Sunteți pe pagina 1din 4

Povestea lui Harap Alb

Caracterizarea personajului

Basmul, specie a genului epic, cu numeroase personaje purtatoare de


valori simbolice, inzestrate cu puteri supranturale, care devin ulterior
elemente specifice. Eroul basmului, intotdeauna fiinta antropomorfa,
parcurge un traseu al initierii si traverseaza probe pe parcursul carora se
defineste ca om, asimileaza principii etice cu valoare pragmatica. Spre
deorebire de basmul cult, opera lui Ion Creanga este originala prin
schimbarea formulei stereotipe, limbaj, ipostazele eroului atipic.

Basmul lui Creanga nu respecta departajarea etica a personajelor, ele


nu sunt strict pozitive, respectiv negative ci au ambiguitati morale, au
complexitate psihologica, nu sunt simple roluri conform opiniei lui G.
Calinescu:
himerice:
calul,
spanul,
Sfanta
Duminica,
cerbul,
antropomorfe: Harap Alb, personaje originale: cei cinci monstrii,
simpatici- G. Calinescu. Fapturile antropomorfe joaca rol auxiliar in
formarea eroului, fie ca piedici, ce trebuie depasite, fie ca prieteni benefici.

Dupa formula de inceput consacrata care insa nu contine negatia- Amu


cica era odata- , prima secventa are la baza motivul mezinului, prin care
se stabileste eroul destinat peripetiilor, pe baza unei probe: dintre cei trei
frati, doar cel mai mic reuseste sa treaca podul, infruntand ursul, datorita
calului, hainelor si armelor care fusesera ale tatalui, ca mire. Mezinul le
obtine urmand sfatul Sfintei duminici, pe care o miluise, in infatisarea ei de
batranana neajutorata. Urmatoarea secventa releva semnificatia de
ispasire-intiere a marelui motiv al drumului prin enuntarea interdictiilor:
ferirea de span si de omul ros.

Odata cu trecerea podului, hotar simbolic intre lumi, feciorul nimereste


intr-un spatiu labirintic pentru trecerea caruia accepta, a treia oara, pe
Span drept calauza, incalcand astfel prima interdictie. Abia acum isi
dobandeste numele care ii subliniaza noua pozitie sociala: Harap-Alb.

Urmeaza apoi cele trei incercari menite sa-l duca la pierire, ordonate de
Spanul care i-a luat locul ca nepot si urmas la tronul unchiului. Cea dintai
incercare este aducerea salatilo din gradina ursului; a doua, aducerea
capului cerbului impodobit cu pietre pretioase, iar cea de-a treia ,
aducerea fetei imparatului Rosu, ca mireasa pentru Span. Cea din urma
presupune incalcarea celei de-a doua interdictii, ca atare, prilejuieste, un
alt drum cu multe peripetii si probe. Depaseste dificultatile calatoriei,
incurajat fiind de prietenii ca i-au iesit in cale. Se dovedeste prima data
capabil sa ia decizii benefice pentru toti. Binevoitorii- furnicile, albinele,
etc- apartin lumii experientei comune, avand doar unele trasaturi potrivite
fabulosului basmului. Ultima secventa a basmului reinnoada firul legat de
substituirea eroului si maeterializeaza motivul deconspirarii si pedepsei
uzurpatorului odata cu stabilirea binelui. Toate acumularile rezultate din
experienta ii vor folosi eroului cand va fi mare si tare imparat- om
desavarsit.

Mezinul nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale (vitejie,


darzenie, istetime ), dar dobandeste o serie de valori etice necesare unui
imparat(mila,bunatate, curaj, respectarea juramantului). Numele dobandit
reflecta conditia duala: rob, sluga (Harap ) de origine nobila(Alb), iar
sugestia
cromatica
alb-negru,
traversarea
unei
stari
intermediare(initierea),itre starea de inocenta, naivitate(negru) si
invierea spirituala a celui ce va deveni imparat(alb); protagonistul are
un statut de antierou, doarece spre deosebire de personajul principal al
basmului cult, acesta nu este viteaz, deprins cu arta razboiului, e mai
degraba slab de inger boboc in felul lui

Personajul parcurge un drum initiatic, la finalul caruia trebuie sa


acceada intr-un plan superior al existentei; evolutia personajului imprima
basmului caracterul de bildungsroman. Fiul craiului este prezentat la
inceput ca neinitiat, traind intr-un orizont al inocentei, e lipsit de
experienta vietii, calitatile umane ii sunt actulalizate odata cu probele la
care este supus. Invata sa cunosca oameni, principala caracteristica
dobandita fiind capacitatea de a vedea dincolo de aparente, puterea de a
cantari ceea ce e sinceritate si prefacatorie in faptele, infatisarea si
vorbele celorlalti. Aparitia initiatorilor pune in lumina nu numai naivitatea,
dar si bunatatea, onestitatea, prietenia tine matusa de la mine putin .
Eroul de basm fiind o inruchipare a binelui, insa Harap-Alb ramane un erou

atipic, aceste insuriri morale sunt atuurile sale in confruntarea cu raul,


pentru ca datorita lor intervin ajutoarele cu puteri supanaturale, pedagogii.

Primele fapte ale feciorului de crai, de fapt intalnirile cu initiatorii sai,


Sfanta Duminica, calul nazdravan si Spanul, scot in eevidenta naivitatea,
lipsa de experienta,incapacitatea de a distinge adevarul de aparenta. Daca
la curtea craiului se trece mai usor peste asta pentru ca e cel mai mic,
dincolo de spatiul protector al casei parintesti, lipsa de experinta relevata
in acest sens este secventa coborarii in fantana, este sanctionata prin
pierderea identitatii si a dreptului de a deveni imparat. Astfel personajul
devine rob, primeste numele de Harap-Alb si este pus in situatie de a trece
incercari dificile, necesare maturizarii. Daca naivitatea este depasita prin
ritualul initierii, bunatatea este calitatea innascuta care provoaca
transformarea personajului. Desi nu are profunzimea intelegerii intalnirii
simbolice, craisorul trece proba milosteniei daruindu-i Sfintei Duminici un
banut. Rasplata neasteptata si sfaturile sunt menite sa-si convinga tatal
sa-l lase sa plece la drum.

Chiar daca este un personaj de basm, Harap-Alb nu reprezinta tipul lui


Fat-Frumos din basmele populare, caci evolutia sa reflecta viziunea despre
lume a scriitorului, prin umanizarea fantasicului: personajele trimit spre
cele din Amintiri din copilarie, imparatul Ros e om paclisit ca si popa
Osloban, cei cinci monstrii seamana cu catihetii de la scoala din Falticeni,
fata Imparatului e o zgatie de copila- lumea basmului se comporta ca si
cea din Humulesti, alte elemente ale originalitatii lui I. Creanga. Harap Alb
este un reprezentant al spiritului uman in general. Nu exceleaza prin nimic
decat prin omenescul sau, prin slabiciuni dar si prin pricepere oferind
astfel un model de valori ai atitudini ca urmare a experientei existentiale.

Povestea lui Harap-Alb este un basm cult avand ca particularitate


viziunea
despre
lume
a
scriitorului,
umanizarea
fantasticului,
individualizarea personajelor, umorul si specificitatea limbajului; are rolul
de a evidentia idealul de dreptate si de adevar. Precum G. Calinescu
afirma: basmul e o oglindire[] a vietii in moduri fabuloase completand
astfel etimologia: nascocire(basnai=nascocire).