Cntarea n caden a frunzelor, ce freme, Nscur-acolo-n mine optiri de-un ginga dor. Da! Da! A fi ferice de-a fi nc o dat n patria-mi iubit, n locul meu natal, S pot a binezice cu mintea-nflcrat Visrile juniei, visri de-un ideal. Chiar moartea, ce rspnde teroare-n omenire, Prin vinele vibrnde gheoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme n dulce linitire, n visuri fericite m-ar duce ctre nori.