Sunteți pe pagina 1din 1

Rezumat

Scriitorul vizeaz a doua domnie a lui Lpuneanul. Alexandru Lpuneanul intra n ara
Moldovei pe la Brila nsoit de oastea turceasc oferit de Sulliman. Pe de alt parte, ttarii
ameninau invadarea Moldovei prin alt punct pentru a crea haos. tefan Toma, domnitor pe
atunci al Moldovei, pune oamenii de rnd s mearg n calea domnului pentru a-l ruga s se
ntoarc. Domnitorul le rspunde c dac ei nu-l vor, el i vrea pe ei i va merge mai departe
cu sau fr vrerea lor (replica inspira motto-ul primului capitol). tefan Toma, auzind
rspunsul ia hotrrea de a pleca din ar, fiind nsoit de boierii Veveri, Spancioc i
Mooc. Domnitorul, dup un lung ir de omoruri trimite vorba boierilor pentru a se aduna la
dregtorie pentru ntrunirea de la curte. n secret, angajase mercenari. i dupa nchiderea
porilor, att boierii ct i slugile lor, fie c erau vinovai, fie c nu, au fost mcelrii. Unii au
ncercat sscape urcndu-se pe gardul de zvrele, dar au fost trai napoi i omori. Ultimul
fragment de letopise surprinde finalul domniei lui Alexandru Lpuneanul. Domnul aflat la
cetatea Hotinului cheam episcopi i mitropolii pentru a se spovedi. Las tronul Moldovei
urmaului su Bogdan i considerat ca i mort este clugrit sub numele de Pahomie. Czut n
lein, nu poate reaciona la ceea ce se ntampl. Domnitorul nu a murit de moarte bun, ci a
fost otrvit de doamna Ruxanda dup ce Alexandru i-a dat seama c i s-au luat puterile prin
clugrie i ar fi spus c de se va scula va popi si el pe unii replic folosit ca motto al celui
de-al 4-lea capitol. Dup moartea domnitorului a fost nmormntat la mnstirea Slatina, unde
a fost dus i familia acestuia, lsnd o pat nsngerat n istoria Moldovei.