Sunteți pe pagina 1din 2

Testament

-Tudor Argheziarta poetica moderna

Considerat al doilea mare poet roman dupa Eminescu, Tudor Arghezi creeaza o opera
originala, care influenteaza literatura vremii. Ca reprezentant al curentului modernist, Arghezi
detine o vasta opera poetica, prezentand ca particularitati- ambiguitatea si expresivitatea
ca principale caracteristici ale limbajului poetic, innoiri prozodice (cultivarea versului
liber sau combinarea diversa a unor elemente prozodice clasice), incalcarea conventiilor si a
regulilor. Arghezi impune in literatura romana estetica uratului, cultivand grotescul,
trivialul, atrocele, monstruosul, alatrui de gratios, tonalitatile sumbre, tragice si
optimismul, incredrea in capacitatile umane.
Poemul Testament face patrte din seria artelor poetice moderne ale literaturii
romane din perioada interbelica, alaturi de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii a lui
Blaga sau Joc secund a lui Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului volum arghezian,
Cuvinte potrivite (1927) si are rol de program (manifest) literar, realizat insa cu
mijloace poetice.
Fiind o ars poetica, autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre
menirea literaturii, despre rolul artistului in societate, iar ca o arta poetica moderna, poemul
prezinta o tripla problematica, specifice liricii moderne: transfigurarea socialului in estetic,
estetica uratului, raportul dintre inspiratie si tehnica poetica.
Titlul poeziei, ca element de paratextualitate, anunta statutul de arta poetica al
creatiei si dezvolta dubla acceptie- una denotativa si una conotativa. In sens propriu,
testament desemneaza un act juridic prin care o persoana isi exprima dorintele ce urmeaza
a-i fi implinite dupa moarte. Din acceptia laica a cuvantului deriva sensul conotativ al
acestuia, facand trimitere la Vechiul si Noul Testament, in care sunt concentrate invataturile
prorocilor si apostolilor adresate omenirii; astfel, creatia argheziana devine o mostenire
spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri, incalcarea
regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub
forma unui monolog adresat, al unui dialog imaginar intre tata si fiu, intre strabuni si urmasi,
intre rob si Domn, tot atatea ipostaze ale eului liric.
Incipitul, corespunzand primelor doua versuri, este conceput ca o adresare directa a
eului liric catre un fiu spiritual si contine tocmai ideea acestei mosteniri spirituale (un nume
adunat pe-o carte). Pronumele de persoana a II a -ti vizeaza, impreuna cu substantivul in
vocativ fiule, urmasul simbolic al generatiilor viitoare.
Suita de metafore, personificari si enumeratii- seara razvratita care vine,
rapi si gropi, suite de batrani pe branci puncteaza, pe de o parte, trecutul zbuciumat al
poporului nostru, dar si ideea efortului pe care generatiile trecute l-au depus pentru a pastra
traditiile si pentru a face saltul catre o etapa superioara. Arghezi sustine ideea ca fiecare poet
este o treapta in evolutia unei literaturi si ca nu se poate ajunge la poezia autentica fara
asumarea celei anterioare: Si care, tanar, sa le urci te-asteapta/ Cartea mea-i, fiule, o
treapta..
In cea de-a doua strofa se configureaza ideea ca literatura reprezinta piatra de
temelie in evolutia spirituala a unui popor, de aceea ea devine hrisovul vostru cel dintai.

Cea de-a treia strofa surprinde trecerea de la munca fizica la cea intelectuala, sau de
la formele traditionale ale artei la cele moderne. Astfel, sapa, unealta folosita pentru a lucra
pamantul, devine condei, unealta de scris, iar brazda devine calimara, munca poetului
fiind numai ca material intrebuintat altfel decat a inaintasilor lui tarani. In viziunea lui Arghezi,
prin arta, cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva, idee exprimata prin
oximoronul din versurile Veninul strans l-am preschimbat in miere,/ Lasand intreaga
dulcea lui putere.
Strofa a patra debuteaza cu o confesiune lirica (Am luat ocara si torcand usure/
Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure.). Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaza,
devine indreptar moral, iar opera literara capata valoare justitiara.
In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea,
revolta sociala sunt concentrate in poezie. Arghezi introduce in literatura romana estetica
uratului, concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire, considerand ca
orice aspect al realitatii, indiferent ca este frumos sau urat, sublim sau grotesc, poate constitui
material poetic (Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi.)
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza, arta contemplativa, Domnita, pierde in
favoarea mestesugului poetic (Intinsa lenesa pe canapea,/ Domnita sufera in cartea
mea). Poezia este atat rezultatul inspiratiei, al harului divin, slova de foc, cat si rezultatul
mestesugului, al trudei poetice, slova faurita- (Slova de foc si slova faurita/
Imperecheate-n cartese marita/ Ca fierul cald imbratisat in cleste.).
Elemente innoitoare ale limbajului poetic pot fi relevate la fiecare nivel al textului
poetic.
La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice, care
dobandesc valente estetice, potrivit esteticii uratului (bube, ciorchin de negi). Ineditul
limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri
surprinzatoare- arhaisme, regionalisme, expresii populare etc.
La nivel morfo-sintactic se observa jocul timpurilor verbale care sustine ideile artei
poetice. Singurul verb la viitor, forma negativa (nu-ti voi lasa), plasat in pozitie initiala in
poezie, sustine caracterul testamentar (programatic) al poeziei: in context, negatia
dobandeste sens afirmativ. Persoana I, singular a verbelor alterneaza cu persoana I, plural,
redandu-se astfel relatia poetului cu stramosii.
Materialitatea imaginilor artistice, conferind forta de sugestie a ideii, se realizeaza la
nivel stilistic, prin fantezia metaforica, asocierile semantice surprinzatoare.
Sonoritatile dure, ale unui lexic colturos, sugerand asprimea existentei si truda
cautarii, sunt conferite si de versificatie (intre traditie si modernitate): strofe inegale ca
numar de versuri, cu metrica (9-11 silabe) si ritmul variabile, in functie de intensitatea
sentimentelor si de ideile exprimate, dar se conserva rima imperecheata.
Consider ca poemul arghezian Testament este o arta poetica moderna prin
renuntarea la elementele prozodice clasice, prin valorificarea esteticii uratului si prin
prezentarea, intr-o maniera metaforica, a conceptiilor despre rolul artistului si al
artei sale.

S-ar putea să vă placă și