Sunteți pe pagina 1din 1

D-ale Carnavalului

de Ion Luca Caragiale


-argumentare-

După părerea mea textul „D-ale Carnavalului”, scris de Caragiale, este


un text dramatic, fiind destinat reproducerii în scenă.
După cum bine ştiţi, opera dramatică este o creaţie în versuri sau în
proză, redactată în scopul punerii în scenă, care prezintă sub forma
schimburilor de replici dintre personaje, înlănţuiri de evenimente generate de
stări sufleteşti, ce cunosc într-un final o rezolvare.
Ca în oricare text dramatic personajele sunt situate în prim-plan. Autorul
se retrage în spatele eroilor săi cu posibilitatea de exprimare a opiniei despre
ei şi faptele lor prin intermediul indicaţiilor scenice, în acest text regăsindu-se
didascaliile.
Totodată ca în orice opera dramatică, „D-ale Carnavalului” prezintă o
structură specifică: lista personajelor, acte, scene. Opera conţine trei acte, în
care apar mai multe scene, şi mai multe personaje, din care cele mai
importante sunt: Nae Girimea, Iancu Pampon, Mache Razachescu sau
Crăcănel, un Candidat de la percepţie, şi Iordache.
Modul de expunere predominant este dialogul, fiecare din personaje
dialogând cu ajutorul replicilor. Textul este organizat sub forma dialogului
combinat cu monologul.
Apar diferite momente hazlii, comicuri de situaţie, limbaj; apar totodată
personaje ridicularizate antrenate într-un conflict derizoriu, ceea ce ne
demonstrează că este o comedie, specie a genului dramatic.
Totodată nu putem trece cu vederea peste finalul în care, ca în orice
text dramatic, se găseşte o rezolvare, o formă de compromis.
Având în vedere toate aceste aspecte putem concluziona ca textul „D-
ale Carnalului” de Ion Luca Caragiale aparţine genului dramatic fiind o
comedie de moravuri.