DEGETUL N RESORT

I.

Definiie: Blocarea n flexie sau n extensie (mai rar) a oricrui deget

al minii.

n principiu, apariia oricrei incongruene ntre coninut i

conintor (fie prin strmtarea conintorului, fie prin
creterea volumului coninutului, fie ambele) va
conduce la dificulti de alunecare, care vor produce,
direct sau indirect, blocaje n alunecarea (funcionarea)
tendoanelor.
O bun nelegere a acestei entiti patologice necesit cunoaterea in detaliu a
anatomiei locale.
Att tendoanele flexorilor, ct i ale extensorilor alunec prin
structuri numite scripei (tunele fibro-osoase) cu rol de
meninere a tendoanelor pe planul osos, pe o anumit direcie
obligatorie.
1. La degetele 2-5, flexorii tendoanele flexorilor superficiali i profunzi ai
degetelor alunec printr-un tunel fibro-osos ngust constituit dintr-un canal
pe suprafata volara a oaselor metacarpiene i al primelor dou
falange. Acest tunel este practic un tub cu pereti dublii, gol, acoperit de
sinovie. Tunelul are n structura sa fibre circulare i ncruciate,
formnd 4 ligamente anulare i 3 ligamente ncruciate. Primul
scripete, dinspre proximal spre distal, este gros si rigid, al doilea este inserat
pe falanga proximala in jumatatea proximala, al treilea la nivelul capului
falangei proximale, iar al patrulea, cel mai important funcional, este ataat
n treimea medie a falangei medii.
2. La police, flexorul lung alunec printr-un sistem asemntor, dar care se
ntinde pe o lungime mai mic, datorit lipsei unie falange.
3. Pentru extensori exist o structur de 6 teci sinoviale, cu structur special

II.

Etiologie:

a) inflamaia tendonului (de cele mai multe ori), chiste sinoviale,

formaiuni tumorale (mai ales benigne), care determin creterea n
volum a tendonului respectiv i imposibilitatea ptrunderii acestuia
prin scripetele propriu.
b) fibrozarea elementelor scripeilor, cu afectarea secundar a
structurii tendinoase, care
Etiologia acestei boli este nc obscur, apare ns cu prevalen mai
mare la pacieni cu diabet zaharat, poliartrit reumatoid sau la cei care
relateaza n antecedente microtraumatisme repetate la nivel local.
III.

Forme clinice si clasificare

1. a) subacute
b) cronice
2. a) degetele II, III, IV i V n resort
b) policele n resort (mai frecvent)

IV.

Semiologie
- durerea,
- blocajul in flexie a degetului respectiv
- sensibilitate la mobilizare n funcie de grad

Sunt determinate de gradul de blocaj existent, caracteristic formelor

clinice:
- Gradul I durere, antecedente de blocaj al degetului nedemonstrat la
examenul clinic, sensibilitate la trecerea prin scripetele A1
- Gradul II degetul poate fi mobilizat in flexie si extensie, blocajul
poate fi pus in evidenta este demonstrat la examenul clinic local
- Gradul III IIIA blocaj demonstrabil, necesita extensie pasiva
pentru deblocare
- Gradul III IIIB blocaj demonstrabil, incapacitate de flexie activa

- Gradul IV blocaj demonstrabil cu contractura fixa in flexie a

articulatiei interfalangiene proximale

V.

Diagnostic
a) anamneza momentul apariiei semnelor i/sau simptomelor,
circumstanele instalrii durerii i diminurii mobilitii, existena
n antecedente a unor microtraumatisme locale repetate sau a unui
eventual efort premergtor.
b) antecedente personale patologice diabet zaharat, poliartrita
reumatoid, alte afeciuni reumatismale.
c) examen local inspecie, palpare, examen clinic bilateral,
comparativ: flexie posibil, extensie ngreunat sau imposibil n
funcie de grad.
d) diagnosticul paraclinic const n analize uzuale, examen radiologic
local, RMN

VI.

Diagnostic diferenial:
- luxaii, entorse, fracturi
- maladia Dupuytren
- tumori chistice sinoviale
- tenosinovita infecioas
- guta
- deget n butonier , deget n ciocan(sechele posttraumatice)
- patologie reumatic i reumatoid (poziii vicioase)

VII. Tratament
1. Tratament conservativ (medical)
Medicaie antiinflamatorie administrat local i/sau general
ATENIE ! infiltraiile de corticosteroizi au un efect limitat n
timp/spaiu i nu rezolv dect extrem de puine cazuri definitiv,

majoritatea prezentnd o continuare a evoluiei spre accentuarea

fenomenelor clinice.
n concluzie, rata de succes e nemulumitoare, tratamentul are efect mai
ales la subieci aflai n stadii incipiente ale patologiei i care
prezint simptomatologie minimal.
Tehnica in sine consta in injectarea a 0.9ml lidocaina si 0.1ml de
bicarbonat de sodiu. Tegumentul de la nivelul local este pulverizat cu
o solutie de clorura de etil care functioneaza ca un agent anestezic
local bazat pe refrigerare. Acul este introdus prin piele direct in
tendonul flexor. Efectele adverse sau complicatiile sunt minime, ca de
exemplu cresterea usoara si pasagera a glicemiei in sange si urina la
pacientii diabetici si ruperea tendonului la injectare (exceptionala)
2. Tratament curativ (chirurgical)
Const n abordarea chirurgical a zonei de blocaj, permind:
a) secionarea parial, de obicei n poriunea proximal, a
elementelor scripetelui (atenie, trebuie evitat, dei e extrem de
greu, secionarea total a A1). Secionarea scripetelui n poriunea
medie nu este excepional.
b) modelarea tendonului sau a tunelului prin care culiseaza acesta. De
regul, aceast seciune este n funcie de localizarea procesului
care determin restricia culisrii.
ATENIE ! incizia trebuie completat de excizie!
Elementele structurale care contribuie la apariia acestei patologii sunt
poriunile anulare, spre deosebire de cele ncruciate, mai laxe. Cu toate
acestea, tendina este de a pstra pe loc mai ales ligamentele anulare n
detrimentul celor ncruciate, atunci cnd este posibil, pentru pstrarea
eficienei reteniei tendonului la planul scheletic.
Intraoperator se poate determina eficiena eliberrii tendonului din
scripete, solicitnd pacientului s execute o curs complet a tendonului.
Rezultatul postoperator este dispariia apariiei blocajelor.Poziia
blocat n flexie dispare imediat. Tratamentul postoperator include, pe
lng pansamente, kinetoterapia iniiat extrem de precoce.
Se adaug medicaia antialgic i antiinflamatorie, pentru conservarea
rezultatului structural prin impiedicarea apariiei edemului

postchirurgical
superior.

(algic i inflamator), poziia elevat a membrului