AMINTIRI DESPRE POETUL

GEORGE BACOVIA
(1881-1957)

AMINTIRI DESPRE POETUL

GEORGE BACOVIA
(1881-1957)

MAXIMILIAN VASILIU

Culegere si design de ANDREI TOTH

1.

Prima mea amintire despre Iorgu - asa era numit Bacovia n familie, iar noi nepotii le
spuneam pe numele lor mic tuturor unchilor si mtusilor -, o am de pe la vrsta de 4 ani (deci de
prin 1918). Venisem cu mama (una dintre surorile poetului) de la Bacu la Bucuresti, pe baz de
Ausweis (legitimatie), Bucurestiul fiind nc sub ocupatie german. Bacovia locuia mpreun cu
tatl meu ntr-un mic apartament de dou camere pe strada Berzei. Casa mai exist si astzi,
ns nu-i retin numrul. O curte lung asfaltat era flancat pe stnga de o cldire n format de
vagon cu trei apartamente unul dup altul. Intrarea fiecruia se fcea printr-o marchiz de fier
forjat si sticl.
Vis a vis de fiecare apartament era buctria corespunztoare apartamentului. La strad
era o poart mare de fier. n fundul curtii, ntr-o cas mare, artoas, locuia propietarul
Pompilian, se pare mosier, cci adeseori pleca la tar cu trsura proprie pentru cteva zile. Un
om de treab, bun la suflet, dup cte mi spunea mama mea. La Crciun avea obiceiul s bat
pe nserat la geamul chiriasilor, mici functionari nevoiasi, ca s le spun c a venit Mos Crciun,
dndu-le cte un pachet de buntti, sau jucrii, dac aveau si copii. Si mie mi-a dat o jucrie, mia povestit mama mai trziu. n apartamentul de la strad locuia Zoe Goian cstorit Manoliu
(una din verisoarele mamei si a lui Iorgu) cu sotul ei si cu cele dou fetite ale lor. Apoi venea
apartamentul unei croitorese si apoi apartamentul nostru. n camera din dreapta locuia Iorgu,
n cea din stnga tatl meu, Mihai Vasiliu. Erau prieteni si rmseser mpreun sub ocupatia
nemteasc. Zadarnice au rmas toate rugmintile mamei de a se refugia din Bucuresti, s fie cu
totii mpreun, la Bacu, acas.
Cauzele acestei rmneri sub ocupatie nu-mi sunt clare. Dac tatl meu, s zicem, a avut
un motiv constnd n faptul c era profund atasat culturii germane (cunostea la perfectie limba
german si era la curent cu literatura si filosofia german, fiind licentiat si n filosofie la
Universitatea din Bucuresti), Iorgu nu prea vd ce motive s fi avut. Poate o fi fost influentat de
tatl meu. Poate o fi fost influentat si de fratele su, Costic (Vasiliu-Langa), mobilizat pe loc la
Calea Ferat.
Bacovia nu a fcut armata, fiind scutit medical. n ce priveste afectiunea ce a stat la baza
acestei scutiri medicale, nu am nici o cunostint. Sub ocupatie mai rmseser si Arghezi si Gala
Galaction pe care Iorgu i cunostea de pe atunci. n capital mai era si George Cosbuc cu care

tatl meu a fost prieten, si multi intelectuali ai timpului care formau mpreun un fel de curent
neutralist, cu toat dorinta unanim de a se realiza ntregirea neamului romnesc n hotarele lui
firesti. Ei erau de prere c dac Germania si Austro-Ungaria pierd rzboiul, n mod sigur
Transilvania va reveni Romniei pe baza principiului nationalittilor care s-a aplicat si n
Basarabia si n Bucovina, cnd romnii majoritari acolo au obtinut unirea cu Romnia. Chiar si
dup recensmintele msluite de unguri, se stia bine c n Ardeal si n Banat romnii (n
proportie de 2/3) erau mult mai numerosi dect sasii, secuii si ungurii la un loc.
Fiind functionar la Ministerul nvtmntului, Iorgu a avut misiunea de a evacua arhiva
acestui minister n Moldova. Prin tatl meu si prin unchiul meu Costic Vasiliu-Langa, Bacovia la cunoscut pe Aurel Savela, frate al sotiei lui Costic si bun prieten cu tata nc de la Brlad,
unde-si fcuser liceul mpreun. Mai trziu Aurel Savela i va face cunostint lui Bacovia cu
Agatha Grigorescu. Din volumul "Viata lui Bacovia", scris de Agatha, rezult c Iorgu ar fi fost
mobilizat pe loc la Minister.
Despre viata lui Iorgu n acel timp am unele amintiri de la mama mea. El se ducea foarte
regulat la serviciu. Serile, mpreun cu tatl meu, mai trecea pe la cafeneaua Imperial de pe
Calea Victoriei sau pe la Terasa Otetelesanu unde veneau foarte multi scriitori. n mod
miraculous, Bacovia a rezistat hranei proaste si insuficiente, ca si frigului din apartament n
iarna cumplit a anului 1917 pe care au ndurat-o fr pic de foc n sobe. Tatl meu n-a rezistat.
Contractnd gripa spaniol ce si-a fcut aparitia tot n acel timp, tata a fcut n urma ei un TBC
galopant si a murit n primvara lui 1919 la Sanatoriul Dr. Antoniu.
Vin apoi amintirile despre Iorgu ncepnd din anul 1922, cnd Bacovia s-a ntors la Bacu
la printii lui. Era slab de tot si avea ntiprit pe figur o adnc tristete pe care pn si un copil
ca mine o vedea. Tria o perioad de claustrare aproape total, n micul su iatac din casa
printeasc. Sta zile ntregi fr s scoat un cuvnt. Numai tigrile, fumate una dup alta,
preau c-i alin ntructva amarul zilelor care treceau uniform. Nu iesea nici mcar n grdin,
in vara plin de flori, si iarna cu pomii ncrcati de zpad. Se multumea s o priveasc ndelung
de la fereastra camerei sale.
Drama lui Iorgu se petrecea sub privirile de mult ngndurare ale bunicii mele si ale
bunicului meu (Buiu). Era privit de familie cu mult compasiune, n special de Buia. Noi, nepotii,
nu ndrzneam niciodat s-i adresm vreun cuvnt. La mas Poetul venea cu greu, dup mai
multe chemri. Mnca foarte putin. Nici o preferint de altfel. Putin sup sau bors cu carne,
eternele prjoale moldovenesti din care lua doar una, cteodat brnz de oi cu mmlig. Nu
prea era variat mncarea n casa bunicilor mei. Apruse strmtorarea material imediat dup
rzboi si n casa lor.

Cteodat, rar de tot, Bacovia iesea din mutismul su aproape total si din indiferenta lui,
cel putin aparent, dac nu real, prnd c ar vrea oarecum s participe la viata din jur. Miaduc aminte c n vreo dou rnduri m-a rugat s-i aduc manualul meu de istorie. Eram pe
atunci n clasa a doua de liceu. S-a uitat pe el cteva zile, apoi iar mi l-a cerut. Si pe ziare si mai
arunca ochii. Desi fcea impresia c de fapt nu citeste ziarele si c doar se uit peste titlurile
articolelor, totusi n mod surprinztor era ntotdeauna la curent cu evenimentele zilei. Cnd
venea cte un cunoscut, ca de exemplu N. Anghel, poetul de la Scorteni, sau altii, fcea cu ei o
partid de table.
Tin minte c ntr-o iarn i-au fcut mai multe vizite Gh. Stefan Cazacu (Delarest), ofiter n
garnizoana Bacului si poet, mpreun cu un anume Delavorona, pseudonimul celui care avea
s devin, tot printr-un pseudonim, Mircea Damian*. Cazacu a colaborat la "Ateneul cultural" si
la "Orizonturi noi" scoase de Bacovia. Dup cte stiu, lui Gh. Stefan Cazacu i s-ar datora aparitia
la Bucuresti a seriei a doua din "Orizonturi noi". Mircea Damian era autorul unor schite
umoristice si al unor romane scrise cu talent.
n vizitele lor, urmate de invitatii la mas, ambii prieteni de atunci ai lui Bacovia i citeau
ce-au mai scris, scotndu-l pe Iorgu din apatia lui obisnuit. Juca cu ei table, mai bea cte un
phrel de vin, mai ciugulea cte un aperitiv, cci mai mult parc ciugulea, dect mnca.
Delavorona, al crui nume adevrat am aflat mai trziu c era Constantin Mtusa (1899-1948),
ne citea din schitele sale strnind ilaritatea tuturor celor din familia noastr ce participau la
astfel de reuniuni. Din cte se zvoniser prin Trg, Delavarona ar fi venit la Cazacu n plin iarn,
fr palton, fr un ban, cu reverele de la hain prinse cu o agraf, s nu se vad probabil lipsa
cmsii. n primvar s-a ntors la Bucuresti.
n afara acestor rare momente de destindere, Iorgu si ducea viata lui retras. A
intervenit apoi numirea lui ca suplinitor la catedra de desen-caligrafie. Mai nti la Scoala
Normal de nvttori. Apoi la Liceul Comercial".

NOTE
*Autor de proz satiric, dup al doilea rzboi mondial, Mircea Damian s-a remarcat n mod special ca director al
"Faptei", ultimul ziar independent ce a supravietuit pn n 1948. La "Fapta" au colaborat "106 poeti si artisti".
Printre acestia s-au numrat Virgil Ierunca, Ion Caraion, Marin Preda, Alexandru Lungu, Pavel Chihaia, Constant
Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Camil Petrescu, Ion Negoitescu, Emil Manu, Lucia Demetrius etc. n 1945 Mircea
Damian (1899-1948) a organizat un Festival de Poezie la Sala Dalles (v. Marian Popa, Istoria literaturii romne de
azi pe mine, Fundatia Luceafrul, Bucuresti, 2001, p. 173). Arestat de Securitate, directorul ziarului "Fapta"a murit
pe un pat de spital, cu gardianul lng el.

2.

Numirea lui Bacovia ca profesor suplinitor s-a datorat lui Grigore Tbcaru, prietenul lui
din copilrie. Acum, dispunnd de ceva bani, poetul se ducea cteodat mpreun cu prietenii
profesori (Ion Alecu, Liberale Netto si altii) la cte-o crcium cu vin bun de pe Strada Mare (la
Sorbona cum spuneau ei) sau pe strada Leca (astzi str. Dr. Aroneanu) si se ntorcea trziu
acas, de obicei n liniste. Toate cele artate se refer la perioada 1922-1927 cnd l-am putut
vedea personal.
n familie, Iorgu era privit cu mult compasiune, n special de Buia. Noi nepotii nu
ndrzneam niciodat s-i adresm un cuvnt. Buiul (asa l numeam noi pe bunicul) l privea
adeseori lung de tot si rmnea apoi dus pe gnduri. Probabil cutase si dnsul s citeassc ce
scrisese biatul lui n cartea aprut (Plumb) si nu prea ntelesese mare lucru. Odat a ntrebato pe verisoara mea Liliana (fiica cea mare a Mariei) dac ea pricepe ceva din poeziile lui Iorgu.
La rspunsul ei negativ (avea vreo 13 ani atunci), Buiul ar fi zis: Gndul mtei! (acestea mi le-a
spus Liliana mai trziu).
Bunicul meu era un om simplu. Nu se ocupase toat viata lui dect de comert. Avea
patru clase primare, dar avea un bun simt si o hrnicie care i-au nlesnit succesul n negustorie.
Buiul nu citea dect ziarele. Nu l-am vzut niciodata cu o carte n mn. Cnd si cnd, ntr-un
caledar vechi, scria scurte versuri n stil popular, ori zictori si cimilituri, uneori cam licentioase.
Ce s-o fi fcut cu acel calendar? Cred c l-a distrus Virginia la vnzarea casei, odat cu attea alte
lucruri care mai trziu ar fi fost foarte bine s se numere printre obiectele din casa memorial).
Cnd Buiul a czut bolnav (n 1923), nspre iarn, mama i-a adus s citeasc Sonata Kreutzer
de Tolstoi. A citit din roman si dup o sptmn i-a spus mamei c asa ceva i-ar fi plcut si lui s
scrie.
mi amintesc perfect casa bunicilor mei din acei ani. O grdin vast plin de pomi, de
iarb si de flori (cuprindea si locul pe care acum este cldit casa de alturi). ntre cele dou
paravane - asa erau denumite n familie cele dou verande cu geamuri pe laturile lor - Buia si
fcuse o grdinit minunat cu flori de tot felul: crini, lcrmioare, nu-m-uita, stnjenei,

trandafiri, begonii, mixandre. ngrijea florile ei ceasuri ntregi, stnd ghebosit la pmnt.
Intrarea n cas, n acea perioad, se fcea prin paravanul al doilea (cel din fund). Cele dou
camere din fat (unde se intra prin primul paravan) au fost tot in timpul rzboiului de ntregire a
neamului rechizitionate pentru ofiteri (au stat acolo printre altii: Zaharia Brsan, actorul si
dramaturgul, precum si Ion Scurtu, criticul literar de la Semntorul si realizatorul unei
cunoscute editii a operei eminesciene.
Dup rzboi, camerele din fat au fost locuite scurt timp de Maria si Aneta, cu copii lor.
Acolo a murit Stefan (sotul Mariei) n 1919 de leucemie. Mai trziu au fost nchiriate, cci
devalorizarea brusc a leului, imediat dup rzboi, adusese pe bunicii mei ntr-o stare material
destul de jenant. Amndou paravanele aveau niste scri de mozaic (scri care mai exist si
astzi, dar probabil refcute). Scara de la paravanul din fund avea de o parte si de alta, sus si
jos, locuri de stat foarte comode. Acolo ne asezam deseori, noi nepotii, vara, pe niste pernite
special fcute pentru acest scop. Uneori sttea si Virginia sau mtusile mele, n serile de var.
Era locul preferat seara mai ales cnd, pn trziu, se auzea muzica militar de la Grdina public.
Numai Buia si Iorgu nu-i tin minte s fi stat pe aceast scar, dect poate foarte rar.
Buiul seara se aseza la msuta rotund, rosie din paravan, dup ce Buia se retrgea n
dormitorul ei. Pe aceast scar s-a fcut fotografia familiei prin 1922 sau 1923 n vara cnd a
venit la Bacu Costic cu Ortansa (sotia lui) si cu Marinel si Adriana (copii lor) de la Bucuresti n
timpul vacantei de var.
Fotografia este reprodus n volumul Viata lui Bacovia. Din aceast fotografie lipsesc
urmtorii membri ai familiei noastre: Eugen (frate al lui Iorgu), Emil Groap (fiul cel mare al
Anetei, sor cu Bacovia) si Cecilia Groap (fiica Anetei), cstorit Frncu. ncolo suntem toti
membrii familiei existenti la acea dat. Motivele lipsei celor de mai sus, cred c au fost
urmtoarele: Eugen (nc necstorit la cea dat) n acea var era plecat la Paris; Emil era la
tar, la Blcesti-Roman, la tatl su, Costache Groap, cruia i fusese repartizat de Tribunal
dup divortul Anetei, iar Cecila cred c era plecat n colonia de copii de la Tekirghiol, ca de
obicei.
Vara familia si peterecea cel mai mult timp n parvanul din fundul curtii, de care am
vorbit mai sus. La geamurile dinspre strad era o mesut rosie rotund pe care am donat-o eu
Casei memoriale Bacovia si care trebuie s se gseasc acolo. La acea mesut sttea Buia
fumnd si citind. Din cnd n cnd si arunca ochii pe geam, spre strada ndeprtat. Pe ea treceau
carute si trectori pe care adesea reusea s-i identifice, cu toat vederea ei destul de slab.
Cnd si cnd trecea cte un covrigar strigndu-si marfa, sau stropitoarea comunal tras de boi,
venind dinspre strada Neagoe Vod, unde erau grajdurile Primriei, apoi iar liniste total.

n stnga paravanului era o canapea lung de plus verzuie. Pe ea sttea de obicei

Virginia. Mai stteau si mtusile mele atunci cnd veneau n vizit, sau rareori sttea chiar Iorgu.
n afar de vreo dou scaune cu fundul mpletit din pai, nu mai era nici o mobil n paravan. Prin
storurile de pai galben se filtra o limin dulce, linistit, iar pe usa n dou canaturi, larg deschis,
venea din grdin parfum de flori. Era o atmosfer de tihn si de liniste cu adevrat provincial.
Nu se ntmpla nimic cu lunile si cu anii, dect micile fapte diurne, nesemnificative n
monotonia lor obisnuit.
n noptile de var, cum am mai spus, se auzea din paravan muzica militar de la Grdina
public. Se cnta Cavaleria Rustican, Marsul din Aida (inevitabil n toate Grdinile publice
din lume!), ori chiar Simfonia 1812 de Ceaikovski (cu clopote vestind apropierea de Moscova
a lui Napoleon).
Ziua, Buiul umbla prin grdin. Ba la cartofi, ba la alte zarzavaturi puse de dnsul n
fundul grdinii, ba la sur (magazia din fundul curtii n care Virginia organiza cu noi nepotii
reprezentatii cu recitri, scenete, etc. la care participa toat famila, in afar de Iorgu).
Totdeauna avea ceva de mestesugit sau de reparat. De gini tot dnsul avea grij.
Din paravan se intra pe o us cu dou canturi masive, totdeauna deschis vara, n
sufragerie, o camer mare avnd n mijloc o mas mare, oval, imprejur scaune, n fund o
consol de marmur cu o oglind foarte nalt n stil venetian cu ram de ghips aurie. Pe laturile
camerei erau cteva fotolii din acelasi material si culoare ca si canapeaua din paravan. Mai erau
un dulap si o pendul (n dreapta) al crui tact rar si discret parc-l mai aud si acum.
La geamuri erau draperii de catifea visinie. Pe jos era linoleum. Pe peretii sufrageriei n
stnga si n dreapta erau portretele pictate n ulei ale bunicilor mei. Nu stiu ce prictor le-a
executat si nici data executiei. Dup portrete, bunica pare a fi fost la vrsta de 30-35 ani, iar
bunicul la vreo 45-50 ani. Cam sta era tot mobilierul sufrageriei, n care fix la ora 12 se servea
prnzul, iar seara, fix la ora 6, cina.
Buia, fr s fi fost foarte religioas, postea negru n fiecare vineri (fuma ns) pn la
rsritul stelelor seara. Fcuse aceast prmisiune lui Dumnezeu (mi spunea mama mea) n
speranta de a-l salva pe Eugen, grav rnit la Oituz n 1917. El fusese timp ndelungat ntre viat
si moarte, ntr-un spital de campanie din apropierea frontului. Aceast fgduit si-a tinut-o
Buia pn la moarte, n 1931. Dup ce a scpat cu viat n urma gravelor rni la stomac produse
de explozia unui obuz, Eugen s-a mbolnvit (tot pe front) de icter negru. Cu aceast boal
fusese abandonat ca nerecuperabil de trupele n retragere. A rmas ntr-un sat evacuat de pe
lng Casin. Acolo, timp de o lun de zile a fost ngrijit de o tranc btrn ce si avea casa la
marginea satului. A scpat cu viat datorit acestei trnci bune la suflet. Pe atunci icterul
negru ducea la moarte sigur. n general ns unchii si mtusile mele, ca si bunicii mei, nu au

fost foarte religiosi. Cnd venea preotul n ajunul Crciunului, sau la Boboteaz, l primeau,
acesta fiind obiceiul ndtinat.
Deasupra mesei din sfragerie era o lamp mare cu abat-jour de portelan si cu
ornamentatii n filigran. La aceast lamp agta Buiul artificii n noaptea de Anul Nou, imediat
dup ce se termina masa la care lua parte toat familia. Tot sub lumina acestei lmpi se juca n
aceiasi noapte lotonul traditional la care lua parte toat famila, inclusiv copiii. Se juca pe
monede iesite din uz (din cele cu gaur la mijloc) pstrate de Buiu si repartizate fiecruia n mod
egal. Pe atunci nu era nc radio si abia mai trziu, prin 1925, Virginia si-a cumprat un patrefon
de ocazie al crui safir reda cu o strident metalic nemiloas vocea lui Fletta ori a lui Carusso.
Si acum parc mai aud Cavattina din Brbierul din Sevilla, care ti spgea urechile.

3.

Iorgu participa numai la mas, dup care se retrgea n ntunecoasa lui camer mic din
dreapta, unde avea n fund, la perete un pat, la fereastr, n stnga acestuia, o msut cu
oglind si cu o lamp pe ea, iar alturi, n dreapta usii, un scrin masiv cu multe sertare pentru
haine si lenjerie, care tine de la us pn la geam. Camera lui avea o singur fereastr pe care,
din cnd n cnd, se uita ndelung vznd iarna acelasi peisaj nins, aceleasi acoperisuri si garduri
vechi ale vecinului Sutescu si aceaisi grdin cu copaci nverziti vara, desfrunziti toamna si plini
de zpad iarna. Este fereastra de la care, cred, au luat fiint multe din pastelurile sale
autumnale sau hibernale.
Toamna i aprea, de la aceeasi fereastr, si mai dezolant si trist, vzut din
ntunecimea camerei n amurg. l vd parc si acum stnd ndelung n fata acestei ferestre. Lng
pat avea o lad cu crti, o lad nu prea mare si un fotoliu. Odaia lui era nclzit de o sob a
crei gur era n suferagerie, soba fiind zidit din teracot n peretele desprtitor dintre
sufragerie si iatacul lui, deservind astfel ambele camere de o parte si de alta a peretelui ce le
desprtea. Era o sob mare de teracot maron.
Din odaia lui Iorgu se ddea, printr-o us n dou canaturi, n dormitorul Buiei si al
Virginiei. n aceast camer erau dou paturi mari de fier cu tblii acoperite, cu verturi de
catifea verde nchis, la captul ambelor paturi o mas oval nu prea mare, acoperit tot cu o
fat de mas de catifea, pe care se aflau fel de fel de fofotografii ilustrate, un album al familiei
si o climar metalic. Albumul acesta este astzi donat casei memoriale din Bacu. ntre cele
dou ferestre, statea(u) o oglind mare la fel cu cea din sufragerie, dou fotolii de acelasi stil si
culoare ca cele din sufragerie, un dulap care acoperea usa (care era condamnat) dinspre
camera nvecinat din fat.
Lng paturi, de fiecare parte, era cte o noptier, iar pe noptiera Buiei dinspre peretele
din fund, pe la cesul nserrii, aprea totdeauna ceaiul de tei al Buiei, care dup atta fumat n
timpul zilei n sufragerie sau paravan (vara) avea nevoie si simtea necesitatea unui ceai calmant.
n acel pat a murit btrna n 1931 iarna, prpdindu-se n cteva zile de o dubl pneumonie

contractat n dimineata cnd, venind femeia cu lapte, s-a dus numai cu un sal peste cmasa de
noapte n paravanul nghetat pentru a primi laptele; probabil pentru a o scuti pe Virginia de
aceast treab. Plmnii ei slbiti de atta fumat nu au rezistat la prima rceal mai seroas. Era
si extrem de slbit, avea 73 de ani.
Aproape de geamul din dreapta, tin minte c era un mic paravan mobil chinezesc din
mtase gelben, pictat cu pansele probabil de Maria.
Virgina sttea aproape toat ziua n aceast camer pentru a evita fumul de tutun din
sufragerie. Vara mai sttea n grdin. Era bolnav de piept din tinerete. Contractase nc de pe
cnd era n scoala profesional de fete, pe care o urma la Bacu, un T.B.C. pulmonar n urma
unei rceli la o serbare scolar, iesind transpirat si fr palton afar n gerul iernii. A avut
hemoptizii dar, dup un timp, probabil s-a oprit procesul bolii, ne mai constatndu-se prezent
bacilul n sput. A rmas ns cu o tuse si cu o slbiciune caracteristic, ducnd o viat extrem de
regulat.
Desi n tinerete, nainte de boal, fusese o extraordinar gimnast, ntrecndu-se la rec,
la paralele si la bar cu Iorgu si cu Eugen care erau cunsocuti ca asi n materie si la liceu, ba chiar
si n oras (liceul ddea n Grdina Public, la marele serbri, astfel de demonstratii de
gimnastic) precum si la aparatele special construite n curtea caselor din str. Bacu-Piatra (de
la vechea locuint a familiei). Acum sttea toat ziua mai mult pe patul ei, cntnd uneori ncet
de tot la vioar (mai mult n piticato fra arcus) ori pictnd n acuarel reproduceri dup crti
postale ilustrate cu lacuri, crnguri, pduri si boschete, cu femei vistoare privind nspre lac, n
maniera naiv romantic n care pictau pe atunci amatorii. Din cnd n cnd fcea cte o pasient
cu vechile crti de joc ale familiei.
Ea nu s-a putut cstori si a trit o viat retras, rar fiind luat de Tinca la vreun film (la
cinematografele Lux sau Clasic) cu Francesca Bertini, Psilander sau cu Maria Carmi (staruri
de pe atunci ale filmului mut), filme pe care apoi, la gura sobei, le povestea n amnunt cu
glasul ncet, nfiorat parc nc de melodrama la care asistse. Alteori fcea lungi si complicate
pasiente ntr-o tcere total, n obscuritatea dormitorului. Poate si drama acestei fiinte, nu
numai a lui Iorgu, a ndurerat-o ani ndelungati pe biata Buia.
Din sufragerie, pe usa din stnga se ddea n odaia lui Buiu. Mobilat cu o sobrietate
cazon: un pat de campanie, un dulap de haine si lenjerie, un mic bufet cafeniu, un scaun si un
dulpior, toate acestea fiind tot mobilierul camerei. Din acest mic iatac (care era de fapt mai
mult o camer de trecere), n fund pe dreapta era o mic us care ddea ntr-o cmar strmt
si cam ntunecoas, lung de vreo 6-7m de-a lungul sufrageriei (acum nu mai exist aceast
cmar, dup cum nu mai exist nici buctria mare de iarn n care se cobora cteva trepte din
camera lui Buiu pe o us situat n fata celei de la sufragerie). n cmar, pe lng slnina

afumat (care constituia masa de dimineat a lui Buiu) si pe lng cele cteva alimente pstrate
mai la rece, erau fel de fel de obiecte disparate ntr-o dezordine total: cntare vechi ruginite,
fel de fel de cutii de tabl rmase, se vede, de la lichidarea prvliei, cuiere cu haine vechi,
scaune desfundate, ghemuri de srm, rame de tablouri, vechi registre de comert prfuite, de
care Buiul nu se ndurase, se vede, a se desprti, ziare si reviste vechi, de pe timpuri, etc.
Buiul se scula cel mai de dimineat din toat familia. Se ducea la pait, cam la 2-3 zile.
Nu uita s dea o rait si pe la fosta lui prvlie (preluat de evreul Kreuter n conditii extrem de
avantajoase, adic cu hurta) de unde cumpra n mod exclusiv toate articolele de bcnie
necesare casei. Magazinul era situat n fata bisericii Sf. Neculai, cam pe locul unde acum este
intrarea hotelului Moldova. Era cel mai mare magazin de coloniale din Bacu nainte de primul
rzboi mondial. Dup cum mi-l descria mama mea, avea n mijloc nuntru, o piramid cu tot
felul de cutii de conserve din import, mari cutii de cacao si de cafea, pachete de ciocolat
elvetian, sticle de vin scump si de coniacuri si lichioruri, toate din import.
Aceast piramid de mrfuri era mai mult ca un fel de vitrin interioar, cci marfa era
depozitat pe toat ntinderea peretilor magazinului, n spatele tejghielelor. n fundul
magazinului avea un fel de cancelarie cu peretii de sticl, plin cu portocale, mandarine,
curmale, smochine si alte fructe coloniale, n care si avea biroul lui, ncpere din care putea
supraveghea activitatea ntregului magazin. Vnzarea se fcea de mai multi vnztori iar
ncasrile de tejghetar. Cnd intrai n cancelaria bunicului - spunea mama mea - te ametea
parfumul si miresmele acelor fructe exotice. n pivnitele si magaziile din dosul prvliei avea
mari cantitti de vin n butoaie aduse de la Odobesti si de la Panciu, personal de ctre dnsul.
Avea mari cantitti de alimente si produse de tot felul, specifice comertului de coloniale,
deoarece el facea si un comert en gross, aprovizionnd aproape toate prvliile stesti din judet.
Bunicii mei aveau atunci locuinta n str. Bacu-Piatra (acolo s-au nscut toti copiii, inclusiv
Bacovia), imobil care a purtat pn acum n urm (cnd a fost demolat) o plac de marmur
comemorativ. De acolo, prin 1907, s-au mutat n str. Gimnaziului 7 (n imobilul unde este acum
Casa Memorial Bacovia) vnznd casele din str. Bacu-Piatra, odat cu nstrinarea prvliei.
Lui Buiu i preau mai bune mrfurile de la fosta lui prvlie dect n alt parte. Daca la
Kreuter nu se gsea cutare articol, din alt parte nu cumpra, chiar dac era nevoie n cas de
acel produs. Dup ce cumpra, mai sttea de vorb cu fostii negustori btrni de pe vremuri si
apoi se ntorcea acas. Pe la ora 7 seara totdeauna se ntindea n pat, si punea pe fat plria
lui neagr melon ca s-l apere de lumin si trgea un somn bun, cu tot zgomotul ce-l fceau cei
ce treceau spre buctrie si spre cmar prin odita lui, care de fapt era o camer de trecere.
Era foarte ngduitor fat de zgomotul jocurilor noastre de copii, cnd veneam cu totii acolo, sau
n timpul ct am stat si eu mpreun cu mama la dnsii. Un fapt ce nu mi l-am putut niciodat
explica pe deplin este rceala (ca s nu spun cearta) permanent dintre Buia si Buiul. n

special Buia avea intotdeauna un ton morocanos fat de Buiu, atunci cnd era absolut nevoit s
i se adreseze, cci altfel nu schimba o vorb cu sptmnile si cu lunile. Comunicau mai ale prin
intermediul Virginiei. Aveam impresia c aceast rceal ntre ei era veche, iar sorgintea ei
prea s fi fost adnci vechi nentelegeri, dar nu am putut descifra de la ce anume putea s fi
intervenit aceste nentelegeri.
De ordin bnesc cred c nu putuser fi pentru c mai nainte de rzboi ei s-au bucurat,
gratie cometului practicat de Buiul, de o foarte bun stare material. iar Buiul nu era nicidecum
un om om meschin (econom da, dar nu meschin), era devotat cu totul familiei si prea c tine
seama totdeauna de vointa Buiei. S fi fost sentimentul de superioritate (de clas?) al Buiei
care provenea dintr-o familie bogat de boiernasi? Cine stie? Buiul era dintr-o familie nevoias
de la tar, care reusise prin munca lui din tinerete s-si fac o stare, pe care apoi a dezvoltat-o
cu dota (destul de important) adus de Buia.
S fi fost poate si faptul c dnsa pretindea a avea o cultur mai ridicat, prin lecturile ce
le fcea, n timp ce el nu citea dect ziarul? Sau o repulsie nc din timpul cnd a fost mai mult
mpins s se mrite la 15 ani cu un om mult mai n vrst ca dnsa si la care nu tinea si care, se
pare, fr prea multe menajamente, a impus-o la fiecare 1-2 ani la nasteri succesive de copii,
timp de 14 ani, nasteri care au epizat-o fizic ntr-o asa msr, nct pe la 59-60 de ani parea de
80? Nu am reusit niciodat s-mi explic eceast enigm a familiei noastre, iar mama mea, de
cte ori deschideam discutia despre aceasta, evita s-mi rspund. Poate ca nu stia nici ea.
Aproape zilnic, la bunicii mei venea Aneta cu Marcel (fiul ei), Tinca (care a stat un timp,
pn prin 1925, mpreun cu ei). Venea des si Maria cu Aura si cu Liliana (fiicele ei), mai ales n
zilele de srbtoare, dup amiaza. Veneam si eu foarte des, uneori singur, alteori cu mama mea
(noi ne mutasem ntre timp la Sc. Normal de fete, unde aveam locuint, mama mea fiind
secretar si apoi subdirectoarea scolii). Iorgu nu lua parte dect rareori la aceste reuniuni de
familie (chiar cnd era ziua lui Buiul sau a Lui Buia). i ducea Virginia cafeaua sau ce se servea, n
camera lui, din care nu iesea dect pentru mas si atunci cteodat n urma insistentelor Buiei.
Nu l-am vzut niciodat pe Iorgu vesel, destins dect foarte rar (si nici atunci nu se putea
spune c era cu adevrat vesel, ci oarecum dispus s spun cteva cuvinte) atunci cnd avea
posibilitatea de a bea un pahar de vin. Nu bea niciodat cantitti mari de vin, din 2-3 pahare se
vedea c s-a ametit. Pentru vinul bun avea un respect deosebit (n special vinurile Stirbei pe
atunci erau mai renumite, se vindeau sticle nfundate, Cotnarul era o raritate, pentru bogtasi,
iar de Murfatlar pe atunci nu se auzea), spunea privind n zare licoarea din pahar, admirativ: E
bine lucrat!. Nu am avut ocazia s-l vd cum se comporta n localurile pe care le frecventa mai
mult la insistentele unor cunoscuti. Dar mi-a povestit mai trziu avocatul Emil Mititelu c se
ducea numai n localurile cu vin exceptional de bun. Unul din localuri mai des frecventat de
intelectualii trgului, unde se ducea si Iorgu era poreclit Sorbona (probabil pentru a marca

elevatia dicutiilor ce se fceau acolo). Nu bea cantitti mari de vin, ci sorbea din cnd n cnd, cu
nghitituri mici, iar la ndemnurile convivilor de a le spune cte ceva despre poeziile lui, cte ceva
din viata lui, rmnea cu privirea ntrebtoare, cu ochii lui albastri senini, spre cel ce-l interoga.
Dac cineva ncepea s recite cte o strof mai cunoscut din poeziile lui, tocmai ca s-l
determine la confesiuni, el spunea atta: Da si apoi repeta Da! sau Hm!. Cred c foarte
greu putea fi determinat la o deschidere si n orice caz nu fat de oricine.

4.

Bacovia umbla foarte modest mbrcat, dar corect, de preferint haine de cunloare grifer. Prin cas umbla cu o hain de catifea tot de culoare nchis. Nimic ostentativ, niciodat nici
n tinut, nici n mbrcminte. De o modestie si timiditate care frizau uneori morbidul. Pe
strad mergea de obicei cu capul plecat n jos, parc strecurndu-se printre ceilalti trectori,
parc vrnd s treac neobservat.
Tin minte c ntr-o iarn, cam prin 1927-28 i-au fcut mai multe vizite Gh. Stefan Cazacu
(Delafrast), ofiter n garnizoana Bacu si poet, mpreun cu un anume Delavorona (pseudonimul
celui care avea s devin tot printr-un pseudonim Mircea Damian, cunoscut mai trziu la
Bucuresti ca publicist si director al unui mic ziar (de santaj, intitulat, pare-mi-se, Pumnul),
precum si autor de schite humoristice aprute si n volum, care erau totusi de talent. Acest
Mircea Damian si-a terminat existenta pe un pat de spital cu gardianul lng dnsul, fiind arestat
pentru santaj.
Aceste vizite de altfel repetate si cu invitatii la mas urmate de lecturi din productiile
literareale ambilor, l scoteau din apatia obisnuit pe Iorgu. Juca cu ei table, mai bea cte un
phrel de vin, mai ciugulea cte un aperitiv (cci mai mult parc ciugulea dect mnca).
Delavorona (al crui nume adevrat am auzit mai trziu c ar fi fost Mtusa) ne-a citit cteva din
schitele sale strnind ilaritatea tututor celor din familia noastr ce participau la aceast
reuniune. Delavoronna venise n Bacu cu trenul (cred c n mod clandestin) n plin iarn, fr
palton, fr un ban, cu reverele de la hain prinse cu o agraf (ca s nu se vad probabil lipsa
cmsii) si se gazdui la Cazacu, fr a se mai gndi s mai plece. Sttea acolo, cu cas si mas, ba
am mai auzit mai trziu c se legase si de sotia lui Cazacu, n timpul lipsei acestuia de acas. n
primvar a plecat la Bucuresti unde, dup cum se vede, a triumfat! Cazacu a stat mai mult
timp n Bacu, a colaborat, dup cte stiu la Ateneul Cultural si la Orizonturi noi, iar apoi la
Bucuresti lui i se datoreaz aparitia seriei a II-a a revistei Orizonturi noi.

n afara acestor rare momente de destindere, Iorgu si continua viata lui retras, limitat
la activitatea lui de suplinitor (de altfel cu ntreruperi n unii ani, nu din vina lui) si cea de acas,
scriind probabil din cnd n cnd (eu ns nu am avut ocazia s-l vd scriind) cci n acei ani i-a
aprut volumul de poezii Scntei galbene. Euigen si Costic i trimiteau din cnd n cnd de la
Bucuresti lui Iorgu si Buia tutun de calitate mai bun, cafea, cacao, etc.
mi povestea mama c n tinerete Iorgu a cutat foarte mult s-l influenteze pe Costic
n sensul da a scrie poezii, cnd acesta avea vreo 18 ani. L-a convins s-si lase plete, s poarte
lavalier si, n special, s fumeze (nu poti fi poet dac nu fumezi, i spunea) si si-a luat si un
pseudonim: VAER, dar nu stiu dac a publicat ceva. Nu avea har poetic. El a devenit apoi
ziarist sub numele de Constantin Vasiliu-Langa (dup numele de familie al mamei, pe cnd nu
era cstorit). La moartea lui Costic, n 1952, l-am vzut pe Iorgu plngnd, ceea ce m-a
impresionat foarte mult. Era prima oar cnd l-am vzut exteriorizndu-si durerea, el care stiuse
s-si nbuse n sine attea suferinte fizice si morale de-a lungul vietii.
Att Iorgu, ct si Eugen si Costic au fost influentati n tinerete de ideile socialiste (prin
contactul cu un prieten evreu, Grunberg, plecat apoi n America). El le aducea crti si brosuri cu
continut marxist. Costic a fugit n dou rnduri de acas, spre disperarea familiei (nu avea dect
vreo 14-15 ani), fapt ce l-a dus la ntreruperea studiilor liceale. Studiile de liceu le-a reluat apoi
mai trziu, reusind chiar s obtin, prin 1923, si o diplom de licent n drept la Iasi. Cnd a fugit,
a fost gsit de politie la Constanta (n urma sesizrii fcute de Buiul privind disparitia lui). Aici
fcea pe hamalul n port si frecventa cercurile socialiste de acolo.
Eugen a fost mai putin aventuros dect Costic. Cnta la vioar tot att de frumos ca si
Iorgu, dup cum spunea mama mea, care, de altfel, mi-a relatat si cele de mai sus. Eugen si
Costic, n perioada cnd Iorgu a stat la Bucuresti, l-au sprijit din punct de vedere material.
Costic l-a tinut mult timp la dnsul, n str. Negel (Cotroceni), unde sotia lui, Ortansa, era
directoarea unei grdinite de copii, cldire care se mai afl n fiint si acum si n care n prezent
functioneaz Oficiul de Stare Civil al Secorului VI. n acea cas a avut loc si festivitatea de
cstorie a lui Iorgu cu Agatha. Tot n acea cas, a stat un timp, bolnav, Iorgu. Eugen a renuntat
la drepturile lui legale de mostenire ce i se cuveneau, la vnzarea casei din Bacu, dup moartea
Buiei n 1931, n favoarea lui Iorgu.
Mama mea mi spunea c, pe cnd era n liceu, Iogu i citea nti poeziile ce le compunea
cerndu-i prerea. n afar de faptul c i preau cam triste, mama mea, si ea pe atunci n liceu,
nu se ncumeta desigur la aprecieri mai profunde. Tot timpul liceului o impresiona n mod
deosebit modul cum Iorgu i povestea, cu gesturi si mimic, unele din povestirile
extraordinare ale lui Edgar Allan Poe, ca de exemplu Ruina casei Usher, cum si culca tmpla
pe scndurile dusumelei ascultnd din adncuri si cum o ngrozea modul lui de redare si
interpretare a straniei povestiri. La fel, i recita n mod impresionant poema Corbului de

acelasi Edgar Allan Poe, cu obsesivul niciodat. Tot din relatrile mamei, stiu c Iorgu n liceu
a avut ca pe cel mai bun prieten pe colegul lui de clas, Mircea Cancicov, premiant de onoare n
toti anii scolari, care mai trziu a devenit marele avocat si un timp deputat si apoi ministru
liberal, sef al organizatiei locale a acestui partid. Aceste relatii le-a avut ns numai n cursul
superior de liceu, cnd Cancicov, atras probabil de modul cu totul singular cu care Iorgu privea
viata si lumea, i cuta prietenia, nsotindu-l n lungi plimbri, uneori nspre crngurile Bistritei,
discutnd tot timpul ntre ei (fr s stie ns ce anume discutau).
Aceast prietenie a ncetat ns, dup terminarea liceului, Cancicov aventurndu-se n
politic si ntr-o carier strlucit la bar. Cred c personajul din bucata Dintr-un text comun
(pag. 171 alin IV-VI) din volumul Versuri si proz de Bacovia (Ed. Albatros, 1985) este Mircea
Cancicov (amnuntele corespund: vechi prieten de altdat, intelectual de ras, profesor al unei
bogate biblioteci, purta ochelari nc din tinerete). Casa de care se vorbeste n text este casa
familiei Cancicov (acum demolat) care era situat n spatele actualei case somptuase, tot a lui
Cancicov, de pe str. Eliberrii, din apropierea Arhivelor statului, cas n care n prezent
functioneaz, mi se pare, Dispensarul medical al partidului (P.C.R).
Acest Cancicov, ajuns apoi deputat si ministru n perioada interbelic, dac Iorgu i-ar fi
solicitat sprijinul pentru obtinerea unui post sau a pentru a pune capt calvarului cu detasrile
si transferrile Agathei, poate c ar fi fost dispus s intervin salutar. Dar Iorgu - si aceasta este
trstura lui de caracter cea mai pregnant - nu a cerut niciodat nimnui vreo favoare, vreun
hatr. Nu a apelat niciodat la nimeni nici mcar pentru editarea vreunui volum de poezii.
Agatha a fost cea care a mai apelat la cteva din mrimile zilei, dar de cel mai multe ori fr
succes si n orice caz fr asentimentul lui Iorgu. Mircea Cancicov a fost sotul Georgetei
Cancicov, scriitoarea de mai trziu.
Alt prieten de tinerete a fost G. Jinga, despre care Agatha vorbeste pe larg n volumul
Bacovia - viata poetului (pag. 34, Ed. pentru Literatur, 1972). De Grigore Tbcaru l-a legat o
cald si strns prietenie nc din tinerete (se spune c familia noastr ar fi fost nrudit cu a lui,
prin Buiul). Gh. Tbcaru este cel care i-a facilitat numirea ca suplinitor la catedra de Desen Caligrafie, mai nti la Scoala normal de nvttori, apoi la Liceul Comercial. Tot datorit lui a
aprut revista Ateneul Literar, cci Iorgu n-ar fi avut energia necesar pentru a face fat
problemelor de organizare si administrare ale unei reviste. Gh. Tbcaru a fost un om cu totul
deosebit, care a artat intotdeauna lui Iorgu, pe lng o sincer admiratie, o dezinteresat
prietenie. n timpul liceului venea de multe ori si sttea la familia Vasiliu, dormind si luand masa
acolo.

n ceea ce priveste relatiile lui Iorgu cu Macedonski, cred c nu este cunoscut

urmtoarea mprejurare: stiu de la mama mea c, prin 1909-1910, Macedonski a venit la Bacu
pentru cteva zile si a fost gzduit n casa bunicilor mei din str. Gimnaziului 7. l cunoscuse pe
Iorgu la Bucuresti. Venise s negocieze cu Fabrica de Hrtie Letea vnzarea unei inventii a fiului
su Nekita (acesta inventase sideful artificial interesnd, se vede, si procesul de fabricatie al
hrtiei sidefate). Nu stiu dac afacerea s-a ncheiat cu bine, dar Macedonski a stat n acele zile la
bunicii mei, fiind gzduit si lund masa la dnsii. Fiind de fat si mama mea, ntr-o sear dup
cin, Macedonski privind mai atent portretul n ulei al lui Buiu din sufragerie, a exclamat: A!
Uitati-v cu atentie si spuneti cu cine seamn Dl. Vasiliu n acest portret?. Nimeni n-a stiut ce
s rspund. Seamn cu NapoleonI a spus Macedonski. Este vorba de portretul n ulei al
bunicului meu, portret aflat acum n Muzeul Bacovia din Bucuresti. S-au fcut copii dup acest
portret si dup cel al Buiei, si snt n Casa Memorial din Bacu.
Despre iubirile din tinerete ale lui Iorgu stiu cte ceva tot de la mama mea. Mai nti o
idil platonic din prima lui tinerete cu o verisoar de-a lui, anume Zoe Goian de la Roman (fiic
a unei surori a Buiei, anume Tinca Langa, cstorit cu un anume Goian). Aceast Zoe (noi i
spuneam n familie Zna) venea des n vacantele de var la Bacu, fiind invitat de Buia si fiind
totodat si bun prieten cu surorile Vasiliu (n special cu mama mea, Elena). Fr s fie
frumoas, era ns deosebit de inteligent si foarte comunicativ. Ea era sora acelui Titu Goian,
disprut n mod misterios la Constanta (i s-a gsit pe cheiul portului doar plria) dup ce
fusese un timp ajutorul lui Buiu la magazin si pe care intentiona s-l lase n locul lui pentru a
continua conducerea magazinului (n urma refuzului betilor lui).
Se presupunea c ar fi fost jefuit si aruncat n mare, fiind urmrit nc de la Bacu, de
unde plecase cu o sum mare de bani avnd intentia probabil de a pleca n strintate. Zoe
Goian s-a cstorit apoi cu George (n familie i spuneam Vasile) Manoliu (fiu de preot de la
Roman) stabilindu-se la Bucuresti, ea ca institutoare la Scoala primar Cuibul cu Barz iar el
fiind contabil n Ministerul Lucrrilor Publice (ajungnd apoi directorul Contabilittii acestui
minister). n primul apartament de la strad (deci n fat) n imobilul de pe str. Berzei din
Bucuresti, unde stteam mpreun cu Iorgu, dup cum am artat mai sus, prin 1915-19, locuiau
ei, avnd dou fete din care una mai trieste si n prezent.
O alt legtur amoroas a avut-o cu o anume Maria Teodorul din Iasi, tnr vduv, la
care a stat Iorgu n gazd n timpul studentiei. Aceasta i-a fcut o vizit mai trziu la Bacu. Buia
intrase n panic, punndu-l pe Nuiul s-i cumpere imediat bilet de tren si s o conduc la gar.
Iorgu nu mai era dispus s continue probabil legtura cu dnsa. Ea venise cu intentia, cred, a
unei eventuale cstorii, aflnd c este fiul unor oameni cu stare din Bacu.

Apoi a avut legaturi intime cu fiica unui preot, Tbcaru, de pe la Hemeiusi, mi pare,
poate rud cu Grigore. Numele fetei nu-l mai retin. Din aceast legtur amoroas a lui Iorgu a
rezultat un copil natural: Jnic Tbcaru (fiind adoptat de ctre preot). Jnic Tbcaru a
urmat cursurile liceului si apoi Facultatea de Litere (cred c din Iasi), obtinnd licenta n limbi
clasice. El venea destul de des n familia Vasiliu. Odat, tin minte, dup rzboi, a venit mama lui
ca simpl musafir, dar fr a produce mare plcere aceast vizit, n special Buiei.
Avocatul Emil Mititelu din Bacu, care l-a cunoscut bine pe Jnic Tbcaru (fiind
amndoi pasionati butori de vin) mi spunea c acesta avea o foarte frumoas cultur clasic si
c era o ncntare s stai cu el de vorb la un pahar de vin, n vreun local. Eu l-am vzut odat
sau de dou ori n casa bunicilor mei. Era un om scund dar solid, trapu (dup vorba
frantuzeasc), cu fata rotund, mbrcat foarte ngrijit, se poate spune chiar elegant. Pe atunci
s fi avut vreo 30 de ani. Vorbea calm, cu foarte mult grij n gsirea cuvintelor, cu gesturi cam
studiate.
A fost un timp profesor suplinitor apoi, din cauza betiei, a deczut treptat si, ultima oar
prin 1935-36, l-am vzut n Bucuresti, ntr-un tramvai, cu hainele aproape zdrentuite, slab si
nebrbierit, fr ca dnsul binenteles s m mai fi recunoscut. mi spusese cineva c n ultimul
timp ar fi fost functionar pe la Siguranta Statului, apoi nu am mai auzit nimic despre dnsul. n
familie se stia precis si se spunea pe fat c el este fiul natural al lui Iorgu. Nu s-a lsat niciodat
a se ntelege c ar fi fost vre-un dubiu n aceast privint. Nu-mi amintesc ns deloc continutul
conversatiei lui atunci cnd l-am vzut n casele bunicilor mei, conversatie la care lua parte si
Iorgu, ns cu rezerva lui obisnuit.