n timp ce punctual central al securitii internaionale a fost, n
general, securitatea statelor, securitatea uman se concentreaz pe indivizi. PRomovat pentru prima oar prin Raportul de Dezvoltare al Programului de Dezvoltare al ONU din 1993, conceptual de securitate uman a fost aplicat imediat dup ce a fost adoptat de ctre o serie de ri vestice, precum Canada sau Norvegia. Principala prevedere este faptul c indivizii, nu statele, ar trebui s fie n centrul ateniei i c securitatea tuturor persoanelor este interconectat. Guvernele opresive, srcia i injustiia pot duce la terrorism, migraie i alte ameninri la adresa securitii internaionale. Securitatea uman reprezint, astfel, protejarea indivizilor de ameninri violente i neviolente. Raportul din 2003 al Comisiei de Securitate Uman definete termenul ca protejarea nucelului vital al tuturor vieilor umane astfel nct s sporeasc libertatea i mplinirea uman. Aceasta implic garantarea drepturilor fundamentale ale omului, a dezvoltrii economice, a justiiei sociale, a educaiei i serviciilor de sntate. Dificultatea acestei definiii este faptul c este att de cuprinztoare nct i poate pierde sensul. Aceasta nu ofer ghidare pentru aciunile practice. Astfel, statele care promoveaz agenda securitii umane au tins s i concentreze eforturile pe reducerea pagubelor provocate civililor n urma conflictelor armate. Cel mai notabil success n acest sens a fost Convenia de la Ottawa, care interzicea minele terestre. Securitatea uman implic de asemenea eforturi de a-I pedepsi pe cei care ncalc drepturile omului, chiar dac aceasta presupune violarea suveranitii statului. Securitatea uman poate presupune i utilizarea hard power i a rzboiului pentru a proteja indivizii care sunt condamnai s sufere din cauza guvernelor opresive. Conceptul a contribuit la ideile de intervenie umanitar i de responsabilitate de a proteja, precum i la crearea Curii Penale Internaionale.=