Sunteți pe pagina 1din 3

O scrisoare pierdut

de Ion Luca Caragiale

autor canonic: I.L.Caragiale


text dramatic studiat
comedia
tipuri de comic

A. Ipoteza
- Caragiale se remarc n literatura romn prin maniera inedit de a surprinde
aspectele realitii, de a crea o colecie valoroasa de personaje att n arhicunoscutul volum
Momente i schie", ct i n piesele de teatru. O scrisoare pierdut", a doua comedie dintre
cele patru O noapte furtunoasa", D-ale carnavalului" i Conul Leonida fa cu reaciunea"- a
fost reprezentata scenic pentru prima data n 1884 i are ca punct de plecare farsa electoral din
1883.
- Comedia este o specie a genului dramatic, n versuri sau n proza, care strnete rsul
prin satirizarea moravurilor sociale, a defectelor umane, cu un final fericit i deseori cu rol
moralizator. Deoarece evideniaza trsturi negative ale personajelor, acestea sunt inferioare,
neevolund i reduse la o dominanta a caracterului - personaje plate.
- Textul dramatic a lui Caragiale este o comedie de moravuri prin tema - lupta de culise
pentru puterea politica si aspectele vietii de familie - ce se mpletete cu comedia de situatie,
dupa cum sustine Pompilu Constantinescu. De asemenea, trebuie remarcata actualitatea piesei
care infatiseaza o societate contemporana autorului i care in timp a demontat afirmatiile lui
Eugen Lovinescu.
B. Demonstraia
-

Construcia subiectului:
Din punct de vedere compozitional, "O scrisoare pierduta" este alcatuita din
patru acte ce cuprind scene si tablouri care surprind actiunea determinata de conflictul dramatic
construit pe contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para
personajele. De altfel, conflictul principal prezinta lupta pentru putere dintre doua tabere adverse:
cea a partidului aflat la conducere reprezentat de Stefan Tipatescu, prefectul judetului, Zaharia
Trahanache, prezidentul tuturor comisiilor si comitatelor si cea a opozitiei condusa de Nae
Catavencu, avocat, proprietar al ziarlui "Racnetul Carpatilor". Conflictul secundar ii are ca
protagonisti pe Farfuridi si Branzovenescu care se tem sa nu fie tradati de partid.
Fiind un text dramatic, primele informatii referitoare la participantii la actiune
sunt oferite in Tabelul introductiv unde se consemneaza si reperele temporale si spatiale.
Actiunea se desfasoara "In capitala unui judet de munte, in zilele noastre", mai exact in secolul al
XIX-lea pe parcursul celor trei zile de campanie electorala. Alegerea reprezentantului pentru
camera deputatilor va implica o serie de rasturnari de situatie, de amanari si anticipari, elemente
ce sustin amplificarea treptata a tensiunii dramatice.
Actiunea piesei debuteaza cu scena in care politaiul Pristanda si prefectul
Tipatescu numara steagurile, scena care scoate in evidenta atat comicul de situatie, cat si comical
de limbaj. Politaiul, sluga umila a celui care conduce judetul isi justifica actiunile afirmand ca e
necesar sa gaseasca solutii pentru a-si intretine familia deoarece renumeraia este mica. Intriga

este consemnata tot in primul act, Pristanda aducandu-i la cunostinta lui conu Fnic ca
dusmanul Caavencu se afla in posesia unei scrisori compromitatoare. De altfel, scrisoarea
devine un personaj in functie de care actioneaza ceilalti protagonisti. Articularea cu articolul
nehotarat in titlu sugereaza pe de o parte repetabilitatea, iar pe de alta parte banalitatea. Fiecare
dintre personajele vizate va reactiona diferit: Trahanache vede scrisoarea pe care o va citi de
atatea ori incat va reusi sa-i reproduca continutul prefectului, dar va considera actul o
plastografie. In schimb, Tipatescu va lua masuri disperate - ii ordona politaiului sa il inchida si
nu va accepta santajul. Zoe incearca sa isi apere onoarea si apeland la cochetarii va fi de partea
lui Catavencu, marturisindu-i: eu te votez, eu si cu barbata-miu!.
Alte episoade din desfasurarea actiunii aduc in scena un personaj cu rol
important, chiar daca secundar - Cetateanul Turmentat. El nu are nume pentru ca, de fapt,
reprezinta electoratul ametit de discursurile goale ale politicienilor, dezorientat: eu cu cine
votez? . Fost lucrator la posta, personajul este cel care declanseaza agitatia - gaseste
scrisoarea pe care i-o va oferi lui Catavencu ca mai apoi sa ajunga din nou in posesia ei, sa-i
cunoasca continutul si sa o inapoieze adrisantului. Alte episoade sustin conflictul dramatic
secundar - incercarile lui Frafuridie si Branzovenescu de a nu fi inlaturati de pe lista partidului.
Adunarea din sala mare de la primarie (actul III) va constitui un prilej pentru
dramaturg de a reliefa prostia, lichelismul si demagogia personajelor. Discursurile celor doi
candidati sunt de un comic savuros, in cazul lui Farfuridi greselile de limbaj fiind insotite de
gesture care tradeaza disperarea (transpira, vorbeste precipitat, bate in masa). Sedinta este
prezidata de Trahanache care va anunta numele candidatului trimis de la centru - punctul
culminant. Acesta este Agamita Dandanache, cel de-al doilea personaj secundar important deoare
el este introdus in scena pentru a rezolva dilema scriitorului in ceea ce priveste confruntarea
dintre cele doua puteri, caci se dovedeste mai prost ca Farfuridi si mai canalie ca Catavencu.
Vechi luptator de la 48, Dandanache obtine candidatura tot prin intermediul santajului cu o
scrisoare pe care o pastreaza cu sfintenie. Momentul declanseaza o incaierare generala care ii va
permite Cetateanului Turmentat sa recupereze obiectul compromitator trimis de Tipatescu
coanei Joitica.
Deznodamantul readuce echilibrul in viata comunitatii si a triunghiului
amoros, atmosfera generala fiind una vesela. Catavencu, resemnat, nu va indrazni sa iasa din
cuvantul Zoei si va organiza petrecerea in cinstea alegerii lui Agamita. Finalul comediei este unul
fericit, toti protagonistii fiind adunati in jurul mesei si sarbatorind.
-

Personaje/ Tipuri de comic


Personajele, desi nu numeroase, sunt reprezentative pentru categoriile din care
fac parte: incornoratul- Zaharia Trahanache, Don-Juanul- Stefan Tipatescu, cocheta adulterineZoe, demagogul- Nae Catavencu, sluga- Pristanda. Portretele lor sunt construite in jurul unei
caracteristici esentiale (defect) sugerata si de nume. Dintre acetia se remarc Agamemnon
Dandanache, vechi lupttor de la 48, e urmaul, prin nume al rzboinicului grec, dar produce
o adevrat dandana prin aplicarea calm i metodic a machiaverlicului. Pentru el, antajul
e o form de diplomaie: Aminteri dac nu-mi ddea n gnd asta, nu m-aledzeam...eu n toate
Camerele, cu toate partidele ca rumnul imparial s rmi fr coledzi?
Comicul prezenei personajului n pies rezult din confuzia aparenei cu
esena. Deprinderea de a echivala prostia cu inocena e ilustrat printr-o fraz a lui Tiptescu: E
simplu, dar l prefer, cel puin e onest, nu e un miel!, spune prefectul despre Dandanache, dei
singura trstur pe care i-o cunoate rmne prostia, cealalt fiind dedus prin legtur direct.

Surpriza se produce: omul presupus onest n virtutea simplitii e mai canalie dect Caavencu,
pstreaz scrisoarea pe care cellalt personaj fgduise s o restituie, ceea ce ar fi fcut cu
siguran. Dandanache apare ns ca reprezentant al unui alt mediu, acela al naltelor sfere
politice. Ideea pe care o sugereaz autorul e c n cercurile lui Dandanache tehnica antajului a
ncetat s fie apanajul inteligenei, ajungnd la ndemna oricrui individ, indiferent ct de redus
intelectual ar fi.
Sub aspectul comicului de caracter, Dandanache se nscrie n aceeai serie a
vanitoilor dominai de ambiie. Mobilul fundamental al aciunilor sale este un pronunat
sentiment al drepturilor ereditare: familia mea de la patuzsopt n camer. Pentru el, este un
motiv suficient ca s-i apere cu nverunare poziia de deputat. Exclusivitatea preocuprii,
monomania personajului sugereaz mecanismele tipice ale psihologiei unui individ decrepit.
n mintea lui Dandanache, funciile indivizilor i raporturile dintre ei se
amestec perpetuu, pn i entitile fizice ajung s se confunde. E slab de tot prefectul .
Personajul are o prere foarte bun despre sine. El se declar dotat cu o bun memorie, uitnd
astfel pn i faptul c e uituc. Scleroza mintal a lsat intact orgoliul personajului, vizibil n
aerele de certitudine cu care ntmpin vestea unanimitii voturilor, dei cu o clip nainte l
nspimntase ipoteza balotajului. Marea mndrie a lui Dandanache rmne de a fi tiut, ntr-o
mprejurare care primejduia tradiiile familiei sale, s acioneze cu hotrre i s le asigure
continuitatea. Mrturisirile sincere ar putea prea cinice, dar, n fapt, nu sunt, pentru c
Dandanache le consider acte ludabile: Asa e, puicusorule, c-am ntors-o cu politica?, convins
c tot secretul, n politic, e s nu-i onoreze cuvntul dat: Eu am promis? Cnd am promis? Cui
am promis? e-am promis? i s-i pstreze toate armele pentru ca la un caz iar pac! la
Rsboiul.
Caracterizat direct de catre autor prin didascalii, de catre celelalte personaje,
Dandanache isi definitiveaza personalitatea si prin intermediul faptelor, a gesturilor si a mimicii,
a comportamentului si a relatiilor cu ceilalti dar, in mod exceptional, prin comicul de limbaj: eu
care familia mea de la patuzsopt n Camer, i eu ca rumnul imparial, care va s zic cum am
zie n sfrit s triasc.
C. Concluzia
- Atitudinea scriitorului dramatic fata de evenimente si personaje este subliniata si de
comicul de intentie. Tratand cu ironie, umor si sarcasm, Caragiale surprinde aspecte ale societatii
care se dovedesc a fi de actualitate si in ziele noastre si creeaza tipuri pe care le infatiseaza fara a
masca trasaturile ridicole, defectele.
- Asadar, opera literara O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale este o comedie
in care accentul cade pe prezentarea unei spoieli de civilizatie occidentala transformata intr-o
adevarata caricatura a culturii moderne. Infatisand realitatea in varianta ei comica, piesa de
teatru contribuie la recunoasterea specificului viziunii creatoare, plasandu-l pe Caragiale n
galeria scriitorilor clasici ai literaturii romane.

S-ar putea să vă placă și