CONCEPTUL DE CREATIVITATE

1.1 Definitii ale creativitatii

Multimea definitiilor date creativitatii difera in functie de
prioritatea abordarii, dupa cum pun accentul pe: produsul creat,
procesul creator, sau persoana creatoare.
Creativitatea este, in esenta, un complex proces, o complexa
activitate psihica ce se finalizeaza intr-un anumit produs, este
capacitatea omului de a realiza noul, sub diferite forme: tehnica,
teoretica, stiintifica, sociala, artistica, de a releva aspecte
deosebite, necunoscute ale realitatii, de a elabora cai si solutii
originale de rezolvare a poblemelor si a le exprima in forme
personale inedite.
Creativitatea se finalizeaza intr-un produs
individuala, dar mai ales sociala, superioara.

de

valoare

Termenul de creativitate isi are originea in latinescul creare = a

naste, a crea, a zamisli, a fauri.
Termenul de creativitate[1] a fost introdus de G.W. Allport (1938)
in urma intelegerii faptului ca "substratul psihic al creatiei este
ireductibil la aptitudini si presupune o dispozitie generala a
personalitatii spre nou, o organizare a proceselor psihice in
sistemul de personalitate".
Creativitatea este definita ca "reprezentand cel mai inalt nivel
comportamental uman, capabil de a antrena si focaliza toate
celelalte niveluri de conduita biologica si logica (instincte,
deprinderi, inteligenta), precum si toate insusirile ale unui individ
(gandire, memorie, atentie, vointa, afectivitate) in directia pentru
care acesta este pregitit si il preocupa, in vederea realizarii unor
produse ce se caracterizeaza prin originalitate, noutate, 636b14g
valoare si utilitate sociala.[2]
Creativitatea este un proces prin care spiritul uman, depaseste
realitatea prezenta si descopera adevaruri si realitati noi. Ea a
constituit si constituie conditia sine qua non a progresului
cunoasterii, a transformarii lumii.
V.Oprescu[3] considera creativitatea ca fiind abilitatea de a face
combinatii noi intre doua sau mai multe concepte existente deja
in minte, combinatii din care rezulta produse care corespund unor
nevoi individuale sau sociale; cu cat elementele noii combinatii

sunt mai independente unele de altele, cu atat solutia este mai

creativa.
O prima nota definitorie a creativitatii o constituie noutatea;
orice proces prin care se produce ceva nou (o idee, un obiect, o
noua forma de organizare a vechilor elemente) poate fi considerat
creator; creativitatea consta in capacitatea de combinare si
recombinare a experiensei in modele noi(Arnold); creativitatea
este capacitatea de a gasi solutii noi la o problema sau noi moduri
de expresie artistica, de a da nastere la un produs nou pentru
individ, nu neaparat si pentru societate (English and English).
Creativitatea este o facultate superioara a omului, un proces
psihic de identificare a posibilitatilor noi, de asigurare a unor
elemente disparate, mai mult sau mai putin departate, constand
in cunostiinte acumulate prin studii sau experienta, combinarea
realizata reprezentand o creatie stiintifica, tehnica, sau artistica
ce constituie un bun material sau spiritual, util societatii.[4]
Al. Rosca[5] defineste creativitatea ca un proces, care duce la un
anumit produs, caracterizat prin originalitatea sau noutatea si prin
valoare sau utilitate pentru societate. In cazul in care accentul
este pus pe persoana, creativitatea este definita fie ca o
caracteristica a performantei persoanei (o performanta originala
si de valoare), fie ca facultate sau capacitate de a inventa (in
tehnica), de a descoperi (in stiinta), sau a crea(in arta si
literatura), cu alte cuvinte de a realiza un produs nou si valoros.
In sens mai larg, creativitatea se refera si la gasirea de solutii,
idei, probleme,metode, care nu sunt noi pentru societate, dar la
care s-a ajuns pe o cale independenta. Prin creativitate se inteleg
adeseori factorii psihologici potentiali ai unor viitoare performante
creatoare, intr-un domeniu sau altul al activitatii omenesti.
V. Feier[6] vede creativitatea ca un intreg ale carui elemente
fundamentale: subiectul creator, activitatea creatoare, produsul
creativ, mediul creativ, sunt in rezonanta cauzatoare de armonie,
consonanta lor, fiind necesara dar nu si suficienta, reflectind
intregul in dinamica si complexitatea sa.
Al. Rosca defineste creativitatea ca o "caracteristica a
performantei persoanei (o performansa originala si de valoare),
strans legata de nebunie, de dezechilibrul mintal".

M. Bejat[7] intelege prin creativitate capacitatea gandirii umane

de a gasi solutii noi, de a da nastere unor idei sau unor lucruri
necunoscute anterior (cel putin pentru individ).
Creativitatea apare ca o formatiune complexa de personalitate,
focalizata pe nou, structurata in raport cu legile ti criteriile
originalitatii si constand dintr-o interactiune specifica intre
aptitudini si atitudini.
M. Rocco[8] afirma: "creativitatea se defineste ca o formatiune
deosebit de complexa a personalitatii - caracterizata in principal
prin originalitate si valoare - ea integrand intr-un mod specific
toate aspectele care concura la realizarea noului.
Creativitatea individuala si colectiva rezida in valorificarea sociala
a capacitatii omului de a asimila si a depasi mereu nivelul existent
al informatiei, de a imagina si a produce noul, de a actiona pentru
materializarea acestui produs.[9]

1.2. Etapele procesului creator

Procesul creator parcurge urmatoarele patru etape:
Pregatirea
Incubatia
Iluminarea
Verificarea
Pregatirea consta in investigarea multilaterala a problemei
date, in familiarizarea cu natura problemei si cu metode de
rezolvare adecvate. Buna ei desfasurare depinde de creator, de
constiinciozitatea cu care el se ocupa de respectiva problema.
Aceasta etapa este foarte complexa si deseori este decisiva
pentru finalizarea procesului creator.
Se pot diferentia patru subetape :
1)Sesizarea problemei implica participarea acelor aptitudini
speciale denumite: sensibilitatea la probleme, capacitatea de
apercepe situatiile problema, de a sesiza deficientele intr-o
anumita structura.

2)Subetapa analitica: problema odata sesizata devine obiectul

unei minutioase analize; imprecisa la inceput, situatia problema
este intelectualizata si formulata in termeni clari.
3)Subetapa de acumulare: dupa ce problema a fost clar
definita, incepe strangera informatiei contingente cu
solutionarea ei; cantitatea si natura materialului acumulat
depind de abilitatiile de evaluare si de selectie, de perceptia si
atentia creatorului.
4)Subetapa operationala: dupa ce problema a fost formulata,
incepe activitatea, de cautare mintala a solutiei. Printre
trasaturile de personalitate solicitate in aceasta subetapa, sunt
de mentionat: persevsrenta, dorinta de a gasi o solutie, nivelul
inalt al aspiratiilor si motivatia, energia, curiozitatea, initiativa.
Incubatia poate fi de lunga sau scurta durata. Este etapa de
asteptare, in urma unei perioade de pregatire in care nu s-a
gasit nici o solutie. Ea se situeaza intre momentele elaborarii
ultimei ipoteze si momentul elaborarii solutiei definitive. In
aceasta etapa, problema pare a fi parasita, dar la un moment
dat apare rezolvarea.
Iluminarea este momentul central, crucial al procesului
creator. Este etapa in care procesul de creatie atinge punctul
culminant. Ideea creativitatii apare brusc, este momentul
aparitiei spontane a solutiei, ceea ce pare obscur devine clar.
Iluminarea este momentul strafulgerarii ideii, este intotdeauna
insotita de bucuria frenetica a gasirii solutiei si de un puternic
sentiment de certitudine, eliberare si usurare. Principalele
aptitudini care favorizeaza iluminarea sunt: originalitatea,
neconventionalitatea, nonconformismul, independenta gandirii,
flexibilitatea cognitiva, capacitatea de a restructura,
transforma, reforma, capacitatea de evaluaresi de decizie.
Verificarea este stadiul final al gandirii creatoare. In aceasta
etapa materialul brut, furnizat de inspiratie, este finisat.
Verificarea consta in stabilirea faptului daca ideea respectiva,
elaborata in etapa iluminarii, raspunde sau nu criteriilor de
evaluare a produselor .
Desi se considera ca iluminarea este etapa in care procesul de
creatie ajunge la punctul culminant, produsul nu devine valabil
decat dupa ce a trecut de etapa de verificare.

1.3. Factorii creativitatii

La baza procesului creativ stau trei categorii de factori:
1. factorii psihici
-factori cognitivi - intelectuali (aptitudinali)
-factori noncognitivi (motivatie, afectivitate, atitudini)
2. factori sociali (culturali, educativi, mediu.socio-economic)
3. factori biologici (diferenta de sex, de varsta)
Inteligenta joaca un rol important in proceul creativ. Inteligenta-aptitudine care
corespunde in general gandirii, se releva a fi o conditie necesara, dar nu si
suficienta pentru creativitate. Toti indivizii care manifesta un grad inalt de
creativitate sunt si foarte inteligenti, pe cand numai putini din cei cu un inalt
grad de inteligenta sunt si creativi.
In randul factorilor intelectuali care determina, in mare masura, capacitatea
creativa, cei mai importanti sunt:
sensibilitatea fata de probleme- factor ce consta in atitudinea deschisa,
receptiva fata de experienta, fata de nou, fata de trebuintele, atitudinile si
sentimentele altora, permanenta dorinta de cunoastere, de a elabora si
experimenta noi ipoteze.
Sensibilitatea la implicatii- consta in capacitatea de a recunoaste dependente,
probleme acolo unde altii nu le vad.
Fluiditatea-posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un numar mare de idei,
imagini, situatii.
Flexibilitatea- consta in capacitatea de a varia perspectiva fata de idei si
lucruri, de a schimba unghiurile de vedere, capacitatea de a opera usor,
rapid.
Originalitatea- este caracteristica cea mai specifica a gandirii creatoare si
consta in capacitatea de a produce idei si imagini noi, de a gasi solutii noi,
neuzuale. Originalitatea este rezultanta a doi factori deosebiti: independenta
de gandire (nonconformismul) si imaginatia creatoare.
Ingeniozitatea- consta in capacitatea de a rezolva problemele cu o eleganta
neuzuala, intr-un mod abil si surprinzator, cu metode si procedee originale si
simple.

 Redefinirea- consta in aptitudinea de a restructura, de a interpreta, de a

transforma, de a schimba functia unui obiect pentru a-l face util intr-o noua
forma.
Elaborarea- consta in aptitudinea organizarii coerente a informatiilor, a
ideilor, capacitatea de a planifica o actiune tinand seama de cat mai multe
detalii, anticiparea rezultatului final, dezvoltarea si finalizarea unei idei.
Imaginatia este o componenta importanta in procesul de creatie. Procesul creatiei
nu poate fi conceput fara aportul imaginatiei. Imaginatia este necesara fiecaruia
dintre noi in conditiile vietii obisnuite. Superioritatea imaginatiei consta in
realizarea oricarui fel de combinatie, construieste prototipuri, modele, realitati noi.
Factorii motivationali si atitudinali sunt cel putin tot atat de importantti in
determinarea performantei ca si cei aptitudinali.
Rolul motivatiei in creativitate , conduita umana fiind considerata ca o problema
de formare si manifestare a legaturilor intre stimuli si raspunsuri.[10]
Asupra motivatiei actioneaza 3 categorii de factori motivationali:
-trebuinte
-relatiile afective si atitudinile
-obiecte si imprejurari imediate sau imaginare
Factorii motivationali sunt acele elemente care determina o persoana sa
indeplineasca anumite actiuni sau sa adopte anumite atitudini. Aceste elemente pot
asigura stabilirea unor prioritati in satisfacerea nevoilor. Satisfactia este starea de
multumire resimtita atunci cand o dorinta sau nevoie a fost satisfacuta. Motivatia
constituie suportul angajarii in cursa spre indeplinirea unui anumit rezultat, iar
satisfactia este legata de rezultatul deja obtinut.
In cadrul factorilor sociali se inscriu conditiile de mediu economico-social (nivelul
de trai, conditiile de viata, nivelul de educatie si cultura), scoala, mediul familial,
mediul organizational.
Factorii biologici se refera la varsta - care determina modificari importante ale
capacitatii creative si ale modalitatilor specifice de afirmare a creativitatii- si sex,
in privinta acestui ultim factor trebuind evidentiat faptul ca intre potentialul creativ
al barbatilor si cel al femeilor nu s-au constatat, practic, diferente in cadrul
acelorasi categorii de varsta.[11]

1.4. Nivelurile creativitatii

Despre importanta creativitatii nu e nevoie sa spunem prea multe, deoarece toate

progresele stiintei, tehnicii si artei sunt rezultate ale spiritelor
creatoare. C.W.Tazlor descrie cinci niveluri ale creativitatii:
Primul nivel este cel expresiv - comportamental, cand o anumita persoana dispune
de o serie de trasaturi prielnice unei activitati creatoare (spontaneitate,
receptivitate, flexibilitate).
Al doilea nivel este cel productiv, cand stilul comportamental de abordare creativa
a problemelor se concretizeaza in produse noi, dar cu un grad de originalitate
redusa.
Nivelul inovativ, cand factorii creativitatii faciliteaza obtinerea unor produse noi,
prin modificari, adaptari ale celor existente.
Nivelul inventiv, este acela cand produsele obtinute au un grad inalt de noutate si
originalitate.
Nivelul emergent, cand produsul activitatii creative il reprezinta legitatile,
principiile, teoriile, care revolutioneaza domeniul respectiv de activitate.

[1] E.Burdus, Gh.Caprarescu "Fundamentele managementului organizatiei", Edit. Economica, Bucuresti

1999, p.282
[2] V.Feier "Creativitatea si creativitatea manageriala", Edit.Expert, Bucuresti 1995, pp. 50-53
[3] V.Oprescu "Factorii individuali
Romanesc, Craiova 1989, pp. 38-41

si

formativi

ai

vocatiei

si

creativitatii",

[4] A.Manolescu "Management general" , Edit. Keysys Grafx, Oradea 1997, pp. 87-98
[5] Al.Rosca "Creativitatea", Edit. Enciclopedica romana, Bucuresti 1972, pp. 7-9
[6] V.Feier , op.cit., p. 117
[7] M. Bejat "Talent, inteligenta, creativitate", Edit. Stiintifica, 1971, p. 102
[8] M.Rocco "Creativitate individuala si de grup", Edit.Academiei RSR, Bucuresti 1979,
I.Mihut "Autoconducere si creativitate" , Edit, Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p.180.[9] I.

[10] V.Feier, Op . cit. , p. 39

[11] C.Russu "Management" , Edit. Expert, Bucuresti, 1993, pp. 188-189

Edit.

Scrisul