Sunteți pe pagina 1din 1

Legenda buburuzei,

de E. Jianu
Au iesit ghioceii albi, bnduele galbene i toporaii albatri. Albinele i deretic stupul.
Ca mine or s ias la treab. Mieii zburd pe pajitile abia dezgolite de nea. n ograd,
ginile scurm i cotcodcesc. Toat lumea are treab; nimeni nu st degeaba.
Mngiat de soare, buburuza cea mic i roie a ieit i ea din crpturile scoarei
copacului unde a stat pitit pna atunci. A fcut ochii mari i s-a uitat n jur. Aa cum
sttea pe scoara cenuie a copacului, prea o frma dintr-o piatr preioas roie. Avea i
scprri de rubin cnd vreo raz o mngia pe spate.
Buburuza s-a ntristat.
Ce mic i nensemnat sunt! Toate n jurul meu au un rost, numai eu nu.
Nimeni nu m bag n seam!
Zicnd acestea i-a desfcut larg aripile, lsndu-se purtat de-o boare de vnt. Aa a
ajuns pe prispa unei case, iar de acolo pe mna unui copil care se juca.
Bunicule, s-a bucurat copilul, uite o buburuz. Ce gza micu i drgla, i-o fi
frig Dar de acuma, gata! Nu te mai necji, buburuzo. Am s te nclzesc eu! Si copilul
a ridicat ncetior mna ctre soare i-a mngiat cu drag stropul rou care i nflorea
palma. Apoi a suflat ncetior asupra-i.
Hai du-te, buburuzo! ncalzete-te la soare!
S-a bucurat buburuza. A neles c, mic i nensemnat cum e, are i ea un rost pe lumea
asta. E cea dinti gz care se arat primavara.
E, cum s-ar zice, o vestitoare curajoasa.