Sunteți pe pagina 1din 5

Curs 5

Primul pas in directia reprezentarii In contract s-a facut prin sistemul actiunii cu caracter
alaturat.
Aceste actiuni au fost create de pretor in vederea sporirii capacitatii de a se obliga a
fiului de familie.
In epoca veche fiul de familie nu putea incheia contracte in nume propriu ci
imprumutand capacitatea lui pater familias si cu conditia ca prin efectele sale pater
familias sa devina creditor .Acest sistem s-a putut aplica numai cat timp contractele au
fost numai unilaterale.
La sfarsitul republicii cand au aparut contractele bilaterale ,fiul de familie nu-l putea face
pe pater familias creditor fara a fi si debitor.
Pretorul a intervenit si a admis ca in 5 cazuri determinate fiul de familie sa se oblige nu
mai in nume propriu,obligandu-l cu caracter alaturat si pe pater familias. Cele 5 cazuri au
fost sanctionate prin :
1. Actio quod iussu era data impotriva lui pater familias atunci cand il imputernicise
pe fiu sa incheie un anumit contract
2. Actio exercitoria-era data impotriva lui pater familias atunci cand il imputernicise
pe fiu sa exercite un comert pe mare
3. Actio institoria- era data impotriva lui pater familias atunci cand il imputernicise pe
fiu sa exercite un comert pe uscat
4. Actio de peculio et de in rem verso-se dadea impotriva lui pater familias atunci
cand fiul exercitase acte de comert cu bunuri din peculium sau fara stirea lui pater
familias.
5. Actio tributoria- se dadea impotriva lui pater atunci cand fiul facea acte de comert
cu bunuri din peculium sau fara aprobarea lui pater cu toate ca acesta cunoscuse
si tolerase aceste acte.
Rezulta ca in acest sistem creditorul are 2 debitori : fiul si pater familias.
Daca creditorul intentiona sa-l urmareasca pe fiu atunci intenta actiunea directa (izvorata
din contract)
Daca intentiona sa-l urmaresca pe pater familias intenta actiunea cu caracter alaturat,
rezulta ca pater familias se obliga printr-un contract care nu-l incheiase el insusi ceea ce
presupune ca sunt intrunite elemente ale reprezentarii in contracte. Insa nu suntem inca
in fata reprezentarii in contracte pt ca sistemul actiunii cu caracter alaturat nu
functioneaza in relatiile dintre 2 pater familias.
Iata de ce pretorul a intervenit si a creat o noua reforma prin care actio exercitoria si
actio institoria erau date impotriva acelui pater familias care l-a imputernicit pe un alt
pater familias sa exercite un comert pe uscat sau mare.Sistemul reprezentarii e gata
constituit dar nu se aplica pe scara generala ci numai la contracte incheiate pe un
comert pe mare sau uscat.
Pasul urmator a fost facut de catre jurisconsulti care pe cale de interpretare au creat
actio quasi institoria care era data impotriva acelui pater familias care l-a imputernicit pe
alt pater familias sa incheie un contract indiferent in ce domeniu. In acest stadiu ,
reprezentarea de contracte se aproba pe scara generala in forma imprefecta (creditorul
avea 2 debitori: reprezentant si reprezentat)
1

Romanii au admis si reprezentarea perfecta in contract , in 3 cazuri . Un caz de


reprezentare perfecta activa si doua cazuri de reprezentare perfecta activa si pasiva.
Reprezentarea perfecta activa
S-a admis in mod exceptional in cazul reprezentantului insolvabil intrucat daca
mandatarul in sistemul nereprezentarii in contracte dobandeste o creanta are obligatia
ca prin acte ulterioare si distincte sa transmita acea creanta. Daca insa reprezentatul
devine insolvabil , reprezentantul va veni in concurs cu ceilalti creditori ai
reprezentatului. Pt ca e insolvabil nu va putea sa isi valorifice dreptul de creanta
integral , numai in parte. De acea s-a admis ca ori de cate ori reprezentatul devine
insolvabil ,creanta sa nu mai intre in patrimoniul sau ci in al reprezentantului.
Reprezentarea perfecta activa si pasiva
S-a admis in cazul tutelei si imprumutului in vederea consumatiunii. La sfarsitul tutelei
toate actiunile pe care le avea tutorele plus actiunile care erau date impotriva tutorelui
treceau asupra pubilului care devenea creditor sau debitor prin efectele contractului
incheiat de tutore.
Iar operatiunea juridica a imprumutului in vedera consumatiunii un contract real
mutuum care presupunea conventia partilor insotite de remiterea prin traditiune
Au admis sistemul reprezentarii in cazul traditiunii de unde rezulta ca imprumutul in
vederea consumatiunii s-a putut contracta prin reprezentare. Daca reprezentatul il
imputernicea pe reprezentant sa dea o suma de bani atunci reprezentantul devenea
creditor. Reprezentarea perfecta in contract nu s-a aplicat pe scara generala.
In materie contractuala fiul de familie avea o capacitate limitata de a se obliga pe cand
in materie de ritual fiul de familie avea o deplina capacitate de a se obliga numai in
nume propriu. Raspunederea sa,desi una proprie, avea conditii speciale pt ca fiul de
familie nu avea patrimoniu. Acesta raspundere speciala a functionat in 2 sisteme :
sistemul noxalitatii si sistemul actiunilor noxale.
Sistemul noxalitatii
Daca fiul de familie promitea un delict , pater familias avea 2 posibilitati: sa-l predea pe
delicvent in mainile victimei pt ca victima sa exercite razbunarea sau sa plateasca
victimei o suma de bani pt a rascumpara dreptul de razbunare al victimei. Pater familias
nu avea posibilitatea sa faca dovada nevinovatiei presupusului delicvent. De aceea s-au
creat actiunile noxale.
Actiunile noxale
Era data victimei delictului pt a o intenta impotriva lui pater familias al presupusului
delicvent, cu scopul de a verifica daca pater familias intentioneaza sau nu sa faca
dovada nevinovatiei presupusului delicvent. Pater familias nu era obligat sa se judece.
Atunci de aplica sistemul noxalitatii. Daca accepta sa se judece si pierdea procesul in
sensul ca nu putea face dovada nevinovatiei delicventului se aplica sistemul noxalitatii.
Daca accepta sa se judece si castiga procesul presupusul delicvent era exonerat de
raspundere.
Pentru intentarea actiunii noxale erau necesare anumite conditii:

1. Sa fie vorba despre un delict privat (puteau fi rascumparate prin plata unei sume
de bani)
2. Era necesar ca fiul de familie sa se afle sub puterea aceluiasi pater familias
intregul interval de timp (de la intentarea actiunii pana la litis contestatio) pt ca
daca in acest interval de timp fiul de familie trecea sub puterea unui alt pater
familias victima trebuia intenta o noua actiune impotriva noului pater familias pt
ca raspundea asupra fiului de familie. Pater familias era chemat in justitie pt ca
fiul de familie nu avea bunuri proprii. Romanii au formulat adagiul : noxa caput
sequitur (delictul il urmeaza pe delicvent).
3. Victima sa nu-l fi avut sub puterea sa pe presupusul delicvent nici un moment in
intervalul de timp de la momentul comiterii delictului pana la momentul intentarii
actiuniii caci daca l-ar fi avut sub puterea sa victima si-ar fi putut exercita dreptul
de razbunare , ori daca nu si-a exercitat dreptul de razbunare inseamna ca a
renuntat la el. Daca a renuntat la el a renuntat si la actiunea noxala (reflexul pe
plan juridic al dreptului la razbunare)
Pe langa efectele normale , obligatiile genereaza si efecte accidentale constand din
neexercitarea lor. Au creat 6 figuri juridice:
A.
B.
C.
D.
E.
F.

Cazul fortuit
Forta majora
Mora
Culpa
Dolul
Custodia

Rezulta ca acei debitori care nu executa obligatia se incadreaza in una din acele figuri
juridice.
A. Cazul fortuit e evenimentul neprevazut care face imposibila executarea obligatiei
cu toate ca debitorul a luat masurile obisnuite de baza. Rezulta ca aceste
evenimente neprevazute ar putea fi prevenite daca debitorul ar lua masuri
exceptionale .De regula debitorul nu e obligat si va fi exonerat de raspundere pt
interventia cazului fortuit.
B. Pe cand forta majora e evenimentul neprevazut si de nestavilit ce face imposibila
executarea obligatiei.De aceea debitorul va fi exonerat intotdeauna de raspundere
pt interventia fortei majore.
C. Mora (in sens juridic inseamna intarziere vinovata) si se imparte in mora debitores
si mora creditores.
Mora debitores inseamna intarzierea vinovata a debitorului. Pt ca debitorul sa fie
pus in intarziere era necesar ca datoria sa fie scadenta iar obligatia sa nu fi
eexecutata din vina debitorului. Imparatul Iustinian a mai cerut si o somatie de
plata din partea creditorului ( numita interpelatio) . In evul mediu s-a formulat un
adagiu potrivit cu care termenul il someaza pe debitor . Ceea ce inseamna ca daca
debitorul nu plateste la termen e considerat de drept . Principalul efect al morei
debitores e perpetuatio obligationis ceea ce inseamna ca din momentul punerii
sale in intarziere debitorul raspunde in mod obiectiv , nu mai poate intenta
interventia cazului fortuit.
Mora creditoris e intarzierea vinovata a creditorului care refuza sa primeasca
plata. In aceasta situatie debitorul are dreptul sa ceara despagubiri pt cheltuielile
necesare de pastrare a lucrului datorat. Deasemenea din momentul punerii in
intarziere debitorul nu mai raspunde pt culpa sa. Dupa ce constata cu martori
abandoneaza lucrul intr=un loc public cu efectul ca obligatia se stinge.
D.Culpa este delictuala si contractuala.
3

Culpa delictuala presupune un fapt ilicit cauzator de prejudici care genereazza


obligatia de a repara prejudiciu cauzat sau de a plati o amenda . Raportul juridic
obligational se naste numai dupa savarsirea unui fapt ilicit. Atitudinea vinovata a
delicventului e cea care creaza obligatia iar vinovatia sa poate se poate manifesta
fie sub forma intentiei sau neglijentei , neindemanarii.
Culpa contractuala- presupune vinovatia debitorului obligat prin contract , ceea ce
inseamna ca si debitorul se manifesta dupa raportul juridic obligational > iar
vinovatia se poate manifesta prin neglijenta sau neindemanare. Vinovatia nu
poate imbraca forma intentiei. In dreptul lui Iustinian s-a facut distinctia intre
culpa lata( neglijenta grosolana) si culpa levis( neglijenta mai usoara , poate fi
interpretata fie in abstractio fie in concreto,interpretare care se face prin
comparatie)
Astfel la aprecierea in abstracto a culpei levis comportarea debitorului fata de
bunul datorat e comparata cu comportarea unui bun administrativ pe cand la
interpretarea in concreto comportarea debitorului fata de bunul datorat e
comparata cu felul in care isi administreaza propriile bunuri. Pt debitor e mai
grava interpretarea in abstracto pt ca ori de cate ori e neglijent debitorul va fi
gasit in culpa.
Pe cand la aprecierea incompleta a culpei levis , debitorul va fi gasit in culpa
numai daca e neglijent fata de bunul datorat dar diligent fata de bunurile sale.
Interpretarea culpei e stabilita prin lege sau conventia partilor.
E.Dolul e atitudinea vinovata a debitorului obligat prin contract care se manifesta
sub forma intentiei ceea ce presupune ca debitorul distruge cu intentie . Iar
raspunderea pt culpa si dol e guvernata de principiul utilitatii . Astfel la contractele
in care debitorul are un interes va raspunde si pt dol si culpa iar la contractele in
care debitorul nu are interes va raspunde numai pt dol.
Ex: operatia juridica a imprumutului prin folos- contractul de comodat
- La contractul de depozit , depozitarul nu are interes raspunde numai pt dol

F.Custodia e o forma de raspundere obiectiva deoarece debitorul trebuie sa ia


masuri exceptionale de baza si nu poate sa justifice interventia cazului fortuit ,
raspundere stabilita prin lege.
Daca debitorul nu executa obligatia si e pus in intarziere , pus in culpa ,promis un
dol sau s-a obligat sa raspunda pt custodie trebuie sa platesca despagubiri ( daune
interese).
Daune interese judecatoresti ( erau stabilite de judecator cu ocazia solutionarii
cazului ) sau daune interese conventionale ( stabilite de parti printr-o stipulatie
speciala stipulatiunea paene)
Stingerea Obligatiilor
Drepturile reale nu se sting prin exercitare, sunt perpetue. Ex: dr de proprietate
se consolideaza.
Drepturile de creanta se sting prin exercitare. Iar stingerea obligatiilor se poate
realiza prin moduri involuntare sau voluntare.

Modurile voluntare se numesc astfel pentru ca prespun manifestarea de vointa


a partilor: plata , darea in plata,novatiunea,compensatiunea , remiterea la
datorie.
PLATA (solutio) e modul firesc de stingere ce consta din executarea oricarei
obligatii . Prin urmare plata poate consta din dare , facere si prestare rezulta
ca presupune intrunirea unor conditii :
1. Poate fi facuta de debitor sau alta persoana deoarece pe creditor nu-l
intereseaza cine plateste. Totusi in 2 cazuri plata poate fi facuta numai
de debitor: in al obligatiilor de a transmite proprietatea si cand
contractul a fost incheiat intuitu personae( in considerarea calitatii
exceptionale a debitorului).
2. Plata poate fi primita de creditor sau reprezentant. Daca plata e facuta
de catre un pupil fara tutore plata e valabila dar nu e si liberatorie.
3. Plata sa fie integrala. Debitorul nu poate plati in rate fara aprobarea
expresa a creditorului
4. Locul platii se stabileste prin contrat . el se deduse din natura obligatiilor.
Daca nu se poate deduce poate fi facuta oriunde ( cu conditia sa nu fie
nepotrivit)
5. Daca debitorul are mai multe datorii fata de creditor si face o singura
plata se pune problema imputatiei platii care din datorii se stinge. Daca
debitorul precizeaza aceasta atunci aceea se va stinge . daca nu , se va
stinge cea mai oneroasa (produce cele mai mari dobanzi)
6. Proba platii se facea in epoca veche cu martori si juraminte, in epoca
clasica prin inscrisuri (chitante) care puteau fi redactate in mod obiectiv
sau subiectiv.
Obiectiv- proveneau de la debitor care mentiona ca creditorul a declansat ca
a primit plata prin cuvintele a spus ca are . Aceasta chitanta ii era
opozabila creditorului numai daca purta sigiliile martorilor , ce veneau in
cazul unui proces pt a confirma actul.
Subiectiv-provenea de la creditor care mentiona in scris ca a primit plata
prin formula am scris ca am primit . Aceasta chitanta ii era opozabila
creditorului chiar daca nu purta sigiliile martorilor.
7. Forma platii guvernata de principiul simetriei- corespondenttei formelor
( obligatia se stinge prin utilizarea unei forme identice cu cea care a
creat-o dar intrebuitand-o in sens invers)
Ex:obligatia nascuta dintr-un contract incheiat prin intrebare si raspuns
se va stinge tot asa. Pt ca obligatia sa se stinga trebuie folosita aceasi
forma caci de data aceasta debitorul intreaba oare ceea ce ti-am trimis
ai primit? \ am primit raspunde creditorul.
Daca se respecta principiul simteriei , obligatia se stingea chiar daca nu
se facuse plata efectiva. Iar daca se facuse dar nu se respectase
principiul obligatia nu se stingea.
Aceeasi regula s-a aplicat 5 secole caci prin efectele ei partile erau
constranse sa-si preconstituie probe astfel incat creditorul sa nu poata
nega.