Sunteți pe pagina 1din 2

Expresionismul

Cunoaste apogeul in Germania, in 1919.


Este tributar filosofiei lui Nietzsche si Spengler, psihologiei abisale initiate de Freud si continuate
de C.G. Jung.
in literatura romana patrunde prin revista Ostland a minoritatii germane care apare la Sibiu.
Revista de orientare socialist-utopica, isi propune sa critice burghezia, este adepta unui spiritualism
colectivist. Cere literaturii trairi frenetice si iubiri arzatoare, purificatoare.
Poetul cel mai reprezentativ al revistei: Oscar Walter Cizek, graficianul revistei: pictorul Hans Eder.
Odata cu expresionismul putem vorbi despre arta moderna. ii sunt specifice:
- Nevoia de transcendere a fenomenelor.
- Fascinatia cosmicului, a ilimitatului.
- Nevoia de esentializare, de abstractizare.
- Frenezia nietzscheana redusa mai ales la senzatii, la senzorial. Expresia acestei frenezii o
constituie dimensiunea dionysiaca.
- Depersonalizarea eroilor literari, tendinta crearii unor personaje himerice, chinuite de viziuni
interioare, de extaze mistice. Apar profetii impatimiti de credinta care predica in pustiu.
- Literatura este expresia revoltei impotriva unei societati care l-a ucis pe Dumnezeu, dar in acelasi
timp l-a uitat si pe om.
- Aspectul mistic al poeziei expresioniste este coplesitor, avandu-l ca model pe Rilke.
- Sufletul poetului se razvrateste impotriva unei societati tehniciste, alienate, traieste fascinatia
revenirii la centru, intoarcerii la originar, la esente. Se cufunda in psihologia abisala, traieste nevoia
dezmarginirii de trup, contopirea cu substanta cosmica.
- ii este specifica preluarea miturilor intr-o maniera proprie, chiar inventarea unor mituri.
- Nu exista o estetica expresionista, miscarea este deschisa. Se incearca o decorsetare totala de
tiparele prozodice.
- Artistii expresionisti impun forme originale, inventeaza linii, contururi, dimensiuni, sunt niste
demiurgi care concureaza natura. De aici, pana la arta nonfigurativa este foarte putin. Gasim aceste
trasaturi in opera lui Brancusi care isi propune sa esentializeze motivele mitice romanesti.
in pictura expresionista modelele sunt Kandinsky si Barlach. Temele, motivele acestei picturi sunt
sentimentele exacerbate, groaza, spaima, nebunia.
in literatura romana, cei mai importanti poeti expresionisti sunt LUCIAN BLAGA, ION VINEA,
ALEXANDRU PHILIPPIDE, ADRIAN MANIU, ARON COTRUS, FELIX ADERCA.
Revista cea mai importanta in jurul careia se vor strange expresionistii este Gandirea, dar mai exista
si Contimporanul Ion Vinea; Cugetul romanesc, Universul literar.
Lucian Blaga
in lirica sa intalnim 3 dimensiuni ale expresionismului:
1. Dimensiunea dionysiaca in volumul Poemele luminii
2. Suflul panic in Pasii profetului
3. Nelinistea metafizica in fata mortii, angoasa singuratatii, dezolarea in volumele in marea trecere
si Lauda somnului.
Vorbind despre teatrul lui, George Calinescu il gasea nereprezentabil scenic din pricina unor defecte
care constituie de fapt trasaturile teatrului expresionist, avandu-l ca model in literatura europeana pe
Strindberg si pe Ibsen.
Calinescu observa schematismul personajelor, conflictul de idei, ibsenismul, prea marele interes
acordat aspectului mitic, mistic si magic in dramele sale, prea marea infuzie de poezie, de lirism.
Teatrul lui Lucian Blaga prelungeste in universul sau dimensiunea ortodoxiei crestine si a
mitologiei precrestine. Zamolxe, Tulburarea apelor, Cruciada copiilor, Mesterul Manole.
Cunoasterea la Lucian Blaga
Teoria cunoasterii este exprimata in Eonul dogmatic, vol. I din Trilogia cunoasterii.
Pentru filosoful Lucian Blaga, cunoasterea este un proces deschis. Este un proces de transcendere a
obiectului care nu poate fi niciodata total si absolut cunoscut. Blaga opereaza cu notiunea de
1

cunoastere luciferica si cunoastere paradisiaca.


Cunoasterea luciferica este intuitiva, nu incearca sa explice fenomenele, opereaza cu intelectul
enstatic. Se distanteaza de obiect, despicandu-l in doua: partea care se arata, fanica, si cea care se
ascunde, criptica. Ea creeaza in obiect o criza si anuleaza echilibrul launtric al acestuia. Cripticul e
purtator de esentialitate, el incifreaza in sine dimensiunile absolute ale misterelor. La randul sau el
va fi scindat intr-o alta parte fanica/criptica si asa la nesfarsit, cunoasterea fiind un proces deschis.
Cunoasterea luciferica opereaza cu misterele eterogene, niciodata cu marele mister. Ea va provoca
in obiect mereu crize la granita dintre aratat si ascuns. Pentru ea, obiectul este un complex de semne
ale unui mister.
Cunoasterea paradisiaca este sinonima cu o cunoastere conceptuala, descrie obiectul pe care il
considera ca un dat, opereaza cu intelectul ecstatic, nu produce indoieli, nu isca probleme, obiectul
fiind considerat ca inalterabil.