Sunteți pe pagina 1din 1

ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL ART.14 ART.

28
PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA ART.97- ART.201
ARESTAREA PREVENTIVA - ART.223-ART.240
NULITATITLE- ART.280- ART.282
SESIZAREA ORGANELOR DE URMARIRE PENALA ART.288- ART.298
HOTARAREA JUDECATOREASCA ART.550-ART.601

2. Clasificarea probelor
Dupa caracterul sau natura lor, probele sunt in sprijinul invinuirii sau al apararii, devenind
astfel: a) probe in acuzare, care servesc la dovedirea vinovatiei invinuitului sau inculpatului sau a
existentei unor circums-tante agravante; b) probe in aparare, care servesc la dovedirea nevinovatiei
invinuitului sau inculpatului sau a existentei unor circumstante atenuante.
Dupa sursa lor, probele sunt: a) probe imediate, obtinute din sursa lor originara, cum ar fi
depozitia unui martor ocular (se mai numesc si primare); b) probe mediate, obtinute dintr-o alta sursa
decat cea originara, cum ar fi: continutul declaratiei unui martor care relateaza ceea ce i-a povestit un
martor ocular despre o anumita imprejurare (se mai numesc si secundare sau derivate).
De regula, acestea sunt acceptate alaturi sau in lipsa probelor imediate.
Dupa legatura lor cu obiectul probarii, probele sunt: a) probe directe, care dovedesc in mod
nemijlocit vinovatia sau nevinovatia invinuitului sau inculpatului, cum ar fi prinderea faptuitorului in
flagrant delict, declaratia martorului ocular la savarsirea faptei etc.; b) probe indirecte, care nu
furnizeaza informatii de natura a dovedi in mod direct vinovatia sau nevinovatia faptuitorului, insa pot
conduce la anumite concluzii coroborate cu alte probe directe sau indirecte, cum ar fi gasirea unui
obiect de o persoana care nu poate justifica provenienta acestuia, urma digitala gasita la locul faptei etc.