PERSONALITATEA

1. TEMPERAMENTUL

Caracterizare generala
In limbaj popular = firea omului
Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetica a personalitatii

care se exprima cel mai pregnant in conduita.

Dinamica = iute, lent, mobil, rigid
Energetic = rezistent, exploziv, slab, linistit

Cand vorbim de temperament ne referim in special la trasaturile

dobandite preponderent ereditar = fenomene caracteristice firii unui

individ, reactivitatea la stimuli emotionali, forta si rapiditatea
raspunsurilor, dispozitia afectiva persistenta.
AFECTIVITATEA este un parametru important al temperamentului si
vizeaza tonusul afectiv, stabilitatea si profunzimea trairilor.
Se presupune ca temperamentul nu se schimba prea mult de-a lungul

vietii, dar se vorbeste de o evolutie temperamentala prin influentele pe

care personalitatea le sufera in ansamblul ei (dezvoltarea unor
aptitudini, dobandirea de deprinderi, formarea de trasaturi de caracter)

Tipuri de temperament
1. Tipologia lui Hippocrate
Prima incercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram
medicilor Antichitatii, Hippocrate si Galenus. Ei au socotit ca predominanta in organism
a uneia dintre cele patru umori (sange, limfa, bila neagra si bila galbena) determina
temperamentul. Pe aceasta baza ei stabilesc patru tipuri de temperament: sangvinic,
flegmatic, melancolic si coleric.
Colericul este energic, nelinistit, impetuos, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El
este inegal in manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Are tendintat de
dominare in grup si se daruieste cu pasiune unei idei sau cauze.
Sangvinicul este vioi, vesel, optimist si se adapteaza cu usurinta la orice situatii. Fire
activa, schimba activitatile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou.
Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece cu
usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte
persoane.
Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat in ttot ceea ce face, pare a
dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca deosebita si este foarte
tenace, meticulos in tot ceea ce face. Fire inchisa, putin comunicativa, prefera
activitatile individuale.
Melancolicul este putin rezistent la eforturi indelungate. Putin comunicativ, inchis in
sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut,
gesticulatia redusa.

Tipuri de temperament
2. Tipologia lui Pavlov
Explicare diferentelor temperamentale tine, in conceptia filozofului rus Ivan
Petrovici Pavlov, de caracteristicile sistemului nervos central:
Forta sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos si se exprima
prin rezistenta mai mare sau mai mica la excitanti puternici sau la eventualele
situatii conflictuale. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre sistem
nervos puternic si sistem nervos slab;
Mobilitatea desemneaza usurinta cu care se trece de la excitatie la inhibitie si
invers, in functie de solicitarile externe. Daca trecerea se realizeaza rapid,
sistemul nervos este mobil, iar daca trecerea este greoaie se poate vorbi despre
sistem nervos inert;
Echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese
(excitatia si inhibitia). Daca ele au forte aproximaiv egale, se poate vorbi despre
sistem nervos echilibrat.
Exista si un sistem nervos neechilibrat la care predominanta este excitatia.
Din combinarea acestor insusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos:
1. tipul puternic neechilibrat excitabil (corelat cu temperamentul coleric)
2. tipul puternic echilibrat mobil (corelat cu temperamentul sangvinic)
3. tipul puternic echilibrat inert (corelat cu temperamentul flegmatic)
4. tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic)

Tipuri de temperament
3. Tipologia lui Jung si Eysenck
Psihiatrul elvetian Carl Jung a constatat, pe baza unei impresionante

experiente clinice, ca, in afara unor diferente individuale, intre oameni exista si
deosebiri tipice. Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si
intra in categoria extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati predominant spre
lumea interioara si apartin categoriei introvertitilor.
Extravertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini,

binevoitori, se inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei.
Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati

spre reverie si greu adaptabili.

Psihologul englez Hans Eysenck reia aceasta distinctie a lui Jung, amplificand

cazuistica probatorie, dar adauga o noua dimensiune numita grad de

nevrozism. Aceasta exprima stabilitatea sau instabilitateta emotionala a
subiectului. Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe doua axe
perpendiculare, obtinand tipurile extravertit stabil, extravertit instabil,
introvertit stabil si introvertit instabil, pe care le-a asociat cu cele patru
temperamente clasice.

CONCLUZII GENERALE
Temperamentele sunt neutre din punct de vedere valoric (nici un

temperament nu e bun sau ru, fiecare are i aspecte pozitive i aspecte

negative);
Temperamentele nu sunt pure, se gsesc adesea nuane temperamentale,

amestecuri (80%);
Sunt nnscute.
Trsturile de temperament pot fi compensate prin dezvoltarea la nivelul

caracterului a unor nsuiri care sa suplineasc (de exemplu, un nivel

energetic mai scazut poate fi compensat printr-o bun organizare a aciunilor,
prin dezvoltarea aptitudinilor, deprinderilor necesare. Exista mecanisme de
compensare nvate n timpul vieii care pot constitui indici fali asupra
temperamentului unei persoane. De exemplu, exista persoane care prezinta
caracteristicile temperamentului melancolic, dar care s ascund n realitate
un temperament coleric.
Sunt educabile, pot fi modelate aspectele negative prin voin, exerciiu,

mijloace educaionale;

Cum se comport un elev aparinnd unuia

dintre cele patru temperamente?
Elevul coleric este agresiv, glgios; nu-i poate stpni furia atunci cnd se
simte nedreptit, dar nici veselia rznd n hohote n chiar mijlocul leciilor.
Ajunge frecvent n faa dirigintelui i directorului pentru rbufnirile i violenele
sale. i place s se impun celorlali colegi, este ncpnat i nesbuit n
actele sale, riscnd adesea.
Elevul sangvinic molipsete i pe ceilali cu veselia sa; este mereu
neastmprat, pus pe glume, braveaz cu succes atunci cnd ia note
proaste, greete din grab i superficialitate, dar e dispus s-i cear scuze
i s se mpace cu toat lumea; se entuziasmeaz cu uurin, vorbete
nentrebat i brfete fr mari reineri, nu poate pstra mult timp un secret.
Elevul flegmatic este reinut n tot ceea ce face i spune; i alege cu grij
cuvintele atunci cnd trebuie s vorbeasc, analizeaz problemele din
diverse puncte de vedere, cntrete ndelung orice rspuns, este
contiincios i se ine ntotdeauna de cuvnt, de aceea este, n general,
respectat i apreciat de ceilali care sunt totui intrigai de conservatorismul i
conformismul su.
Elevul melancolic tremur venic de teama celor din jur, colegi si profesori,
roete uor, se sperie de tot ceea ce ar putea fi o ameninare pentru el, se
mbolnvete (mai mult subiectiv, imaginar) atunci cnd trebuie s dea lucrri,
plnge cu uurin cnd e icanat sau din cauza tensiunii afective.