Securitate Uman

n timp ce punctual central al securitii internaionale a fost, n

general, securitatea statelor, securitatea uman se concentreaz pe
indivizi. PRomovat pentru prima oar prin Raportul de Dezvoltare al
Programului de Dezvoltare al ONU din 1993, conceptual de
securitate uman a fost aplicat imediat dup ce a fost adoptat de
ctre o serie de ri vestice, precum Canada sau Norvegia.
Principala prevedere este faptul c indivizii, nu statele, ar trebui s
fie n centrul ateniei i c securitatea tuturor persoanelor este
interconectat. Guvernele opresive, srcia i injustiia pot duce la
terrorism, migraie i alte ameninri la adresa securitii
internaionale.
Securitatea uman reprezint, astfel, protejarea indivizilor de
ameninri violente i neviolente. Raportul din 2003 al Comisiei de
Securitate Uman definete termenul ca protejarea nucelului vital al
tuturor vieilor umane astfel nct s sporeasc libertatea i
mplinirea uman. Aceasta implic garantarea drepturilor
fundamentale ale omului, a dezvoltrii economice, a justiiei sociale,
a educaiei i serviciilor de sntate. Dificultatea acestei definiii
este faptul c este att de cuprinztoare nct i poate pierde
sensul. Aceasta nu ofer ghidare pentru aciunile practice. Astfel,
statele care promoveaz agenda securitii umane au tins s i
concentreze eforturile pe reducerea pagubelor provocate civililor n
urma conflictelor armate. Cel mai notabil success n acest sens a
fost Convenia de la Ottawa, care interzicea minele terestre.
Securitatea uman implic de asemenea eforturi de a-I pedepsi pe
cei care ncalc drepturile omului, chiar dac aceasta presupune
violarea suveranitii statului. Securitatea uman poate presupune
i utilizarea hard power i a rzboiului pentru a proteja indivizii care
sunt condamnai s sufere din cauza guvernelor opresive. Conceptul
a contribuit la ideile de intervenie umanitar i de responsabilitate
de a proteja, precum i la crearea Curii Penale Internaionale.=