Sunteți pe pagina 1din 2

"Aduceti-l aici, la Mine!

"(Matei 17,17)
Iubiti credinciosi,
Cumplit se chinuia copilul lunatec de care ne vorbeste astazi
Evanghelistul Matei. El era cuprins de un duh diavolesc care l batjocorea
n chip ngrozitor. Cnd l apuca duhul cel rau, copilul ajungea o priveliste
nspaimntatoare: facea spume la gura, scrsnea din dinti, se arunca n foc
si apa, pna ce ntepenea de tot si ramnea ca un mort.
Patima grea pe bietul copil, suferinta amara pentru parinti! Multe vor fi
ncercat bietii oameni ca sa izbaveasca din ghearele necuratului odrasla
lor. Dar se vede ca toate ncercarile parintilor si toata nadejdea lor au
ramas fara rezultat.
Atunci, tatal copilului s-a hotart sa se adreseze lui Iisus din Nazaret, Care
era cunoscut n tot tinutul Galileii ca vindeca multe boli si neputinte din
popor.
Neaflndu-L pe Dumnezeiescul nvatator, parintele ndurerat s-a rugat de
ucenicii Lui sa faca ceva pentru curmarea suferintei copilului. Ucenicii nau putut ajuta cu nimic. n sfrsit, Domnul Iisus a vazut cumplita patima a
ndracitului si a zis: "Aduceti-L aici, la Mine!" Apoi, a certat duhul cel
rau, l-a alungat din biata fiinta omeneasca, a vindecat copilul si l-a dat
napoi tatalui sau. Iar cnd a fost ntrebat de ucenici de cauza nereusitei
lor, Mntuitorul a raspuns ca duhurile necurate nu ies din oameni dect cu
ajutorul credintei n Dumnezeu, "prin post si rugaciune" (Matei 17, 21).
"Aduceti-l aici, la Mine!" n aceste cuvinte noi vedem nu numai
porunca data de Domnul Iisus lunatecului, ci porunca impusa tuturor
parintilor crestini de a aduce pe copiii lor la Dumnezeu. Este vorba de
sfnta si marea datorie a parintilor de a se ocupa de educatia religioasa a
copiilor
Iubiti credinciosi,
Limba omeneasca este prea saraca n cuvinte ca sa poata exprima toata
maretia, sfintenia si frumusetea ce se ascund ntr-un suflet neprihanit de
copil. Mai ales dupa ce iese din apa Sfntului Botez, copilul este o fiinta
att de scumpa, nct tot universul nu valoreaza pretul lui.
Templu al lui Dumnezeu este un copil nainte de orice, botezat n Biserica
Duhului Sfnt n care Dumnezeu S-a cobort ca o picatura de roua n
potirul unei flori, la care Mngietorul ceresc locuieste cu toate darurile
Lui.()
Parintilor, cnd preotul va pune n brate copilul botezat si nsemnat cu
pecetea Duhului Sfnt, n ceasul acela, Dumnezeu va ncredinteaza o
comoara de mare pret. Va puteti bucura de ea, dar sa stiti ca nu-i a voastra,
ci o aveti doar n pastrare pentru o vreme, cu obligatia sa o napoiati Celui
ce v-a dat-o. Caci Dumnezeu a poruncit n zilele cnd umbla cu trupul pe

pamnt: "Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca


acestia este mparatia cerurilor"(Matei 19, 14).
Ce mai este copilul iubiti credinciosi? Este Samnta omului viitor este
smburele n care se ascunde nadejdea parintilor, precum n ghinda ce
zace n pamnt sta ascuns stejarul de mine.
Acum se pune ntrebarea: ce fel de crestere trebuie sa dea parintii copiilor
lor? Raspunsul nu poate sa fie dect unul: parintii au datoria sa dea o
educatie ntemeiata pe dragostea de Dumnezeu, de aproapele si pe
respectul fata de poruncile sfinte.()
A creste copii numai din punct de vedere trupesc si lumesc, a-i hrani, a-i
ocroti, asta este si grija animalelor lipsite de minte. A-i trimite la scoala ca
sa nvete scrisul, cititul, a le asigura o cariera frumoasa si un trai fericit pe
pamnt, este preocuparea tuturor,. Dar a da copiilor o crestere n dragostea
de Dumnezeu si n Duh crestinesc si a-i pregati pentru viata vesnica, iata
datoria parintilor, ucenici ai Domnului Hristos.
De aceea, dumnezeiescul Pavel, cnd vorbeste crestinilor din Efes despre
obligatiile lor, ntre altele le porunceste: "Si voi, parintilor, cresteti pe
copii vostri n mustrarea si nvatatura Domnului" (Efeseni 6, 4).
Cine ar putea aprecia vreodata toate binefacerile care rezulta dintr-o
educatie facuta n duhul "nvataturii Domnului"?
Vom spune, doar, ca o astfel de educatie este temelia acelei lucrari marete
la care suntem chemati: mntuirea sufletului. Daca pruncul nou botezat
este o arvuna a alesilor mparatiei lui Dumnezeu, o pecete a Duhului
Sfnt, o mladita altoita pe tulpina Hristos, apoi de parinti depinde, n mare
masura, ca acea mladita sa produca roade, ca acel suflet nemuritor sa intre
n viata vesnica.
Educatia religioasa este apoi garantia formarii caracterelor tari si cinstite.
Semintele credintei n Dumnezeu si ale evlaviei, semanate de timpuriu n
sufletul copilului, formeaza radacini adnci si sanatoase, care ramn, toata
viata omului de mai trziu, izvorul tuturor virtutilor si faptelor bune.
Iubiti credinciosi,
Astazi m-am straduit sa va arat raspunderea imensa ce sta pe umerii
parintilor pentru cresterea si educarea copiilor.
ncheiem, spunnd ca orice copil este o comoara de mare pret. Salvarea
lui este posibila numai prin asigurarea unei educatii sanatoase, pe temeiul
nvataturii Domnului, sau prin ascultarea de chemarea pe care Mntuitorul
ne-o face n Sfnta Evanghelie: "Aduceti-l aici, la Mine!". AMIN!