Povestea lui Harap Alb

Povestea lui Harap Alb

Ion Creanga

Relatia dintre doua personaje

Relatia dintre doua personaje

Se stie ca, in textul epic personajele sunt purtatoare de semnif

icatie ale mesajului trasmis prin discurs. Ele sunt rotitele care pun in miscare
intregul mecanism al universului fictional. In basm, personajele sunt puratatoa
rele unor valori simbolice: binele si raul, in diversele lor ipostaze.
Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga, protagonistul, Harap Alb, s
i Spanul sunt purtatoarele de semnificatie ale mesajului transmis prin discurs.
In primul rand, textul lui Ion Creanga fructifica o tema specifi
ca basmului popular, eterna lupta dintre bine si rau, deznodamantul surprinzand
triunful binelui. Privite sub acest aspect relatia dintre cele doua personaje es
te una tipica intre protagonist, Harap Alb, ca reprezentant al binelui si antago
nistul, Spanul, ca reprezentant al raului. Dar, caracterul simbolic al naratiuni
i, ca trasatura specifica basmului cult, dezvaluie o alta tema, cea a initierii.
Din acest punct de vedere, Spanul este un rau necesar, in absenta sa, initierea
craisorului fiind imposibila.
In aceeasi ordine de idei, constructia celor doua personaje treb
uie inteleasa in raport cu perspectiva narativa adoptata. Astfel, naratorul omni
scient si omniprezent ocupa o pozitie de extrateritorialitate in raport cu unive
rsul fictional creat. Adopta o perspectiva narativa obiectiva, el nu intervine i
n destinul personajelor sale, lasandu-le sa evolueze spre deznodaman, in functie
de nazuite si slabiciuni. Insa, pe parcursul discursului narativ, se pot observ
a interventii naratoriale, trasatura a oralitatii stilului. De exemplu, la scena
fantanii, naratorul surprinde slabiciunea protagonistului:
Fiul cel mic al Crai
ului ce era sa faca? Se potriveste Spanului si intra in fantana, ca, da, viata o
mului inainte de toate.
De asemenea, daca privim textul din perspectiva tematicii aborda
te, cea a luptei dintre bine si rau, atunci putem identifica drept conflict pri
ncipal cel exterior, dintre fiul cel mic al Craiului si Span. Daca abordam textu
l din perspectiva temei initierii, atunci putem identifica si un conflic interio
r. O lupta a sinelui su sinele, intre cele doua ipostaze ale protagonistului, ce
a de neinitiat si statutul de initiat la care aspira.
Nu in ultimul rand, mijloacele de caracterizare utilizate in con
structia celor doua personaje sunt cele consacrate: caracterizarea directa (real
izata de narator sau de celelalte personaje) si cea indirecta (care reiese din g
esturi, fapte, atitudini sau relatia dintre personaje)
Din punct de vedere tipologic, cele doua personaje intruchipeaza
binele (Harap Alb) si raul (Spanul). Caracteristica basmului cult este insa amb
iguizarea personajelor. Astfel, protagonistul nu este o intruchipare absoluta a
binelui, avand slabiciuni si defecte specific umane. De asemenea, nici Spanul nu
este intruchiparea raului, el fiind un rau necesar.
Statutul social al protagonistului se modifica pe tot parcursul
discursului epic, fiind, asadar, un personaj rotund. In incipit apare in ipostaz
a de mezin al Craiului, pe parcurs este slua a Spanului, ca in final, sa devina
Imparat Verde. In schimb, Spanul este un personaj plat, in sensul in care el nusi modofica statutul social pe parcursul textului: apare doar in ipostaza de mae
stru spiritual sever in maturizarea protagonistului.
Din punct de vedere psihologic, firul narativ al basmului urmare
ste desavarsirea personalitatii protagonistului. Daca la inceput este slab si pl
ange de rusinea tatalui, nu este capabil sa distinga intre esenta si aparenta, i
ncalcand sfatul parintesc, pe parcursul probelor la care este suspus de Span, pe
rsonajul Harap Alb dobandeste si dovedeste o serie de calitati necesare statutul
ui de imparat. De exemplu reuseste sa descopere adevarata esenta a fiintei umane
, atunci cand se intovaraseste cu cei cinci nazdravani, in care intuieste un pos
ibil ajutor pentru trecerea probelor de la curtea Imparatului Rosu. De asemenea,
ii este loial Spanului, rezistand tentatiei de a se imbogatii prin vinderea pie
leii cu nestemate a Cerbului.
Sub aspect moral, cele doua personaje sunt prezentate in opoziti

e. Daca fiul cel mic al Craiului isi dovedeste moralitatea, Spanul este in total
itate imoral, folosindu-se de viclesug, ca arma principala pentru a-si atinge sc
opul.
Relatia dintre cele doua personaje este urmarita de catre narato
r inca din momentul in care protagonistul paraseste curtea Craiului, pornind intr
-o alta tara , pe anevoiosul drum al initierii.
O prima secventa narativa, semnificativa pentru ilustrarea relat
iei dintre cele doua personaje poate fi considerata cea a fantanii. Incalcand sf
atul parintesc, craisorul pentru a iesi viu din padure, accepta tovarasia Spanul
ui. Coborarea in fantana aminteste, in plan simbolic, de taina botezului. Fiul c
el mic al Craiului moare in raport cu vechea identitate, cea profana, inscriindu
-se de acum, pe o alta treapta a existentei sale, cea a maturizarii. Spanul este
cel care ii confera numele de initiat: Harap Alb. Ba mai mult il deposedeaza si
de arme, pentru ca nu de acestea are nevoie craisorul, ci
sa prinda la minte .
Finalul basmului se constitue intr-o alta secventa narativa, sem
nificativa pentru relatia dintre cele doua personaje. Spanul il acuza pe Harap A
lb ca a divulgat secretul si ii reteaza capul. Cu alte cuvinte, ii produce o a d
oua moarte simbolica, de data aceasta definitiva. Harap Alb moare fata de lumea
materiala si renaste in raport cu lumea spirituala. La randul sau, Spanul este u
cis de tovarasul de drum a lui Harap Alb, calul, semn ca initierea a luat sfarsi
t.
Sunt de parare ca finalul basmului Povestea lui Harap Alb de Ion
Creanga dezvaluie, prin cele doua personaje, tema specifica basmului cult: initi
erea.
Am in vedere, cand afirm aceasta, faptul ca intregul drum parcur
s de cele doua personaje nu trebuie perceput ca fiind unul fizic, dintr-o tara , int
r-o alta tara , dupa cum precizeaza incipitul textului. Drumul trebuie perceput in
plan simbolic, ca o cale a desavarsirii interioare a fiului celui mic al Craiul
ui. In acest sens, rolul Spanului este unul decisiv: in absenta sa maturizarea e
roului ar fi fost imposibila. De aceea, calul, tovarasul de drum a lui Harap Alb
, il omoara in momentul in care initierea a luat sfarsit.
In concluzie caracterul de basm cult al
Povestii lui Harap Alb de
Ion Creanga este vizibil si la nivelul constructiei celor doua personaje prin a
mbiguizarea trasaturilor definitorii.