Sunteți pe pagina 1din 2

Evolutia prozei in literatura romana

Fiecare epoca istorica a generat schimbari in domeniul curentelor artistice. Literatura, fie
ea expusa in proza sau in versuri, este cu precadere una din cele sapte procedee/maniere
de manifestare artistica, reprezentand astfel o reflexie/oglinda a perioadei pe care o
caracterizeaza. In spatiul romanesc, fiecare generatie de scriitori si-a pus amprenta asupra
domeniului, totalizand ceea ce in prezent noi numim cultura poporului roman.
Desi, cel mai probabil, exista texte literare romane ce preceda Renasterea in Europa,
adevaratul impact l-au avut reprezentantii umanismului tarziu (secolul XVII) in Tarile
Romane, cronicari si carturari ce elaborau studii istorice. Printre acestia se numara Miron
Costin, Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir si Ion Neculce .
Evocarea/Recladirea/Restaurarea componentei greco-romane a ratiunii si a creatiei cat si
centralizarea/venerarea individului si a valorilor sale constituie principalele caracteristici
ale miscarii.
Epoca Luminilor (secolul XVIII) a dat nastere miscarii culturale cunoscute sub numele
de Scoala Ardeleana (membrii au formulat o teza ce demonstra descendenta pur latina a
romanilor). Reprezentanti de vaza au fost : Ioan Budai-Deleanu, Petru Maior, Samuil
Micu si Gheorghe Sincai.
Clasicismul este particularizat de balansul dintre estetism si etica, eroii fiind idealuri de
perfectiune umana. Este un curent omogen (nu prezinta un amalgam de stiluri), verosimil
ce cultiva un caracter moralizator. Ca reactie la acest curent s-a dezvoltat romantismul.
Romantismul este intrepatruns de genuri si specii literare variate, fundamentandu-se pe
imaginatia scriitorului, prin intermediul careia se filtreaza sensibilitatea si fantezia. Eroii
romantici sunt exceptionali, iar trasaturile ce ii definesc sunt vag augmentate. In cadrul
acestui curent este valorificata creatia folclorica (basme culte). Romantismul national a
fost promovat de Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu si Alecu Russo.
Realismul contopeste arta si realitatea, autorul axandu-se pe surprinderea si analizarea
cat mai detaliata a mediului si a personajelor, intr-un plan obiectiv, omniscient. In
creatiile literare realiste este revelata relatia individului cu societatea , subiectele abordate
fiind vadit inspirate de realitatea autohtona. Ioan Slavici, Costache Negruzzi si Liviu
Rebreanu au fost pionieri ai genului.
Intr-o ramura desprinsa de realism, denumita naturalism, nu exista eroi, deoarece
ambientul socio-cultural inabuseste dezvoltarea propice a personalitatii umane. Astfel,
acesta studiaza caracterele alterate de mediile sociale viciate.
Ca reactie la parnasianism (opere ce respecta anumite norme, conventii, rigori) si
naturalism, apare simbolismul, modelat prin sugestie, ce poate da nastere numeroaselor
interpretari. Simbolisti au fost Dimitrie Anghel, Alexandru Macedonski, Ion Minulescu si
George Bacovia.
Pe la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, apare traditionalismul, orientare
literara ce reuneste curente precum semanatorismul, poporanismul, gandirismul si
trairismul. In operele traditionaliste prevaleaza patriotismul si paseismul, evocandu-se
dragostea pentru taranime si respectul pentru istorie, folclor, spiritualitatea romaneasca si
specificul national.
Prin Tudor Arghezi, Lucian Blaga si Ion Barbu se propaga curentul numit modernism, ce
a reprezentat o revolta, o ruptura de valorile trecutului. Negarea, refuzul frumosului si al

perfectiunii, originalitatea si tendintele de a soca au fost doar cateva din elementele


definitorii ale acestei miscari.
Modernismul extrem (avangarda) a lansat dadaismul (initiat de Tristan Tzara),
futurismul, suprarealismul, cubismul, constructivismul si integralismul. Cultura romana a
preluat partial aceste orientari, fapt atestat de operele scriitorilor precum Ilarie Voronca si
Gellu Naum.
Neomodermismul s-a manifestat in deceniile 60-70, pe fundalul unei relaxari a
regimului politic comunist. Noua generatie de poeti reintroduce perspectiva lirica a
modernismului interbelic: metafore inedite, bazate pe jocul concret-abstract, cuvinte ce
redobandesc forta de a sugera sentimente, trairi. Marin Sorescu, Ana Blandiana si Ioan
Alexandru Bratescu-Voinesti se numara printre icoanele generatiei 60.
Exponentii generatiei optzeciste (postmodernism ; Mircea Cartarescu, Florin Iaru, Ion
Stratan, Traian T. Cosovei), membri ai Cenaclului de Luni al lui Nicolae Manolescu,
sunt scriitori tineri, marginalizati social ( generatia in blugi ). Ei realizeaza o paralela
intre conventiile trecutului si cele ale prezentului, constienti fiind ca totul a fost scris,
construindu-si creatia in jurul citatelor ironice, a parodierii modelelor arhaice si a
dialogurilor intertextuale.