
fi talente de netăgăduit.
LA TISMANA :
Angajaţi într-o mare expediţie pionierească începută încă de anul trecut, pionierii
şi şcolarii din Celei, Sohodol, Pocruia, Godineşti, Topeşti şi Tismana au pregătit o
frumoasă evocare istorică – „Tudor la Tismana‖. Printre cei prezenţi am recunoscut pe
cei distinşi recent cu titlul de „Pionieri de frunte‖: Oprea Dumitru, Nicolcioiu Iulian,
Grecescu Ion şi alţii.
În toate celelalte şcoli din judeţul Gorj „Ziua pionierilor‖ s-a sărbătorit
concomitent cu serbarea de sfârşit de an şcolar, prilejuind o dublă satisfacţie. Au fost
distribuite 6514 diplome, contând pentru premiul I, II şi III la învăţătură, 615 diplome
de merit, cărţi în valoare de peste 64000 lei.
Dând o înaltă apreciere muncii de îndrumare desfăşurate în judeţul Gorj,
Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor a acordat, cu prilejul „Zilei pionierilor‖,
Diploma de onoare a Consiliului Naţional şi insigna jubiliară a XX-a aniversare a
Organizaţiei pionierilor unui număr de 200 tovarăşi care s-au evidenţiat prin merite
deosebite în activitatea de îndrumare a activităţii pioniereşti. De asemenea, au fost
înmânate de către membrii Consiliului judeţean al Organizaţiei pionierilor un număr de
peste 300 titluri „Pionieri de frunte‖, peste 100 diplome „Detaşament fruntaş‖.
Amintirea oferită de dubla sărbătoare prilejuită de finalul anului şcolar şi „Ziua
pionierilor‖ va dăinui multă vreme în inimile pionierilor şi şcolarilor din şcolile
generale şi liceele judeţului Gorj, gândindu-se cu recunoştinţă la cei ce le-au oferit o
copilărie fericită – partidul şi guvernul României socialiste.
Gheorghe Lungan
« Gazeta Gorjului », sâmbătă, 21 iunie 1969

La drum cu pionierii

Organizatori ai propriilor activităţi în afară de clasă, pionierii au inclus în


programele lor de activitate numeroase drumeţii şi vizite, excursii, întâlniri cu activişti
de partid şi de stat, îngrijiri de monumente, activităţi cultural-artistice şi sportive precum
şi de utilitate socială. Pionierii din Ciuperceni, de pildă, conduşi de profesorii
135
Margareta şi Constantin Dobrescu, au plecat în drumeţie, străbătând dealurile
împădurite până la Glogova, interesându-se de istoria acestor locuri, despre activitatea
pionierilor de la şcoala de aici.
Drumeţia a fost împletită cu numeroase alte forme de activitate, care au creat
veselie şi bună dispoziţie pe tot traseul. Activităţi similare au organizat şi conducerile
şcolilor, din Mătăsari, Corneşti, Bâlta, Ţânţăreni, Peşteana-Jiu etc.
În ziua de 9 iunie, pionierii şi elevii din şcolile judeţului nostru se vor întâlni în
cele mai frumoase locuri din noile comune. Va fi desfăşurat ceremonialul pionieresc,
după care, pe terenurile de sport, se vor întrece tinerii sportivi.
Scenele plasate în aer liber vor găzdui pe interpreţii cântecului şi dansului
popular. În orele de după lăsarea amurgului, în jurul focurilor de tabără, pionierii şi
elevii vor asculta poveşti, cântece, vor spune glume şi ghicitori.
Ceasurile târzii ale nopţii răcoroase îi vor duce pe participanţi, la lumina torţelor,
către casele lor.
În acest an, la Padeş, peste 1000 de şcolari din comunele Glogova, Tismana,
Godineşti şi Padeş se vor îndrepta, din sat în sat, „înarmaţi‖cu furci, coase, topoare,
săbii, spre a reconstitui, într-o expediţie pionierească „Pe urmele lui Tudor
Vladimirescu‖, momente din istoria acestor locuri.
„Pandurii‖ vor aşeza „tabăra‖ pe străvechea câmpie unde se află monumentul.
„Tudor‖,însoţit de o ceată de „panduri‖, va citi proclamaţia: „Fraţilor, locuitori ai Ţarii
Româneşti, veri de ce neam veţi fi!...‖
După adunarea de la acest monument „pandurii‖ vor pleca spre zăvoiul
Motrului, unde, la umbra arborilor cu frunză deasă, vor desfăşura acţiuni comune
dedicate sărbătorii lor. Seara vor asculta pe Tudor Vladimirescu, strănepotul eroului
din Vladimir, care va povesti despre acela ce a înscris cu litere de aur o pagină glorioasă
în istoria poporului nostru.
PROFESOR GHEORGHE LUNGAN
― GAZETA GORJULUI‖,anul I, nr.15, sâmbătă, 25 mai 1968

Micii arheologi

Niciodată elevii Şcolii Generale Alimpeşti, nu s-au bucurat atât de mult ca în


drumeţia făcută împrejurul satului lor, la locul acela înalt – Măgura – cum îi spun
localnicii – pe marginea râului Olteţ. Mergeau voioşi, cântau, priveau satul, se bucurau
de frumuseţile natale.
Descoperirea unui mic fragment de ceramică avea însă să le schimbe numele din
„drumeţi‖ în … „arheologi‖. Se aflau aşadar pe locul unde odinioară strămoşii noştri
au trăit, au muncit, s-au bucurat de frumuseţea aceleiaşi naturi.
Cu multă nerăbdare şi pasiune aceşti elevi, printre care Cerăceanu Ion, Fulger
Gheorghe, Ianăş Dumitru, Barbu Ion, Caracaleanu Cornel şi alţii, sub conducerea
profesorului Munteanu Damian, au întreprins în zilele următoare cercetări amănunţite
în acest loc.
Rezultatul s-a dovedit a fi încununat de succes. Săpăturile efectuate au scos la
iveală o locuinţă în care s-au găsit mai multe vase de lut, printre care un vas cu două
toarte şi buton de susţinere, părţi dintr-un vas şi câteva străchini.

136
A urmat apoi o perioadă de cercetare. Comparând ceramica de pe Măgura cu cea
descoperită în cetatea Dacică de la Polovragi, s-a constatat că aceasta este
asemănatoare. De asemenea, unul dintre vase este identic cu cel descoperit la Ocniţa.
(Dacii – H. Daicoviciu)
Ca o primă concluzie asupra ceramicii de la Măgura se poate afirma că aceasta
datează din Epoca Fierului La Tene, iar aşezarea este dacică, din secolul II – I î.e.n.
Angajaţi în acţiunea „căutători de comori‖, ei realizează muzeul care oglindeşte
tradiţiile istorice ale satului lor.
Le urăm succes şi „tot înainte‖!
Gheorghe Lungan
―Gazeta Gorjului ―, anul III, nr.31 ianuarie 1970

„Partidului – părinte drag”

Sâmbătă, 10 aprilie 1971, la Turnu - Severin, pe scena Casei de cultură, formaţiile


artistice reprezentative ale şcolilor generale din judeţul Gorj, au prezentat, în cadrul
fazei finale a Festivalului cultural-artistic al pionierilor şi şcolarilor, programul
intitulat „Partidului – părinte drag‖.
Cu acest prilej, cei 350 de pionieri – artişti, amatori, încadraţi în diferite genuri de
formaţii, au demonstrat în faţa ospitalierului public severinean inepuizabila forţă
artistică de care dispun pionierii din judeţul nostru.
Sub bagheta neobositului dirijor, Ion Teoteoi, corul Şcolii Generale Nr. 8 din Tg. Jiu
şi orchestra simfonică au interpretat impecabil partiturile „Partid – soare de mai‖, de
I. Chirescu, „Floricică, floare de bujor‖, de I. Vanica şi „Ce frumoasă-i ţara mea!‖,
de Gh. Purcărin. Împletind armonios vocile fragede ale celor 110 corişti cu sunetele
fermecătoare ale diverselor instrumente, corul şi orchestra au demonstrat o pregătire
temeinică, rod al interesului manifestat de pionierii şi cadrele didactice de la Şcoala
Generală Nr. 8 Târgu Jiu.
Aceeaşi orchestră, condusă de profesorul Liviu Sălceanu ( felicitat de o parte din
membrii juriului ), a reţinut într-un mod plăcut atenţia publicului spectator, pentru
interpretarea pieselor „Menuet‖, de Bocherini şi „Moment muzical‖ de Schubert.
Freamătul tinereţii gorjene, al talentului şi vibraţiei sufletelor celor mici a sporit şi
mai mult o dată cu intrarea în scenă a neîntrecuţilor fluieraşi de la Polovragi, care
au interpretat „Hăulita‖ şi „Vin ciobanii‖. De la aceeaşi şcoală a avut o evoluţie
meritorie şi grupul vocal, interpretând „Cântecul fluieraşului‖ şi „Cântec de
leagăn‖.
De o deosebită consideraţie s-au bucurat, apoi, soliştii vocali şi instrumentişti:
Crăciunescu Lavinia- Celei („Cântec lung din Gorj‖), Bădoi Vetuţa – Motru („Ionel,
Ionelule‖), Negoescu Elena – Polovragi („Ridică-te, negurice‖), Tuninschi Valentin
– Şcoala Generală Nr. 8 (solo vioară: „Bouree‖ de Bach) şi Lepădatu Constantin –
Andreeşti (solo muzicuţă). În aceeaşi manieră au evoluat şi recitatorii: Porumbel
Ileana – Novaci, Vasilescu Mihaela – Şcoala Generală Nr. 8 Târgu-Jiu,
povestitoarea artistică, Pantazi Doina, Şcoala Generală Nr. 3 Târgu – Jiu.
Programul formaţiunilor gorjene a mai cuprins piese muzicale în interpretarea
orchestrei de acordeoane a Casei pionierilor din Târgu – Jiu, dansuri populare –
Şcoala Generală Păişani, dansuri moderne – Şcoala Generală Motru, dansuri cu
137
panglici – formaţia de gimnastică a Şcolii Generală Nr. 3 Târgu – Jiu, dans cu temă
– cercul de dansuri al Casei pionierilor din Târgu – Jiu.
Aşteptăm cu nerăbdare verdictul juriului care, imediat după spectacol, ne-a adresat
felicitări pentru foarte multe puncte din program.
Prof. Gheorghe Lungan,
şeful comisie organizatorice
―GAZETA GORJULUI‖,
anul IV, nr.15(173), sâmbătă,17 aprilie 1971

Pionierii şi munca
Contactul direct cu fenomenele şi obiectele lumii înconjurătoare, munca
sistematică, trăirile emotive provocate de activitatea desfăşurată, ajută pe elevi să-şi
formeze sentimentul de dragoste faţă de muncă, să înţeleagă necesitatea şi valoarea
muncii colective.
Acest deziderat al educaţiei comuniste a stat şi în atenţia comandanţilor de unităţi
şi de detaşamente din şcolile judeţului nostru. Programele de activităţi au cuprins
numeroase acţiuni social utile, prin a căror realizare au fost îndeplinite cu succes
funcţiile formative ale muncii ca mijloc de educaţie. O succintă „călătorie‖ prin
conţinutul acestor programe ne dă posibilitatea de a evidenţia activităţi interesante ca:
„Satul nostru-i ca o floare‖ activitate de îngrijire a rondurilor de flori şi a parcurilor
satului (Şcoala Generală Leleşti); „Vin la muncă pionerii, să-ngrijească merii, perii‖
activitate în livezile C.A.P. din comunele: Câlnic, Teleşti, Leleşti, Arcani; „Florile
câmpului şi foloasele lor‖ colectarea de plante medicinale din flora spontană, etc.
În atenţia unităţilor şi detaşamentelor de pionieri au stat permanent acţiunile
lansate de către Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionerilor. Astfel în sezonul potrivit,
pionierii au plantat şi îngrijit pomi fructiferi de diferite specii: meri, peri, nuci, vişini,
pruni, cireşi, piersici, corcoduşi, caişi. În cazul sectoarelor viticole ale C.A.P. au fost
plantate peste 8000 bucăţi viţă de vie, iar în parchete comunale şi silvice au fost plantate
peste 2000 de sălcii, 16000 puieţi de brad, 80000 de salcâmi, etc. Evidentă este în acest
sens activitatea unităţii de pionieri de la Şcoala Generală Ţicleni care a plantat peste
18000 puieţi de salcâm, precum şi activitatea Şcolilor Generale de la Negomir, Piscoiu,
Brăneşti, Tg. Logreşti, Tg. Cărbuneşti, Liceul Novaci, etc.
În acţiunea de amenajare a spaţiilor verzi elevii şi pionierii de la Şcolile Generale
Arcani, Poiana, Stoina, Bustuchin, Nr. 8, Nr. 3 şi Nr. 5 din municipiul Tg. Jiu au
desfăşurat o activitate deosebită, făcând ca munca lor să se înscrie, alături de cea a
părinţilor şi a cetăţenilor, în acţiunea generală de înfrumuseţare a satelor şi oraşelor
judeţului nostru. Evidenţiind nume de pionieri, trebuie neapărat să amintim pe Doina
Roşoga-Poiana, Georgeta Bâcoi, Cheznoiu Valeria, Coiculescu Maria-Arcani, Tomescu
Iliuţă, Cocioabă Lucreţia, Chiosa Mihai.- Stoina, Ardeleanu Luminiţa- Şcoala Generală
8 Tg. Jiu, Bogza Gabriela – Şcoala Generală Nr. 3 Tg. Jiu, Banţă Mădălina – Şcoala
Generală Nr. 5 Tg. Jiu, etc.
Formarea noii atitudini faţă de muncă, a trăsăturilor de caracter în procesul
muncii, a consfinţit-o şi preocuparea a numeroase şcoli în antrenarea pionierilor şi
138
elevilor la amenajarea bazelor sportive simple. Din terenuri altădată împânzite cu
buruieni şi mărăcini au „răsărit‖ azi frumoase baze sportive. Numai la Şcoala Generală
Peşteana Jiu au fost săpaţi, lopătaţi şi nivelaţi peste 1000 mc pământ, s-au transportat,
s-au cioplit, instalat şi vopsit stâlpii terenurilor de fotbal, de volei,
baschet, bare fixe, porticul de gimnastică, având drept rezultat una din cele mai
frumoase baze sportive din judeţ.
Este un merit deosebit al cadrelor didactice: Tufiş Gheorghe, Paraschivoiu
Constantin, Chiriac Aurel, care au antrenat întreaga unitate de pionieri în această
acţiune. Cuvinte de laudă se cuvine să aducem şi colectivelor de cadre şi elevi de la
Şcolile Generale Tg. Cărbuneşti, Leleşti, Copăcioasa, Novaci, ş.a.
Pornindu-se de la ideea că munca îl formează pe elev om activ, care pricepe
valoarea muncii şi rolul ei în societate atunci când el este conştient de importanţa
socială a acţiunilor lui, când şcolile generale Curpen, Motru Sec, Muşeteşti,
Dănciuleşti, Rădineşti, Ţânţăreni, Ioneşti, Văgiuleşti, ş.a. au fost organizate şi alte
interesante acţiuni de utilitate socială dintre care amintim: îngrijirea monumentelor
istorice, curăţirea izlazurilor, confecţionarea de căsuţe pentru păsărele, creşterea
viermilor de mătase, lucrări de întreţinere a drumurilor comunale, etc.
Un loc de frunte în activitatea de utilitate socială, pionierii l-au acordat colectării
de plante din flora spontană, fructe de pădure şi ciuperci, evidenţiindu-se Şcolile
Generale Bâlta, Leleşti, Mătăsari, Motru, Roşiuţa, Arcani, Runcu, Valea Mare,
Polovragi, Poienari, etc. Valorificarea acestora va aduce unităţilor de pionieri un venit
considerabil, care, ca şi în anii trecuţi, va fi folosit pentru nevoile educative ale şcolilor.
În etapa care urmează, cadrelor didactice le revine datoria de a antrena mai mult
elevii în muncă. În cadrul orelor de îndeletniciri practice în orele de practică agricolă,
în ateliere, precum şi în activitatea detaşamentelor de pioneri să se promoveze o muncă
sistematică organizată, planificată, adecvată vârstei şi capacităţii lor. Să fie stimulată
iniţiativa şi independenţa elevului.
Trecând în revistă doar unele din multitudinea de activităţi – expresi a muncii
pionierilor – dorim ca în noul an şcolar munca elevilor să fie o cunună de bucurii a
fiecăruia, un deziderat social.

Gheorghe Lungan
―Gazeta Gorjului‖ Sâmbătă, 6.septembrie1969

ÎN ÎNTÂMPINAREA GLORIOASEI ANIVERSĂRI


LA VÂRSTA MARILOR IDEALURI, IZBÂNDA ÎNSEAMNĂ MUNCĂ
La şcoala din Fântânele
Pentru orice vizitator, Şcoala cu clasele I – XII din Fântânele, comuna Urdari,
oferă, de la intrare, o imagine a unei gospodării complexe: pomi fructiferi, căpşuni, viţă
de vie, legume (în câmp şi în solar), iepuri de casă, păsări.
Te întâmpină cu prietenie primii „gospodari‖ ai şcolii: Văduva Constantin -
directorul unităţii – Popa Constantin - profesorul de biologie, Achim Grigore – maistrul
instructor.
Pentru profilul şcolii noastre – mine, petrol, geologie şi mecanică – avem o bază
materială corespunzătoare, dar ne-am gândit că un bun muncitor trebuie să fie şi un
gospodar de frunte, ne spune dascălul Văduva Constantin…
139
Aşa aflăm că ideea s-a născut, deopotrivă, din raţiuni economice, dar mai ales
educative. Mai întâi s-au cultivat terenurile din incintă, s-au valorificat produsele, dar
era prea puţin. Trebuia ceva care să stârnească pasiuni, griji.
Primii pui de găină s-au dovedit „familiali‖; au devenit punctul de atracţie
numărul 1. au urmat alţii şi alţii. Au crescut şi s-au înmulţit iepurii. Au început relaţiile
comerciale: predarea la achiziţii a unor produse – ouă, carne de pasăre şi de iepure.
Calculele au fost făcute în şcoală: cât se cheltuie pentru coteţe, cuşti, garduri,
hrană, cât se câştigă.
Dintre cei mai activi gospodari, evidenţiem aici doar pe elevii: Udrea Gheorghe,
Frătuţu Constantin ( clasa a VIII-a ), Leucă Dumitru, Tufoi Marcel şi Vişan Alexandru
( clasa a IX-a). toţi elevii însă, de la clasa I şi până la clasa a X-a, sunt înscrişi în cartea
muncii a acestei unităţi de învăţământ.
Prof. Gheorghe Lungan
« Gazeta Gorjului », anul XVII, nr.2221 – miercuri, 13 iunie 1984

SUCCESUL FILATELIŞTILOR
DIN MOTRU

Poposind, de curând, la Liceul Motru, cu amabilitatea ce o caracterizează,


tovarăşa profesoară Pistol Constanţa, comandanta unităţii de pionieri ne-a întâmpinat
spunându-ne:
„- Ştiţi că filateliştii noştri ne-au reprezentat cu cinste la expoziţia tineretului
„Naţinala 1968?...‖
Am rugat-o să ne prezinte detaliat faptul.
Iniţiatorul acestei forme complexe de educaţie a tinerei generaţii, filatelia, este
electricianul Hariton Constantinescu, de la Exploatarea Minieră Horăşti- conducătorul
cercului. În jurul acestui pasionat filatelist, micii prieteni ai faunei şi florei, ai sportului
şi drumeţiei – cutezători, cu dragoste fierbinte faţă de patria socialistă, au pornit în
căutarea mărcilor şi timbrelor poştale. În funcţie de predilecţia fiecăruia, filateliştii au
urmărit o tematică diversă: pioniera Giura Cătălina a urmărit realizarea temei „Copiii
din lumea întreagă‖, Constantinescu Jean – „Frumuseţile patriei‖, Zăbavă Silvia –
„Faună‖, Şiclodi Gabriel – „Pictură‖, Nănău Eugen – „Floră‖, Troi Ion – „Sport‖.
La expoziţia organizată la Timişoara, filateliştii de la Liceul Motru au participat
cu trei exponate individuale şi unul colectiv.
Clasificările de la expoziţia amintită cuprind, fără îndoială şi pe micii filatelişti
despre care vorbim.
Astfel, exponatul colectiv, prezentat pe 12 foi de album, având ca temă
„Frumuseţile patriei‖, obţine „Diploma în rang de medalie de bronz‖ şi „Medalia de
bronz‖, iar pioniera Bor Iuliana, din clasa a VII-a, obţine aceeaşi înaltă distincţie
pentru exponatul individual „Mamifere domestice şi sălbatice‖.
Apreciind activitatea pasionantă a micilor filaletişti, a conducătorului cercului,
cât şi a cadrelor didactice de la Liceul Motru, care sprijină această formă de activitate
pionierească, le urăm noi succese în viitor şi…..cât mai multe medalii.

PROFESOR GHEORGHE LUNGAN


« GAZETA GORJULUI « , anul II, nr. 9 (57) , sâmbătă 22 februarie 1969
140
CICLISM

Zilele trecute, din iniţiativa comisiei sport şi turism din cadrul Consiliului
Judeţean Gorj al Organizaţiei Pionierilor a avut loc o manifestare de mare amploare
„Floarea prieteniei‖, lansată de către Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor.
Răspunzând chemării Consiliului judeţean, 70 de pionieri şi şcolari din şcolile
generale : Peşteana-Jiu, Bâlta, Curtişoara, Leleşti, Dăneşti, Ceauru şi nr. 8 Tg.Jiu au
luat startul din faţa clădirii Consiliului Popular Municipal, plecând într-o cursă ciclistă
care a totalizat 47 km, pe traseul Tg.Jiu – Arcani – Peştişani – Brădiceni – Corneşti –
Tg.Jiu.
În urma aprecierilor făcute de către juriul Consiliului judeţean, au fost clasificate
echipajele şcolilor generale : Peşteana Jiu, care a obţinut 49 de puncte, Curtişoara, cu
un număr de 48 de puncte şi Bâlta, cu 47 de puncte.
Celor 18 pionieri şi şcolari din cele 3 echipaje li s-au acordat premii în obiecte.
G.L
« GAZETA GORJULUI », anul II, nr. 48 (96), sâmbătă 1 noiembrie 1969

Concursuri tradiţionale
Acţiune iniţiată de către Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor şi
Ministerul Învăţământului, concursul literar, de artă plastică şi fotografii artistice are
menirea de a antrena un număr cât mai mare de pionieri spre creaţia literară , spre
dezvoltarea aptitudinilor acestora în domeniul artei plastice, a spiritului de observaţie,
fantezia şi gustul pentru frumos, precum şi capacitatea de a-l surprinde în natură şi în
mediul înconjurător.
Mâine, 9 martie, în toate şcolile judeţului nostru, elevii din clasele a III-a –aVIII-
a vor susţine lucrările în cadrul concursului literar pe baza unei tematici dinainte
stabilite. Pentru clasele a III-a si a IV-a, compunerile (în versuri sau proză) vor oglindi
întâmplări din viaţa copiilor, ce ar dori aceştia să ştie lumea despre ei, precum şi alte
aspecte la liberă alegere.
Pentru clasele V-VIII teme ca: „Ţara mea, mândria mea‖, „Eroul pe care îl
visez‖ sau altele – tot la liberă alegere – vor da posibilitatea copiilor să-şi etaleze
originalitatea exprimării ideilor şi imaginilor artistice.
Aprecierea lucrărilor se va face de o comisie organizată în fiecare şcoală
generală. Şcolile cu clasele I-IV înaintează lucrările comisiei de la Şcoala Generală din
circumscripţia de care aparţin. Lucrările notate cu 9 şi 10 vor fi înaintate Consiliului
Judeţean al Organizaţiei Pionierilor până la data de 31 martie.
O atenţie deosebită trebuie să se acorde şi concursului de artă plastică şi
fotografii artistice. Cadrele didactice vor antrena, de asemenea, un număr cât mai mare
de pionieri şi şcolari în această acţiune, prin realizarea unor lucrări: portrete, peisaje,
compoziţie după natură sau din imaginaţie, executate în creion, acuarelă, tempera,
guaşă, ulei etc.
Fotografiile vor oglindi aspecte din viaţa pionierească, din familie, din activitatea
şcolară, din natură, din acţiunile organizate în vacanţă etc.

141
Lucrările cele mai reuşite vor fi înaintate Consiliului Judeţean al Organizaţiei
Pionierilor până la 5 aprilie.
Încredinţaţi că micii concurenţi vor da la iveală talentul şi capacitatea de care
dispun, le urăm succes deplin în obţinerea notelor de 9 şi 10 la aceste concursuri.
Prof. Gheorghe Lungan
―Gazeta Gorjului‖,anulII, nr. 11 ( 59),sâmbătă, 8 martie 1969

Drum bun pe itinerarul vacanţei


Pentru cei 48000 de pionieri şi şcolari din judeţ vacanţa de primăvară constituie
un minunat prilej de odihnă şi reconfortare fizică, de manifestări culturale, sportiv-
turistice şi de ample acţiuni patriotice.
Natura în prag de primăvară oferă copiilor condiţii optime de desfăşurare a unor
drumeţii, concursuri şi jocuri de orientare turistică, excursii şi vizite pentru cunoaşterea
celor mai frumoase zone ale judeţului sau ale patriei. În acest sens, Tismana, Padeşul,
Baia de Fier, Novaciul, Polovragii, precum şi marile obiective economice de la Turceni,
Rogojelu, Motru şi altele, oferă, pe lângă tulburătoarele frumuseţi create de natură,
noul peisaj economico-social.
În ansamblul acţiunilor de vacanţă se înscrie şi faza judeţeană a Festivalului
cultural artistic „România socialistă, ţara mea de glorii‖, care începe azi şi care
antrenează peste 2000 de pionieri şi şcolari, mesageri ai artei noastre interpretative a
cântecului şi dansului românesc.
În vederea participării copiilor la realizarea obiectivelor economico-sociale vor fi
întreprinse acţiuni de muncă patriotică pentru înfrumuseţarea localităţilor prin
amenajarea de spaţii verzi, de parcuri şi alei, la plantarea pomilor fructiferi, arbori şi
arbuşti ornamentali, la defrişări, amenajări de şanţuri şi rigole etc.
Aşadar vacanţa de primăvară ce se inaugurează azi este generoasă cu copiii şi
tineretul din judeţul nostru. Nu ne rămâne decât să le urăm tuturor vacanţă plăcută!
Prof. Gheorghe Lungan
―GAZETA GORJULUI‖, anul VIII, nr.1153, sâmbătă, 5 aprilie 1975

La şase paşi de o… bilă albă

Cu câtva timp în urmă, în cadrul emisiunii televizate „La şase paşi de o excursie‖,
dedicată pionerilor şi şcolarilor din şcolile generale de 8 ani, reprezentativa judeţului
Gorj a avut de înfruntat pe colegii lor din Galaţi. Rezultatul este cunoscut
telespectatorilor gorjeni: o singură bilă albă din cele şase posibile de câştigat(!?) A fost
o confruntare între reprezentativele şcolilor din două judeţe, având ca obiectiv
cunoştinţele de cultură generală din domeniul literaturii, istoriei, geografiei, ştiinţei şi
tehnicii, muzicii, dansului, sportului etc. Aşadar, un prilej de etalare a cunoştinţelor
dobândite în cadrul lecţiilor, precum şi prin numeroase forme de activitate extraşcolară.
Obţinerea doar a unei bile albe este însă un rezultat mai mult decât penibil şi ne
îndeamnă la unele reflecţii.
Este îndeobşte cunoscut că şcoala are datoria de a forma la elevi un orizont larg
de cunoştinţe, folosind o gamă variată de mijloace educative. În cazul de faţă putem
142
afirma că micii concurenţi, reprezentanţi ai şcolilor din judeţul Gorj, au dovedit că, din
punct de vedere al volumului cunoştinţelor de cultură generală, sunt sub nivelul
pregătirii colegilor de aceeaşi vârstă de la alte şcoli din ţară. Aceasta ne conduce spre
concluzia că în şcolile judeţului nostru sistemul de transmitere de noi cunoştinţe nu
foloseşte cu eficienţă întreaga gamă de mijloace şi procedee. De asemenea,
confruntarea de la Bucureşti ne-a făcut să credem că lecţiile de laborator, materialul
didactic ajutător, vizitele la obiectivele industriale sunt mai puţin folosite în şcoli.
Probele de muzică – dans, sport – drumeţie, îndemânare, la care elevii noştri nu s-
au descurcat în mod onorabil, ne demonstrează, iarăşi, că în şcoli nu s-a pus accent pe
organizarea de cercuri şi formaţii cu activitate intensă. Patinajul, schiul, săniuţele şi
alte forme de activitate sportivă nu sunt promovate în suficientă măsură. Elevii sunt
lăsaţi în voia lor de a practica, neîndrumaţi de cadrele de specialitate, sporturile
preferate. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre activitatea unor alte categorii de
cercuri organizate în şcoli. E timpul însă ca o parte dintre conducătorii unor asemenea
cercuri să nu se mai rezume doar la simple consultaţii privind obiectul pe care îl predau,
ci să conducă elevii spre noutate, apelând la înclinaţiile şi pasiunile lor, stimulându-i
spre profunde căutări în tezaurul inepuizabil al ştiinţei şi culturii naţionale şi
universale.,
Nu acredităm ideea că insuccesul de la Bucureşti pune în umbră întreaga
activitate a şcolilor noastre, dar dorim ca sa constituie o stare de alertă pentru toţi
factorii de răspundere neexceptând, bineînţeles, Inspectoratul Şcolar Judeţean,
Consiliul Judeţean al Organizaţiei Pionierilor. Aşadar, înfrânţi „la scor‖, gorjenii au
de recuperat în viitoarele întâlniri, prestigiul pe care, deocamdată, l-au pierdut.
Prof. Gheorghe Lungan
―Gazeta Gorjului‖, sâmbătă 18 ianuarie 1969

O confruntare artistică de prestigiu

Recent pe scena Teatrului Naţional din Craiova, într-o confruntare finală pe ţară, în
cadrul Festivalului cultural-artistic al pionierilor şi şcolarilor, formaţiile reprezentative
ale judeţului Gorj au prezentat un reuşit spectacol, sinteză a potenţialului artistic de
care dispun şcolile noastre.
Cei pete 500 de pionieri – artişti încadraţi în diferite genuri de formaţii, au fost
mesagerii inestimabilei bogăţii de sentimente şi fapte ale ţăranilor de pe Jaleş, ale
minerilor de la Motru, oierilor din Polovragi, exprimând cu acest prilej optimismul
dragostei de viaţă, vigurozitatea şi voioşia lor.
În luminile rampei, grupul vocal de la Liceul Motru, instruit şi condus de
profesorul Mazilu Vipie (toate consideraţiile la venerabila sa vârstă de 60 de ani!), într-
o interpretare plină de armonie a cântecului popular „Fusule,fusule‖!, a „recoltat‖ din
belşug aplauzele publicului spectator.
Într-o formă deosebită s-a prezentat şi formaţia de gimnastică artistică condusă de
profesoara Pistol Constanţa, de la acelaşi liceu. Pline de graţie, într-un ritm desăvârşit,
pe un fond muzical adecvat, cele 12 eleve au împletit elementele de gimnastică artistică
cu cele de balet, reuşind să ne convingă cu temeinica lor pregătire şi condiţie fizică.
Revelaţia acestui spectacol a constituit-o „Privighetoarea Gorjului‖ – Lavinia
Crăciunescu - elevă în clasa a IV-a la Şcoala generală Celei, care, împletind armonios
143
mlădierea făpturii sale plăpânde cu vocea-i când limpede şi curată, când gravă şi
clocotitoare, a adus în scenă, cu multă putere de expresie, nebănuite valori ale
cântecului nostru popular prin melodia „Drag mi-a fost să cânt de mică‖.
Prezentând un buchet de melodii pastorale din părţile Polovragilor, şi formaţia de băciţe
cu fluieraşi condusă de profesorul Mesteacăn Constantin, s-a bucurat de atenţia
spectatorilor.
Spectacolul prezentat de pionierii gorjeni a fost întregit însă de interesantul montaj
folcloric de la Arcani – „Cântec străbun, nu te uităm‖(regia aparţinând profesorului
Grigore Pupăză).
Aducând în scenă elemente bogate ale obiceiurilor şi datinilor din trecut, cântece din
viaţa şi preocupările copiilor, formaţia din Arcani a transmis în acelaşi timp un
călduros mesaj de dragoste faţă de patrie şi partid.
Alături de cei din Arcani, şcolarii din Curpen, comuna Stăneşti, încadraţi într-o
formaţie de muzicuţe condusă de profesorul Ion Priescu, au etalat aici pasiunea lor
pentru acest instrument, pentru folclorul muzical, precum şi nivelul artistic superior la
care se află.
Programul artistic al judeţului Gorj a mai cuprins: formaţia corală a Liceului nr. 2 din
Tg. Jiu (condusă de prof. Muciuciora Ion); dramatizarea „Dumbrava minunată‖, după
M. Sadoveanu, regizată la un nivel artistic superior de către învăţătoarea Ciurdea
Elvira; recitarea elevei Marta Liana, de la Liceul Motru
(poezia „În frunte e partidul‖ de Vladimir Ciocov); solista Apostol Maria, de la Şcoala
generală Runcu, cu melodia „Ieşi, neicuţă, până-n prag‖; un solist instrumentist de la
Polovragi, iar în final formaţia de dansuri de la Busuioci, condusă de profesorul Tiţa
Gheorghe, care a reuşit pe deplin să convingă publicul prin excelenta pregătire artistică.
Spectacolul de la Craiova se încadrează în confruntarea pe ţară a formaţiilor laureate la
fazele judeţene. Încheindu-se, aşadar, această manifestare în toate centrele din ţară,
aşteptăm deliberarea juriului, rămânând în atenţia noastră continua promovare a
activităţii artistice în rândul pionierilor şi şcolarilor, ca una dintre cele mai eficiente
forme de educaţie.
Prof. Gheorghe Lungan
« GAZETA GORJULUI », sâmbătă 24 mai 1969

PE MARGINEA SERBĂRILOR ŞCOLARE

În cadrul Festivalului cultural-artistic al pionierilor şi şcolarilor, la cea de-a II-a


ediţie, tinerele talente s-au perindat prin faţa numeroşilor spectatori prezenţi în sălile
căminelor culturale din peste 50 comune din judeţul Gorj. Desfăşurarea acestor serbări
a scos din nou la iveală forţa artistică de care dispun şcolile judeţului nostru.
Ca urmare a unor serioase pregătiri în cadrul activităţilor în afară de clasă, a
preocupărilor comandanţilor de unităţi şi conducătorilor de formaţii, corurile de copii
de la şcolile generale din Leleşti, Vălari, Stoina, Peştişani au prezentat un bogat
repertoriu, într-o valoroasă interpretare artistică. Au fost prezentate corurile: „Te cânt
partid‖ de Mircea Neagu, „Suntem zorii noi‖ de Emil Lerescu, „Drag pământ
românesc‖ de T. Popa, „Cântec de 1 Mai‖ de C. Porumbescu, precum şi frumoase
prelucrări corale ale compozitorilor noştri. În aceeaşi măsură şi formaţiile de dansatori
144
de la şcolile din Motru, Câlnic, Vladimir, Stejari şi Hurezani, au demonstrat viabilitatea
folclorului local, aducând în scenă vioiciunea şcolarilor, împletită cu frumuseţea
costumelor şi a cântecului românesc. Remarcăm în mod deosebit prezentarea formaţiei
de dansuri de la clasele V-VIII de la Liceul Motru condusă de profesoara Miralia
Vintilescu. În programele artistice prezentate de şcolile Vălari şi Polovragi, un viu
interes l-au stârnit formaţiile de muzicuţe. Formaţia de la Şcoala Generală Vălari
condusă de profesorul Ion Priescu numără 30 de pionieri, iar cea de la Polovragi – 36 .
În repertoriul acestora sunt cuprinse atât piese folclorice locale cât şi din muzica uşoară
românească.
În regia învăţătoarei Maria Turcilă de la Şcoala generală Câlnic a fost prezentata
cu elevii clasei a IV-a dramatizarea „Bunica‖ de Barbu Ştefănescu Delavrancea.
Întrunind calităţi deosebite privind costumaţia şi interpretarea, formaţia de „artişti‖ a
cules îndelungate aplauze de la spectatorii prezenţi.
Remarcabilă este acţiunea şcolii generale Vladimir care a organizat cu acest
prilej, şi o întâlnire a şcolarilor cu tov. Constantin Chiată, directorul Şcolii Generale de
Muzică şi Artă plastică din Tg-Jiu, membru de partid din ilegalitate, care a vorbit despre
activitatea din această perioadă a P.C.R. De asemenea, tot la Vladimir, a avut loc o
întâlnire la casa memorială „Tudor Vladimirescu‖ între şcolarii de la Totea – Negreni
şi cei localnici.
Activitatea cultural-artistică desfăşurată în comunele amintite se înscrie printre
acţiunile programate de unităţile de pionieri din şcolile judeţului pentru continua
modelare a profilului moral şi spiritual al pionierilor şi şcolarilor.
Prof. Gheorghe Lungan
Gazeta Gorjului, 11 mai 1968

ÎN… PRISACA MICILOR FOLCLORIŞTI

Una din formele de bază ale organizării timpului


liber la elevi şi pionieri o constituie cercurile pe obiecte şi
cele tehnice. Activitatea dessfăşurată în cadrul acestora
contribuie la îmbogăţirea orizontului elevilor, le dezvoltă
dorinţa de a cunoaşte, interesul pentru literatură, ştiinţă,
tehnică, artă, etc. Cuprinderea elevilor şi pionierilor în
aceste forme trebuie să se facă însă cu grijă, avându-se în
vedere înclinaţiile şi dorinţa fiecăruia .
În raionul Gorj, în acest an şcolar au luat fiinţă un
număr de 126 de cercuri pe obiecte şi tehnice, care cuprind
peste 3500 de pionieri şi şcolari. Se remarcă în mod
deosebit pasiunea elevilor pentru literatură.
Un viu interes trezesc în rândul elevilor cercurile
tinerilor folclorişti. Aici sunt îndrumaţi pentru a cerceta şi valorifica creaţia poporului
nostru, bogată în fapte eroice. Cercul tinerilor folclorişti ai Şcolii Generale din Arcani,
condus de profesorul Grigore Pupăză, se detaşează, însă, în modul cel mai deosebit. În
cadrul acestuia, pionierii au cules şi prelucrat un număr de 29 de producţii populare
lirice şi şapte variante epice ale baladei lui Zbancă. (Zbancă a întruchipat figura
haiducului însetat de dreptate şi libertate care s-a alăturat ţăranilor nevoiaşi din
145
Arcani). Cinci variante pe tema „La nunta lui Vijulan‖ scot în evidenţă viaţa de mizerie
a ţăranilor din Arcani din timpul regimurilor burghezo-moşieresc. De altfel, Vijulan şi-
a pierdut viaţa din cauza urii bogătaşilor, împotriva cărora a luptat. Cercul tinerilor
folclorişti din Arcani valorifică cu multă pasiune şi cântecul popular nou. În… prisaca
micilor folclorişti s-au adunat până acum 18 cântece care reflectă diferite aspecte ale
vieţii noi din cooperativa agricolă de producţie. În tot ceea ce se face la cerc se remarcă
pasiunea şi îndemânarea pionierilor Bâcoi Angela, Chirtoc Liliana, Gârbaci Vasile şi
Cernăianu Mariana.
O foarte bună activitate desfăşoară şi cercurile folclorice create la Şcolile
Generale din Teleşti, Tismana, Pinoasa, Dobriţa şi Leleşti. În aceste cercuri,
valorificarea folclorului are o arie mai largă, scoţându-se în evidenţă vechi cusături,
ţesături, încrustături în lemn. Cu obiecte de acest fel adunate din satele respective se
intenţionează – cândva – realizarea viitorului muzeu al satului gorjean.
Din cercurile ce funcţionează în raionul nostru, mai reţine atenţia cel apicol
condus de către profesoara Paraschiva Grigoroiu, de la Şcoala Generală din Leleşti.
Pionierii acestui cerc întreţin în prezent zece familii de stupi sistematici şi au în intenţie
să-i înmulţească.

GHEORGHE LUNGAN, Consiliul raional al pionierilor Gorj


―INAINTE‖, Organ al Comitetului Regional Oltenia al P.C.R.,
anul XXIII, nr. 6808,joi 19 ianuarie 1967

Utilitatea socială a activităţilor pioniereşti

Urmărind să formeze profilul moral al tineretului şcolar, organizaţia pionierilor


acţionează şi pe calea educaţiei prin muncă în cadrul diferitelor activităţi întreprinse cu
detaşamentul sau unitatea. Numeroşi sunt şcolari care privesc cu bucurie produsul
muncii lor, care, alături de oamenii muncii din patria noastră, contribuie la progresul
civilizaţiei şi bunăstării întregului popor.
Pe marginile drumurilor, şoselelor, prin sate, în livezi, pot fi întâlniţi mii de pomi
sădiţi şi îngrijiţi de mâinile harnice ale pionierilor şi şcolarilor. În cadrul unei
asemenea acţiuni au fost antrenaţi peste 35.000 de elevi din clasele I-VIII. Numai la
şcolile Vălari şi Turcineşti au fost plantaţi peste 10.000 de puieţi de brad şi molid, iar
la Leleşti, cei peste 1.000 vişini şi 500 nuci sunt îngrijiţi cu pasiune de elevi sub
conducerea profesoarei Paraschiva Grigoroiu.
Evidentă este şi activitatea utilitară de la şcolile: Teleşti, Corneşti şi Mătăsari
unde elevii au împrejmuit bazele sportive cu arbori decorativi, au nivelat suprafeţele
acestora şi au mereu în atenţie întreţinerea terenurilor existente. În acţiunea de
amenajare a acestor baze şi-au adus contribuţia profesorii: Pamfiloiu Constantin şi
146
Draga Gheorghe de la Mătăsari, Schinteie Nicolae şi Mâlcu Emil de la Teleşti,
Găvănescu Gheorghe şi Gârdu Ion de la Corneşti, care au antrenat şi condus elevii
în asemenea acţiuni.
Pionierii şi şcolarii din: Câlnic, Stoina, Padeş, Curtişoara, Bâlta, Polovragi, Arcani
şi altele, sunt solicitaţi, în cadrul acestor acţiuni de utilitate socială, să îngrijească
permanent gardurile şcolilor, spaţiile verzi existente din satele şi comunele
respective, monumentele istorice şi de artă etc. Printre aceştia recunoaştem pe
pionierii: Dănuţ Angela, Şcoala Generală Bâlta, Manda Constantin, Şcoala
Generală Stoina, Albulescu Ion, Şcoala Generală Câlnic, Morega Romulus, Şcoala
Generală Padeş şi alţi numeroşi prieteni ai florilor care, în orele libere, sunt întâlniţi
în parcurile şcolilor sau în jurul monumentelor, îngrijindu-le cu atenţie şi multă
bunăvoinţă.
În cadrul acţiunilor de activitate socială, pionierii acordă o atenţie deosebită şi
colectării de plante medicinale din flora spontană, frunze de nuci, ciuperci, castane
comestibile, măceşe etc.
Astfel, la Şcoala Generală Bâlta au fost realizate venituri, prin valorificarea produselor
colectate, în valoarea de 7.000 lei; la Şcoala Generală Arcani, 6.000 lei; la Stoina peste
5.000 lei; iar la Piscoiu, 5.000 lei etc.
Din aceste fonduri, şcolile au procurat aparate de radio, pic-kupuri,magnetofoane,
televizoare, şahuri, mingi, precum şi materiale necesare cercurilor de cusături
naţionale, cercurilor tehnice etc.
Conştienţi că prin muncă se formează nobile trăsături proprii omului
contemporan – profesorii Ion Motoniu, de la Bâlta, Maria Manda, de la Stoina, Andrei
Lucia, Teodorescu Teodora, de la Stejari, Budulan Elena, de la Piscoiu şi alţii
orientează elevii, în acţiunile întreprinse, spre o bună înţelegere în a privi munca la
valoarea ei socială şi educaţională.
Rezultate bune în educaţia prin muncă se obţin şi în cadrul cercurilor cu profil
practic-aplicativ. Astfel, în cercul apicol de la Leleşti, elevii întreţin un număr de 10
familii de stupi sistematici, iar la Stoina, pe lângă creşterea viermilor de mătase din
cadrul cercului sericicol, elevii prelucrează cu migală şi multă pasiune gogoşile şi
mătasea rezultată.
Reţine atenţia noastră dragostea cu care lucrează elevii: Mitran Elena, Mărgineanu
Maria, Mitran Octavian de la Şcoala Generală Stoina, Grigoroiu Oana, Popeangă
Valentina şi Giorgi Maria de la Leleşti şi mulţi alţi elevi din şcolile judeţului Gorj.
Perioada vacanţei de vară prilejuieşte elevilor şi profesorilor care îi conduc în
activitatea social-utilă noi posibilităţi. Consiliul Judeţean Gorj al Organizaţiei
Pionierilor, împreună cu Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Uniunea Judeţeană a
Cooperativelor de Consum, au întocmit un plan care prevede cantităţile de plante din
flora spontană ce urmează a fi recoltate şi la care îşi vor aduce contribuţia şi unităţile de
pionieri.
Activitatea de utilitate socială poate fi împletită în mod armonios cu alte activităţi
educative. De exemplu, într-o drumeţie organizată pe raza comunei sau în apropiere, pe
lângă cunoaşterea locurilor pe unde se trece, pe lângă jocurile organizate, elevii pot fi
solicitaţi să strângă flori, frunze, iarbă, rădăcini sau alte sortimente care vor fi
conservate şi predate prin unităţile cooperaţiei de consum.
Cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi cu pricepere aceste forme ale
educaţiei comuniste în scopul formării la elevi a dragostei de muncă, pentru înţelegerea
147
justă a faptului că aceasta este o necesitate vitală, o datorie de onoare a fiecărui
cetăţean.

Gheorghe Lungan
―GAZETA GORJULUI‖, anul I, nr.26, sâmbătă, 10 august 1968

SPRE INSULA „NECUNOSCUTĂ‖


Întunericul se risipea înfrânt. Zorii argintii se revărsaseră peste satul tăcut. Pe
alocuri, apărură siluetele oamenilor ce se îndreptau grăbiţi spre întinsul ogor al
întovărăşirii.
Copiii îmbrăcaţi în haine de sărbătoare aşteptau nerăbdători. Toţi priveau în aceeaşi
direcţie.
- N-a venit autobuzul, tovarăşe director? – întreabă un om care căuta cu
ochii la copila zâmbitoare.
- Acuş!
Oamenii îşi gătiseră fiii, îi priveau cu dragoste, le aduceau bomboane, le aranjau
cravatele, îi îmbărbătau .
Peste cinci minute, autobuzul se opri în faţa şcolii. Câteva mâini gingaşe începură
a-l împodobi cu flori.
- Tăticule, sunt tare fericită!
- Mămico, am să văd şi Dunărea!
Fericiţi erau elevii Şcolii de 7 ani din comuna Câlnic, raionul Tg-Jiu, care plecau
într-o excursie la Ada – Kaleh.
Maşina aleargă printre dealuri şi câmpii… Desluşim murmurul unui cântec:
„Peste plaiurile ţării
Se aude azi un cânt‖…
Trecătorii fac semne cu mâna, spre maşina care înainta spre locuri necunoscute
lor.
… Ajunşi la Turnu Severin, pionierii şi elevii au vizitat oraşul, uzinele mecanice,
ruinele podului pe care Traian cu oştile sale a pătruns în Dacia, au văzut Dunărea
albastră, atât de dorită de ei.
S-au despărţit cu greu de toate aceste frumuseţi. Drumul până la Ada – Kaleh a
fost plin de discuţii despre şantier, despre vapoare, despre strungari.
Fără să ştie când a trecut timpul s-au trezit în faţa insulei. A fost de-ajuns ca unul
dintre excursionisti să anunţe: „Insula!‖, pentru ca toţi să strige:
- Ada – Kaleh!, Ada – Kaleh!
Plimbarea cu barca pe Dunăre a fost deosebit de plăcută. Excursioniştii au trăit
clipe de adevărată fericire. Cu mânuţele lor luau apă din bătrâna noastră Dunăre şi o
priveau ca pe cea mai scumpă comoară.
Fabrica de ţigarete, munca oamenilor din această fabrică, cetatea cu istoricul ei –
toate acestea rămân ca o amintire frumoasă în viaţa pionierilor şi elevilor din comuna
amintită.
Ne-am despărţit cu părere de rău de aceste frumuseţi. Privirile se întorceau
involuntar spre Dunăre, spre oraş, spre tot ce rămânea în urmă.
148
… Seara se lăsase. Fiecare încerca să reconstituie în gând cele văzute. Visul se
împlinise. Insula „necunoscută‖ devenise acum „comoara ‖ găsită de aceşti copii,
dornici de a cunoaşte frumuseţile şi bogăţiile patriei, realizările uimitoare ce s-au
înfăptuit în anii regimului de democraţie populară.
GIGI LUNGAN – coresp.
« Înainte », anul XVI , nr.4775 , joi, 30 iunie 1960

Vedere panoramică a satului Găvăneşti, dinspre Stolojani

Emilia Lungan- soţie şi mamă, Elisabata şi Gheorghe Lungan


născută la data de 06 august 1939 părinţii şi bunicii autorilor.
în satul Timişeni, comuna Roşia
149
Jiu

Vedere panoramică din satul Găvăneşti –

Luminiţa Mili Popescu şi fetiţa sa Andra


Popescu,născută la data de 06 aprilie 1990 în
municipiul Tg.Jiu, eleva în clasa a XI-a la
Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu‖

Laura Lungan ,năsută la data de 30


aprilie1994, fiica lui Florin şi Cristina Ileana( Născută Ghizdăreanu la data de 20 mai
1967 în municipiul Tg.Jiu), elevă la Colegiul „Tudor Vladimirescu în clasa a VII-a.

150
Elisabeta Lungan, mamă şi bunică Gheorghe C.Lungan, tată şi bunic

Florin George Lungan, inginer miner, fiul şi fratele


autorilor, născut la 15 martie 1963 în municipiul
Tg.Jiu

151
La cimitirul din Stolojani, comuna Băleşti
unde îşi dorm somnul de veci părinţii
Gheorghe şi Elisabeta Lungan: născut la
data de 26 iunie 1894 decedat în 1956 şi
respectiv 21 martie 1903, decedată în data
de 06 decembrie 1986

152
Vedere panoramică dinspre Stolojani a satului ascuns de delurile Găvăneştilor.

Familia Gugu Iuliana, sora: Nonu, Mioara, şi nepotul său Mihăiţă Ştefănoiu, inginer
centrale termoelectrice

153
ÎInvăţător Vasile C.Pupăzan şi soţia sa Maria, părinţi şi socri, originari din satul
Timişeni,comuna Roşia Jiu şi respectiv Mătăsari, născuţi la data de 03 iunie 1905,
decedat în 21 septembrie 1988 şi respectiv 17 octombrie 1918, decedată în data de 15
ianuarie 1997, înmormântaţi în cimitirul oraşului, cartierul Romaneşti.

154
Elisabeta Lungan mamă, în
portul popular specific zonei

155
Masa de prânz,la prăşit pe terenurile agricole,proprietate din Găvăneşti, satul natal.

Gheorghe Lungan, 1950

156
CUPRINS
Cuvânt înainte, prof.dr.Liviu Vasile Andrei----------------
I:Profiluri contemporane:
Tică Dădălău----------------------------------------
Domnul Ion------------------------------------------
Prin munca si demnitate--------------------------------
Salve magister---------------------------------------
O perlă americană la Mătăsari--------------------------
Povestea unui om adevarat----------------------------
Onor la General--------------------------------------
Portret din cântec------------------------------------
Tot mă-ntreabă inima----------------------------------
Intoarcerea la brazdă---------------------------------
Lume, bine v-am găsit!--------------------------------
Mladie ca un spic de grâu------------------------------
Maiana Ionescu şi cultul pentru romanţe------------------
Flori pentru..o Floare---------------------------------
Floarea Jiltului--------------------------------------
Doină, Doină, cântec dulce-----------------------------
Amintiri de neuitat--------------------------------
N-auzi, Ioane, câinii latră!------------------------------
Sfinţia sa, părintele Ciobotea---------------------------
Omagiu---------------------------------------------
Nicolae Mischie--------------------------------------
Rugă pentru Ceauşescu--------------------------------
La mormântul lui Nicu---------------------------------
Invăţătorii------------------------------------------
Comandantul-----------------------------------------
Oameni crescuţi şi educaţi de partid---------------------
Comoara din Bolboşi--------------------------------

II:Destine
Eroii nu mor niciodată---------------------------------
157
Umbrele copilăriei------------------------------------
Am fost cândva cominist-------------------------------
Generaţii-------------------------------------------
O adevărată enciclopedie------------------------------
Prietenul pionierilor-----------------------------------
Panoramic gorjean------------------------------------
Căsauţa noastră---------------------------------
La mulţi ani, domnule profesor------------------------
O emoţionantă întâlnire---------------------------------
Dascăli cu care ne mândrim------------------------------
Dragă Mihai------------------------------------------
Stimate domnule profesor------------------------------
III MĂTĂSARI, TĂRÂM DE LEGENDĂ;
Pe plaiuri mătăsărene-------------------------------
Şi s-au întors-------------------------------------
Lunga vară fierbinte----------------------------------
Noapte de octombrie-----------------------------------
Două mii şi una de inimi-------------------------------
Avere, putere, spirit-----------------------------------
Ambasadorii mătăsăreni------------------------------
Lumini şi umbre--------------------------------------
Când primeşti cravata-------------------------------
Consiliul profesoral------------------------------
Modelul mătăsărean-----------------------------------
Târgul ofertă----------------------------------------

IV. MEANDRELE VIEŢII:


Te-ascunzi, canalie!-----------------------------------
S-apropie Ignatul-------------------------------------
Nu toate muştele fac miere-----------------------------
Dulăul Samson----------------------------------------
Bob de rouă------------------------------------------
Plutitorul scufundat-----------------------------------
Nostalgii-------------------------------------------
Vreau un pupic---------------------------------------
Vecinul de lângă casă---------------------------------
Învăţăturile uni alegător------------------------------

V. LUMEA SATELOR:
158
Repetiţie la cămin------------------------------------
Mlădiţe de viaţă nouă---------------------------------
A venit primăvara-------------------------------
La coperativă----------------------------------------
Şcoala rudarilor------------------------------------
Mlădiţe de viaţă nouă--------------------------------
Calul, prietenul apropiat al omului---------------------
Intense pregătiri-----------------------------------
Hotărârea întovărăşiţilor-----------------------------
Artiştii satelor--------------------------------------

VI: LUMINĂ ŞI BUCURIE:


Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit---------------------
Dragostea şi revoluţia---------------------------------
Cămaşa de mire--------------------------------------
Iarba vântului----------------------------------------
Toamna aurie a “Murmurului”-----------------------------
Murmur 22, un puternic glas mătăsărean-------------------
Murmur 23 cu parfum de flori de tei---------------------
Semnal editorial: Metodica predării lb. române--------------
Răsfoind cărţi gorjene---------------------------------
Pregătind succesul şcolar de mâine-----------------------
Ţara copilăriei---------------------------------------

VII: DIN EXPERIENŢA NOASTRĂ:


Bilanţul UTM, imbold în muncă--------------------------
Casa pionierilor, şcoală a pregătirii pentru viaţă-------------
Cercul pedagogic, Şcoala Generală Nr. 2 Tg.Jiu-------------
Comandamentele pioniereşti------------------------------
Creativitate şi eficienţă---------------------------------
Cultivarea limbii --------------------------------------
Cultura profesională-----------------------------------
Experienţa pedagogică---------------------------------
Forumul judeţean-------------------------------------
Învăţământul primar------------------------------------
Manualele şcolare şi..iubirea-----------------------------
Micile scăpări-----------------------------------------
Munca şi învăţătura------------------------------------
Munca- o îndatorire patriotică---------------------------
159
Noile mauale alternative--------------------------------
Orientarea şcolară şi profesională------------------------
Reformarea învăţământului-------------------------------
Schimb de experienţă----------------------------------
Şcoala gorjeană---------------------------------------
Ziua pionierilor---------------------------------------

VIII: COPILĂRIE FERICITĂ:


7 contra 7-------------------------------------------
Concursul patrulelor de circulaţie------------------------
Final de an şcolar--------------------------------------
La drum cu pionierii-----------------------------------
Micii arheologi----------------------------------------
Partidului, părinte drag---------------------------------
Pionierii şi munca--------------------------------------
La şcoala din Fântânele---------------------------------
Succesul filateliştilor din Motru--------------------------
Ciclism---------------------------------------------
Concursuri tradiţionale----------------------------------
Itinerarul vacanţei-------------------------------------
La şase paşi de …o bilă albă-----------------------------
O confruntare artistică de prestigiu-----------------------
Pe marginea serbărilor şcolare---------------------------
Prisaca…micilor folclorişti--------------------------------
Spre insula necunoscută---------------------------------
Utilitatea socială a activităţilor pioniereşti-----------------
IX: FOTOGRAFII DIVERSE-----------------------------

160
Prof.Gheorghe Gh. Lungan s-a născut în localitatea Stolojani Judeţul
Gorj, la data de 15 octombrie 1936 din părinţii Gheorghe şi Elisabata
Lungan.
Urmează cursurile primare şi gimnaziale în localitate.
Este admis la Şcoala Pedagogică din Tg.Jiu, obţinând diploma de
învăţător. Urmează, pe rând, Institutul Pedagogic de trei ani,
Universitatea, Facultatea de Filologie,obţinând licenţa în specializările
Limba şi literatura română -Limba rusă.
A funcţionat în învăţământ ca învăţător, institutor, profesor şi
inspector şcolar de specialitate, desfăşurând o activitate de peste 52 de
ani.
Luminiţa Mili Popescu, născută la data de 16 iulie 1966, în
localitatea Tg.Jiu, judeţul Gorj din părinţii Gheorghe şi Emilia Lungan.
Studiază la Şcoala Generală “Constantin Săvoiu” din municipiu, la
Colegiul Naţional “Spiru Haret şi mai apoi la Universitatea din Craiova,
Facultatea de Litere şi Istorie. Obţine diploma de licenţă cu media
10(zece).
Funcţionează ca profesor titular la Colegiul Naţional “Tudor
Vladimirescu , iar din 2001 este încadrată ca inspector şcolar de
specialitate pentru limbile moderne.
A susţinut examenele de definitivat, gradele II şi I, iar în prezent
este doctorand în ştiinţe filologie al Universităţii din Chişinău, Republica
Moldova.

161
A participat la conferinţe şi a urmat cursuri de perfecţionare în
ţară şi în străinătate: Anglia, Scoţia, Norvegia, Olanda, Portugalia.

ANDRA POPESCU Cavoul familiei

162
Cavoul familiei Lungan din cimitirul Romaneşti,
construit in anul 1991.

163