Argumentare i gndire critic

primul curs
(G. tefanov)

Despre ce va fi vorba in acest

curs?
Prin ce difera teoria argumentarii de alte
discipline inrudite, cum ar fi logica sau retorica?
Prin ce se distinge activitatea de a argumenta de
alte activitati in cadrul carora utilizam
rationamente (a demonstra sau a explica, de
pilda)?
Care este domeniul argumentarii?
Ce fel de activitate este cea de a argumenta?

 Care sunt caracteristicile unei situatii

argumentative?
Exista mai multe feluri de argumentari?
Care sunt acestea?
Care este structura unui argument?
Cum poate fi analizat un argument?
Ce tehnici putem folosi pentru a produce
argumente?
Ce rol are limbajul in argumentare?

 De ce tipuri sunt rationamentele utilizate in

cadrul argumentarilor?
Care e structura acestora?
Ce alte utilizari pot primi rationamentele
respective? (v. rationamente deductive si
inductive; rationamente bazate pe
probabilitati; predictii, explicatii, ipoteze si
confirmari, definitii si clasificari)
Cum pot fi evaluate critic argumentele?
Care sunt cele mai frecvente erori de
argumentare? (sofisme)

Prin ce difera teoria argumentarii de alte

discipline inrudite, cum ar fi logica sau retorica?

Logica si teoria argumentarii:

Dificultati de traducere a propozitiilor (si
rationamentelor) din limbajul natural in limbaje
ale logicii formale (conjunctia, adverbele s.a.)
Diferente intre rationamentele "obisnuite" si
schemele logice ale rationamentelor valide.
Examinarea relatiilor logice dintre propozitii vs.
caracterul orientat al argumentarii
Problema formei logice [...]
Consideratii pedagogice [...]

Dificultati de traducere a propozitiilor:

"Ion si Maria s-au indragostit si s-au casatorit."
"Ioana privi facultatea arzand si zambi."
"Du-te, te rog, pana in bucatarie si adu-mi un pahar cu
apa!"
"Daca iti faci curat in camera, iti dau 10 lei."
"Daca apa fierbe la mai putin de 100 grade Celsius,
atunci apa fierbe la mai mult de 100 grade Celsius."
"Zaharul e solubil in apa."
"Trei oameni au intrat in lift."
"Vasile se plimba intotdeauna prin parc toamna."
"Te felicit!"
"Credeam ca decanul e in facultate."

Rationamente obisnuite vs. rationamente logic

valide:

vI (introducerea disjunctiei)
&E (eliminarea conjunctiei)
p |- p
p |- p & p
p |- p -> p
"Ion alearga repede catre scoala. Prin urmare,
Ion alearga."
"Pana si romanii pot fi uneori nemti."
"Popescu s-a lasat de fumat."
"Aceasta cana nu poate fi verde, pentru ca este
rosie."

Teoria argumentarii si retorica

A convinge vs. a persuada
Constrangeri ale ratiunii vs. constrangeri
cauzale
Teoria figurilor vs. neoretorica (teoria
argumentarii) - vezi, de pilda, Retorica
generala a grupului Mu vs. Tratatul despre
argumentare scris de Perelman si Tyteca

Domeniul argumentarii
Limbajul
Dar: nu orice propozitie poate face obiectul
unei argumentari.
Dintre propozitiile care pot face obiectul
argumentarii, unele exprima adevaruri
generale unanim acceptate, altele sunt
descrieri ale unor fapte (aici se vorbeste
despre evidente, nu despre argumente),
iar altele sunt opinii (pentru acestea putem
argumenta)

Argumente extralingvistice?

Alte exemple

"In ciuda importantei pe care o are argumentarea pentru

discutia, deliberarea si decizia rezonabile, sau cel putin
luminate, teoria argumentarii a fost, de la Renastere
incoace, din ce in ce mai neglijata, sub influenta unor
tendinte rationaliste, empiriste si pozitiviste. Dar fara o
asemenea teorie se dovedeste cu neputinta de elaborat o
metodologie a stiintelor umane, a dreptului si a filosofiei.
Potrivit unei tendinte, inspirate de Kant, care dateaza de la
mijlocul secolului al nouasprezecelea, logica a ajuns sa fie
tot mai mult identificata cu logica formala, dandu-i-se ca
obiect de studiu rationamentul corect in privinta formei.
Intr-o asemenea perspectiva, argumentarea ar tine mai
degraba de psihologie decat de logica, de vreme ce
ratiunile oferite cu scopul de a persuada si a convinge sunt
relative la discurs. [...]

Daca lucrurile ar sta asa, atunci nu numai rationamentele

folosite in motivarea unor decizii, ci si stiintele umane,
dreptul si mai ales filosofia, in ansamblul lor, si-ar vedea
contestata orice importanta sociala si culturala. Toata
cultura noastra, intrucat consta din afirmatii ce nu sunt nici
tautologice, nici controlabile prin experienta, n-ar fi decat o
opera irationala, care poate amagi gratie utilizarii unor
termeni vagi ce favorizeaza elaborarea de teorii arbitrare si
nu stiintifice [...].
In schimb, daca refuzam sa vedem in cultura doar o
expresie irationala a intereselor si pasiunilor, daca
recunoastem posibilitatea unei discutii rezonabile in
domeniul valorilor, nelimitand-o la studiul celor mai potrivite
mijloace de infaptuire a unor scopuri egoiste, va trebui sa
admitem ca evaluarile si justificarile noastre merita luate in
serios si examinate critic.

Or, aceste justificari si critici nu se pot concepe decat in

functie de argumentele in masura sa le sustina sau sa le
rastoarne. Argumentarea fiind o forma de rationament fara
de care viata spiritului si statornicirea unei comunitati
umane se vadesc cu neputinta, este cazul, pare-se, ca
inauntrul logicii sa se rezerve un loc si teoriei argumentarii,
alaturi de cel acordat teoriei demonstratiei, elaborata de
logica formala." (Ch. Perelman, Argumentation, in
Encyclopaedia Universalis)

Bibliografie:

Dragan Stoianovici, Argumentare si gandire critica,

Editura Universitatii din Bucuresti, 2005, Capitolul I
- Explicatii introductive, pp. 13 - 20.
La seminariile urmatoare vom lucra pe baza
exercitiilor 1-5 de la paginile 151-152.
http://twitter.com/argumentare