Mix-ul de marketing

Conceptul de marketing mix are la baza ideea antrenarii resurselor in

combinatii diferite, dar coordonat, astfel incat sa permita organizatiei realizarea unui
contact eficient cu piata. Dar continutul particular al mix-ului de marketing se
evidentiaza nu prin intermediul eforturilor antrenate ci prin instrumentele pe care
organizatia le utilizeaza in contactele sale cu piata. Deciziile coerente si bine
fundamentate in ceea ce priveste cantitatea, calitatea, ordinea, selectia, combinatia
elementelor din cadrul mix-ului de marketing sunt esentiale pentru eficienta activitatii.
Prin instrumente de marketing se inteleg acele instrumente variabile cu care
se poate actiona sau reactiona pe piata in scopul atingerii obiectivelor stabilite varianta clasica cuprinde cele patru elemente: Produs, Pret, distributie - Pozitie in
lant, Promovare.
In domeniul serviciilor, mix-ul de marketing traditional poate fi completat cu
inca trei elemente: personal, proces, aspectele intangibile ale serviciilor.
Dincolo de aceste aspecte, se pot sublinia urmatoarele concluzii in ceea ce
priveste dezvoltarea mix-ului de marketing:

Pozitia si ordinea de importanta a elementelor mix-ului variaza in

functie de conditiile concrete ale implementarii acestuia, de specificul
obiectivelor si strategiilor alese a fi dezvoltate;
Mix-ul de marketing nu contine in mod obligatoriu ansamblul celor patru
componente ale sale;
Cerinta de baza a realismului mix-ului de marketing o constituie
judicioasa corelare a elementelor sale; in acest sens, trebuie riguros
analizate si programate raporturile dintre instrumentele de marketing
structurate in raporturi functionale, temporale si ierarhice;
Stabilirea compozitiei mix-ului de marketing si a submix-urilor de
produs, pret, distributie, comunicare trebuie sa aiba in permanenta in
vedere optimizarea eforturilor de marketing deci sa se raporteze
criteriului eficientei economice.

Politica de produs este cea mai importanta componenta a mix-ului de

marketing bancar din Alpha Bank Produsele si serviciile bancii reprezinta principala
cale de comunicare dintre organizatia financiara si segmentele sale de piata.
Practic, definirea portofoliului de produse si servicii ale bancii este sinonima cu

pozitionarea institutiei financiar-bancare pe piata. Pretul este corelat in mod direct cu

produsul, fiind unul din elementele acorporale ale produsului.
Aceste doua componente ale mix-ului de marketing sunt tratate impreuna
datorita specificitatii domeniului bancar, unde cele doua variabile sunt indisolubile.
Politica de marketing, in ceea ce priveste pretul si produsul se va subscrie
urmatoarelor obiective:

Atragerea cat mai multor clienti din segmentele tinta;

Cresterea consumului pe piata actuala prin cresterea vanzarilor
incrucisate;
Dezvoltarea de noi produse ce se vor adresa clientilor concurentei;
Stabilirea unui nivel al preturilor care sa asigure optimizarea
indicatorilor financiari ce caracterizeaza activitatea bancii si implicit, un
nivel de profitabilitate superior;
Reducerea costurilor pentru prestarea unor servicii similare cu cele
oferite de concurenta;
Sustinerea unui standard (reflectat si in pret) in calitatea serviciilor
prestate de banca.

Politica de produs

Cea mai importanta componenta a mix-ului de marketing bancar, denumita de

unii specialisti "samburele" marketing-ului, este politica de produs. Aceasta
presupune mentinerea / imbunatatirea produselor existente dar si crearea de noi
produse in functie de:

nevoile consumatorilor, fie ca ei sunt individuali sau organizationali;

clientela (accent deosebit pus pe segmentare);
necesitatea permanenta de a-si adapta portofoliul la noile tehnologii in
domeniu.

Problema cercetarii nevoilor clientilor Alpha bank este deosebit de complexa

si eminamente decisiva in construirea unui profil cat mai corect al bancii, in
concordanta cu ceea ce se cere pe piata. Astfel, tendinta clientilor individuali
(persoane fizice) este de a solicita produse si servicii bancare care sa raspunda
necesitatii operatiunilor curente, nevoii de lichiditate (prin oferirea de produse
precum cec-uri, card-uri), precautiei (bonuri de casa), constituirii patrimoniului
(gestionarea portofoliului clientilor), nevoii de trezorerie (credite personale) sau
nevoii de finantare pe termen lung.

Clientii institutionali (corporativi) pretind din partea bancii tranzactii cat mai
rapide si mai sigure, finantare la termen, gestiunea valorilor mobiliare sau
consultanta financiar-bancara in privinta utilizarii anumitor produse in functie de faza
de dezvoltare a companiei.
Principalele caracteristici definitorii ale produselor bancii, care le
particularizeaza de produsele clasice oferite de societatile industriale sau
comerciale, sunt urmatoarele:

produsele bancii sunt caracterizate printr-un inalt grad de

personalizare fata de clientul caruia i se adreseaza;
produsele bancii sunt produse imateriale care se apropie mult de
prestarile de servicii;
produsele bancii se deosebesc intre ele doar prin calitati
intrinseci (usurinta de operare, rentabilitate, flexibilitate), pe cand
produsele comerciale in special prin calitati fizice (design, culoare,
ambalaj etc.);
produsele bancii sunt caracterizate prin uzura morala foarte lenta, faza
de declin din ciclul de viata al unui produs bancar avand durata cea
mai lunga;
produsele bancii sunt puternic conditionate de cadrul legal.

Clientii reprezinta principala sursa de informatii pentru dezvoltarea de noi

produse. Prin intermediul chestionarelor (cercetarilor de piata) banca "identifica"
principalele nevoi ale clientilor. De asemenea, banca multinationala, pe baza knowhow-ului adus de actionari, dezvolta produse care au avut succes si pe alte piete, in
functie de gradul de maturitate al pietelor respective.
In ceea ce priveste politica de produs, pionieratul in lansarea de noi produse
confera un avantaj semnificativ fata de competitori. Produsele si serviciile bancii pot
fi oferite clientilor individuali sau organizationali alaturi de alte produse financiare.
pietei.
In perioada anilor '90 competitia de pe piata bancara de retail se concentra pe
oferirea unor dobanzi foarte mari la depozite, profitabilitatea (indicatorul de baza al
activitatii economice) nefiind una dintre prioritati. In prezent abordarea este diferita,
institutiile urmarind fidelizarea clientelei. Programele de fidelizare presupun eforturi
pe termen lung si depind nu numai de nivelul serviciului oferit constant clientului ci si
de compatibilitatea portofoliului de produse cu nevoile financiare ale acestuia.
Deseori bancile construiesc un produs "locomotiva" (ex.: o dobanda competitiva) pe
care-l folosesc pentru atragerea clientilor in banca, construind mai departe relatia cu
acestia prin oferirea celorlalte produse si servicii ale bancii.

Politica de pret

Pretul este singura variabila a mix-ului de marketing care produce venituri,

toate celelalte variabile generand doar cheltuieli. Continutul politicii de pret in cazul
serviciilor difera mai ales datorita participarii clientului la prestarea serviciilor. In
stabilirea pretului (fie ca reprezinta tarif, comision saudobanda), alaturi de costurile
specifice, trebuie luate in considerare si o serie de elemente pe care consumatorul le
are in vedere atunci cand apeleaza la un anumit serviciu si pe care le asociaza
acestuia.
Elementele sunt generate de intangibilitatea serviciilor si exprima in general
contributia proprie a consumatorului la prestarea serviciului. Dintre acestea se
detaseaza:

Timpul petrecut pentru a-si satisface nevoile financiar-bancare;

Efectele senzoriale (zgomote, frig, caldura etc.), asociate spatiului in
care i se ofera serviciile;
Costuri "psihice": teama , incertitudine, ce insotesc procesul de
consum;
Eforturi fizice - deplasari, intocmirea documentatiei.

Rolul psihologic al pretului este mai mare in cazul serviciilor decat in cel al
bunurilor materiale deoarece el reprezinta singurul indicator al calitatii serviciilor
atunci cand alti indicatori specifici lipsesc.
In cazul politicii de pret Alpha Bank trebuie sa urmareasca atingerea, in
general, a cel putin doua obiective prioritare:

Ameliorarea marjei beneficiilor obtinute din administrarea portofoliului

de produse si servicii bancare;
Modificarea comportamentului clientilor si orientarea acestora catre
produsele ce asigura bancii maximizarea rezultatelor financiare si de
piata.

Politica de pret are un rol limitativ intre componentele mix-ului de marketing in

banci. Se refera in special la tarifarea diferitelor servicii bancare si la costul creditelor
acordate de catre institutie. Pretul" serviciilor nu are un rol important in pozitionare
pe piata a unei banci, asa cum se intampla in cazul produselor altor tipuri de
companii. Restrictivitatea sau accesibilitatea unei banci nu inseamna, automat si o
ierarhizare a calitatii serviciilor oferite de aceasta .

Insa optiunea de rata fixa /variabila a dobanzii curente reprezinta clauza de

negociere intre client si banca, in scopul determinarii juste a cheltuielilor financiare
aferente finantarii solicitate.
In cadrul politicii de pret, exista servicii pentru care preturile sunt stabilite la
nivelul centralei bancii si nu constituie element de negociere si servicii pentru care
preturile se negociaza in mod direct cu clientii.
Pentru clientii corporationali care consuma o multitudine de produse si servicii
bancare (spre exemplu: carduri de salarii pentru angajati, credit de investitii pentru
retehnologizare, credit pentru capital de lucru) se stabilesc preturi unice pentru
fiecare dintre produsele bancare solicitate.
Aceste preturi se calculeaza in functie de rentabilitatea relatiei bancii cu
clientul respectiv. In general, evaluarea financiara a unei relatii cu un client are la
baza: veniturile obtinute de banca din serviciile oferite, marja obtinuta din activitatea
de creditare, marja obtinuta din activitatea de economisire (depozite).
Datorita Internetului si a noilor tehnologii care stau la baza unor servicii
bancare, se creeaza noi mecanisme de stabilire a preturilor. Clientii bancii pot sa
obtina foarte rapid oferte comparative de pret de la mai multe banci (spre exemplu
calculatoarele: pentru ratele de dobanda la creditele ipotecare oferite persoanelor
fizice). Astfel nu mai este necesar consum de timp si de energie pentru a face o
prima selectie de oferte.
O politica eficienta de pret permite bancii sa atraga clientii spre produsele
bancare profitabile, carora ulterior le pot fi atasate si alte servicii bancare.

Politica de Distributie

In cadrul mix-ului de marketing un rol important il are politica de distributie

deoarece nueste suficient ca produsele si serviciile sa fie competitive ci ele trebuie
distribuite corespunzator catre grupurile tinta.
In domeniul politicii de distributie Alpha Bank urmareste, in principal :

Distribuirea spatiala a serviciilor financiare acelor categorii de public ce

fac parte din segmentul tinta ( spre exemplu prezenta bancii in centrele
comerciale, in aeroporturi etc.);
Implementarea sistemului informatic care poate contribui la distribuirea
informatiilor despre clienti precum si a celorlalte informatii interne
necesare unei bune desfasurari a activitatii;

Canalele de distributie sunt grupuri de organizatii interdependente

implicate in procesul de punere la dispozitie a unui produs sau
serviciu, in vederea utilizarii sau consumului acestuia.
Caracteristicile de intangibilitate si inseparabilitate ale serviciilor
afecteaza destul de puternic continutul distributiei si prin urmare
deciziile strategice in acest domeniu.

Politica de distributie sau comercializarea produselor si serviciilor bancare

presupune:

Crearea sau extinderea retelei si amplasarea nodurilor acesteia in zone

apropiate de centrele de comert (vad), pe baza unor analize de
rentabilitate
Standardizarea in amenajari
Restructurarea retelei atat sub aspect cantitativ cat si calitativ,
cresterea sau scaderea numarului agentilor facandu-se pe aceleasi
criterii ale eficientei.

Este esentiala pentru organizatie definirea precisa a segmentelor tinta intr-o

faza primara a procesului de extindere pentru ca dezvoltarea si distributia unui
serviciu fara o conceptie clara asupra viitorului consumator poate fi o formula spre
esec.
In domeniul bancar, orientarea catre client se realizeaza prin distributie, care
asigura personalizarea produsului sau serviciului bancar si sustinerea avantajului
competitiv.
Distributia produselor si serviciilor financiare permite mai multe variante
(lungimea canalului de distributie):

Folosirea canalelor de distributie directe - agentiile care au avantajul

mentinerii unor
costuri operationale mai reduse si al eficientizarii activitatii;
"Vanzarea" prin intermediul canalelor indirecte (cum ar fi electronic
banking, call centre)

Alegerea uneia si/sau a celeilalte este sinonima cu constituirea canalului de

distributie. Adaptarea serviciilor bancare in functie de necesitatile "potentialilor
clienti" reprezinta una dintre cele mai importante provocari ale bancii. Rentabilitatea
globala a activitatii bancare reflecta faptul ca mai putin de 20% din clienti aduc
aproximativ 50% dintre profiturile totale si contribuie aproape in totalitate la
rentabilitatea globala. 50% dintre clienti au o contributie negativa la profiturile bancii,
in principal datorita canalelor de distributie si nivelului serviciilor oferite, precum si
calitatii clientului.

Comportamentul clientilor in functie de canalele de distributie este variabil: de

cele mai multe ori, segmentele cu potentialul cel mai scazut prefera canalele de
distributie cu costurile reale cele mai ridicate (spre exemplu agentiile). Segmentele
de clienti cu potential ridicat prefera canalele de distributie alternativa (7 zile din 7,
24 de ore din 24, facilitati de tranzactionare la distanta, servicii prin Internet). Insa
cea mai mare parte a clientilor au comportamente mixte de cumparare si utilizeaza
atat agentiile cat si celelalte canale de distributie.
In ceea ce priveste politica de distributie, banca trebuie:

sa favorizeze utilizarea canalelor de distributie cele mai ieftine (telefon,

Internet,etc.);
sa reduca volumul solicitarilor cu valoare adaugata mica in cadrul
agentiilor pentru a utiliza timpul personalului pentru oferirea de servicii
de consiliere;
sa optimizeze permanent canalele de distributie.

Redefinirea atributiilor agentiilor implica modelarea rolului canalelor de

distributie si al personalului in functie de valoarea adaugata pentru diferitele
segmente de clientela:

crearea unei platforme de servicii pentru operatiuni si pentru serviciile

post vanzare;
diferentierea ofertei si atragerea clientelei prin tarifare diferita;
sisteme de informatii care sa permita realizarea operatiunilor pentru
clienti in timp real.

Se pot defini astfel trei niveluri de servicii, ce corespund nevoilor si

potentialului diferitelor segmente de clientela:

Nivelul de baza: un serviciu minim;

Nivelul intermediar: un serviciu de baza de calitate ridicata (o oferta de
produse si servicii simplificata si standardizata, o abordare de calitate a
relatiei cu clientul, actiuni de marketing direct, un responsabil din cadrul
agentiei disponibil pentru intrebarile clientului;
Nivelul superior: serviciu preferential (consiliere dedicata unui segment
restrans de clienti, planificare financiara, programe de fidelizare,
programe de comunicare specializate, tarifare personalizata).

Pentru a crea niveluri diferite de servicii banca trebuie sa-si mobilizeze

resursele, sa-si redefineasca functiile, sa-si adapteze instrumentele de marketing:
marketing direct pentru segmentul de retail si marketing personalizat pentru clientii
"preferentiali" .
Datorita rolului important pe care il au agentiile in activitatea de marketing a
bancii se fac eforturi financiare semnificative pentru gestionarea eficienta a retelei de

agentii, pentru remodelarea activitatii si a spatiului de interactiune cu clientii. Pe baza

studierii modalitatilor optime de oferire a serviciilor bancare, a utilizarii tehnologiilor
moderne s-au creat agentii model pe care institutiile bancare le utilizeaza in
dezvoltarea retelei de distributie. Acestea au in vedere optimizarea spatiului existent
prin minimizarea spatiului administrativ si dezvoltarea spatiului de informare a
clientilor si de desfasurare a activitatii de vanzare.
Diversificarea produselor si serviciilor bancare, cresterea nevoilor
consumatorilor, progresul tehnologic au determinat modificari in cadrul structurii de
distributie a bancii, specializarea in furnizarea anumitor servicii. Astfel s-au dezvoltat
retele ce permit acces non stop la servicii bancare.
In ultimii ani se remarca dezvoltarea serviciilor la distanta (electronic banking,
telephone banking, mobile banking). In Romania o tendinta actuala este
implementarea birourilor telefonice (call centers), care reprezinta un canal de
distributie a informatiilor catre clienti dar si un canal prin care clientii pot opta pentru
produse sau pot efectua tranzactii curente.

Politica de Comunicatie

Politica de comunicatie (promovare) presupune stabilirea continutului

acesteia ca si a mijloacelor de infaptuire a politicii de comunicatie a bancii. In ceea
ce priveste continutul comunicatiei acesta se va adresa in mod diferit in functie de
categoria de client la care trebuie sa ajunga informatia. Domeniul bancar se
'confrunta' cu doua mari categorii de clienti:

1. clienti interni - reprezentati de salariatii bancii (primii consumatori

fideli);
2. clienti externi - partenerii de afaceri, actionarii, furnizorii, concurenta.

Comunicatia interna, corespunzatoare primei categorii de public, trebuie sa

asigure buna circulatie a cantitatii si calitatii informatiilor intre salariati in interiorul
bancii (obiectivele acesteia, mijloacele de atingere a acestora, punctele slabe si cele
forte ale institutiei) ca si crearea sentimentului apartenentei acestora la grup si
participarea lor la impartirea succesului.
Comunicatia externa se adreseaza celei de-a doua categorii de public, trebuie
sa confere bancii o imagine sigura, unica si coerenta.

In cadrul bancii ponderea numerica a clientilor externi - (corporatii) este foarte

mica, dar ponderea derulata de acestea este semnificativa. Modul de abordare a
categoriilor de clienti este diferit pentru fiecare in parte. Cand clientul este o
corporatie, banca nu mai comunica cu acesta prin afise, pliante sau spoturi TV.
Marketingul inseamna, in acest caz, intalniri ale unor echipe de specialisti sau ale
top managementului cu echipa de decizie ce reprezinta clientul.
In ceea ce priveste clientii mici, piata bancara romaneasca se caracterizeaza
printr-un grad relativ redus de educatie bancara. IMM-urile nu cunosc pe deplin
beneficiile utilizarii serviciilor bancare si datorita comunicatiei realizate la nivelul
sistemului bancar.
Obiectivele politicii de promovare, derivate din cele de marketing stabilite
anterior, vor urmari :

Popularizarea marcii. si informarea opiniei publice asupra ofertei bancii,

in ceea ce priveste produsele bancare;
Atragerea unui numar cat mai mare de parteneri de afaceri;
Generarea unei atitudini favorabile pe termen lung fata de produsele si
serviciile oferite.

Un program complet de comunicare si promovare cuprinde urmatoarele

etape:
1. identificarea auditoriului;
2. stabilirea obiectivelor comunicarii (informarea auditorului despre
existenta produsului, despre noi utilizari, despre schimbarile de pret,
convingerea, reamintirea);
3. elaborare mesaj;
4. selectarea canalelor de comunicatie;
5. elaborarea mix-ului promotional;
6. evaluarea rezultatelor activitatii promotionale.

Referitor la mijloacele de infaptuire a politicii de comunicatie, banca are la

alegere mai multe instrumente:

Publicitatea: care poate fi indreptata spre banca sau spre produsele

bancii; colectiva (adresandu-se atat clientilor actuali, cat si celor
potentiali) sau individuala (catre un singur client), de notorietate (face
cunoscut numele bancii) sau de marca (cu accent pe dinamismul,
eficacitatea si competenta institutiei);
Sponsorizarea: bine aleasa poate crea o puternica imagine sociala;

Fortele de vanzare: animarea personalului de vanzare prin formarea

sa (orice angajat sa cunoasca la perfectie produsele si serviciile bancii,
obiectivele planului de marketing si mijloacele de a le atinge);
Relatiile Publice: mass-media, organizarea unor evenimente
speciale;
Manifestarile promotionale: participari la manifestari expozitionale,
sponsorizarea;
Utilizarea marcilor.

Comunicarea traditionala de media utilizeaza tehnicile clasice (TV, radio, presa,

publicitate externa) si isi propune:
. sa creasca notorietatea marcii;
. sa informeze publicul tinta asupra programelor dezvoltate de catre banca si a
beneficiilor acestora;
. sa creeze dorinta de apelare la serviciile bancii si sa stimuleze comportamentul de
consum in directia portofoliului bancii.
Componenta netraditionala de media include printre altele pliantele, brosurile de
prezentare, direct mail, merchandising si reprezinta vehiculul prin care banca
individualizeaza si comunica distinct cu categorii de public specifice.
Relatiile publice isi propun:
. sa obtina materiale pozitive de informare corecte si gratuite;
. sa evite aparitia materialelor negative;
. sa mentina fluenta comunicationala din si inspre sediul central al bancii;
. sa mentina o buna comunicare cu partenerii de afaceri, care sa asigure
transparenta si fluenta generand implicit atragerea de noi clienti;
. sa atraga lideri de opinie in promovarea imaginii bancii;
. sa motiveze angajatii.
Banca isi poate crea o identitate corporationala si prin evenimentele pe care
le organizeaza sau sponsorizeaza. Obiectivul final este reprezentat de transferarea
cu succes a identitatii evenimentului sustinut asupra imaginii de marca ca si motiv
convingator aditional pentru care segmentul tinta sa apeleze cu preponderenta si
daca se poate chiar in exclusivitate la serviciile bancii.
O alta componenta importanta a politicii de comunicatie utilizata in sistemul
bancar este reprezentata de promovarea vanzarilor. Institutia bancara doreste astfel

obtinerea notorietatii, cresterea numarului de clienti pentru produsele promovate

precum si cresterea gradului de utilizare a produselor oferite.
Intre politica de comunicatie si celelalte componente ale mix-ului de marketing
exista numeroase interdependente. Pe de o parte, masurile cuprinse in politica de
comunicatie sustin celelalte instrumente ale mix-ului, pe de alta parte si acestea
realizeaza la randul lor o actiune comunicationala. Prin urmare, pentru a se obtine
un impact maxim al comunicarii, trebuie sincronizat eficient intregul mix de
marketing, nu doar mix-ul promotional.
Concluzii
In contextul dinamicii economice actuale, caracterizata de interdependeta
diferitelor piete, de tendintele de globalizare si de cresterea accentuata a
concurentei, fiecare institutie bancara trebuie sa-si orienteze resursele astfel incat sa
beneficieze de oportunitatile din piata si sa creeze valoare pentru actionari.
Hotaratoare pentru succesul bancii pe piata este viziunea de marketing,
concept ce presupune integrarea marketingului ca o stare de spirit, menita sa
orienteze organizatia catre client. Viziunea unitara si eficienta maxima a activitatilor
desfasurate reprezinta eminamente rezultatul orientarii efective a bancilor catre
nevoile reale de consum. Urmand etapele unei politici de marketing clasice, au
fost abordate subiecte ce tin de stabilirea obiectivelor de marketing, fundamentarea
si formularea strategiei de piata si elaborarea mix-ului de marketing specific
domeniului bancar - produs, pret, distributie comunicatie, personal. In plus, lucrarea
a oferit pe langa prezentarea teoretica a conceptelor fundamentale ale marketingului
financiar-bancar o componenta practica a subiectelor abordate, prin exemplificarea
unor actiuni reprezentative ce au contribuit la individualizarea institutiilor bancare.
Dezvoltarea si maturizarea pietei bancare din Romania se va accelera sub
presiunea marilor grupuri financiare internationale, atrase de potentialul regiunii
Europei de Sud-Est. Spre deosebire de pietele bancare din Europa de Vest care au
atins maturitatea, in Romania si in intreaga regiune sud-est europeana exista un
potential de dezvoltare fara precedent a sistemelor bancare in urmatorii 10-20 ani.
Aceasta le da capacitate de actiune marilor grupuri financiare.
Majoritatea bancilor prezente pe piata romaneasca si-au propus cresteri de
un dinamism fara precedent, totalul cotelor de piata anuntate ar duce la un rezultat
de 300 la suta din piata actuala. Mai mult, intre 500 si 700 de noi unitati bancare
teritoriale vor fi deschise in acest an in Romania, in conditiile in care toata reteaua
sistemului bancar numara in prezent numai 3.500-3.600 de unitati.
Doar cele mai mari cinci banci vor rezista ca banci comerciale universale, iar
restul vor trebui sa abordeze o strategie de specializare, de nisa. Masurile de
convergenta dupa aderarea la UE vor produce un impact asupra dezvoltarii
economice si o accelerare a dezvoltarii sistemului bancar, iar maturizarea pietei de

retail va fi mai rapida decat pe pietele din vest, beneficiind de tehnologii de ultima
ora si produse diversificate.
Sistemul bancar din Romania actioneaza cu prioritate pentru a se alinia
regulilor si procedurilor UE, pentru intarirea activitatilor bancare si pentru folosirea
comertului electronic care va mari viteza tranzactiilor financiare si va scadea
costurile interbancare.
Bancile trebuie sa isi imbunatateasca activitatea, inovand mai mult, creand
produse mai bune ceea ce inseamna servicii bancare si nu numai credite bancare,
iar pe masura ce piata va fi saturata, atat ca retea cat si ca produse, bancile vor
trebui sa analizeze serios costurile.
Politica de costuri va insemna volume mari de operatiuni bancare,
productivitate buna si o mai mare eficienta a serviciilor bancare.
Liberalizarea completa a pietei financiare va creste presiunea competitorilor
straini, fapt care va determina bancile romanesti sa reduca dobanzile creditelor si sa
compenseze aceasta prin cresterea volumului tranzactiilor financiare.