Sunteți pe pagina 1din 3

CURS 4

PRINCIPII DIDACTICE
Principiile didactice sunt cerinte cu stipulate in legea invatamantului privind esenta procesului de
invatamant, a caror cunoastere si respectare conditioneaza realizarea sarcinilor acestuia. Pentru profesor, aceste
cerinte constituie teze normative, idei generale in organizarea si conducerea activitatii instructiv-educative, in
vederea realizarii obiectivelor educationale. Fiecare profesor aplica principiile didactice in functie de nevoile
concrete ale procesului didactic in care este implicat atat separat sau combinat, cat si specific sau prin
interactiuni multiple.
Principiile didactice sunt norme orientative generale ale sistemului/procesului de nvmnt. Ele au fost
permanent reconsiderate pe baza rezultatelor cercetrii tiinifice din domeniile psihologiei educaiei i dezvoltrii,
pedagogiei dar i a celor furnizate de practica pedagogic.

Principiul intuitiei se bazeaza pe invatarea prin cunoastere in maniera senzoriala, pornind de la


contactul direct al elevului cu obiectele si fenomenele studiate iar atunci cand posibilitatile sunt reduse, se
recurge la material didactice de tipul planselor, tablourilor, desenelor, diagramelor, imaginilor proiectate pentru
a facilita intelegerea elevului si pentru a dezvolta gandirea generala si abstracta a acestuia prin sondari
explicative si corelari ale denumirilor cu insusirile sugerate de reprezentari sau imagini. Functiile elementelor
intuitive sunt de a servi ca izvor al cunostintelor, de a confirma cele explicate verbal si de a sprijini sesizarea
legaturilor dintre obiectele si fenomenele examinate, a caracteristicilor lor esentiale si se bazeaza pe explicatiile
verbale ale profesorului.

Principiul intuitiei a fost


Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor
presupune intelegerea cat mai clara si profunda de catre elev a materialului
denumit de catre J. A.
de invatat intr-un mod constient, adica prin participarea activa a elevului in
Comenius - regula de
realizarea structurilor cunoasterii si efectuarii actiunilor prin antrenarea
aur a invatamantului.
gandirii, a imaginatiei, a spiritului de observatie, a simturilor, a mainilor ce
duc la descoperirea legaturilor cauzale dintre fenomene, rezolvarea
problemelor, exeplicarea si exemplificarea si aplicarea cunostiintelor teoretice in situatii diverse. A sti inseamna
a intelege, iar intelegerea inseamna a face asociatii intre informatiile noi si cele vechi, a integra cunostintele noi
in structure vechi, a le interpreta a le explica cu cuvinte proprii, a le argument si aplica in practica. Participarea
active presupune implicarea elevilor intr-o multitudine de activitati: ascultare, scriere, dezbatere, experimentare,
rezolvare de probleme, creatie insotite de o motivatie intrinseca puternica dar si de dispozitii si stari afective
specifice.
Principiul invatarii prin transfer si aplicare sau al legarii teoriei de practica consta in aplicarea
cunostiintelor teoretice in situatii diverse, prin repetare si exercitiu, actiuni de profesionalizare dovada ca
invatamantul este o pregatire pentru viata autentica. Fara aplicabilitate practica, invatarea este incomplete si
insuficienta. A invata nu inseamna numai a sti, ci si a invata sa faci ceva cu ceea ce sti, a-ti insusi
comportamente practice. Cerinta principala a acestui principiu este de a insera in interiorul lectiilor ocazii de
valorificari in practica a cunostintelor teoretice, adica transferul in circumstante noi, dezvoltand curiozitatea,
imaginatia, creativitatea si deprinderile de munca independenta si deprinderile practice, spiritual de disciplina,
de respect pentru munca si produsele muncii. Astfel se desfasoara activitati diverse cum ar fi: rezolvarea de
exercitii si probleme, confectionarea de obiecte, efectuarea de experimente, lucrari in atelier, lucrari agricole,
activitati productive, stagii de practica, realizare de proiecte, vizite si excursii didactice.
Principiul invatarii sistematice si continue presupune organizarea continuturilor intr-o maniera logica
si pedagogica dupa legaturile de cauzalitate si asimilarea acestora. Principiul continuitatii in invatare se refera la
cerintele unitare, constant, controlate sistematic si succesiv de catre toti factorii educative. Principiul
sistematizarii caracterizeaza intreg procesul de invatamant, coreland totalitatea disciplinelor si activitatilor de
1

invatare si educare si, de asemenea, totalitatea programelor scolare, a planificarilor calendaristice, a manualelor,
unitatilor de invatare, lectiilor. Rezultatele invatarii sunt durabile intelectual daca sistematizarea si continuitatea
se conditioneaza reciproc si reies una din cealalta.
Principiul insusirii temeinice a cunostintelor, deprinderilor si priceperilor presupune consolidarea si
aprofundarea continuturilor, astfel incat sa dureze cat mai mult timp pentru a putea fi actualizate si utilizate
atunci cand se reclama prezenta lor. Temeinicia acestora se bazeaza pe intuitive, pe legatura dintre teorie si
practica, pe sistematizarea logica, pe insusirea cu efort propriu si intelegere. Principiul insusirii temeinice a
cunostintelor, deprinderilor si priceperilor se realizeaza pe parcursul intregii activitati de invatare de la
receptionarea noilor cunostinte, la aprofundarea si integrarea lor in sisteme mnezice care devin tot mai
cuprinzatoare in vederea stocarii lor si reactualizarii selective si sistematice a lor.
Principiul accesibilizarii si individualizarii invatamantului presupune adaptarea exigentelor didactice
la particularitatile de varsta ale elevilor (accesibilizare), precum si diferentierea sarcinilor didactice in functie de
specificul psihologic al elevilor. Acest principiu releva relatia dintre posibilitatile psihice ale elevilor si
dificultatile pe care acestia le intimpina in invatare.
Accesibilitatea contine toate componentele procesului de invatamant: metode, procedee, mijloace, forme
de organizare, forme de activitate, care pot sau nu sa fie accesibile elevilor. Accesibilitatea depinde de
capacitatea de intelegere si judecata a elevilor, de capacitatea de reprezentare si imaginative a elevilor, de
posibilitatile oferite de nivelul lor de pregatire, de cultura si experienta individuala, de inventivitatea si
capacitatea de a face corelatii, astfel, profesorul este necesar sa cunoasca gradul de accesibilitatea al fiecarui
elev in parte care defapt conditioneaza progresul scolar, in vederea stabilirii legaturii dintre posibilitatile elevilor
si dificultatile sarcinii de invatare.
Individualizarea instrurii se refera la subiectivismul cu care elevii privesc realitatea obiectiva, la
diferentele dintre impresiile, motivatiile, interesele, ecoul afectiv, tipurile proprii de invatare. Este necesara
diferentierea sarcinilor de invatare, a cailor lor de indeplinire, a procedeelor in functie de particularitatile
elevilor, prin fise de lucru individuale, prin meditatii si consultatii, prin instruirea asistata pe calculator.
Principiul feed-back-ului consta in evaluarea continua si ritmica a elevului, ameliorarea si reglarea
procesului de invatamant in functie de rezultatele elevilor si acoperirea lacunelor cognitive ale acestora.
Principiile didactice alcatuiesc un sistem unitar, se presupun logic unul pe altul si implica respectarea
unitara a lor pentru functionarea adecvata a procesului de invatamant, asigurand echilibrul si interdependenta
intregului proces imprimand o traiectorie optima de desfasurare.
Din perspectiva psihologiei educaiei i dezvoltrii (M. Ionescu i I. Radu; 2002) principiile didactice se
pot reformula astfel:
1. Principiul psihogenetic al stimulrii i accelerrii dezvoltrii stadiale a inteligenei (difereniere i
individualizare; zona proximei dezvoltri; accesibilizare; unitate sensorial-raional);
2. Principiul modelrii personalitii (a nvrii) prin aciune (activizare i nvare contient);
3. Principiul construciei componeniale i ierarhice a structurilor intelectuale (componente de achiziie ale
performanei i metacomponente);
4. Principiul dezvoltrii motivaiei pentru nvare (motivaie profesional i pentru carier).

BIBLIOGRAFIE
1.
2.
3.
4.

Jinga I., Istrate, E., (1998). Manual de pedagogie, ALL Educational, Bucureti,
Nicola I., (1996). Tratat de pedagogie colar, E.D.P., Bucureti;
Pieron, H., (2001). Vocabularul psihologiei, Editura Enciclopedic, Bucuresti;
Palicica, Maria, (2002). Prelegeri de psihopedagogie, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara;

5. Pun, E., (1998). Educabilitatea. n vol. Cerghit, I., Vlsceanu, L. (coord) Curs de pedagogie. Tipografia
Universitii din Bucureti;
6. Salavastru, Dorina, (2004). Psihologia educatiei, Editura Polirom, Iasi.
Tema :Pornind de la :

Principiul intuitiei se bazeaza pe invatarea prin cunoastere in maniera senzoriala, pornind de la contactul direct
al elevului cu obiectele si fenomenele studiate iar atunci cand posibilitatile sunt reduse, se recurge la material
didactice de tipul planselor, tablourilor, desenelor, diagramelor, imaginilor proiectate pentru a facilita
intelegerea elevului si pentru a dezvolta gandirea generala si abstracta a acestuia prin sondari explicative si
corelari ale denumirilor cu insusirile sugerate de reprezentari sau imagini. Functiile elementelor intuitive sunt de
a servi ca izvor al cunostintelor, de a confirma cele explicate verbal si de a sprijini sesizarea legaturilor dintre
obiectele si fenomenele examinate, a caracteristicilor lor esentiale si se bazeaza pe explicatiile verbale ale
profesorului
Exemplificai o disciplina pe care o studiai anul acesta sau pe care ai studiat-o n anii anteriori n care se
folosete principiul intuiiei,preciznd i materialele didactice utilizate.