Sunteți pe pagina 1din 17

La tara

De Martin Crimp
La tara, in zilele noastre
Richard
Corinne
Rebecca
I SCENA
Corinne & Richard
Richard: Ce faci?
Corinne: Decupez ceva.
Richard: Ce decupezi?
Corinne: Nu stiu... Mesteresc ceva. Ce te uiti asa la mine?
Richard: De obicei tu nu decupezi nimic. Tu nu mesteresti de obicei nimic. Acum ce
mesteresti?
Corinne: Ma gandeam sa decupez cateva poze, am putea sa le agatam in jurul leaganului.
Richard: Sunt colorate?
Corinne: Cateva... Altele sunt doar poze
Richard: E o idee buna.
Corinne: Crezi ca e o idee buna. Eu nu stiu daca e o idee buna.
Richard: Ai destula lumina?
Corinne: Lumina mi-e de ajuns. Persoana... doarme? Cand o sa se trezeasca?
Richard: Sa nu-ti strici ochii.
Corinne: Oare mai traieste?
Richard: Sigur ca mai traieste. Ce intrebare mai e si asta?
Corinne: De unde sa stiu eu? Nu stiu daca mai traieste.
Richard: Sigur ca traieste. Doarme.
Corinne: I-ai dat ceva?

Richard: Ce, ca s-o faca?


Corinne: Nu ca s-o faca, ci ca sa-i fie mai usor. E vreo diferenta?
Richard: Nu.
Corinne: In fond, de ce ai adus-o aici? De ce naiba ai adus-o aici?
Richard: Asta-i meseria mea, sa le aduc aici.
Corinne: Cum? In casa noastra? In miez de noapte?
Richard: Da.
Corinne: Chiar asa?
Richard: Da.
Corinne: Meseria ta? Meseria ta e sa aduci o femeie straina in miez de noapte la noi in casa?
Richard: Asa inteleg eu meseria mea.
Corinne: Si ea ce a facut?
Richard: Ti-am spus ce a facut. Bei ceva?
Corinne: Zacea acolo.
Richard: Da. Vrei sa bei ceva?
Corinne: Zacea acolo, pe strada.
Richard: Zacea pe langa drum.
Corinne: Cum? Intinsa? Intinsa pe langa drum? Deci luase ceva la bord.
Richard: Habar n-am. Nu vorbea.
Corinne: Cum? Nu vorbea deloc? Atunci chiar luase zdravan la bord. Nu vreau nimic cu
alcool.
Richard: Iti aduc apa. (el iese, ea decupeaza in continuare)
Corinne: L-ai sunat pe Morris?
Richard: (din off) Ce?
Corinne: L-ai sunat pe Morris? N-ar trebui sa-i spunem si lui?
Richard: (din off) Lui Morris? Mai mult ca sigur ca doarme deja.
Corinne: A, crezi ca s-a culcat?

Richard: (din off) Ce?


Corinne: Eu nici nu pot sa mi-l imaginez pe Morris dormind (ia apa) Mersi. Eu mi-l
imaginez... mereu pe faza. Mereu pe faza. Si nu avea o geanta?
Richard: O ce?
Corinne: O geanta.O poseta. Nu avea nimic...
Richard: O poseta?
Corinne: Da. Poseta. Geanta. Ceva, orice. Nu te mai uita asa, perplex..
Richard: Da, si? Ce? Nu prea era lumina...
Corinne: Daca ar fi avut o poseta... am fi putut sa ne uitam in ea in poseta si am fi putut ...
simplifica lucrurile. N-am mai...
Richard: Cum spuneam: nu prea era lumina. Trebuia in primul rand s-o adun de pe strada, s-o
duc undeva, in siguranta. Poseta nu era sigur ca asta ar simplifica lucrurile dar cred ca poti
sa-ti inchipui ca poseta nu era grija mea cea mai mare.
Corinne: Deci era o poseta.
Richard: Nu stiu daca era vreo poseta pe acolo.
Corinne: Daca era o poseta, atunci ar trebui sa te duci pana acolo. Ar trebui sa te intorci acolo
si sa o cauti.
Richard: Vrei sa ma duc inapoi s-o caut? Daca vrei sa ma duc inapoi s-o caut, atunci ma duc
inapoi si-o caut.
Corinne: Nu, nu vreau sa te duci inapoi si s-o cauti, vreau sa ma saruti.
Richard: Nu vreau sa te sarut. Te-am sarutat deja.
Corinne: Atunci mai saruta-ma o data.
Richard: Nu vreau sa te mai sarut o data.
Corinne: De ce? Nu ma mai iubesti?
Richard: Cum?
Corinne: Nu mai face figura asta. Am intrebat: nu ma mai iubesti?
Richard: Nu vreau sa te sarut. Nu ma simt foarte curat.
Corinne: Atunci du-te si fa un dus. Fa un dus si cand te simti curat,vii inapoi si ma saruti.
Unde te duci?
Richard: Sa fac un dus.
3

(Acelasi loc, cateva minute mai tarziu)


Richard: De ce ai facut asta?
Corinne: E un ceas.
Richard: Stiu ca e un ceas. Da-mi-l , te rog.
Corinne: Tie?
Richard: Da.
Corinne: Vroiam sa pun mana pe el.
Richard: De ce sa pui mana pe el?
Corinne: Sa vad daca e cald. Am dat patura la o parte.
Richard: Trebuia sa ramana acoperita. De ce ai tras patura?
Corinne: Vroiam sa-i vad bratele. Te-ai uitat la bratele ei?
Richard: Nu, nu m-am uitat la bratele ei.
Corinne: Si picioarele ei. Te-ai uitat la fata ei? Nu te-ai uitat deloc la ea? Nu esti curios?
Richard: Vreau sa-mi dai acum ceasul ei. Vreau sa incetezi sa-l mai tii atat de strans. De ce-l
tii atat de strans?
Corinne: Nu-l tin strans, il tin in mana.
Richard: O sa-l strici.
Corinne: E foarte frumos, arata si fazele lunii. (el vrea sa-i ia ceasul, ea il strange din nou in
pumn) Intai trebuie sa ma saruti.
Richard: Te-am sarutat.
Corinne: Atunci trebuie sa ma mai saruti o data. (scoate o poseta/sau rucsac)
Richard: Ce s-a intamplat?
Corinne: Nimic nu s-a intamplat. De unde ai asta?
Richard: De unde o am?
Corinne: Da, de unde o ai? Le am din masina ta. Am gasit-o sub scaunul tau. Dupa cum se
vede, totusi ai luat-o. Nici n-ai fi fost tu, daca n-ai fi luat-o, si acolo era. Hm, hm. Da.
Richard: Ai cautat.
Corinne: Da. Sigur ca am cautat. Am cautat. Sub scaun. Nu numai ca am cautat poseta, dar am
si gasit poseta. Uite poseta. (goleste continutul posetei) Ma simt dintr-o data, ma simt zi, sa-i
4

zic ma simt dintr-o data pierduta. Nu stiu cine esti. Nu stiu ce vrei. Credeam ca te-ai potolit.
Credeam ca esti curat. Dar daca te-ai lasat, atunci ce cauta acele din geanta ei? Ale cui sunt
acele? Sunt ale tale? Te-a platit pentru asta? Cu ce te-a platit? Ea cine e? Ai idee cine e?
Probabil ca nu-i stii nici macar numele.
Richard: S-a urcat in masina mea, nimic mai mult.
Corinne: Inteleg.
Richard: Doar s-a urcat in masina.
Corinne: Inteleg, doar s-a urcat in masina ta.
Richard: Exact.
Corinne: Si de ce?
Richard: De ce? Ca sa se uite la o piatra.
Corinne: Ca sa se uite la o piatra. Deci s-a urcat in masina ta doar ca sa se uite la o piatra. Ce
fel de piatra?
Richard: Habar n-am ce piatra. Si acum pune totul la loc in poseta. Nu pune mana pe lucrurile
ei. N-ai nici un motiv sa pui mana pe lucrurile ei. Doarme. Las-o sa doarma. Maine o sa se
trezeasca si o sa plece. Asta a fost tot.
Corinne: Ce a fost tot?
Richard: Pai asta. Asta e tot ce s-a intamplat. Nu te mai uita asa la mine.
Corinne: Credeam ca te-ai potolit. Credeam ca esti curat. Credeam ca tocmai de asta am
venit aici.
Richard: Pune-i te rog, lucrurile inapoi in sacosa.
Corinne: Morris stie?
Richard: Sigur ca nu stie nimic.
Corinne: Scapa de ea. Du-o la Morris.
Richard: Sigur ca da. Du-o la Morris. Buna seara, Morris, am gasit-o pe fata asta fara
cunostinta pe un drum de tara, dupa care s-a urcat in masina mea si si-a tras in vena o doza de
heroina, si acum as vrea sa aud si parerea ta. Bine ai facut, batrane. Rostogoleste-o pana in
biblioteca si toarna-ti un pahar...
Corinne: Ce drum de tara? Cum adica s-a urcat in masina?
Richard: Gata, o duc la Morris. E-n regula.
Corinne: M-ai mintit. Drumul de tara? M-ai mintit. Ce drum de tara?
5

Richard: Ce stiu eu. Un drum de tara, drumul de tara ca toate drumurile de tara. Era pe harta.
A fost ideea ei. S-a urcat in masina. Si n-o sa ma las acuzat de tine.
Corinne: De ce s-a suit in masina ta? Credeam ca ai gasit-o la marginea drumului, acum spui
ca s-a suit in masina ta si ca mergeati pe un drum de tara. E o complice. Vrei sa spui ca e o
complice de-a ta sau ce? ca tu... Asculta! Ce vrei sa spui de fapt, Richard? Aud? Sa
aduci... persoana asta aici. Sa ma lasi sa caut poseta asta. Sa-mi fac griji pentru tine! Sa
cotrobai ca o idioata pe intuneric pe sub scaunele din masina, in timp ce tu ce faceai?
spalai mirosul?
Richard: Te rog.
Corinne: Dadeai jos mirosul de pe tine, si pe urma ma mai si intrebi ce are a face?
Richard: Ma rog. Asta nu ajuta prea mult.
Corinne: A, nu? Atunci ce ajuta? Sa agati fetiscane? Sa le ademenesti in masina ta? Si sa o iei
pe un drum de tara? Ce?!
Richard: N-a fost nimeni ademenit. Nu mai vorbi asa. Nici nu e vorba de asta. Asculta-ma si
pe mine.
Corinne: Despre ce e vorba atunci? Lamureste-ma.
Richard: Trebuie sa plec. Am intarziat. Am o urgenta.
Corinne: Si daca se trezeste?
Richard: Cum? Nu se trezeste, n-avea tu grija. (pleaca in graba)

SCENA II
Corinne & Rebecca
Rebecca: Ceasul meu e la dumneavoastra?
Corinne: Poftim?
Rebecca: Ceasul meu. Aveam la mana un ceas.
Corinne: Da?
Rebecca: Da, un ceas de aur.
Corinne: Un ceas de aur.
Rebecca: Da, cu bratara de aur. Un ceas de aur cu bratara de aur.
Corinne: E pe masa.
6

Rebecca: De ce va uitati asa?


Corinne: Poftim?
Rebecca: Ma fixati.
Corinne: Noi v-am scos ceasul de la mana. Ne-am gandit, sa nu cumva sa se strice.
Rebecca: A? Noi...?
Corinne: Sotul meu si cu mine.
Rebecca: Sotul meu si cu mine?
Corinne: Unde mergeti?
Rebecca: Pot sa-mi iau un pahar cu apa de acolo?
Corinne: Nu, pe aici.
Rebecca:Da, pe aici.
Corinne: Pe acolo. Trebuie sa aprindeti lumina.
Rebecca: Unde e lumina? Nu vad. Aha, ba da, acum o vad. (apare cu un pahar cu apa...bea)
Ce s-a intamplat cu geanta mea? A cazut totul afara?
Corinne: Da?
Rebecca: Cum au cazut toate astea afara?
Corinne: Au cazut. Da, din pacate, asa a fost...
Rebecca: A fost vreo scena?
Corinne: O scena?
Rebecca: Ce-am facut? M-am dat in spectacol, nu-i asa? Doamne, ce penibil!
Corinne: N-ati facut absolut nimic. Ati dormit. N-a fost nici o scena. Nu e aici.
Rebecca: Cine nu e aici?
Corinne: Sotul meu. Nu e aici.
Rebecca: Adica, sunteti singura.
Corinne: Cum? Da. Nu. A trebuit sa mai iasa o data.
Rebecca: Unde?
Corinne: De ce ma intrebati?

Rebecca: De ce intreb unde e Richard?


Corinne: Da. Stiti cum il cheama?
Rebecca: Il cheama Richard.
Corinne: A trebuit sa iasa la o interventie. In locul colegului sau.
Rebecca: Aveti o scrumiera?
Corinne: Cum? Nu, imi pare rau.
Rebecca: Aveti ceva, ce as putea folosi? Ca scrumiera.
Corinne: Ce anume, o tavita, poate?
Rebecca: Da, o tavita. Sau o farfurioara. Sau o... o tavita, o ceasca, sau o farfurie normala o
farfurie.
Corinne: Nu, n-avem nimic care sa poata fi folosit pe post de scrumiera. Nu avem absolut
nimic care sa poata fi folosit ca scrumiera.
Rebecca: Da, aveti dreptate, e ingrozitor. E ingrozitor sa te trezesti noaptea innebunita dupa
ceva care Dumnezeule mare, de ce suntem atat de innebuniti dupa tot ce ne e mai daunator?
Cafea. Tigari. Sex. (rade incet) O sa iau cutia. Iau cutia si scrumez in ea. Ati trait mereu aici,
nu? La tara.
Corinne: Cum? Nu.
Rebecca: Eu? Eu vin de la oras. Pentru mine, orasul va fi intotdeauna acasa. Eu spun
acasa, de unde sunt eu, pe cand dumneavoastra.... Spuneti si dumneavoastra acasa, de unde
vin eu?
Corinne: Noi traim aici. Aici vor trai si copiii nostri. Asta e pentru noi acasa.
Rebecca: Exact. Da, exact: dumneavoastra si cu copiii dumneavoastra nu aveti unde sa va
intoarceti.
Corinne: Aici e pentru noi acasa. Nu vrem sa ne intoarcem nicaieri. Suntem o familie.
Suntem aici si ramanem aici, pe vecie.
Rebecca: Si asta pentru ce pentru un ideal? Pe vecie. Cum puteti fi atat de sigura?
Corinne: Ce ideal? Nu. Doar ne-am indragostit de, de ...
Rebecca: V-ati indragostit?
Corinne: Da de casa. Nu stiu ce intelegeti dumneavoastra prin ideal.

Rebecca: Da, un ideal bucolic logic. De armonia lucrurilor ... de ordinea lor fireasca. De
lucrarile care se succed peste an, iarna si primavara, vara si toamna, vita de vie, tufele de
rachita ... migdalii.
Corinne: Am venit aici numai ca sa schimbam ceva in viata noastra, sa fim putin mai... poate
suna aiurea... ba da, sa fim putin mai fericiti. Sau, ma rog, sa incercam... sa fim mai fericiti. Si
sa scapam, da, pe vecie, de oras.
Rebecca: Tanjiti dupa fericirea familiala. Orasul ii innebuneste pe oameni.
Corinne: Da.
Rebecca: Am vazut cu ochii mei. Plin de nebuni. Toti prietenii mei.
Corinne: Da.
Rebecca: Nu dorm noptile. Stau treji si asculta zgomotul orasului, nimic altceva.
Corinne: Da.
Rebecca: Si le e o teama ingrozitoare. O teama ingrozitoare sa plece.
Corinne: Stiu. Chiar asa? Da.
Rebecca: Doar sa nu chiar asa doar sa nu cumva sa rateze vreo ocazie, orice ocazie, care
mai mult ca sigur ca nu se va ivi niciodata.
Corinne: Dar noi am facut-o. Am fugit. Si cand mi-a aratat casa...
Rebecca: Am niste prieteni. Ce chestii fac aia, daca ati auzi ce chestii au aia... nu v-ar veni sa
credeti.
Corinne: Mi-a aratat casa casa asta si asta m-a convins.
Rebecca: V-a convins. V-a convins sa va mutati aici.
Corinne: Da. E un lucru bun. E bun. N-a trebuit sa ma convinga.
Rebecca: Zona, paraul, o casa minunata.
Corinne: Da, o casa minunata. De ce nu? Ce vreti de la mine?
Rebecca: Sotul dumneavoastra aproape ca m-a omorat azi noapte. Afara, pe un drum de tara.
Sau nu v-a spus? Mama, mama, ce-a fost. Ce-a mai fost? Credeam ca am murit. Sau nu v-a
spus?
Corinne: V-ati trezit intr-o casa straina. Inteleg ca sunteti putin derutata. E o casa mare. E
miezul noptii. Eu nu va cunosc. Nu stiu ce vreti. Stiu insa ascultati-ma bine stiu ca
siguranta dumneavoastra a fost prima lui grija. Ati inteles? Sotul meu e medic. Nu pot sa
accept, nu putem sa acceptam, sa-l acuzati asa, pur si simplu. Unde va duceti?

Rebecca: Cred ca ar trebui sa plec. Cacat! De ce m-a adus aici. Pentru ca-i lipseste o doaga, a
luat-o razna.
Corinne: Nu puteti pleca. Nu. Nu e nimic...
Rebecca: Unde e jacheta mea?
Corinne: Afara nu e nimic. Nu e nici o ...
Rebecca: Nu pot sa plec?
Corinne: ... nici o lumina. Nimic... Doar camp deschis, nu e nici o lumina sau altce...
Rebecca: Deci nu pot sa plec din casa dumneavoastra?
Corinne: Trebuie mai intai sa stam de vorba.
Rebecca: Am stat de vorba.
Corinne: Vedeti, eu vreau sa fiu sincera cu dumneavoastra, nimic mai mult.
Rebecca: Incercati sa fiti sincera?
Corinne: Va rog, va implor, imi permiteti, sa va implor? Sa va implor sa uitati aceasta
neintelegere, pentru ca sigur a fost o neintelegere. Nu-l cunoasteti. El nu e... Si poate, nu stiu,
poate i-ati transmis vreun semnal, pe care el l-o fi interpretat gresit. Sigur, nu-i o scuza,
bineinteles ca nu, nu. Dar nu cred ca ar fi putut sa vrea sa va faca vreun rau. Nu. Asta, nu. O
fata, o femeie, o tanara, urca in masina unui barbat, pe care nu l-a mai vazut niciodata. Iar
pentru ea este poate... ce stiu eu ce e un joc? E un joc? A gresit fata de dumneavoastra, e clar
ca a gresit, si sunteti furioasa pe el, aveti tot dreptul sa fiti, dar vreau eu sa-mi cer scuze pentru
el. Veti trece peste asta. Pentru dumneavoastra a fost doar o dupa-amiaza, o noapte, si o veti
uita repede. Daca aveti nevoie de ceva, daca... pentru ca eu nu stiu, ce ati putea vrea, de ce ati
avea nevoie, dar daca... aveti nevoie de bani, sau...
Rebecca: Doar o dupa-amiaza...
Corinne: Poftim? Imi pare rau, daca a sunat prea rau...
Rebecca: Ce vreti sa spuneti prin doar o dupa-amiaza? Ce vreti sa spuneti cu - un barbat pe
care nu l-am mai vazut niciodata - ?Chiar nu aveti habar de nimic? Chiar nu stiti absolut
nimic? Si ma mai si luati de sus. Doar o dupa-amiaza? S-a mutat aici la tara , ca sa fie aproape
de mine. Da. Pentru ca tanjea dupa apropierea mea. Era innebunit sa fie aproape de mine. Un
barbat pe care nu l-a mai vazut niciodata? Cum va puteti amagi in halul asta? Si pe urma, va
mai si cereti scuze in numele lui... in propria dumneavoastra casa?
Corinne: As vrea sa plecati.
Rebecca: Sa puneti mana pe lucrurile mele, sa-mi luati lucrurile, sa-mi luati ceasul meu.
Corinne: Am spus ca as vrea sa plecati.
10

Rebecca: Ceasul pe care el mi l-a dat.


Corinne: Afara!
Rebecca: Dar parca mai vroiati sa raman. Credeam ca vroiati sa mai raman, pentru ca eram
atat de derutata.
Corinne: M-am razgandit. Vreau sa plecati. Afara!
Rebecca: Si incotro?
Corinne: De parca mi-ar pasa.
SCENA III
Richard - Rebecca
Richard: Deci n-ai vazut-o pe Corrine?
Rebecca: Pe cine? Pe nevasta-ta? Cum spuneam... M-am trezit. Eram singura. Singura intr-o
casa straina. Mi-era frica. Deci nu, n-am vazut-o pe Corrine.
Richard: N-ai auzit-o umbland prin casa.
Rebecca: N-am auzit pe nimeni umbland. N-am auzit absolut nimic. De ce ar umbla navastata prin casa.
Richard: Daca ar fi treaza. Daca ar fi treaza, ar umbla. Ar bantui.
Rebecca: Pot sa fac un dus? E pe-aici?
Richard: Nu. Nu poti. Imi pare rau, nu poti sa faci dus. Faci zgomot.
Rebecca: Ce zgomot? N-o sa fac nici un zgomot. Dusul tau face zgomot? Ce fel de zgomot?
Richard: Zgomot de dus. De la dus. Zgomotul de la apa care curge.
Rebecca: Fac doar un dus.
Richard: Nu, imi pare rau. Nu. O s-o trezesti pe sotia mea. Eu te rog, doar te rog sa nu
folosesti dusul. Hai. Hai sa mergem.
Rebecca: Mergem? Unde?
Richard: Te duc inapoi.
Rebecca: Nu cred ca ma duci inapoi, nu mai am incredere in tine.
Richard: Sigur ca ai incredere.
Rebecca: De ce as avea? De ce as avea incredere? Doar m-ai lasat in urma.

11

Richard: Te-am lasat in urma, dar nu te-am parasit, si acum te duc inapoi. M-am intors, acum
te intorci si tu.
Rebecca: Dar aici sunt acasa.
Richard: Aici, imi pare rau ca trebuie sa-ti spun, nu esti acasa.
Rebecca: Atunci de ce m-ai adus aici?
Richard: Stii foarte bine de ce te-am adus aici.
Rebecca: Vroiai sa-mi oferi un post? S-o ajut pe nevasta-ta? Ca menajera. Adica eu sa fiu
menajera?
Richard: N-are nevoie de ajutor. E foarte independenta.
Rebecca: Ia-ti o menajera. Reguleaza-ti menajera!
Richard: Dar nu vreau sa regulez o menajera.
Rebecca: Si cam ce ar fi contrariul lui a regula menajera?
Richard: Contrariul lui a regula menajera este a nu regula menajera.
Rebecca: Deci, unde-ai fost?
Richard: La un copil.
Rebecca:A, care s-a imbolnavit?
Richard: Nu, care s-a nascut.
Rebecca: Si l-ai tinut in brate?
Richard: Sigur ca l-am tinut.
Rebecca: Dar mama lui l-a tinut in brate?
Richard: Da.
Rebecca: Plangea?
Richard: Urla. De ce?
Rebecca: Era frumos?
Richard: Lor li se parea frumos.
Rebecca: Parintilor.
Richard: Da, parintilor li se parea frumos. Si mie, de altfel. (ea il strange de mana) Ma doare.
Rebecca: Nu vreau sa te doara.
12

Richard: Am spus ca ma doare.


Rebecca: Cum? Doare?
Richard: Da, doare. Potoleste-te. Ce s-a intamplat?
Rebecca: Zau? Doare?
Richard: Da. Exista limite, dar nu pricepi ca exista limite, cat de mult putem...
Rebecca: Limite?
Richard: Cat de mult putem...limite,da, rational vorbind, noaptea asta, nu pricepi? Cat de
departe putem... cat de departe noi doi... cat de departe putem ajunge ... Adica noaptea asta,
noaptea asta, cand noi doi ...
Rebecca: Eu nu sunt obosita.
Richard: ... cand noi doi, chiar asa, suntem obositi, atat de obositi, ca nu mai putem judeca
foarte clar.
Rebecca: Refuz sa cred asta. Nu exista nici o limita, dincolo de care sa nu putem discuta, ci
doar o limita a sinceritatii. Cat de sinceri putem fi unul cu altul. Eu nu sunt obosita. Eu pot sa
judec.
Richard: Dar eu... Tu ai dormit. Eu am muncit. Am condus masina.
Rebecca: Atunci, spune-mi te rog, dupa parerea ta, despre ce nu avem voie sa vorbim.
Richard: Am muncit. Nu sunt pregatit sa port asemenea discutii acum.
Rebecca: Nu esti pregatit? Spune-mi pur si simplu.
Richard: Ce sa-ti spun?
Rebecca: Spune-mi ce nu poti sa-mi spui, dupa parerea ta.
Richard: Ce sa-ti spun, ceea ce nu adica cum? ceea ce nu pot sa-ti spun? Ce? Trebuia sa te
las sa zaci in drumul ala de cacat.
Rebecca: Sa ma lasi sa zac? Ca si cum as fi fost moarta.
Richard: Asa, da, ca si cum ai fi fost moarta.
Rebecca: stii ca ea crede ca ti-am transmis cine stie ce semnale? Nevasta-ta. Vroia sa se scuze
in numele tau. Nu-i buna asta? M-ai mintit.
Richard: Ai vorbit cu ea.
Rebecca: M-ai mintit. Ce? Da. Sigur ca am vorbit cu ea. Nu-ti mai face griji. A plecat. De
ceva timp chiar. ... Sa nu-mi faci rau.
13

Richard:Nu-ti fac rau.


Rebecca: Atunci nu ma mai fixa.
Richard: Nu te fixez.
Rebecca: Atunci nu ma mai fixa.

SCENA IV
Richard & Corinne
Doua luni mai tarziu
Corinne: Multumesc frumos.
Richard: Iti place?
Corinne:Vorbesti serios? Asta aici. Asta.
Richard: Eu sunt doar medic, eu nu sunt... nu-mi inchipui ca as fi vreun... scriitor.
Corinne: Ce ai scris. E vorba de ce ai scris. Vorbesti serios?
Richard: Da, da, sigur. Sigur ca vorbesc serios, ce am scris acolo.
Corinne: Multumesc frumos.
Richard: E o promisiune.
Corinne: O s-o tii?
Richard: O s-o tin. Stii ca o s-o tin.
Corinne: Ca o sa ramai curat.
Richard: Da, ca o sa raman curat... Ce-i? Ce s-a intamplat?
Corinne: Ei, esti asa de...
Richard: Da? Cum?
Corinne: Asa de grijuliu.
Richard: Si ce inseamna asta?
Corinne: Nu stii ce inseamna?
Richard: Pai spune-mi tu ce inseamna. Eu nu stiu. Habar n-am.
Corinne: Ingrijire. Se numeste ingrijire. Nu ma crezi? Ce te uiti asa la mine? Ce, nu ma crezi?
14

Richard: Nu, mie imi suna doar asa, nu stiu de ce, pentru ca imi suna ca si cum ar avea de-a
face cu sexul.
Corinne: Cu sexul? Nici vorba. N-are nimic de-a face cu sexul.
Richard: Cu sexul platit. Iti ingrijesti amanta.
Corinne: Nu, e cu totul alt sens. Adica atunci cand esti grijuliu. Tu te referi la ingrijire
financiara.
Richard: Asa, ca subventiile.
Corinne: Nu ma refer la ingrijire financiara.
Richard: Dar nu e ceva rau, nu?
Corinne: Ce, sa platesti pentru o partida de sex?
Richard: Ingrijirea. Nu e ceva rau, sa ma ingrijesc.
Corinne: Sa te ingrijesti de cine?
Richard: De tine.
Corinne: Nu stiu.
Richard: Nu stii? Crezi ca nu e bine?
Corinne: Nu stiu. Nu, sigur ca nu.
Richard: Pune ilustratele pe masa.
Corinne: Poftim? Nu, nici prin gand nu-mi trece.
Richard: Ba da, aliniaza-le pe toate. Pune-le pe rand.
Corinne: N-am chef. Ma face sa ma simt asa batrana.
Richard: Dar nu esti batrana.
Corinne: De ce te tot uiti asa la mine?
Richard: Batrana? Nu esti deloc batrana. Ma uit asa la tine, atunci cand ma uit, tocmai pentru
ca nu esti batrana. Inca... inca mai arati ca o fetita.
Corinne: Ce fel de fetita?
Richard: Ca o fetita, nu una anume. Ca o fetita.
Corinne: Dar eu nu vreau sa arat ca o fetita. Ce e, daca eu nici nu vreau sa arat ca o fetita?
Unde te duci?
Richard: Ma aduc sa aduc ceva.
15

Corinne: Nu mai vreau apa.


Richard: Nici nu-ti aduceam apa.
Corinne: Atunci ce? Ce-i asta?
Richard: E pentru tine. Un cadou.
Corinne: n-am nevoie de nici un cadou.
Richard: Ba sigur ca ai. Deschide-l.
Corinne: Multumesc.
Richard: Iti plac?
Corinne: Par foarte scumpi.
Richard: Sunt foarte scumpi. Incalta-i.
Corinne: De unde ai stiut marimea mea?
Richard: N-am stiut-o.
Corinne: Ai luat cu tine un pantof.
Richard: Cum sunt?
Corinne: Nu stiu.
Richard: Comozi?
Corinne: Da, foarte.
Richard: Deci, ce parere ai?
Corinne: Ar trebui sa merg putin cu ei.
Richard: Mergi putin cu ei.
Corinne: Ciudat.
Richard: Ce e ciudat?
Corinne: Sa primesti ceva cadou.
Richard: E normal sa primesti cadouri.
Corinne: Da, serios?
Richard: Sigura ca da. Stii si tu. Iti vin bine. Arati cu totul altfel in ei.
Corinne: Si tu asta vrei.
16

Richard: Ce? Da. Nu. Vreau doar sa fii fericita.


Corinne: Sunt fericita.
Richard: Mai mult nu vreau.
Corinne: Sunt fericita.

17