La nceput a fost cuvntul, prin el s-a creat adevrul i minciuna, rul i binele, realul i irealul. Cuvntul este cel mai uor mod de exprimare dar cel mai greu mod de tcere. El a fost creat ireversibil de curat i tmduitor, fiindc aa l-a perceput Dumnezeu, noi ns l-am ponegrit cu toat nefiina noastr. Un cuvnt adevrat nseamn ptrunderea n esena lui, nelegerea i credina n el. Dac nu adnceti n taina acestuia nu vei nelege niciodat ce spui, ce gndeti i de ce. Din pcate muli dintre noi nu identificm cuvintele, nu le apreciem, nu le gndim, ne eschivm aruncndu-le ca pe gunoaie. Trim ntr-o lume n care vorbim foarte mult dar de fapt nu spunem nimic, o lume ce a uitat rdcinile spirituale ale cuvntului. Noi am uitat c de fapt cuvntul poate vindeca dar i ucide, poate crea dar i distruge i la drept vorbind am uitat c noi suntem purttorii acestei teribile arme i n acelai timp a acestui minunat talisman. Ne lsm copleii de ur, de stres, de suprri i de toate problemele create de acestea i ucidem sentimente, momente, suflete, oameni. Suntem dependeni de cuvnt, cu el ne aprm, de el ne aprm, cu el simim, trim i sfrim. Noi, oamenii suntem singurele fpturi ce pot comunica prin cuvinte. Acesta e un dar pe care nu toi l primesc cu desrvrire i nu toi l apreciaz. Am spus c cuvntul creeaz, nu era o metafor, el ntr-adevr creeaz lumi, creeaz vise, sperane, idealuri, infinite gnduri i fapte, dar mai mult dect att, orice cuvnt rostit poate crea o realitate, depinde ns ce se afl n spatele cuvntului. Concluzionnd cele menionate anterior, pot spune c cuvntul este totul, este un tot pe alocuri perfect.