Clasificarea actelor administrative

Un prim criteriu subiectul de drept de la care actul emana, in functie

de care identificam:
a. acte administrative care emana de la autoritati publice, altele decat cele
administrative;
b. acte administrative care emana de la autoritatile administrative;
c. acte care emana de la structuri private autorizate sa presteze anumite servicii
publice;
Un al doilea criteriu intinderea efectelor juridice pe care actul le
produce:
a. acte cu caracter normativ care produc efecte general obligatorii
b. acte administrative individuale produc efecte fata de un subiect determinat de
drept
c. acte administrative interne
Cele individuale se impart in:
a. acte administrative prin care se confera drepturi si obligatii unor subiecte
determinate de drept (o autorizatie de construire)
b. acte prin care se confera un statut personal (un permis de conducere)
c. acte prin care se instituie anumite forme ale constrangerii administrative; (process
verbal contraventional).
Regimul juridic al actelor administrative - evoca acele conditii de fond si
de forma care particularizeaza actul administrativ in raport cu alte institutii juridice.
Legalitatea elementul central al regimului juridic al actului administrativ,
conformitatea actului cu legea in acceptiunea lato sensu a termenului. Izvoarele
se regasesc in Constitutie - art.1 (5) + art. 16 rezulta ca nimeni nu este mai presus
de lege.
Legalitatea a fost analizata in mod diferit in raporturile sale cu oportunitatea,
in doctrina postbelica si anume:
1. scoala de la Cluj a considerat ca legalitatea si oportunitatea sunt conditii
distincte de validitate a unui act administrativ, iar judecatorul are
competenta sa se pronunte doar asupra aspectelor de legalitate, nu si
aspura oportunitatii actului.
2. scoala de la Bucuresti a considerat ca legalitatea include toate conditiile de
validitate ale unui act, inclusiv pe considerente de oportunitate ale unui act.
Oportunitatea evoca acea caracteristica a actului de a satisfice nevoi sociale
determinate prin raportare la un timp, la o zona, la cutume etc. Ea este legata de
puterea discretionara a administratiei publice. sintagma care evoca libertatea de
care dispune organul adminstrativ de a alege dintre mai multe solutii legale, pe cea
care corespunde in cea mai mare masura interesului public dintr-un timp si loc
determinate. Sub acest aspect, un act poate fi legal fara a a fi insa oportun.

In litera si spiritul legii fundamentale si in conformitate cu jurisprudenta

instantelor europene, trebuie recunoascuta puterii judecatoresti competenta de a se
pronunta atat asupra aspectelor de legalitate, cat si asupra celor de oportunitate.
Conditiile generale de legalitate a unui act administrativ sunt:
a. conformitatea actului cu Constitutia, legile si ordonantele Guvernului,
hotararile si toate celelalte acte obligatorii pentru organul de la care emana
b. actul sa fie emis de organul competent si in limitele competentei sale,
depasirea limitelor determinand excesul de putere asupra caruia se
pronunta puterea judecatoreasca.
c. actul administrative sa aiba forma prevazuta de lege si sa respecte
procedura privind emiterea sau adoptarea lui.
Forma actului administrativ ca regula generala, forma scrisa, el
deosebindu-se, astfel, de actele de drept privat, care sunt supuse principiului
consensualismului. In anumite cazuri, expres prevazute de lege, actul poate sa
imbrace si forma orala, cum ar fi situatia prevazuta de art. 7 din OG 2/2002 privind
contraventiile, potrivit caruia avertismentul, care este o sanctiune contraventionala
cu caracter moral, presupune o manifestare de vointa din partea organului
administrativ, poate sa imbrace si forma orala. Necesitatea formei scrise a actului
administrativ este impusa si de modalitatile prin care acesta este adus la cunostinta
celor care cad sub incidenta lui, prin publicare sau comunicare. De forma scrisa a
actului administrativ se leaga si alte conditii, cum ar fi:
a. limba in care este scris actul potrivit art. 13 Constitutie limba
romana: poate fi vorba si despre limba minoritatilor nationale care au o
pondere seminificativa intr-o unitate administrative-teritoriala, carora art.
120 (2) si legea 215/2001 le recunoaste dreptul de a se adresa
administratiei publice locale si serviciilor deconcentrate in limba lor natala.
b. motivarea actului care evoca cerinta de a se arata in continutul actului
argumentele de fapt si de drept, care au determinat un organ administrativ
sa procedeze la adoptarea sau emiterea lui. In mod traditional, motivarea
este specifica puterii judecatoresti si organelor administrativ-jurisdictionale,
care sunt anumite autoritati publice investite prin lege cu solutionarea unor
litigii care au aparut in sfera administratiei publice. Art. 21 (4) se
recunoaste existenta jurisdictiilor speciale administrative, insa se
proclama caracterul lor facultativ si gratuit. Activitatea jurisdictiilor
administrative are la baza principii asemanatoare activitatii judecatoresti
(contradictorialitatea, independenta organului, recunoasterea dreptului la
pronuntare si pronuntarea unei hotarari judecatoresti motivate in fapt si
drept. Nevoia motivarii actului administrativ este sustinuta prin raportare la
dreptul UE. unde motivarea este obligatorie pentru orice tip de act,
considerandu-se inclusiv la nivelul sistemelor de drept ca ea reprezinta o
garantie a legalitatii actului. Ea a devenit o prevdere de rang constitutional
art 115 (4) - care indrituieste Guvernul. pe de o parte, sa adopte OUG in
situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, iar, pe de
alta parte, il obliga sa motiveze urgenta.

Alte reguli cu privire la forma scrisa a actelor administrative sunt prevazute de

legi, generale sau speciale, cum ar fi legea nr. 24/2000.
Forma scrisa
considerente:

actului

este

necesara

pentru

urmatoarele

a. pentru a se cunoaste exact continutul actului

b. pentru a putea fi executat si respectat intocmai de cei care cad sub
incidenta actului
c. pentru a constitui mijloc de proba intr-un eventual litigiu
d. pentru a se verifica legalitatea actului si a se sanctiona cei vinovati de
caracterul sau nelegal
e. pentru a se realiza rolul educative al administratiei
Procedura de emitere (in cazul organelor unipersonale) sau adoptare
(colegiale):
Din punct de vedere al momentului in care intervin, operatiunile procedurale care
insotesc un act administrativ pot sa fie anterioare, concomitente sau ulterioare
emiterii sau adoptarii aactului.
Formele anterioare sunt evocate in doctrina, mai ales in cea interbelica,
prin sintagna antepremaergatoare sau pregatitoare. Ele nu sunt acte juridice, ci
operatiuni administrative care conditioneaza legalitatea unui act administrativ.
Imbraca forme diferite, respectiv proiecte, referate, sinteze, propuneri etc, multe
fiind reglementate de diferite acte normative, cum ar fi Legea 24/2000. legea
52/2003. Dintre acestea, probleme deosebite pun si sunt teoretizate ca atare avizul
si acordul prealabil (cocomitent sau ulterior).
Avizul reprezinta opinia unui organ public cu privire la emiterea sau adoptarea
unui act administrativ de catre un alt organ. Exista trei tipuri de avize:
a. avizul facultativ nu este obligatoriu sa fie solicitat si nici respectat daca
s-a solicitat si obtinut;
b. avizul consultativ este obligatoriu sa fie obtinut, dar nu este obligatorie
respectarea lui art 146 lit. h) CCR da aviz consultativ pentru propunerea
de suspendare din functie a presedintelui Romaniei.
c. aviz conform care este obligatoriu sa fie si obtinut si respectat.
Un alt text care consacra avizul este art. 117 (2) Guvernul si ministerele cu
avizul Curtii de Conturi pot infiinta organe de specialitate in subordinea lor, in
conditile in care legea le recunoaste o asemenea competenta. Avizul nu este act
administrativ, indiferent de forma lui, nu produce efecte juridice prin el insusi si nu
poate fac eobiectul unei actiuni in cintenciosul administrativ, ca si alte forme
procedurale intalnite in procedura de emitere sau adoptare a unui act administrativ.
Ele nu pot forma obiectul unei actiuni in contenciosul administrativ, insa legalitatea
lor poate sa fie cercetata odata cu legalitatea actului la baza caruia s-au aflat. In
cazul avizului conform, ca si al acordului prealabil, ia nastere actul administrativ
complex care este rodul manifestarii de vointa a doua organe, unul de la care
emana avizul si cel de la care emana actul. In acest caz, in justitie, vor sta atat
autorul actului, cat si cel al avizului.

Acordul este consimtamantul pe care un organ public il da cu privire la

emiterea unui act administrativ de catre un alt organ public. Acordul nu obliga la
emiterea actului, ci doar permite acest lucru. Desi conditioneaza legalitatea actului
la baza caruia se afla, el numai acopera viciile de legalitate ale actului pe care il
vizeaza. Nefiind act administrativ, nu poate forma obiectul unei actiuni in
contenciosul administrativ, in mod distinct, ci doar impreuna cu actul pe care il
vizeaza.
Forme procedurale concomitente:
Cvorumul majoritatea ceruta de lege pentru intrunirea valabila a organului
colegial 50 + 1 din nr. membrilor organului colegial.
Majoritate ceruta pentru adoptarea actului:
a.

simpla 50 +1 din nr. membrilor prezenti art 76 (2) legile ordinare si

hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare
camera.
b. absoluta majoritatea membrilor organului colegial legile organice si
Regulamentele Camerelor.
c. calificata 2/3 art 48
Alte forme:
a.
b.
c.
d.

semnarea si contrasemnarea actului art. 108 (4)

incheierea unor procese verbale/minute de sedinta
inregistrarea lucrarilor unui organ colegial
motivarea

Forme ulterioare:
1. Comunicarea modalitatea de aducere la cunostinta a actului administrativ
individual, exceptie facand situatia in care legea prevede publicarea si
pentru acesta art. 100 si art. 108
2. Publicarea modalitatea de aducere la cunostinta a actelor normative
3. Ratificarea art 11
4. Confirmarea semnifica intarirea continutului unui act juridic, in conditiile
in care asupra lui planeaza suspiciunea ilegalitatii.