POLITICI SI OPTIUNI CONTABILE

2.11.2011
Curs 2

Problema 3:
Determinati marja bruta pentru societatea Beta despre care se cunosc urmatoarele informatii:
- Venituri din vanzarea produselor finite: 100 000 lei
- TVA colectata: 25 000 lei
- Venituri din vanzarea de semifabricate: 25 000 lei
- Venituri din vanzarea marfurilor: 15 000 lei
- Intrari de produse finite: 65 000 lei
- Iesiri de produse finite: 36 000 lei
- Cheltuieli cu marfurile: 10 000 lei
- Intrari de semifabricate: 2 000 lei
- Iesiri de semifabricate: 1 000 lei
Identificati veniturile si cheltuielile.
Marja bruta= CA- costul bunurilor vandute
= (100 000 + 25 000 + 15 000) - (36 000 + 10 000 + 1 000)
= 140 000 47 000 = 93 000 lei

IAS 2: STOCURILE
Standardul IAS 2 reglementeaza situatia activelor denumite stocuri. Pentru a incadra un element
in categoria stocurilor trebuie sa se verifice daca acesta corespunde definitiei data de IAS2 .
Definitie: Potrivit IAS 2 stocurile sunt active:
a) detinute spre a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;
b) produse sau in curs de productie in vederea valorificarii lor;
c) sub forma de materii prime, materiale, materiale consumabile ce urmeaza sa fie folosite in
procesul de productie sau pentru prestarea de servicii;
Standardul nu precizeaza o limita valorica superioara sau o durata maxima de utilizare, doar simpla
natura a elementelor nu este suficienta pentru a le considera stocuri.
Evaluarea stocurilor
Evaluarea reprezinta desemnarea monetara a unui element in vederea prezentarii in situatiile
financiare. Stocurile sunt prezentate in bilant ca fiind evaluate la cea mai mica valoare dintre cost si
valoarea neta realizabila.
Costul de achizitie= cuprinde pretul de cumparare, taxele de import, costurile de transport, costurile
de manipulare si alte costuri direct atribuibile achizitiei.

Costul de productie= se determina prin insumarea cheltuielilor directe cu o cota parte din cheltuielile
indirecte de productie, fixe sau variabile ocazionate de transformarea materiilor prime in produse finite.
Cheltuielile directe sunt cheltuieli ce pot afecta direct costul fara alte rationamente de atribuire.
Departajarea cheltuielilor in cheltuieli directe si cheltuieli indirecte este influentata de o serie de factori
cum ar fi:
- tehnologia pentru culegerea informatiilor;
- prevederi contractuale;
- parametrii de proiectare a capacitatilor de productie;
Cheltuielile indirecte= sunt alocate sistematic costului stocurilor care participa la procesul de productie.
IAS 2 insista asupra distinctiei dintre cheltuielile fixe si cele variabile astfel cheltuielile variabile
se modifica in functie de volumul productiei dar nu neaparat proportional cu acesta, Cheltuielile fixe
raman constante in timp indiferent de volumul productiei.
Alocarea regiei fixe de productie se face in functie de capacitatea de productie. Capacitatea
normala de productie reprezinta productia estimata a fi obtinuta de-a lungul unei perioade sau al unui
numar de perioade in conditii normale tinand cont de pierderile de productie rezultate din capacitatea
echipamentului, planificata a se realiza si poate fi aproximata pornind de la nivelul mediu de productie.
Gradul de utilizare a capacitatii de productie se determina prin raportarea capacitatii efective la
capacitatea normala de productie.
Valoarea realizabila neta este pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul
desfasurarii normale a activitatii mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si costurile
necesare vanzarii.
In costul de productie nu sunt incluse:
- marimile anormale a deseurilor de fabricatie;
- costul cu depozitarea produsului intermediar deoarece acesta se datoreaza anomaliilor de
organizare;
- cheltuielile administrative deoarece acestea nu contribuie la aducerea stocurilor in starea in care
se gasesc.
Daca in procesul de productie se obtin simultan doua sau mai multe produse principale sau un
produs principal si unul secundar, costurile de transformare sunt repartizate asupra acestora dupa o
regula logica si permanenta.
Valoarea realizabila neta trebuie determinata pentru fiecare articol cu exceptia cazului in care
elementele apartin aceleiasi linii de productie, au scopuri si utilizari asemanatoare, sunt fabricate si
comercializate in aceasi arie geografica si nu pot fi evaluate separat.
La inchiderea exercitiului se determina valoarea realizabila neta si se verifica daca aceasta este
inferioara stocurilor pentru a se inregistra o depreciere.